Sunteți pe pagina 1din 30

Anatomia patologica a pasarilor - partea I-a

In cresterea pasarilor, spre deosebire de celelalte specii, diagnosticul necropsic este usor de efectuat. Respectand conditiile de igiena si cateva reguli antiepidemice, se poate face rapid in ferma, crescatorie sau in curtea gospodarului. Se pot obtine astfel, simplu si foarte eficient primele indicii, foarte valoroase, cu privire la evolutia bolii, atat in ferma, cat si in zona, mai ales in cazul unor boli infecto-contagioase. Diagnosticul necropsic la pasare este o metoda operativa de supraveghere sanitar veterinara a efectivelor mari, el fiind inclus in sarcinile zilnice ale medicului veterinar de ferma. in unitatile mari, cu structuri de varsta si de productie diferite, registrele de necropsie zilnice constituie documente esentiale pentru urmarirea activitatii si situatiei sanitarveterinare din unitate. La pasari si in special la cele din ferme, se tine cont de: 1. 2. 3. 4. 5. Gradul de specializare: selectie, reproductie (parinti sau bunici) sau productie; Vaccinari facute anterior, data vaccinarilor, modul de vaccinare si vaccinul folosit; Tipul de productie: grele sau usoare; Tipul de varsta: tineret sau adulte; Tehnologia de crestere: sol sau baterii.

La pasarile de agrement se apreciaza caracterul de rasa, linie, etc. si zonele de unde provin, comparativ cu zona si durata conditiilor in care au trait in ultima vreme. EXAMENUL EXTERIOR Aspectul general al cadavrului Aspectul cadavrului de pasare sau aspectul la prima vedere, poate oferi primele date asupra conditiilor de intretinere, transport (cand este cazul) si chiar primele date referitoare la cauzele mortii. Starea de intretinere Prima impresie este de cele mai multe ori foarte importanta. Un grup de cadavre de pasare, provenite din aceeasi hala, pot sa fie: cu dezvoltare uniforma sau nu, cu aspect exterior ingrijit sau nu, etc. Acestea sunt date, care orienteaza asupra modului in care au fost ingrijite, hranite, adapostite sau tratate medicamentos pasarile respective. Prezenta de maniamente sau de leziuni de paracheratoza pe picioare sau pe fata plantara, sunt rezultatul fie al unor conditii de hala necorespunzatoare, fie al unor deficiente nutritionale (carente in vitamina A, Se, S, Mn, colina, metionina). Penajul La puii de 0-10 zile, penajul poate fi murdar, aglutinat pericloacal cand este datorat unor enterite de natura microbiana sau alimentara, uneori cu dopuri cloacale (infectii salmonelice). Puful murdar poate fi cauza unor conditii de igiena precara in statia de incubatie si in hala si/sau de transport. Penajul murdar la varstele mai mari se datoreaza conditiilor de zooigiena sau unor carente vitamino-minerale. Prezenta de maniamente

sau de leziuni de paracheratoza pe picioare sau pe fata plantara sunt rezultatul fie a unor conditii de hala necorespunzatoare, fie a unor deficiente nutritionale (carente in vitamina A, Se, S, Mn, colina, metionina). Dezvoltarea corporala Dezvoltarea corporala comparativ cu varsta este unul din indiciile cele mai eficiente asupra sanatatii pasarilor si in special a conditiilor de hranire si adapare si ale cantitatii si calitatii furajului. Hipotrepsia Hipotrepsia este urmarea aportului insuficient de hrana; poate fi si rezultatul unor afectiuni cronice, cand se intalneste la varste mai mari de 4-5 saptamani (boala Marek) sau de 50-60 saptamani (TBC). Hipotrepsia este caracterizata printr-o dezvoltare redusa a intregului organism. Se intalneste la pui si la adulte la toate speciile si categoriile si apare ca o consecinta a unei alimentatii necorespunzatoare tipului productiv sau rasei respective. Mai rar, poate fi consecinta unui stres de vaccinare sau de crestere. Cahexia Este vizibila la orice varsta, produsa in primul rand de carente nutritional- metabolice sau/si de boli cronice. La adulte este consecinta afectiunilor virale cronice: boala Marek, TBC, micoplasmoza, colobaciloza, sindroame respiratorii. Scaderea in greutate in astfel de situatii este spectaculoasa prin rapiditate si proportie: in 6-10 zile pierde cca 50-60% din greutate. Sindromul oaselor moi si rahitismul Deformarea dar mai ales consistenta oaselor puilor sau pasarilor adulte poate fi clasificat in: sindromul oaselor moi frecvent la pui in primele zile de viata si rahitismul, pentru varstele mai mari. Cauzele sunt multiple, datorate in principal avitaminozei D, hipocalcemiei si hiposforemiei. Se prezinta prin inmuierea ciocului si oaselor. La puii tineri consistenta oaselor este asemanatoare cauciucului. La palpatie se poate observa tumefierea cartilajelor articulatiei tibiotarsiene si costale. Cu timpul, carena sternala se deformeaza, luand forma literei S. Tabloul lezional mai poate fi consecinta sindromului de malabsorbtie si/sau enteritelor cronice. Rahitismul la puii mici El se manifesta prin inmuierea ciocului si a oaselor lungi, care au consistenta si elasticitatea cartonului. Ele sunt foarte friabile. Cauza este lipsa unui aport de calciu sau nerespectarea raportului Ca/P din furaj. La unele rase performante sunt "defecte de rasa". Obezitatea (adipozitatea) Este vizibila mai intens dupa indepartarea pielii abdominale, cand se vad depozitele de grasime, de culoare galbena care acopera viscerele abdominale. Ea este datorata aportului neechilibrat de furaj, absentei colinei (factor lipotrop) sau a excesului de porumb, in special la sfarsitul perioadei de ouat, si/sau unui program de lumina necontrolat. Aspectul crestei, barbitelor, ciocului, fetei, pleoapelor, ochiului (irisului) si orificiul auditiv Acestea sunt elemente de luat in consideratie atat in medicina de grup (ferme, crescatorii) si in cea de individ (pasari de agrement). Crestele palide Apar in anemii de natura alimentara (carente in Cu) sau infectioasa (anemia infectioasa aviara) dar si in infestatiile masive cu Argasidae. Modificarile pleoapelor Acestea pot fi uscate, iar in fazele cronice capata aspect granular, leziunea afectand si glandele oculare. Poate sa produca supuratii, care in timp se infecteaza.

Modificarile barbitelor Pot prezenta deformari prin ingrosare, care la palpare sunt moi si febrile iar in forma cronica datorita infiltratului cazeos sunt dure. Este unul din semnele holerei aviare (pasteureloza). Diferentierea se face prin datele epidemiologice, cu leziuni usoare cutanate, datorate traumelor (intepaturi, rosaturi datorate custilor etc). La comisurile ciocului apar fisuri-ragade, care datorita mediului, cu timpul se infecteaza. ASPECTE MORFOPATOLOGICE SPECIFICE PASARILOR

Condrodisplazii tibiotarsiene Apar la puii de 6-8 saptamani in urma multiplelor carente vitamino-minerale. Ele constau in deformarea membrelor si implicit Fig.2 Edemul fetei, sinuzita incipienta a liniei de aplomb Perozisul Este frecvent la pui si in general la pasarile in crestere datorita carentei primare in mangan si a nerespectarii raportului Ca/P in furaje. Mai pot interveni lipsa aminoacizilor esentiali si Zn. Articulatiile tibio-tarsiene sunt ingrosate; la puii de 4-8 saptamani apare luxatia tendonului Achile din santul intercondilian. Este destul de des intalnit la liniile specializate de pui de carne sau la tineretul de inlocuire, cand exista carente in Mn, colina, biotina, vitamine B si E, in excesul de Ca si P si poate fi declansat de excesul de porumb. Cruste in zona metatarso-falangiana Acestea conduc la ingrosarea zonei; ea capata un aspect cenusiu negricios si spongios. Agentul etiologic este raia cnemidocoptica, foarte frecventa la pasarile de colivie. Se poate face diagnostic diferential cu avitaminoza A si D. ingrosarea metatarselor si/sau a tibiilor Este o leziune datorata osteopetrozei, in care se mai observa obstruarea canalului medular. Deformarea articulatiilor Cele mai dese sunt deformarile articulatiilor interfalangiene si metatarsofalangiene care apar in guta articulara, dar si in osteopetroza (mai rara in ultima vreme). La pasarile mai mari se tumefiaza cartilajele tibio-tarsiene si costale si de cele mai multe ori carena sternala este deviata (in forma de S). Printre cauze mentionam carenta in vitamina D3, reducerea absorbtiei Ca/P prin ratii bogate in lipide sau prin lipsa de aport fosfo calcic. Mai poate sa apara in urma sindromului de malabsorbtie si/sau a enteritelor cronice. Deplumatia sau alopecia Este pierderea penelor pe tot corpul sau numai pe portiuni din acesta. Deplumatii apar si in perioada de naparlire fiziologica. in starile patologice este insotita si de zone sangerande ale pielii; in cazurile grave sunt insotite de eviscerari (prolaps cloacal) si plagi care pot merge pana la mutilare. Afectiunea are o etiologie multipla si este numita canibalism. Este mai frecventa la adulte si mai ales la pasarile de colivie, unde poate sa apara si datorita stresului sau unor nevroze. Poate evolua singura sau fiind precedata de

prolapsuri cloacale. O alta categorie de deplumatie apare in starile carentiale determinate de lipsa triptofanului, iodului, Zn., vitaminei A si B. Depigmentarea sau decolorarea penelor Este intalnita mai des la pasarile de colivie si agrement, la curci si fazani. Este datorata carentelor in lizina si triptofan (aminoacizi cu sulf). Dopurile cloacale Acestea sunt aglomerari de materii fecale, puf si particole de asternut care se dezlipesc cu greutate. Ele apar la pui in primele doua saptamani si se pot datora infectiilor cu Salmonele, E.coli sau lipsei celulozei din furaje, sau excesului in grasimi de proasta calitate si/sau fara antioxidanti. Prolapsul cloacal Prolapsul cloacal apare gradat, mai intai prin prolabarea marginilor cloacale, dupa care poate urma prolabarea cloacei si a anselor intestinale. Este unul din primele semne ale fortajului ouatului si prima faza a canibalismului. Este un sindrom plurifactorial, datorat fie deficientelor nutritionale (oligoelemente, vitamina E, A si C), fie unor greseli tehnologice (intretinerea in custi incomode, sau prea multe intr-o cusca, programul de lumina). De cele mai multe ori se complica cu fenomenul de imitatie, cand si pasarile aparent sanatoase "intra in acest joc", intregul efectiv fiind foarte greu de controlat. Sindromul se numeste pica sau canibalism. Pe langa aspectul sangerand al cloacei, care este prolabata in exterior, inconjurata de pene si puf care sunt ciugulite de pasarile din jur si chiar de pasarea bolnava. in cazurile grave pe langa cloaca, la exterior se vede si o portiune de intestin, picajul manifestandu-se si la membre-gheare si degete, care sunt ciugulite si insangerate. LEZIUNILE PIELII, MUCOASELOR APARENTE SI TESUTULUI SUBCUTAN Leziunile pielii sunt vizibile mai usor in zonele fara pene cum sunt pe fata interna a aripilor si zona axilara, ca si in zona cutanata dintre regiunea abdominala si picioare. La pasarile cu creste si barbite mari, acestea sunt primele zone cutanate care se examineaza impreuna cu pielea fetei. Pielea se examineaza in totalitate, in rasparul penajului. In aceste zone apar papule, vezicule, pustule, si cruste in infectiile cu virusul difterovariolei aviare. Leziunea se mai numeste exantem acantozic si este patognomonic pentru difterovariola (atunci cand la examenul histopatologic sunt vizibili corpusculii Bollinger). Supradimensionarea bulbilor plumiferi, aspectul nodular al pielii este leziunea bolii Marek forma cutanata, intalnita la puii de carne dupa 35 zile si la gainile adulte. Dermatita crustoasa localizata Se observa in deficientele nutritionale, de acid pantotenic/biotina. De cele mai multe ori nu apare singura, ci insotita de un tablou complex de leziuni ale pielii si fanerelor, cum sunt: pene lipsite de luciu, tocate la varf, care cu timpul devin fragile. Pielea de pe picioare ia aspect crustos, descuamant, iar falangele datorita ingrosarii epidermei si hipertrofierii cornoase a epidermei par ingrosate si cornificate. Hemoragii subcutane la nivelul pielii picioarelor este o leziune care a aparut frecvent in ultimele episoade de gripa aviara. Bursita sternala Este o leziune cutanata, la nivelul sternului si apare la pasarile intretinute in baterii. Se manifesta prin aparitia unei inflamatii mai mari sau mai mici, direct proportionale cu talia pasarii, cu greutatea si varsta lor. Cand este mai veche, bursita sternala se poate complica cu infectii, necroza, uneori luand aspect granulomatos (in aspergiloza la curca). Edemul tesutului conjunctiv subcutan Edemul fetei inclusiv al sinusurilor apare in boala cronica respiratorie (infectiile cu micoplasme si/sau E.coli), in corizele afrigore, ca si in cele infectioase (produse de Haemophillus). Ele mai pot insoti avitaminoza A. Secretia oculara si nazala, impreuna cu edemul si congestia fetei pot sa ia aspect sangvinolent si chiar hemoragic. Este vizibila in formele acute si supraacute de pseudopesta, gripa si anemie infectioasa. Edemul zonei cervico-cefalice apare in urma vaccinarilor cu vaccinuri inactivate uleioase cand acele nu au fost dezinfectate. Mai apare in infectiile cu Cl.Novy la broileri sau cu streptococi la rate. Edemul generalizat este prezent in intoxicatii cu sare, in avitaminoza E si hiposelenoze, in diatezele

exsudative la pui si la boboci. Sindrom congestivo-hemoragic generalizat insoteste starile toxice, bursita infectioasa aviara, anemia infectioasa aviara si infectiile gripale supraacute. Aspectul exterior al ochiului Conjunctivitele Inflamatiile conjunctivei pot fi seroase, cand sunt produse de conditii afrigore sau de atmosfera viciata din adaposturi (aminiac, formol, gaze de esapament etc.). Conjunctivitele catarale, care prin cronicizare se transforma in fibrinoase. Ele insotesc sindroamele respiratorii, infectiile cu Microplasme, Haemophillus si E.coli, Pasteurele, in bronsita infectioasa, difterovariola si laringotraheita infectioasa. La porumbei poate fi una din modificarile din aspergiloza si din trichomonoza. Depigmentarea irisului Este o leziune care insoteste carentele in vitamina A. Poate fi intalnita atat la puii mici cat si la gainile ouatoare. Cand depigmentarea este uni sau bilaterala, iar irisul este deformat (oval sau colturos) se suspicioneaza boala Marek. Gangrena varfului limbii Apare in micotoxicoze si in carentele vitaminice. Este foarte frecventa la pasarile de colivie, iar in anii sau in zonele cu multa poluare micotica a materiilor prime furajere, este foarte des observata la pasarile de ferma. Se asociaza cu alte semne cum sunt: oprire in crestere, lipsa sporului, etc. Leziunile hemoragice subcutane Leziunile hemoragice subcutane din zona gambelor si a articulatiilor tibio-femurale sunt caracteristice sindroamelor hemoragice. Este frecvent in ultima vreme si este datorat infectiilor cu virusul bursitei infectioase si/sau al anemiei infectioase. La efectivele mari, diagnosticul diferential se face cu intoxicatiile (sulfamide, micotoxine, unele raticide), cu avitaminoza K si formele supraacute de pseudopesta si holera. Cand este prezenta in cazuri izolate, leziunea hemoragica subcutana poate fi datorata unor traumatisme. Leziunile articulatiilor Articulatiile se examineaza la examenul clinic al pasarilor si/sau la inspectia generala a cadavrului. Se observa deformarile, aspectul sinoviei si al capetelor articulare. Artrite traumatice La pasarile crescute in baterii sau la pasarile de agrement tinute in colivii incomode, pot sa apara artrite traumatice, care pot imbraca toate formele de evolutie. Cea mai cunoscuta este pododermatita necroticopurulenta care este complicata cu artrita tibio-tarsiena. Artrite seroase Sunt diagnosticate in urma inspectarii si palparii articulatiilor. Ele sunt diagnosticate mai mult la pasarile in viata, fiind din punct de vedere evolutiv, prima forma de manifestare a artritelor. Sunt prezente in sinovita infectioasa, in artritele virale si foarte des, in infectiile salmonelice si tuberculoza incipienta la porumbei. Artrite serohemoragice Articulatiile sunt marite in volum si la sectionare elibereaza un lichid serosanguinolent. Apar in urma infectiilor stafilococice. Este necesar un examen bacteriologic pentru izolarea agentului cauzal. Artrite purulente Infectiile articulatiilor produc marirea in volum, si indurarea sinoviei. Pe sectiune se scurge un lichid vascos, albcenusiu. Ele pot fi produse de infectiile salmonelice, streptococice, colibacilare, de holera aviara cronica, rujet (la curci si la fazani) si micoplasmoza. Artrite proliferative

Cele mai raspandite artrite proliferative sunt cele intalnite in TBC si in guta. in ambele cazuri articulatiile sunt deformate, marite, si pe sectiune in camera articulara este prezent un continut dens de culoare galbena.

Fig.1 Pui cu penaj frizat, horiplumatie ("elicopter")

Fig.3 Sinuzita infraorbitara bilaterala

Fig. 4 Congestia si edemul fetei

Fig. 5 Pui cu perozis, decubit anormal si rahitism

Fig.6 Ingrosarea metatarselor

Fig.7 Osteopetroza

Fig.8 Eroziunea capetelor articulare

Fig.9 Corpusculi Bollinger in membrana corioalantoidiena (variola aviara) (examen histologic)

Fig. 10 Congestii si hemoragii subcutane la nivelul picioarelor (gripa aviara)

Fig. 11 Hemoragii subcutane generalizate(BIA, anemie infectioasa, gripa, intoxicatii, asfixie)

Fig. 12 Hemoragii subcutane si periostale (rujet-fazan)

Fig.13 Hemoragii subcutane barbite(anemie infectioasa)

Fig.14 Artrita hemoragica

Fig.15 Artrita seroasa

Anatomia patologica a pasarilor - partea II-a

EXAMENUL INTERIOR, LEZIUNILE CAVITATII TORACOABDOMINALE Dupa indepartarea pielii din regiunea cervicala, se poate observa prin transparenta, traheea. Fanta laringeena poate fi vazuta prin deschiderea ciocului si aducerea ei in campul de vizibilitate, prin apasarea exercitata asupra larinxului, cu policele, din exterior spre fanta. Sunt situatii cand aceasta poate fi

plina cu resturi alimentare, dar in cazuri patologice poate fi obstruata cu dopuri de fibrina (difterovariola, micoplasmoza, avitaminoza A). In functie de situatie si de marimea lotului examinat se poate face o sectiune la comisura ciocului, paralela cu traheea si esofagul, in urma careia se pot vedea ambele organe (extremitatea anterioara). Acest mod de lucru este foarte util in cazul examinarilor efectuate in ferme. Examinarea plastronului sternal Dupa indepartarea plastronului sternal, se examineaza aspectul carenei sternale. Devierea carenei in forma S se intalneste in toate formele de rahitism. Tot in rahitism apare si tumefierea cartilajului articulatiei sterno-costale, intercostale si/sau costovertebrale. Se examineaza aspectul si culoarea: poate fi palid in hiposelenoze si avitaminoza E; poate fi cu zone congestive si hemoragice in intoxicatii, bursita infectioasa si anemie infectioasa. Muschii pectorali si muschii gambei Artrofia sau cahexia se intalneste in sindroamele marasmatice datorate lipsei de aport alimentar, stresului de diferite intensitati. Poate cel mai spectaculos este aspectul artrofiei si marasmului din boala Marek. Hialinoza musculara este vizibila in avitaminoza E si/sau hiposelenoza. Muschii sunt cenusii galbui, fibrele musculare sunt palide, omogene si friabile. Boala muschilor albi de la curci si gaini este produsa de dezechilibre vitamino-minerale. Dupa indepartarea pielii si a plastronului sternal sunt vizibile, prin transparenta, blocul organelor abdominale si cele toracale. La prima inspectie se pot observa deformarile prin marire sau micsorare si culorile normale sau modificate ale ficatului, anselor intestinale, cordului si sacului pericardic. Ascita (hidroperitoneul) Ascita este acumularea de lichid in cavitatea abdominala. Se observa relativ usor. Pasarea are o pozitie"de pinguin" iar la palpare se simte fluctuatia lichidului. Se face dignostic diferential cu: tumorile abdominale, cu retentiile de ou si cu peritonotele viteline la puii pana la varsta de 14 zile . Este frecventa la puii de gaina, curca, rata si de fazan, cand insoteste intoxicatiile cu cloruri (in limbajul curent intoxicatiile cu sare). Ascita sau sindromul ascitic a fost descris prima data la pui broiler Ross din zonele tropicale. Initial s-a incriminat o sensibilitate a liniei. Ulterior a fost semnalat si la alte categorii de pui, si in alte zone ale globului, fiind produs de dezechilibre alimentare in care sunt implicate microelemente. Uneori, si mai ales in Europa, poate sa aiba o componenta virala. La pui se mai intalneste o diateza exsudativa produsa de avitaminoza E si carenta in seleniu. Cantitatea de lichid este mai mica decat in sindromul ascitic si nu are aspectul gelatinos, ficatul este putin marit in volum si apare intotdeauna cu edemele generalizate din tesutul conjunctiv. Concomitent apar hemoragii in musculatura, ectazie venoasa, tromboze si hialinizari ale vaselor. Diateza hemoragica Diateza hemoragica insoteste uneori leziunile hemoragice subcutane. Mai apare insotind hemoragiile produse prin traumatizarea organelor interne. Frapeaza culoarea rosie, datorata cantitatii mari de sange care scalda cavitatea abdominala sau/si toracala. Sangele poate fi rosu"viu" si, daca este dublat de o docimazie pozitiva, poate fi cauza unei asfixii. Daca sangele are culoare inchisa, visiniu, brun sau chiar negru, se poate datora unor intoxicatii cu micotoxine, chimioterapice, raticide sau unor toxine prezente in furaje, destul de greu de identificat. Hemoragiile interne prin ruptura hepatica Aceste hemoragii sunt vizibile imediat dupa ridicarea plastronului sternal si uneori chiar prin transparenta seroaselor si muschilor abdominali. Este usor de identificat locul de unde porneste hemoragia. De cele mai multe ori sangele este coagulat. Lipsa coagulabilitatii se poate datora prezentei unor toxic, sau supradozajului unor medicamente. Diateza urica Diateza urica este o leziune foarte usor de recunoscut, prin depunerile de urati de pe seroase si de pe organele interne. De obicei aceleasi depuneri de urati se gasesc pe rinichi si in uretere. Asupra cauzei hiperproteice exista inca controverse. O alta cauza sunt micotoxinele (ochratoxinele), carentele in vitamina A si unele viroze: bronsita infectioasa si boala Marek. Diateza urica apare la gainile adulte, la pui si chiar la embrioni (aceleasi cauze cu adultele, dar si deficientele de incubatie-temperatura, umiditate). PERITONITELE Peritonita vitelina

Este prezenta la gainile adulte, apare pe fondul unui ovar congestiv. Cavitatea abdominala este plina cu vitelus (galbenus, unii din spirit scolastic numind-o peritonita de galbenus). Este una din leziunile care apar in infectiile salmonelice, in holera aviara si in bronsita infectioasa. Vitelosaculita sau peritonita vitelina Este o leziune vizibila din prima zi de viata pana la varsta de 12- 14 zile, in special la puii de gaina, curca, fazan, porumbei si la boboci. Se caracterizeaza prin ramolirea si/sau revarsarea vitelusului in cavitatea abdominala. Datorita infectarii cu bacterii ca E.coli, Staphilococus, Pseudomonas si Proteus, culoarea este galben murdar pana la verde. Peritonita fibrinoasa Peritonita fibrinoasa se prezinta sub forma unor depozite de fibrina in cavitatea abdominala, pe seroase si pe capsula hepatica. in faza initiala fibrina, in cantitate foarte mica, uneori greu vizibila, este foarte fin raspandita la suprafata organelor sau/si pe seroase, pentru ca in formele cronice sa formeze adevarate depozite. Fibrina are culoare alb-cenusie si se datoreaza infectiilor cu E.coli. Cand sunt suprapuse si alte infectii (Pseudomonas, Proteus) poate capata tente galbene si/sau verzui. Peritonita fibrinoasa este patognomonica in colibaciloza cronica si in streptococie, dar de cele mai multe ori este asociata si cu poliserozita, respectiv aerosaculita fibrinoasa. Peritonita granulomatoasa Peritonita granulomatoasa se caracterizeaza prin aparitia pe seroasa peritoneala a unor formatiuni granulare de dimensiuni mici (de la cativa microni pana la 1-3 mm.). Cel mai des aceste formatiuni apar si pe intestin si pe seroase. Sunt leziuni care pot fi intalnite in coligranulomatoza, TBC si in micozele sistemice (aspergiloza, mucormicoza). Poliserozite: perihepatite, pericardite, peritonite Poliserozitele se clasifica dupa organul pe care apar, iar din punct de vedere morfologic si biochimic pot fi: seroase, serofibrinoase si fibrinoase. Poliserozitele seroase sau gelatinoase sunt observate in primele stadii ale inflamatiei seroaselor. Ele se intalnesc in unele viroze cum sunt parvoviroza acuta a gastelor. Poliserozita fibrinoasa Este leziune patognomonica in micoplasmoza aviara forma cronica. Ea apare sub forma unor depozite de fibrina in sacii aerieni toracali si abdominali, pe seroasele hepatice si ale cordului: perihepatite si pericardite fibrinoase. In fazele incipiente are culoarea alb-cenusie, pentru ca ulterior sa se organizeze si sa ia aspectul unor"jumari de oua", aspect foarte cunoscut in patologia aviara, dar cu dubla etiologie: E. coli si micoplasme. Poliserozita fibrinoasa este intalnita si la embrioni, in ultima parte a perioadei de incubatie, cand ingrosarea seroaselor pulmonare si abdominale, cu aparitia depozitelor foarte fine de fibrina, sunt dovada prezentei micoplasmelor in efectivul matca. AEROSACULITELE Aerosaculitele sunt leziuni care se intalnesc de cele mai multe ori impreuna cu poliserozitele. Ele sunt: seroase, fibrinoase si granulomatoase. Aerosaculitele seroase Se caracterizeaza prin prezenta unei cantitati mici de lichid la suprafata seroaselor abdominale si toracale. Se pot observa in formele incipiente de colibaciloza si in pseudopesta. Aerosaculitele fibrinoase Sunt asemanatoare din punct de vedere morfologic cu poliserozitele fibrinoase si se prezinta sub forma unor depuneri de fibrina pe sacii aerieni. Ele sunt prezente in micoplasmoza aviara la pui si gaini de toate varstele, inclusiv la embrioni si la puii de o zi. Leziuni asemanatoare sunt in chlamidioza si bronsita infectioasa. La aceasta din urma se complica cu depunerile de urati (guta). Aerosaculitele granulomatoase

Aerosaculitele granulomatoase, mai putin vizibile in ultimul timp, sunt leziuni intalnite la pasarile adulte, sunt patognomonice in coligranulomatoza. Ele se mai pot vedea in TBC si in formele grave de aspergiloza, acestea din urma fiind mai frecvente. La suprafata seroaselor sunt vizibili noduli miliari pana la noduli de 1-2 mm., de culoare alba pana la cenusiu cu irizatii concentrice, vizibile cu lupa, dar de foarte multe ori cu ochiul liber. LEZIUNILE CORDULUI Cordul se examineaza mai intai in situ, fiind primul organ care se examineaza dupa ridicarea plastronului sternal. Se examineaza sacul pericardic si lichidul acestuia. Daca nu sunt modificari care sa necesite efectuarea unei insamantari bacteriologice direct din sacul pericardic ( cea mai sigura metoda de izolare a Pasteurelelor), se detaseaza si apoi se examineaza cordul. Sectionarea se face de-a lungul cordului stang si cordului drept, pastrandu-se peretele inter-ventricular. Dupa aceea se examineaza originea aortei si arterei pulmonare. Cordul globulos - boala cordului rotund Cordul globulos este o leziune des intalnita la curci si la gaini. Mai des se manifesta sub forma hipertrofiei cordului stang impreuna cu o staza venoasa generalizata. Se pare ca se datoreaza carentei in vitamina E, seleniu, aminoacizi cu sulf si cupru. Sacul pericardic este plin cu un lichid citrin, uneori gelatinos, iar cordul apare marit si globulos. Hidropericardul Hidropericardul se recunoaste prin prezenta de lichid transparent sau citrin in sacul pericardic. Apare in carente vitaminice E, in ciroza hepatica, si in dilatatiile cordului. Poate fi prezent si in infectiile generalizate: prima faza a infectiei colibacilare, in infectiile cu Pasteurella etc. Hemoragiile Sunt usor de recunoscut, prin prezenta sangelui sub forma de petesii si sufuziuni, cu punct de plecare vasele coronare . Hemoragiile cardiace apar in bolile acute infectioase si in intoxicatii: pseudopesta forma acuta; holera aviara care se recunoaste prin petesiile cordului (la baza cordului), sugestiv numite"cord stropit cu fuxina"; intoxicatiile cu warfarina, oxicumarine si mai ales micotoxine (afla-toxine, ochratoxine etc. ).

Pericarditele Pericarditele se manifesta prin modificarea culorii si ingrosarea sacului pericardic. Uneori, datorita unei cantitati crescute de fibrina, sacul pericardic adera foarte mult la muschiul cardiac, incat nu se poate desprinde. Ele pot fi: seroase, in holera si intoxicatii; serofibrinoase si fibrinoase care se intalnesc in infectiile bacteriene cum sunt colibaciloza, holera, salmonelozele cronice (tifoza si paratifoza), chlamidioza, micoplasmoza; serohemoragice in streptococia acuta si in intoxicatii supraacute; granulomatoase care din punct de vedere etiologic poate fi urica sau/si micotica si TBC; fibroase, mai rare, datorita vietii economice de scurta durata a pasarilor; ele se produc prin cronicizarea infectiilor bacteriene, virale si micotice.

Miocarditele Inflamatiile cordului sunt destul de greu de observat cu ochiul liber, acestea fiind si in legatura cu starea de intretinere, rasa, varsta, sex etc. Dupa aspectul si forma evolutiva ele pot fi: parenchimatoasa, intalnita in parvoviriza gastelor;

necrotica in afectiunile cronice infectioase: holera, streptococie, vibrioza; limfohistiocitara, caracteristica in salmoneloza, listerioza, encefalomielita; granulomatoasa in TBC si aspergiloza.

Endocardita ulcerovegetanta Mai rar intalnita in ultima vreme, datorita vietii relativ scurte a pasarilor crescute in conditii de ferma, endocardita ulcerovegetanta este vizibila dupa sectionarea pe lungime a cordului si inspectia endocardului. Acesta apare ingrosat la nivelul valvelor, si ia un aspect conopidiform. Este o inflamatie intalnita in bacterioze cr nicizate: streptococii, holera, rujet, listerioza. Tumorile cardiace Usor de recunoscut, tumorile cardiace modifica volumul, culoarea, forma si consistenta muschiului cardiac. Cele mai dese sunt tumorile cardiace din virozele tumorale: boala Marek, leucoze. Tumorile cardiace sunt foarte aderente la structura muschiului si au aspect slaninos.

Patologie aviara - leziunile splinei si ale aparatul digestiv anterior

Splina se examineaza dupa eviscerarea ficatului. Ea poate fi marita, micsorata, friabila sau indurata, hiperplazica sau sa prezinte formatiuni nodulare de diferite marimi. Se examineaza capsula si apoi se efectueaza sectionarea organului apreciindu-se si culoarea organului.

Atrofia splenica
Poate fi inclusa in sindromul hipotrepsic, in cahexie si in intoxicatiile cu trichoteceni , splina fiind micsorata in volum.

Involutia senila a splinei


Leziunea are caracter interesant pentru pasarile de agrement si cele din gradinile zoologice.

Distrofiile splenice sau lienozele


Distrofiile splenice sunt caracterizate prin modificari de volum sau/si culoare, de cele mai multe ori neglijate de cei care efectueaza necropsiile.

Hipertrofia splenica sau lienoza fibrinoida


Splina este marita in volum, de culoare brun deschis, indurata. Pe sectiune are un aspect granular. Este intalnita in colibaciloza subacuta la toate varstele. Cea mai reprezentativa lienoza fibrinoida este intalnita in infectiile salmonelice, care afecteaza puiul de o zi pana la gaina adulta. La fel ca si la ficat, splina capata in ultima faza o tenta metalica, verzui.

Splenitele si distrofiile splenice


Splenitele sunt strans legate lezional si cauzal de inflamatiile ficatului.

Splenita aminoida
Este o leziune care apare in bolile cronice: TBC(unde pot sa se suprapuna si leziuni granulomatoase).

Splenita urica
Splina este mai mult sau mai putin marita in volum iar pe capsula sunt prezente granule de urati. In cazurile grave uratii sunt prezenti si in profunzime si apar la sectionarea longitudinala si transversala. Este una din modificarile din guta.

Splenita ischemica
Ischemia splinei este insotita de reducerea in volum si paliditate. Apare in anemii.

Hematoamele subcapsulare
Hematoamele subcapsulare por avea o cauza traumatica sau toxica (micotoxine sau/si uleiuri rancede, medicamente).

Ruptura splinei
Este o leziune care poate fi urmarea unui traumatism, dar de cele mai multe ori aceasta se intampla pe un fond deja sensibilizat cum ar fi: hiperplazii splenice, hipertrofii, noduli TBC etc. Apare frecvent la fazani, pasarile salbatice in captivitate si pasarile de colivie.

Splenita necrotica miliara


Focarele necrotice care pot sa fie observate atat la suprafata cat si in profunzimea organului se pot datora infectiilor salmonelice si pasteurelice. Ele apar sub forma unor puncte de culoare galbena foarte asemanatoare cu cele de la hepatita miliara necrotica. In infectiile salmonelice culoarea lor este albicioasa.

Splenita necrotica cu focare mari


La suprafata splinei, dar si pe sectiune sunt prezente zone circumscrise cu margini stelate cu diametrul de 1-2 mm. pana la 4-5 mm. Cauza poate fi parazitara (histomonoza sau spirochetoza). De obicei apar simultan cu leziunile hepatice. Splenomegalia puilor si boala splinei marmorate a fazanului In unele boli virale splina se hipertrofiaza, are aspect marmorat datorita hiperplaziei pulpei albe, necrozei celulelor limfoide si proliferarii celulelor sistemului reticulo-endotelial. Ea se poate intalni in boala splinei marmorate, splenomegalia puilor, enterita virala a curcilor si alte adenoviroze. Leziuni asemanatoare pot fi gasite in reticuloendoteloize, unele leucoze aviare si in mai mica masura in boala Marek.

Splenita granulomatoasa
Granuloamele splenice se prezinta sub forma unor formatiuni aglomerate de dimensiuni variabile care de cele mai multe ori se enucleaza si sunt prezente la suprafata si in profunzime. Diagnosticul se pune numai dupa un examen de laborator, pentru ca poate fi: TBC, coligranulomatoza, micoze, guta viscerala.

Tumorile splenice
Ca si la tumorile hepatice, cele splenice pot fi nodulare sau difuze, au culoare albicioasa si aspect slaninos. Ele depind de agentul etiologic care poate fi: virusul bolii Marek sau/si virusurile leucozei.

LEZIUNILE APARATULUI DIGESTIV


Aparatul digestiv se examineaza in trei etape: 1. Inainte de eviscerare, cand cadavrul este intreg si nejupuit, se deschide ciocul, se examineaza mucoasa bucala si se aplica o sectiune la comisura pentru a putea vedea fanta palatina si intrarea in larinx. Odata cu aceasta sectiune se vede aspectul exterior al partii anterioare a traheii, esofagul anterior si gusa (ingluvium), care pot fi si ele sectionate, pentru a se examina continutul si mucoasa; 2. Eviscerarea proventricolului cu duodenul si jejunul,care se face sectionand esofagul inaintea intrarii in stomacul glandular si o a doua sectiune la intrarea intestinului; 3. Ultima parte a intestinului se scoate in bloc, inclusiv cloaca. O data eviscerate, fiecare fragment se examineaza separat, la exterior si la interior, practicandu-se sectiuni longitudinale sau in alte directii, daca este necesar.

Leziunile tubului digestiv anterior


Modificari ale ciocului Eroziunile ciocului
Acestea sunt vizibile foarte des la pasarile de agrement, cand marginile ciocului apar franjurate, si foarte des la atingere se rup. Cauzele pot fi nutritionale sau parazitare. Sunt insotite si de deplumatii la baza ciocului. Modificari de pozitie ale ciocului (ciocul incalecat) care sunt deformari congenitale. In functie de gradul (unghiul) de deformare este sau nu compatibil cu varsta puiului.

Metaplazia cornoasa a glandelor din submucoasa bucala


Aceasta leziune se intalneste in hipo sau avitaminoza A. De cele mai multe ori este continuata si pe treimea anterioara a esofagului, fiind frecventa atat la pui cat si la adulte. Mucoasa este denudata pe zone care variaza ca dimensiune de la un virf de ac pana la acoperirea aproape in totalitate. Glandele care sunt diseminate in mucoasa si submucoasa, se simt la palpare sud forma unor particule dure si pot avea culoare galben-cenusiu.

Gusa pendulanta
Apare datorita supraincarcarii cu furaje, de cele mai multe ori lipsite de celuloza. Pot sa apara si datorita unor deficiente de fermentatie sau de crestere la reproducatoarele cu sistem de furajare skip a day. Este frecventa si la pasarile de agrement, datorita deficientelor de crestere si hranire (deficit de piridoxina sau supraalimentare). Leziunea se observa si la pasarea in viata, cand gusa este vizibila, mare, pastoasa si purtata cu oarecare dificultate. De cele mai multe ori se complica prin obstructie. La deschidere, gusa este plina cu continut alimentar, partial fermentat, care exala un miros caracteristic. Inflamatia fibrinoasa a mucoasei bucale, farinxului si esofagului Prezenta de fibrina pe mucoasa bucala, poate avea mai multe cauze infectioase si/sau parazitare si deficiente nutritionale. Mentionam: difterovariola, pseudopesta (forme cronice), candidoza, trichomonoza si fuzariotoxicoza. La inceputul procesului fibrina are culoare alba, pentru ca pe masura cronicizarii sa devina cenusie. Sub stratul de fibrina care poate acoperi toata mucoasa si care este foarte aderent, apare un tesut sanguinolent. De cele mai multe ori aceasta leziune coboara in ingluvium si pe trahee.

Ingluvita fibrinoasa
Gusa prezinta pe peretii interiori o cantitate mai mare sau mai mica de fibrina, care adera la mucoasa si se dezlipeste mai greu, lasand sub ea zone sangerande. Poate fi produsa de carentele in vitamina A si B, sau de infectiile cu Candida. Este destul de frecventa la porumbei si la canari in aspergiloza si in candidoza.

Ingluvitele parazitare/micotice
Dintre cele mai cunoscute ingluvite parazitare sunt capilariozele si trichomonoza si respectiv candidoza. Toate sunt insotite de inflamatii fibrinoase.

Leziunile tubului digestiv postdiafragmatic Leziunile proventricolului

Dintre toate segmentele tubului digestiv, proventricolul este organul care nu trebuie uitat, sectionat si examinat.

Proventriculitele hemoragice
Mucoasa proventriculara prezinta mai intai puncte congestive (vizibile dupa indepartarea mucusului), care sunt in varful papilelor glandulare, pentru ca ulterior, sa se agraveze si sa cuprinda toata suprafata mucoasei. Ele pot evolua in proventriculite hemoragico-necrotice. Sunt frecvente asocierile lor cu enteritele hemoragico-necrotice, in hipovitaminoza A, in fuzariotoxicoza. Pot sa apara si ca rezultat al traumelor provocate de cereale nedezaristate. De asemenea pot fi rezultatul unor infectii cu Pseudomonas, Proteus sau E. coli. in ultima vreme proventriculita hemoragica este o leziune frecventa in bursita infectioasa, unde obligatoriu trebuie coroborat cu leziunile bursale. Proventriculita hemoragico-necrotica situata in zonele marginale, cunoscuta sub numele de brau este leziunea cea mai cunoscuta din patologia aviara, fiind intalnita in boala de Newcastle sau pseudopesta. Diagnosticul se stabileste numai prin examen de laborator.Leziuni asemanatoare pot fi si in infectiile gripale sau in pseudomonoza si in intoxicatii supraacute cu pesticide.

Proventriculita fibrinoasa
Prezenta fibrinei care adera la mucoasa stomacului glandular, lasand sub ea zone congestivo-hemoragice, poate fi cauzata de Candida (la curci si la gaste), de Aspergillus la gaini, sau de inflamatii granulomatoase (in TBC, coligranulomatoza etc.) in primele faze evolutive.

Hipoplaziile proventriculare
Peretii somacului glandular sunt ingrosati, cu aspect slaninos; la deschidere papilele glandulare sunt evidentiate, une - ori cu o tenta roz care inconjoara papila. Ele se gasesc in boala Marek si in bolile tumorale.

PANCREASUL
Poate sa prezinte un aspect tigrat datorita zonelor congestive care alterneaza cu cele distrofice si este o leziune a infectiilor pasteurelice. Pancreatita congestiva si hemoragica propriu-zisa Pancreasul poate avea un aspect tigrat, datorita unor zone congestive alternante cu zone distrofice. Este o leziune a infectiilor Pasteurelice.

LEZIUNILE STOMACULUI MECANIC


Stomacul triturator se examineaza la exte rior si la interior. Pentru aceasta se face o sectiune longitudinala in muschiul stomacului, descoperind continutul si apoi dupa indepartarea acestuia se examineaza cuticula. Este important daca aceasta se desprinde usor sau greu si ce culoare prezinta.

Atrofia stomacului muscular


Cand stomacul muscular este mic, comparativ cu talia si varsta pasarii, cauza poate fi in folosirea in furajare a unor materii prime foarte fin triturate, sau a unor obstructii in zonele anterioare, care nu permit alimentarea. Hialinoza si necroza Zenker Este o leziune intalnita in miopatia de nutritie si in avitaminoza E. Stomacul este flasc, decolorat. Cuticula se desprinde greu, lasand sa se vada o mucoasa decolo - rata.

Ventriculita limfohistiocitara
Peretii stomacului mecanic sunt ingrosati, decolorati iar cuticula se desprinde greu. Leziunea este intalnita in salmoneloza.

LEZIUNILE INTESTINALE
Mai intai se examineaza pancreasul intre ansele duodenale. In stadiul urmator se scoate pancreasul din ansele duodena - le, iar acestea se sectioneaza pe lungime,cand apare continutul si mucoasa. Intestinul se examineaza dupa eviscerare si se deschide pe toata lungimea, cand se examineaza continutul (aspectul, culoarea, mirosul) si aspectul mucoasei. Daca este cazul se completeaza cu examene parazitologice si/sau bacteriologice.

Enterita catarala
Continutul intestinului este lichid, de culoare maro-galbui, destins de bule de gaz, cu mucoasa acoperita de un exsudat galbui, sau daca este cauzat de infectii bacteriene de culoare verde, maro sau galbena. In enterotoxiemia anaeroba intestinul este plin cu gaze, in pseudomonoza mucoasa este acoperita cu un exsudat verzui, care poate urca in stomacul muscular si in proventricol. In colibaciloza sunt multe bule de gaz. In intoxicatii (cu sare) continutul are un aspect fluid.

Enterita fibrinoasa si fibrinonecrotica


Intestinul este destins de gaze, mucoa - sa fiind acoperita cu un exsudat fibrinos, aderent, care se inlatura greu si lasa sa se vada o mucoasa denudata, uneori congestiva. Cand capata aspect necrotic mucoa sa care pe alocuri este ingrosata si de culoare alb-cenusiu, este erodata si lasa pe unele zone sa se vada leziuni congestive si hemoragice. Este leziunea infectiilor bacteriene si virale cronice: anaerobioze, in fectii cu B. Necroforus, variola, apare si in avitaminoza A cand este simultana cu alte leziuni epiteliale (traheale).

Enterita hemoragica
Enterita hemoragica este usor de recunoscut, prin prezenta sangelui partial coagulat. Mucoasa este congestivo-hemoragica si de cele mai multe ori cu leziuni intinse. Daca sangele este necoagulat si de culoare deschisa, poate fi datorita unor intoxicatii sau deficiente de coagulare (avitaminoza K). Cand este insotit de leziuni erozive ale mucoasei, iar la nivelul tonsilelor cecale apar leziuni hemoragico- necrotice, poate fi o infectie cu virusul bolii de Newcastle. Cand intestinul este destins de gaze, poate fi o infectie cu Clostridii. Congestia si hemoragia cecala poate fi produsa de infestatii cu coccidii. Pentru toate aceste afectiuni se face diagnostic diferential prin examen microscopic, virusologic si/sau bacteriologic.

Enterita difteroida
Inflamatiile difteroide ale diferitelor zone intestinale se pot vedea la deschiderea duodenului si intestinului. Mucoasa prezinta zone de eroziuni sub forma de enantem: macula, papula, vezicula si eroziuni acoperite cu fibrina aderenta, care lasa dupa indepartare o mu coasa sangeranda, pe alocuri necrotica. Este leziunea pseudopestei sau a variolei- forma de enantem. Este necesar diagnosticul diferential de laborator.

Duodenita difteroida

Duodenita difteroida este intalnita in holera, cand are un fond violaceu si este insotita si de zone congestive ale pancreasului care ia un aspect tigrat. in salmo - neloza fondul este galben-rosiatic.

Jejunita difteroida difuza


Jejunita difteroida difuza apare in spirochetoza si se caracterizeaza prin ingrosarea mucoasei, care ia un aspect rugos, galben-cenusiu. Tiflita hemoragica leziune inconfundabila in coccidiozele cecale.

Tiflita fibrinoasa
Ce cumurile sunt pline de fibrina care are un aspect cazeos, foarte aderent la mucoasa. Se intalneste in holera, colibaciloza cronica si in histomonoza. Un aspect interesant se poate intalni la embrioni cu tiflita cazeoasa, cauzata de transmiterea transovariena a salmonelelor (gaina, fazani, curca). In majoritatea cazurilor examenul bacterilogic al acestor embrioni demonstreaza prezenta unor salmonelle. Urmarea leziunii este mortalitatea mare in primele zile de viata.

Enterita granulomatoasa
Sunt mai multe feluri de granuloame care pot fi gasite in peretii intestinului: TBC, coligranulomatoza, aspergiloza etc. Pot apare in orice zona, peretii intestinului fiind deformati de granulomul care este cuprins in mucoasa si submucoasa intestinala.

Hiperplaziile intestinale
Apar in bolile tumorale si in unele forme din boala Marek. Sunt frecvente asocierile lor cu enteritele hemoragico-necrotice, in hipovitaminoza A, in fuzariotoxicoza. Pot sa apara si ca rezultat al traumelor provocate de cereale nedezaristate. De asemenea pot fi rezultatul unor infectii cu Pseudomonas, Proteus sau E. coli. Cloacita difteroida Este usor de observat prin depunerile de fibrina pe mucoasa cloacei. La indepartarea ei, lasa o mucoasa congestivohemoragica. Este des intalnita la porumbeii cu trichomonoza si in unele forme cronice de pseudopesta.

Leziunile ficatului
Ficatul se examineaza dupa detasarea plastronului sternal, sub aspectul topografiei, culorii si volumului. Se compara marimea lui cu talia pasarii si cu parametrii rasei sau liniei. Eviscerarea se face pentru a examina fata interna a organului, capsula si fiecare lob, pe toate fetele. In ultima faza se apreciaza duritatea si friabilitatea. Hemoragiile prin ruptura ficatului Hemoragiile prin ruptura ficatului sunt foarte des intalnite la gainile grase, hranite cu exces de porumb, care prezinta depozite adipoase in peretii abdominali. Ele pot fi consecinta unor traumatisme directe sau al unor eforturi. Hemoragiile hepatice apar ca urmare a modificarilor distrofice si hipoxice si/sau infiltratiilor limfoide a prezentei unor toxice sau supradozajului unor medicamente (coccidiostatice, antibiotice, sulfamide). Hemoragiile prin ruptura hepatica se produc datorita unor traumatisme sau datorita maririi friabilitatii hepatice si/sau vasculare.

Perihepatita fibrinoasa Se caracterizeaza prin ingrosarea capsulei hepatice, care are culoare albicioasa iar la suprafata prezinta depozite de fibrina, de culoare alb cenusiu. Este leziunea cea mai frecventa in sistemul industrial de crestere si exploatare al puilor, dar si la gainile adulte. Ea apare in infectiile cu E.coli, Micoplasme, Pasteurelle, Chlamydii.

Hepatoze sau distrofii hepatice Hepatozele sunt cele mai fregvente leziuni ale ficatului. Se caracterizeaza prin modificarea culorii si consistentei. Afecteaza gainile si puii la orice varsta.

Hepatoza granulo-grasa sau grasoasa Ficatul are culoare galbena, lutoasa, este marit in volum si friabil. Se observa la puii in primele zile de viata cand este fiziologica si pasagera, datorita rezorbtiei viteline. La gainile adulte se datoreaza alimentatiei bogate in lipide, excesului de porumb, sau a unor toxice, cum sunt micotoxinele. Un caz deosebit il prezinta palmipedele care in mod fiziologic depun lipide de stocaj in ficat, calitate exploatata in producerea de ficat gras ("foie gras") Hepatoza urica se caracterizeaza prin prezenta granulelor de urati pe suprafata capsulei hepatice iar in cazuri grave si in profunzime. De obicei apare impreuna cu guta viscerala, cu cea renala si cu cea generalizata. Cauzele sunt alimentare (exces de proteina, calitatea proasta a proteinelor, sau lipsa de aport alimentar); mai pot fi cauze infectioase virale (bronsita infectioasa) sau bacteriene. Hepatoza amiloidica in care ficatul, datorita depunerilor de amiloid, devine indurat (dens, omogen, vitros) si colorat in brun. Datorita acumularilor de amiloid se produc rupturi hepatice, cu hemoragiile consecutive. Este frecvent la galinaceele cu TBC si la rate. Hepatita amiloidica este insotita de pereti abdominali dilatati de continutul lichid din cavitate. Lichidul este usor citrin si prin contact cu aerul se coaguleaza. Ficatul este marit, capsula ingrosata devine in fazele avansate fibrozata, lasand sa se vada cu ochiul liber, zonele de amiloid.

Hepatitele Hepatitele limfohistiocitare Hepatitele limfohistiocitare sunt mai greu diagnosticabile cu ochiul liber, sunt diagnosticabile microscopic, in infectiile salmonelice. In fazele avansate, subacute si cronice ficatul este marit si capata o tenta verzuie (metalica). Hepatitele hemoragice Se prezinta prin culoarea rosie cu zone hemoragice vizibile sub capsula. Este o leziune spectaculoasa in hepatitele virale la boboci sau in intoxicatiile cu micotoxine la pui si boboci. Fig 22. Hiperemie hepatica - imagine histologica

Hepatitele hemoragico-necrotice Se intalnesc in infectiile colibacilare subacute (cu tulpini septicemice) si stafilococice. Hepatitele miliare necrotice Este leziunea patognomonica in holera aviara; se prezinta sub forma unor zone mici, indurate, de culoare galbena. Daca fondul ficatului are culoare violacee poate fi vibrioza, iar pe fond verzui poate fi infectie salmonelica. Diagnosticul de certitudine este cel bacteriologic.

Fig. 23 Hepatite miliare necrotice stadiu incipient comparativ cu faza cronica

Fig. 24. Hepatite miliare necrotice - imagine histologica - original

Hepatitele necrotice in focare mari Acestea se observa prin diferenta de culoare si consistenta dintre masa ficatului si zonele necrotice. Se intalnesc in formele cronice de holera , sau pot lua forme neregulate si/sau stelate cum sunt in streptococii si in histomonoza curcilor. Leziuni asemanatoare, pentru care se face diagnostic diferential sunt cele din trichomonoza si spirochetoza. Fig.25. Hepatita necrotica - focare mari - Histomonoza - original

Hepatitele granulomatoase Granuloamele hepatice sunt leziuni mari, caracterizate prin prezenta granuloamelor albe-galbui, de dimensiuni variabile, vizibile atat la suprafata ficatului cat si in profunzime. Natura granuloamelor poate fi: TBC, coligranulomatoza, micoze, metastaze ale unor infectii cum sunt stafilocociile plantare sau chiar depozite de urati, in guta generalizata. Fig.26 Hepatita granulomatoasa - TBC - original

Fig. 27 Granulom TBC aviar (imagine microscopica); Col. HE; Ob. 20x

Tumorile hepatice Tumorile hepatice au o incidenta mai mare la gainile adulte. In ultima vreme varsta la care sunt diagnosticate histopatologic dar si morfopatologic a coborat la 4-6 saptamani. Tumorile cuprind de obicei tot organul, mai rar portiuni din acesta. In leucoza, ficatul se mareste, ocupand toata cavitatea abdominala si chiar toracala. Este de culoare rozcenusiu, friabil si cu strii albicioase pe sectiune. Daca in leucoza mieloida difuza intreaga masa a organului este modificata, in forma nodulara se constata focare cenusii albicioase de diferite dimensiuni. In leucozele limfoide sau limfoblastoze, cu incidenta mai mare la adulte, ficatul este imens, reprezentand uneori peste 27% din greutatea corpului. Dimensiunea si friabilitatea produc cel mai adesea ruptura hepatica urmata de hemoperitoneu. Diagnosticul diferential dintre formele de leucoza se face prin examen histologic. In boala Marek, ficatul este marit si cu friabilitate mare, sau prezinta tumori cu aspect slaninos. Poate sa apara de la 4-5 saptamani pana la 18-26 saptamani. Adenomatoza biliara Adenomatoza biliara afecteaza vezica biliara care este marita cu peretii ingrosati. Fenomenul de staza si obstructie asupra canalului biliar, produce imbibitia biliara a ficatului. Este intalnita in micotoxicozele cronice(aflatoxicoza) la boboci si la pui.