Sunteți pe pagina 1din 3

COMEDIA Varianta 52, 86: ION LUCA CARAGIALE O SCRISOARE PIERDUT Evidenierea trsturilor unei comedii studiate Prezentarea

a structurii textului dramatic, a limbajului dramatic i a expresivitii textului dramatic Citatul criticului Adrian Marino surprinde, ntr-adevr elementele definitorii ale textului dramatic, n particular ale comediei, prin tipizarea, esenializarea personajelor acestei opere literare, ceea ce determin valoarea ei mereu actul. Ion Luca Caragiale, unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romne, autor al volumului Momente i schie, precum i al numeroaselor nuvele, fie c sunt fantastice (La hanul lui Manjoal), psihologice (Kir Ianulea, O faclie de Pate) sau realiste (Dou loturi), rmne formatorul opiniei dramatice. Comediile sale (O scrisoare pierdut, Conu Leonida fa cu reaciunea, Dale carnavalului, O noapte furtunoas), nltur prejudecata conform creia comedia era un gen literar facil, destinat divertismentului naiv. Prima dintre acestea reprezint capodopera dramaturgului, reunind toate trsturile eseniale ale acestei specii literare: prezentarea unor personaje schematizate, inferioare din punct de vedere moral, intelectual, social, rolul de amuzament prin diferite forme ale comicului, finalul fericit. Un prim argument care justific observaiile criticului Adran Marino, de la care pornete acest demers, viznd actualitatea operei este tema acesteia. Fiind o comedie de moravuri, opera are ca tem prezentarea vieii politice a capitalei unui jude de munte, n preajma alegerilor. De asemenea, ea poate fi considerat i o comedie de caractere prin multitudinea tipurilor umane ilustrate, o comedie politic prin surprinderea reaciilor personajelor aflate n situaii-limit, sau o comedie sentimental din perspectiva cuplului Zoe-Tiptescu. Titlul sugereaza pe de o parte intriga textului : pierderea unei scrisori compromitatoare pentru inalta societate dintr-un oras de munte ; pe de alta parte prin articolul nehotarat din titlu se exprima faptul ca santajul politic prin instrumente precum documentele intime este un morav des intalnit in epoca, scrisoarea pierduta de Zoe fiind doar una dintre multele de acest tip ratacite atunci. n al doilea rnd, textul este structurat n 4 acte, delimitate n scene, iar elementele spaio temporale corespund acestui tip de text, prin limitare i precizare exact: primele dou acte au ca fundal salonul lui Tipatescu, actul 3 surprinde decorul primariei, iar actul 4 - gradina lui Trahanache. Textul este scris pentru a fi pus in scena, in acest sens evenimentele evolund direct in fata spectatorilor sau fiind relatate de personaje in secvente narative . De pild, n primul act, secvena numrrii steagurilor este evideniat prin relatarea lui Tiptescu despre plimbarea fcut cu Zoe n ora. Singurele interventii in text ale autorului sunt didascaliile, indicatiile scenice prin care sunt prezentate detaliile de decor, vestimentatia personajelor, mimica, gestica si miscarea lor scenica: Trahanache: (oprindu-se i privind la Tiptescu, care se plimb cu pumnii ncletai, cu mirare i ciud). Un alt element care pune n eviden expresivitatea textului dramatic este conflictul, ce consta in confruntarea dintre doua sau mai multe personaje care au interese sau mentalitati diferite asupra unei realitati. Piesa aeaz n prim-plan doua conflicte. Primul, principal, opune cele 2 partide politice care isi disputa postul de deputat (partidul aflat la la putere, alctuit din Tipatescu, Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu i partidul din opozitie, reprezentat de Catavencu, Ionescu, Popescu.) Conflictul secundar se produce in sanul partidului aflat la puterei este generat de temerile de tradare din partea prefectului ale lui Farfuridi si Branzovenescu. Meritele lui Caragiale in constructia conflictului si a subiectului dramatic sunt acelea c a acordat roluri importante unor personaje secundare (Agamemnon Dandanache elementul-surpriza si Cetateanul turmentat - elementul hazardului) i c a eliminat finalul previzibil si schematic, rezolvand conflictul in mod neasteptat, printr-o solutie de compromis

(sosirea lui Agami Dandanache). De asemenea, personajele au rol esenial , pentru c prin ele sunt evocate acele tipuri i moravuri contemporane, despre care vorbea Adrian Marino n studiul despre comedie din Dicionar de idei literare . Ele au trsturi standardizate, fiind reduse la scheme morale, abstracte, cu funcie comic. Prin faptul c nu evolueaz, la nivel psihologic, c sunt dominate de o trstur de caracter, c nu-i modific statutul, ele ar putea fi considerate personaje plate, conform delimitrii lui E. Forster. Personajele comediei ilustreaz aadar, tipuri umane, inventariate de criticul Pompiliu Constantinescu n Comediile lui Caragiale: Zoeadulterina cochet, Trahanache-ncornoratul ticait, Catavencu-demagogul, Pristanda-functionarul slugarnic, Dandanache-decrepitul, Farfuridi i Brnzovenescu-prostul fudul, Tiptescuamorezul donjuan. Toi acetia ilustreaz, n plus i tipul politicianului corupt, demagog. Totui, meritul lui Caragiale este c personajele sale au complexitate psihologic, se individualizeaz prin atitudine, nume, limbaj. Astfel, Zoe este femeia cocheta, dar si voluntara, Trahanache reprezint ticitul nelat, ns toate faptele sale dezvluie resursele abilitii lui, spiritul su diplomatic, subordonat uni singur scop : meninerea unui anumit statut social i politic. Aceste personaje sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor tradiionale de caracterizare (direct i indirect), dar i prin folosirea resurselor comicului, categorie estetica ce rezulta din contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce cred personajele despre sine si ceea ce sunt in realitate. Comicul de caracter este cel mai important n pies, fiind evideniat prin caracteristicile definitorii ale fiecrui tip de personaj. De asemenea, comicul de moravuri reiese din satirizarea unor defecte ale societatii : adulterul, minciuna, demagogia, coruptia, santajul, tradarea in prietenie. Comicul de situaie este mai puin folosit de Caragiale i apare prin crearea unor circumstante ridicole care evidentiaza decaderea morala sau intelectuala a personajelor : triunghiul conjugal, cuplul Farfuridi Brnzovenescu, intrarile si iesirile Ceteanului Turmentat, evolutia inversa si motivul pacalitorului pacalit (Catavencu), echivocul(Trahanache). Resurse expresive genereaz i comicul de nume, care nu sunt alese ntmpltor, ci ilustreaza o trasatura dominanta a personajelor. De pild, Pristanda este numele unui joc moldovenesc n care se bate pasul la stnga si la dreapta, n funcie de indicaiile unui conductor de joc, ceea ce sugereaza cameleonismul si sluganicia personajului. Trahanache, derivat de la substantivul trahana-coca moale, sugereaza caracterul usor manipulabil al prezidentului. Farfuridi i Brnzovenescu inspir rsul prin numele cu rezonane culinare, iar Caavencu, derivat de la ca, trdeaz o persoan care vorbete mult i repede. Comicul de intentie trdeaz atitudinea satirica a autorului. De pild, n lista cu persoane de la inceputul textului, Zoe este prezentata ca sotia celui de sus modalitate de satirizare a abuzului de putere al personajului feminin. Comicul de limbaj este un prilej pentru autor de a satiriza incultura personajelor sale, care deformeaz neologismele (famelie, bampir), confund sensul unor cuvinte-etimologia populara (renumeratie, honeste bibere), construiesc enunuri lipsite de sens (intr-o sotietate fara printipuri, care va sa zica ca nu le are), pline de cliee, truisme (un popor care nu merge inainte st pe loc), cu contradicii in termeni ( lupte seculare care au durat vreo 30 de ani). Farfuridi este un personaj n cazul cruia limbajul este definitoriu pentru ilustrarea tipului prostului solemn, el fiind conceput ca o sum de automatisme. Astfel, ocupaiile cotidiene sunt riguros cronometrate, dnd impresia stabilitii, dac n-ar aprea paradoxul : Am, n-am clieni acas, la unsprezece trecute fix, m-ntorc din trg. n discursul electoral, deprinderea de a invoca date i nume ale trecutului, motenit de la paoptiti, i adaug o trstur de epigonism caricatural, iar respectarea strict a uzanelor limbajului oratoric determin anticiparea succesiunii elementelor de ctre auditoriu: eu gndesc c nu ar fi ru s srim la 48..., mai bine la 64... Convingerea grav a personajului c particip la evenimente istorice determin o funcionare mecanic a limbajului su, care i sugereaz reducia intelectual. Lipsa de logic din fraza Industria romn e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire,

este completat de contradiciile n termeni, de tautologii: cnd zicem 64, zicem plebicist, cnd zicem plebicist, zicem 64 i contrucii pleonastice: un popor care nu merge nainte, st pe loc. Un alt personaj la care limbajul devine o surs a expresivitii este Pristanda. Caracterul pur mecanic al replicilor sale aprobative este evideniat nc de la nceput, personajul fiind incapabil de a fi convingtor: caraghioz! ...Curat caraghioz!...bampir! Curat bampir!...S iertai, coane Fnic, c-ntreb: bampir...ce-i aia bampir!. Prin urmare, dei accept fr rezerve concluzia efului, el nu cunote sensul acesteia. Prin analogie, exclamaia Curat plastograf! se produce ntr-un moment, cnd, ntors n scen dup o lung absen, Pristanda nici nu tie despre ce era vorba. El folosete frecvent termeni populari, regionalisme (sco, vz, auz), pe care le mbin cu forme ale limbajului vremii, franuzisme, de pild: ( pardon, onorabilul). Utilizeaz, de asemenea, forme care l caracterizeaz pe el i categoria din care face parte, cum ar fi diminutivul modestiei, minuel, care nu exprim att durata scurt a momentului, ct mai ales mica libertate pe care, trebuie s recunoasc, i-a ngduit-o. Sintagma ce-mi d prin gnd, ideea...? i clieul coane Fnic trdeaz vorbirea tipic a funcionarului servil i umil, semidoct, neinstruit. De altfel, majoritatea personajelor comediei au ticuri verbale, ceea ce sugereaz limitarea acestora. Formula lui Trahanache Avei puintic rbdare fixeaz omul cu moderaia vrstei, cu linitea i nelepciunea lui sumar, iar ticul lui Farfuridi Dai-mi voie! exprim nevoia permanent de a i se acorda atenie. De asemenea, clieul lui Pristanda curat! sau al Ceteanului Turmentat eu cu cine votez? sugereaz gndirea mecanic, repetitiv, plat a acestora. n plus, ca elemente de construcie a textului dramatic, principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele i dezvluie inteniile, opiniile, dar monologul (n discursurile electorale) i aparte-ul (interveniile lui Pristanda) completeaz funciile acestuia, realizndu-se astfel, att caracterizarea personajelor, ct i prezentarea evoluiei aciunii. Prin urmare, O scrisoare pierdut reprezint o oper complex, o frntur din complexitatea vieii sociale i politice din marea fresca a societii urbane romneti din a doua jumtate a secolului al XIX-lea, care-i pstreaz actualitatea tocmai prin evocarea unor tipuri i moravuri mereu contemporane.