Ce este dezvoltarea durabila?

In ultimii ani, la nivel international, se pune tot mai frecvent problema concilierii progresului economic si social fara a pune in pericol echilibrul natural al planetei. - Cum putem repartiza bogatia ntre tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate? - Cum sa asiguram un trai decent milioanelor de barbati, femei si copii aflati n pericol, acolo unde planeta pare deja asfixiata de exploatarea excesiva a resurselor naturale? - Si mai ales, cum sa facem sa lasam o planeta sanatoasa copiilor nostri? Pentru a raspunde la aceste ntrebari a luat nastere conceptul de dezvoltare durabila.

Istoricul dezvoltarii durabile

Conceptul de dezvoltare durabila a luat nastere cu peste 30 de ani in urma, ca raspuns la aparitia problemelor de mediu si a crizei resurselor naturale, in special a celor legate de energie. n 1972, la Stockholm are loc Conferinta Natiunilor Unite, n care cele 113 natiuni prezente si manifesta ngrijorarea cu privire la modul n care activitatea umana influenteaza mediul. Sunt subliniate problemele poluarii, distrugerii resurselor, deteriorarii mediului, pericolul disparitiei unor specii si nevoia de a creste nivelul de trai al oamenilor si se accepta legatura indisolubila ntre calitatea vietii si calitatea mediului pentru generatiile actuale si viitoare.

Cativa ani mai tarziu, in 1983, Natiunile Unite nfiinteaza Comisia mondiala de mediu si dezvoltare (WCED) care isi incepe activitatea, avnd ca scop studierea dinamicii deteriorarii mediului si oferirea de solutii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societatii umane. Comisia a fost prezidata de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei, la acea data.

Comisia Brundtland a subliniat existenta a doua probleme majore:

o o

dezvoltarea nu nseamna doar profituri mai mari si standarde mai nalte de trai pentru un mic procent din populatie, ci cresterea nivelului de trai al tuturor; dezvoltarea nu ar trebui sa implice distrugerea sau folosirea nesabuita a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant;

Problema-cheie a dezvoltarii durabile este opozitia ntre nevoile de crestere ale populatiei si limitele impuse de resursele planetei precum si degradarea continua a mediului.
Doi ani mai tarziu, in 1985, era descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin conventia de la Viena a inceput cautarea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara Planeta.

In 1987, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul Viitorul nostru comuncare da si cea mai citata definitie a dezvoltarii 1

durabile (sustainable development): Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile.
La Summitul Mondial de la Rio de Janeiro din vara anului 1992, la care participa 120 de sefi de stat, sunt din nou aduse n centrul atentiei problemele privind mediul si dezvoltarea. Dezvoltarea durabila reprezinta: "o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman pentru ntreaga planeta si pentru un viitor ndelungat". Scopul declarat al Conferintei secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltarii economice, industriale si sociale n lume, cuprinsa sub numele de dezvoltare durabila, "sustainable development". Un eveniment de importanta centrala a fost insa emiterea Agendei 21, un program extrem de cuprinzator privind dezvoltarea durabila in secolul XXI. Aici sunt tratate aproape toate aspectele relevante din punct de vedere al dezvoltarii: combaterea saraciei, egalitatea intre sexe, respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea gruparilor sociale la procesul politic, protejarea climei, protejarea speciilor, protejarea rezervelor de apa potabila etc. Capitolul 28 este dedicat nivelului regional Agenda 21 Locala.

La 10 ani de la adoptarea Agendei 21, n 2002 are loc Summitul privind dezvoltarea durabila de la Johannesburg, Africa de Sud, n care se studiaza progresul facut spre dezvoltarea durabila si se reafirma angajamentul tarilor participante. Principalele probleme discutate au fost:

o o o

reducerea numarului celor care nu au acces la rezerve de apa potabila, de la peste 1 miliard la 500 milioane pna n anul 2015; injumatatirea numarului celor ce nu au conditii de salubritate corespunzatoare, la 1,2 miliarde; cresterea folosirii surselor durabile de energie si refacerea efectivelor de peste secatuite;

La nivelul Uniunii Europene, n cadrul Consiliul European de la Goteborg, iunie 2001, a fost adoptata Strategia Europeana de Dezvoltare Durabila (SDD) si a fost propus Setul de Indicatori de Dezvoltare Durabila, avnd drept scop monitorizarea SSD.

In iunie 2006 aceasta a fost revizuita si un nou model de guvernare a fost adoptat.

Definitia dezvoltarii durabile

Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio-economica al caror fundament l reprezinta asigurarea echilibrului ntre sistemele socio-economice si potentialul natural. Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCEF) n raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut si sub numele de "Raportul Bruntland": "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi".

Obiectivele dezvoltarii durabile

Obiectivele generale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene:
1. 2.

3. 4. 5. 6.

7.

Limitarea schimbarilor climatice si a costurilor si efectelor sale negative pentru societate si mediu Sa ne asiguram ca sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale si de mediu ale societatii noastre, minimiznd impacturile sale nedorite asupra economiei, societatii si mediului. Promovarea modelelor de productie si consum durabile mbunatatirea managementului si evitarea supraexploatarii resurselor naturale, recunoscnd valoarea serviciilor ecosistemelor. Promovarea unei bune sanatati publice in mod echitabil si imbunatatirea protectiei impotriva amenintarilor asupra sanatatii. A crea o societate a includerii sociale prin luarea in considerare a solidaritatii intre si in cadrul generatiilor, a asigura securitatea si a creste calitatea vietii cetatenilor ca o preconditie pentru pastrarea bunastarii individuale. A promova activ dezvoltarea durabila pe scara larga, asigura ca politicile interne si externe ale UE sunt in accord cu dezvoltarea durabila si angajamentele internationale ale acesteia.

Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila

Guvernul Romniei, intrunit in sedinta la 12 noiembrie 2008, a dezbatut si aprobat Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila la orizontul anilor 2013-2020-2030. Strategia stabileste obiective concrete pentru trecerea, intr-un interval de timp rezonabil si realist, la un nou model de dezvoltare propriu Uniunii Europene si larg impartasit pe plan mondial cel al dezvoltarii durabile, generator de valoare adaugata inalta, propulsat de interesul pentru cunoastere si inovare si orientat spre imbunatatirea continua a vietii oamenilor si a relatiilor dintre ei in armonie cu mediul natural. Strategia propune o viziune a dezvoltarii Romniei in perspective urmatoarelor doua decenii: 3

Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in ansamblul programelor si politicilor publice ale Romniei; Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile; Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romniei de nivelul mediu din acel an al tarilor UE. Din dorinta de progres si crestere economica cu orice pret, omul a uitat, adesea, ca este si parte a sistemului natural, intervenind, uneori, peste capacitatea de suport a acestuia. Astfel, au aparut dezechilibre ale caror efecte deja se simt, preocuparile la nivel mondial fiind tot mai accentuate in directia contracararii acestor efecte. Dezvoltarea durabila trebuie privita ca o adaptare a societatii si a economiei la marile probleme cu care omenirea se confrunta in prezent:

schimbarile climatice, criza de apa, seceta, desertificarea, epuizarea unor resurse, deseurile, pierderea biodiversitatii, cresterea populatiei, saracia, migratia etc.

Pentru preintampinarea, contracararea si eliminarea repercursiunilor acestora si pentru asigurarea dezvoltarii economice, progresului social si dezvoltarii umane sunt necesare actiuni concrete, sintetizate in obiective specifice si masurabile, ce fac obiectul Strategiilor nationale pentru dezvoltare durabila. Incepand cu noiembrie 2008, Romnia are o noua Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila, elementul definitoriu al acesteia fiind racordarea deplina a tarii noastre la o noua filosofie a dezvoltarii, proprie Uniunii Europene si larg impartasita pe plan mondial cea a dezvoltarii durabile. Se porneste de la constatarea ca, la sfarsitul primului deceniu al secolului XXI, dupa o tranzitie prelungita si traumatizanta la democratia pluralista si economia de piata, Romnia mai are de recuperat decalaje considerabile fata de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu insusirea si transpunerea in practica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in contextul globalizarii. Cu toate progresele realizate in ultimii ani, este o realitate ca Romnia are inca o *economie bazata pe consumul intensiv de resurse, *o societate si o administratie aflate 4

inca in cautarea unei viziuni unitare si *un capital natural afectat de riscul unor deteriorari ce pot deveni ireversibile. Prezenta Strategie stabileste obiective concrete pentru trecerea, intr-un interval de timp rezonabil si realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adaugata inalta, orientat spre imbunatatirea continua a calitatii vietii oamenilor si a relatiilor dintre ei n armonie cu mediul natural.

Actiuni Intreprinse la nivelul Uniunii Europene

1972 - Summit-ul de la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei atentii deosebite protectiei mediului n contextul expansiunii economice si a mbunattirii standardelor de viata. 1987 - Actul Unic European reprezinta un punct de referinta al politicii europene de mediu, fiind mentionata pentru prima data n cadrul unui tratat al Comunittii Europene. 1993 - Tratatul de la Mastricht a conferit protectiei mediului un statut complet n cadrul politicilor europene. 1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legala a politicii viznd protectia mediului precum si promovarea dezvoltarii durabile n cadrul Uniunii Europene. 2000 Sefii statelor membre UE reuniti n sedinta Consiliului European de la Lisabona sau angajat sa creeze "pna n anul 2010,cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume". 2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a UE. 2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a cuprins mai multe etape: 2006 (iunie) a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa. * 2007 - Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a fost semnat la summitul de la Lisabona, Portugalia. Tratatul cuprinde si protocoale aditionale privind schimbarile climatice si lupta mpotriva ncalzirii globale.

Marile provocari ale dezvoltarii durabile

Ca orice proiect de anvergura, dezvoltarea durabila presupune o evolutie procesuala realizabila prin rezolvarea unor probleme. Unele sunt comune, apartin procesului dezvoltarii in general, altele sunt specifice. Cum dezvoltarea durabila nu este decat o secventa a dezvoltarii in general, vom incerca o succinta trecere in revista a problemelor.

1- Constrangerea demografica

Factorul populatie si influenta sa asupra dezvoltarii in general, a celei durabile, in special, pot fi analizate din multe puncte de vedere. Un interes deosebit prezinta cele referitoare numarul, structura si sanatatea populatiei. Oprindu-ne asupra primului aspect, numarul populatiei, intrebarea la care dezvoltarea durabila trebuie sa gaseasca raspuns este, ce numar de populatie poate suporta planeta Pamant ? Sau, care este capacitatea de a hrani o populatie in continua crestere a planetei noastre? De fapt, ca sa ramanem in termenii definitiei dezvoltarii durabile, ce sanse sunt ca aceasta populatie, tot mai numeroasa sa traiasca intr-un mediu perfect conservat si sa se hraneasca tot mai bine? Desi preocupari serioase au existat si exista, nimeni nu poate spune cu exactitate care este numarul maxim de oameni pe care planeta Pamant il poate atinge. Estimarile oamenilor de stiinta, pornindu-se de la dinamica prezenta cea imediat urmatoare (7,5 mld. in 2015 si 11,5 mld. in 2150) conduc la o cifra situata intre 30-150 mld. Insasi marja de siguranta pe care cercetatorii problemei si-o iau vorbeste singura despre dificultatile enorme pe care le comporta determinarea acestui maxim. Structura populatiei nu pune mai putine probleme decat numarul ei.

Intereseaza aici, in primul rand: -1- structura socio-profesionala, -2- gradul de instruire, -3- calitatea populatiei. Si intereseaza pentru ca, indubitabil, dezvoltarea durabila nu poate fi opera unor analfabeti. Daca dezvoltarea durabila este confruntata cu si are de rezolvat o problema, aceasta se pune in urmatorii termeni: exact acolo unde cresterea economica trebuie sa castige, atat cantitativ cat si calitativ, adica in tarile lumii a treia, exact acolo nivelul de educatie al populatiei sufera. Tocmai acolo, o lume in crestere, analfabeta sau semianalfabeta trebuie hranita in conditiile in care produce putin sau foarte putin. In al doilea rand, prezinta importanta, din punct de vedere al dezvoltarii durabile: 4- repartitia populatiei in crestere pe cele 2 mari zone: urban si rural. Se stie ca o caracteristica a cresterii economice clasice a fost exodul masiv al populatiei de la sat spre oras, exod care si-a avut logica lui, legata de imprejurari cum ar fi: - accelerarea industrializarii, cu toate avantajele ce decurg de aici pe linia locurilor de munca, serviciilor ieftine, abundente si de calitate; - defavorizarea zonelor rurale sub raportul investitiilor publice si private dar si in plan social, cultural, civic, de unde o forta si reactie de respingere a satului, asimilat cu mizeria si incultura. Pentru oras, suprapopularea a condus la aparitia unor fenomene negative in planul: - ocuparii fortei de munca (somaj masiv); - locuintelor; - serviciilor urbane;

- aparitia unor periferii, insule ale mizeriei, saraciei si promiscuitatii, contrastante sfidator cu centrele opulente; - delicventa, - violenta, - prostitutia, - drogurile; - dificultatilor de aprovizionare cu alimente, energie, apa; - dificultatilor administrative. In satul depopulat, populatia ramasa, trebuie sa faca fata unei sarcini colosale, de hranire a intregii colectivitati. Aceasta inseamna o agricultura intensa, de mare randament, realizabila prin mijloace cunoscute: mecanizare, chimizare, irigare etc. Agricultura intensiva angajeaza, la randul ei, consumuri mari de energie, degradarea unor terenuri, epuizarea unor resurse, poluare cu insecticide, pesticide etc. De aici si intrebarile carora dezvoltarea durabila trebuie sa le dea raspuns: - migrarea populatiei dinspre sat spre oras poate continua? Daca da, pana cand si in ce conditii? - care sunt factorii implicati care influenteaza raportul optim populatie urbana/populatie rurala si unde se situeaza pragul critic al acestei proportii? Dezvoltarea durabila este cea care face din calitatea vietii oamenilor obiectivul suprem. Nu se poate concepe si nu se poate vorbi despre calitatea vietii in afara sanatatii. In procesul dezvoltarii, sanatatea oamenilor apare in dubla ipostaza: de conditie dar si de obiectiv al ei.

2 Constrangerea tehnica
Intrebarea la care dezvoltarea durabila trebuie sa raspunda este urmatoarea: Care este nivelul maxim posibil al productiei ce se poate realiza, in conditiile date ale progresului tehnic, fara a afecta echilibrul mediului? Intrebarea este legitima in conditiile in care stim ca dezvoltarea implica crestere economica, deci, marirea productiei. Cresterea dimensiunilor productiei, din pacate, creeaza poluare. Capacitatea de absorbtie de catre mediu a poluarii este, pe de alta parte, limitata, de unde si preocuparea de a gasi o linie de echilibru intre aceste marimi. Concluzia de maxima importanta pentru politica dezvoltarii durabile, la care au ajuns specialistii este ca: 1) nivelul maxim al productiei ce se poate realiza fara modificarea calitatii mediului, se afla in relatie : - direct proportionala cu capacitatea de absorbtie a mediului, a instalatiilor antipoluante de a retine emisiile poluante, capitalul investit in instalatii antipoluante si volumul sau suprafata de dispersie a poluantilor; - invers proportionala cu emisiile poluante care, la randul lor, depind de nivelul productiei si cel al consumului.

2) in tarile dezvoltate, volumul mare al productiei si consumului ca si capacitatea de absorbtie a unui mediu deja poluat, pot cobora nivelul productiei maxime ce se poate realiza cu mentinerea echilibrului ecologic. 3) progresul tehnic este factorul cheie in mentinerea unei rate acceptabile a dezvoltarii economice cu mentinerea calitatii mediului ambiant, ceea ce justifica importanta mare a investitiilor antipoluante in cadrul politicilor de dezvoltare care au in vedere mentinerea si chiar refacerea mediului. 4) stabilirea punctului de echilibru este dependenta de factori importanti precum: structura economiei, a productiei, vechimea capitalului productiv, gradul de poluare al mediului etc. 5) mentinerea starii de echilibru si asigurarea unei productii maxime cu mentinerea echilibrului ecologic, presupun interventia autoritatilor publice prin politici de dezvoltare care sa fie armonizate cu politicile de protectie a mediului.

3 Echitate si compensare intra si intergeneratii

Definitia dezvoltarii durabile induce ideea ca realizarea ei devine fezabila doar in conditiile in care intre generatii si in interiorul aceleeasi generatii se manifesta un spirit asociativ, de toleranta, asociativitate si grija reciproca; unul in virturea caruia binele si bunastarea unuia nu trebuie, in nici un fel, sa afecteze fericirea altuia.

4 Economia mediului
Economia mediului reprezinta o provocare pentru teoria dezvoltarii durabile in masura in care ea incearca, printre altele si tentativa de a umaniza si a ecologiza economia. Multe forme de dezvoltare economica fac apel la mediu, in sensul ca ele folosesc resursele naturale, energetice, materiale si informationale si genereaza produse poluante si deteriorari ale mediului. Dar, in acelasi timp exista multe cai prin care anumite tipuri de activitate economica pot proteja sau imbunatati mediul inconjurator. Acestea includ masurile de: - eficientizare a utilizarii resurselor naturale, energiei, materialelor, informatiilor, tehnologii si tehnici imbunatatite de management, - o mai buna proiectare si marketing pentru produse, - minimizarea deteriorarilor produse mediului ( tehnologii nepoluante, tehnologii mici consumatoare de materiale si energie, tehnologii de valorificare a deseurilor, biotehnologii etc.), - practici agricole prietenoase pentru mediu, - o mai buna utilizare a pamantului si constructiilor, - eficienta imbunatatita a transporturilor etc.

Una din provocarile majore ale DD este de a gasi cai de incurajare a activitatilor economice prietenoase pentru mediul inconjurator si de a descuraja activitatile care provoaca deteriorari ale mediului (poluarea aerului, apelor si solului, respectiv subsolului). In ceea ce priveste resursele naturale si energetice, activitatile se desfasoara pe 2 directii principale : utilizarea rationala a resurselor naturale prin tehnologii de prelucrare economica (reducerea si reciclarea deseurilor), respectiv reducerea consumului si folosirea unor surse neconventionale de energie. In prezent, accentul se pune pe utilizarea rationala a resurselor naturale si energetice, devenit astfel un imperativ al prezentului. Alaturi de acestea, resursele materiale si informationale completeaza ansamblul resurselor DD.

Principii si criterii ale DD

Criteriile fundamentale ale DD, stabilite de Comisia Comunitatii Europene inca din anul 1993, sunt urmatoarele ; -1. mentinerea in totalitate a calitatii vietii: -2. mentinerea unui acces continuu la resursele naturale; - 3. evitarea deteriorarilor permanente asupra mediului inconjurator; In anul urmator, 1994, Grupul de lucru asupra DD de la Salzburg, Austria, a cuprins in grupul de criterii ale DD: - 4. umanismul si calitatea ridicata a vietii, - 5. prezervarea diversitatii culturale si regionale, - 6. distributia echitabila a bogatiei si resurselor, - 7. supravietuirea umana, - 8. prezervarea deteriorarii ireversibile sau exploatarii resurselor naturale, - 9. stabilizarea in interiorul capacitatii purtatoare a ecosistemelor, prezervarea biodiversitatii.

Principiile DD sunt:
-1. Managementul integrat este principiul care presupune abordarea in maniera unitara a proceselor de productie, procesare, transport, distributie, utilizare si depozitare, tinand seama de ciclul de viata al produselor si tehnologiilor, implicarea stakeholderilor si coordonarea interinstitutionala ; -2. Echitatea intergenerationala, este o cerinta potrivit careia generatia prezenta are dreptul de a folosi si beneficia de resursele pamantului, cu obligatia de a tine seama de impactul pe termen lung al activitatii acesteia si de a sustine baza de resurse si mediul global si in beneficiul generatiilor viitoare; -3. Precautia reprezinta instrumentul decizional prin care se intreprind actiuni de raspundere (contracarare) la pagubele serioase si ireversibile cauzate sanatatii umane si mediului, atunci cand nu dispunem de o informatie stiintifica necesara; -4. Abordarea ciclului de viata al bunurilor, serviciilor si tehnologiilor evalueaza consecintele asupra mediului generate de efectele economice legate de diferitele stadii ale prelucrarii si valorificarii produselor de piata.

-5. Preventia presupune stabilizarea prejudiciilor aduse sanatatii umane si a capitalului natural de fenomenele si procesele economice care ar putea fi prevenite prin investitii si costuri de modernizare, reparatii, tratare sau compensare fiind cunoscut ca prevenirea unor prejudicii este cu mult mai eficienta decat inlaturarea consecintelor dupa ce acestea s-au produs; -6. Substitutia presupune inlocuirea unor produse si servicii ineficiente, mari consumatoare de resurse de mediu cu altele mai eficiente si cu impact ecologic mai redus si mai putin daunatoare; -7. Principiul poluatorul plateste stabileste folosirea mecanismelor de piata pentru ca poluatorii sa suporte in totalitate costurile sociale si de mediu ale activitatii lor si ca aceste costuri sa fie reflectate in preturile si tarifele bunurilor si serviciilor; -8. Internalizarea externalitatilor pozitive (beneficiilor marginale externe) vizeaza folosirea unui sistem de subventii, stimulente pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, protectia mediului, educatie, dezvoltare regionala, intreprinderi mici si mijlocii etc; -9. Participarea publica presupune accesul nerestrictionat la informatia privind mediul si resursele sale, dreptul publicului de a lua decizii in domeniul mediului si a resurselor sale si de a lua in considerare consecintele acestora, dreptul de a cunoaste din timp posibilele riscuri de mediu si asupra resurselor; -10. Principiul bunei guvernari prevede ca autoritatile si institutiile statului sa-si desfasoare activitatea transparent, eficient si onest, in conditiile prevederii si penalizarii poluarii si ale promovarii protectiei mediului; -11. Parteneriatele public-privat si privat-public se bazeaza pe cooperarea directa, inter si intrainstitutionala, intre partile interesate (stakeholders) reprezentate de autoritatile si institutiile publice, ONG, grupuri si firme industriale, retele si oameni de afaceri, care impreuna pot obtine o valoare adaugata superioara pentru sustenabilitatea cresterii economice la niveluri macro si microeconomic ; -12. Cooperarea intre state include responsabilitati comune, dar diferentiate, in functie de nivelul de dezvoltare al tarilor; se pot aplica o serie de abordari diferentiate in ceea ce priveste obligatiile economico-financiare pentru protectia mediului la nivel local, regional si international, tarile dezvoltate recunoscand faptul ca le revine o responsabilitate mai mare, inclusiv in ceea ce priveste acordarea de asistenta tarilor in curs de dezvoltare sau cu economie de piata emergenta.

Schimbari impuse de dezvoltarea durabila

Conceptul de durabilitate, presupune schimbri drastice n mai toate domeniile vieii. Nu doar obiceiurile consumatorilor trebuie schimbate, lucru care este, cu siguran, destul de greu n sine ci, mai mult, trebuie schimbat concepia oamenilor despre economie, societate i politic. Ne e greu s ne nchipuim o societate cu adevrat durabil. Pentru c practic, totul ar trebuie s se schimbe, i nu n ultimul rnd, noi nine. n ceea ce privete domeniul economic, trebuie introduse noi forme de administrare, care s in mai mult cont de factorul natur ca factor de producie.

10

n domeniul social este vorba despre ct de bine va fi tolerat n cadrul societii o modernizare ecologic, care nu va aduce cu sine doar noi anse, ci i multe noi probleme. Aceast problem extrem de important vizeaz disponibilitatea societii, a economiei i a fiecruia dintre noi, de a accepta aceste schimbri n comportamentul nostru de producie i consum, ba chiar i n stilul nostru de via. Cele mai importante schimbri trebuie s se petreac ns n domeniul politic. In dezbaterea privind implementarea conceptului de "dezvoltare durabil" s-a ajuns la un consens asupra faptului c o participare sporit a cetenilor constituie premisa necesar pentru succesul acestei idei. Politica durabilitii ne cere tuturor s ne gndim fr egoism ce am putea realiza dac interesele noastre personale ar coincide ntru totul cu interesele comunitii. Ce-a putea eu s fac?", aceasta este de cele mai multe ori reacia resemnat privind unele probleme globale precum schimbarea climei sau srcia. "Poi s faci ceva!", acesta este rspunsul pe care l propune conceptul de durabilitate, "Trebuie s faci ceva, dac m iei n serios." Pentru c durabilitatea nu cuprinde numai - aa cum auzim de multe ori toate nivelele - de la cel global, la cel local-, durabilitatea include mai ales nivelul individual: fr strdaniile depuse de fiecare om n parte, nu se poate ajunge la o dezvoltare durabila.

11

Exist multe puncte de la care putem ncepe s ne comportm durabil: I Fairtrade II Sa fim informati, sa cooperam, sa sprijinim initiativele III Agricultura durabila IV Consum durabil V Turism durabil VI Utilizarea energiilor regenerabile I ) Fairtrade: Exist o marc pentru produsele comercializate n spirit de fair-play. FAIRTRADE nseamn cooperare eficient care face bine n mod garantat tuturor celor care particip la aceast iniiativ. Acetia sunt:

12

FAMILIILE DE RANI, pentru c prin FAIRTRADE i pot asigura existena i i pot planifica viitorul. Cooperativele rneti primesc o prim de dezvoltare social i ecologic, pe care o folosesc pentru asigurarea surselor de ap potabil, a ngrijirii medicale de baz, pentru organizarea sistemului colar etc.. Deseori doar FAIRTRADE a fcut posibil trecerea la culturile ecologice. MUNCITORII DE PE PLANTAII, pentru c iniiativa FAIRTRADE creeaz condiii umane de munc i de trai: o relaie cu angajatorii reglementat prin contracte care asigur prin lege salariul minim, standarde de lucru reglementate legal, protecia muncii pentru evitarea otrvirii cu chimicalele periculoase utilizate n agricultur, interzicerea exploatrii prin munc i asigurarea unui minimum de ngrijire medical, lucru care nu este de la sine neles n rile din sud. CONSUMATORII, pentru c pot consuma astfel produse de calitate provenite din culturi naturale. FAIRTRADE ofer garania originii i traseului controlat al produselor, care provin mai ales din structuri limitate teritorial. Aceste produse sunt ngrijite permanent, acesta fiind motivul pentru care calitatea lor este att de ridicat. Acest lucru se simte, iar oamenii sunt mulumii pentru c au acionat n mod fair. (Dac doar 10 oameni din nord ar consuma cafea marca FAIRTRADE, o ntreag familie din sud ar putea supravieui). NATURA, pentru c produsele FAIRTRADE sunt cultivate n mod tradiional, respectnd natura, n mod durabil, adic: prin cultura mixt cu alte plante de uz personal, prin folosirea arborilor care produc umbr, prin reducerea substanelor chimice folosite n agricultur, prin folosirea ngrmintelor naturale i combaterea eroziunii. n plus, evitarea i nlturarea ecologic a reziduurilor. Pdurea tropical i apele naturale sunt astfel protejate. Toate aceste lucruri au efecte pozitive asupra lumii n care trim cu toii, fiind astfel utile i oamenilor din Europa. COPIII DIN RILE SUDICE, pentru c exploatarea copiilor prin munc este interzis, iar astfel veniturile familiei pot asigura un trai decent. Primele FAIRTRADE sunt utilizate la construirea de noi coli." Exist deja multe materii prime care poart marca FAIRTRADE: cafea, ceai, ciocolat, miere, banane, zahr sau orez. Exemplu : Cafeaua este cel mai important bun agricol de pe piaa global nord-sud, iar la nivel mondial, cea mai important materie prim de export, dup petrol. Scderea preului cafelei pe piaa internaional, proces nregistrat nc din ianuarie 1999, a dus n multe ri unde se cultiv acest produs la srcirea a sute de mii de oameni. Mai ales familiile de rani au intrat ntr-o adevrat criz existenial. O cale de ieire din aceast criz este comerul n spirit de fair-play. Productorii primesc pentru cafeaua purtnd marca FAIRTRADE aproximativ dublul preului actual de pe piaa internaional. Preul FAIRTRADE nu se orienteaz ns doar n funcie de piaa internaional, ci i n funcie de evoluia puterii de cumprare, astfel nct productorii s poat tri n mod decent de pe urma muncii lor.

13

n 1997, chintalul (45,4 kg) de cafea costa pe piaa internaional n medie 189 USD, n 2003 ns, doar aproximativ 64 USD. Preul minim al cafelei marca FAIRTRADE este 121 USD pe chintal. Dac preul pe piaa internaional va depi preul minim impus de marca FAIRTRADE, FAIRTRADE se va orienta dup preul mai mare. n plus se mai adaug cte 5 USD pe chintalul de cafea, bani destinai proiectelor de durabilitate la care se angajeaz productorii de cafea. Aceast prim este destinat unor proiecte sociale sau ecologice de dezvoltare. La multe cooperative FAIRTRADE din Mexic, cafeaua este cultivat n mod organic i biologic. Acest lucru presupune mult munc, ct i cunotine privind cultura mixt cu arborii din regiune. ngrmintele naturale folosite sunt reziduuri de plante. Buruienele sunt plivite cu mna, iar duntorii sunt eradicai fr pesticide. elul suprem este ameliorarea condiiilor de trai ale familiilor de rani prin ntoarcerea la valorile i cunotinele tradiionale, precum i ncurajarea auto-determinrii. ri de origine Cafeaua marca FAIRTRADE provine din cooperative aflate n urmtoarele ri: Bolivia, Brazilia, Camerun, Columbia, Uganda, Costa Rica, Republica Dominican, Ecuador, El Salvador, Etiopia, Guatemala, Haiti, Honduras, Indonezia, Mexic, Papua Noua Guinee, Peru, Tanzania, Thailanda, Uganda i Venezuela. Cafeaua marca FAIRTRADE este aadar produs ntr-un mod mult mai ecologic dect cea convenional. Reguli de baz pentru cultivarea ecologic a arborilor de cafea: trebuie preferai acei arbori de cafea care sunt mai rezisteni mpotriva duntorilor i bolilor din regiune. meninerea unei culturi mixte, cu arbori simpli sau fructiferi - banane, ananas, papaya sau plante aromatice - astfel se va evita procesul de eroziune. se va renuna pe ct posibil la ngrmintele minerale i la pesticide. In locul acestora se va ngriji suprafaa cultivat prin plivirea de mn, administrarea intensiv de ngrminte naturale i pstrarea sntii plantelor. Acest tip de culturi ecologice nu pot funciona dect dac productorii sunt i remunerai n mod corespunztor pentru efortul suplimentar. II ) S fim informai, s cooperm, s sprijinim iniiativele Informare, cooperare, sprijinirea iniiativelor La nivel mondial exist o multitudine de organizaii i iniiative care se angajeaz pentru o dezvoltare durabil. Doua dintre cele mai importante sunt Greenpeace i Forumul Social Mondial. n vreme ce n cazul Greenpeace problemele de mediu se afl n centrul preocuprilor, Forumul Social Mondial se preocup mai ales de problemele de ordin social.

14

III ) Agricultur durabil: O agricultur durabil este ecologic, viabil din punct de vedere economic, responsabil din punct de vedere social, protejeaz resursele i servete ca baz pentru generaiile viitoare. Firete c n primul rnd agricultorii sunt cei care au un cuvnt greu de spus pe calea spre o agricultur durabil. Cu toii putem ns contribui la acest scop: cumprnd produse care provin din agricultura durabil; cumprnd produse regionale care nu au parcurs un drum prea lung pn n magazine; s ngrm pmntul cu reziduuri naturale; s fertilizm pmntul cu precauie sau chiar deloc; s nu folosim pesticide (mijloace de combatere a duntorilor) i erbicide (mijloace de strpire a buruienilor); s plantm, n grdina noastr, plante locale. Culturile biodinamice Peste tot n lume, tot mai muli agricultori i cultiv produsele n mod "biodinamic" sau "organic". Dar ce nseamn toate acestea? n primul rnd nseamn c sunt folosite tehnici care nu fac uz de substanele i tehnologiile chimice i genetice ale industriei agricole, concentrndu-i activitatea pe principiile ecologice. Un fapt important n acest este c agricultorii au renunat la monoculturile ntinse, aa cum au aprut ele n multe locuri n decursul colonizrii. Ei cultiv o mare diversitate de fructe dup principiul rotaiei, astfel nct insectele, atrase de cte o anumit specie, s dispar cnd sunt plantate altele. tim c nu este bine s exterminm toi duntorii, pentru c astfel am elimina i dumanii lor naturali, care in n via un ecosistem sntos. n loc de a se folosi de ngrsminte artificiale, aceti rani i fertilizeaz culturile cu ngrminte lichide i reziduuri de plante, dnd napoi pmntului materiile organice, care se ntorc astfel n circuitul biologic. Culturile biodinamice sunt durabile, pentru c se afl pe aceeai linie cu principiile ecologice. Ele in cont de ntregul sistem ecologic, care este extrem de complex i n care i de pe urma cruia triete, adaptndu-se la ciclurile naturale. Aceast metod holistic este o component central a oricrei proceduri care se dorete durabil. Ca laitmotiv al agriculturii durabile am putea formula urmtoarele: S nvm de la natur n loc s ne dorim s o stpnim i s o manipulm! IV ) Consum durabil: Modificarea fundamental a comportamentului consumatorilor se

15

numr printre cele mai importante sarcini pe calea abordrii unui stil de via durabil. n tot cazul, acest lucru constituie o provocare capital i extrem de dificil. Modelele nedurabile de consum i producie constituie o cauz deosebit de important a problemelor de mediu de la toate nivelele - de la nivelul local i pn la cel global. De aceea, i Agenda 21, se preocup n mod intensiv de subiectul schimbarea obiceiurilor consumatorilor, care presupune transformarea fundamentala a valorilor si stilului de viata. Mai ales n aa numitele ri industrializate bogate predomin de regul obiceiuri, marcate de consum exagerat i ignorarea resurselor disponibile. n timp ce n anumite pri ale lumii se consum ntr-un mod de-a dreptul risipitor, exist zone mai srace ale populaiei (lumii) n care oamenii nu i pot satisface nici mcar nevoile de baz. Din acest motiv, o schimbare a modelelor de consum i producie presupun elaborarea unei strategii care s in seama de acest dezechilibru. Schimbarea obiceiurilor consumatorilor O schimbare a obiceiurilor consumatorilor presupune n primul rnd o transformare fundamental a valorilor i a stilului de via. Schimbarea felului de a gndi i de a aciona a consumatorilor nu poate fi ns impus de mna autoritilor. De-abia ntr-o a doua etap apare ntrebarea: care sunt msurile concrete prin intermediul crora se poate implementa un comportament durabil n ceea ce privete consumul?. Domeniilor de activitate de mai jos le-a fost atribuit un rol deosebit de important in implementarea unui comportament durabil in ceea ce priveste consumul: Evitarea acumulrii de deeuri (1) promovarea reciclrii la nivelul productorilor i consumatorilor folosirea sistemelor refolosibile i rencrcabile evitarea produselor complicate pentru mpachetat facilitarea importurilor de produse ecologice sortarea gunoiului menajer / preluarea i sortarea gunoiului n mod difereniat achiziionarea produselor cu durat lung Consumul de energie i ap (2) rspndirea tehnologiilor ecologice promovarea cercetrii i dezvoltrii n domeniul energiei ecologice folosirea (sporit) a energiilor regenerabile diminuarea consumului de ap folosirea sporit a aparaturii care economisete consumul de energie, respectiv de ap Mobilitate (3) trecerea la mijloace de transport cu un consum redus de energie trecerea la transportul n comun

16

Alimentaie (4) creterea aportului de produse regionale alegerea alimentelor provenite de pe culturi ecologice achiziionarea produselor comercializate n spirit de fair-play achiziionarea produselor de sezon Refolosirea obiectelor (5) oferirea produselor folosite spre refolosire achiziionarea produselor cu etichet ecologic luarea n considerare a ofertelor de nchiriere-, second hand i de schimb folosirea comun a bunurilor de consum cu trai ndelungat V ) Turism durabil Brana turistic se dezvolt astzi ntr-o cu totul alt direcie dect spre durabilitate. Trendurile problematice, precum cltoriile pe distane lungi cu avionul, cltoriile i croazierele de tip all-inclusive nregistreaz o cretere spectaculoas. Din 1998, turismul a devenit, nregistrnd ncasri de peste 500 miliarde USD, cea mai mare industrie de export din lume. Aceast bran nu pare s se mulumeasc ns doar cu att, pentru c celor 700 de milioane de vacane n strintate li se mai adaug i 2,3 miliarde de turiti care i petrec vacanele n propria ar. Organizaia Mondial a Turismului (WTO, a nu se confunda cu Organizaia Mondial a Comerului, care deine acelai acronim) aproximeaz veniturile anuale totale ale acestei industriei la 1,7 miliarde USD. Pe calea ctre o societate mondial durabil, aceast industrie joac astfel un rol deosebit de important. ntr-adevr, marile companii turistice jongleaz de civa ani cu termeni precum "ecoturism" sau "turism moderat". Acest lucru nu trebuie s ne fac s uitm, c exist "trei tendine turistice extrem de periculoase pentru mediu i pentru situaia social i economic din rile n curs de dezvoltare" care au luat amploare, i anume: creterea numrului cltoriilor cu avionul, vacanele tip all-inclusive croazierele.
Tot mai

multe cltorii cu avionul

Tot mai muli turiti zboar cu avionul pe distane lungi. Turismul intercontinental a crescut ntre anii 1985 i 1996 cu 73 de procente. Conform Organizaiei Mondiale a Turismului, n curnd, din trei cltorii spre destinaiile de vacan, una va fi efectuat cu avionul.

17

IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) apreciaz n raportul aprut n 1999 i intitulat "Aviation and the Global Atmosphere" c emisiile anuale rezultate de pe urma transportului aerian vor crete cu trei procente. Asta nseamn c ele se vor dubla la fiecare 23 de ani! "Un pasager al unui avion civil produce la fiecare or de zbor la fel de multe emisii de gaze de ser ct o persoan din Bangladesh ntr-un an." Consecine problematice n afara zgomotului produs de avioane, aceast tendin duce i la alte probleme: Emisiile de dioxid de carbon produse de avioane sunt extrem de nocive pentru clim, acest gaz de ser fiind emis la o altitudine mare la construcia unui avion sunt folosite materii prime cu o intensitate energetic ridicat (aluminiul). prin construirea i extinderea aeroporturilor crete suprafaa folosit de teren. deseori se ajunge la o supra-ncrcare a localitilor-int: "dispariia plajelor din pricina eroziunii i inundaiilor, salinizarea surselor de ap potabil, poluarea ecosistemelor din zonele de coast, distrugerea infrastructurii n urma furtunilor tropicale i pierderile masive de peisaje naturale amenin viaa i durabilitatea industriei turistice a multor insule mici."

Tot mai

multe vacane all-inclusive Alturi de cltoriile cu avionul - i deseori n combinaie cu ele -, aa numitele vacane allinclusive se numr printre tendinele problematice din industria turismului. Ele acapareaz tot mai mult piaa, pentru c promit ctiguri mari firmelor de turism, dar aduc n schimb o mulime de probleme. De exemplu, populaia local este exclus aproape cu totul de la profit, pentru c, de cele mai multe ori, pn i alimentele sunt importate din statele industrializate.
Tot mai multe croaziere Principiul all-inclusive practicat n turism, care urmrete obinerea unui ctig ct mai mare pentru firma de turism este exploatat la maximum n cazul croazierelor.

Coastele i insulele de vis din 'lumea a treia' unde acosteaz vasele nu se aleg de regul dect cu 'pomenile' i gunoaiele aruncate n urm de aceste vase de vis. Transportul, cazarea i masa constituie cea mai mare parte din cheltuielile turitilor. n cazul croazierelor, aceste cheltuieli ajung practic sut la sut n buzunarele companiilor internaionale de turism.

18

Economia insulelor de vis i a regiunilor de coast din Caraibe, din Mediteran, din Marea Sudului sau din Oceanul Indian profit n cel mai bun caz doar de pe urma scurtelor excursii, din gustrile luate de turiti, din comerul cu suveniruri i din prostituie. Liniile de croazier ns, nu mpart ns nici mcar aceste castiguri minore cu rile n curs de dezvoltare, deoarece turitii i pot achiziiona chiar de la bord suveniruri din rile vizitate. Singura surs semnificativ de venit pentru rile i insulele n care ancoreaz aceste vase sunt taxele de intrare, taxele de port sau taxa 'pe cap' de turist. Spre avantajul industriei croazierelor, aceste ri nu au reuit dect de curnd s stabileasc reguli clare n acest sens. Cruise Line-urile au reuit aadar s 'fenteze' statele n cauz, prefernd s opreasc pe insule care nu pretind taxe. Unele companii care organizeaz croaziere nici nu mai au nevoie s ancoreze pe insulele care aparin altor ri. Ele se folosesc de 'insulele de vis' cumprate sau luate n regie proprie. Astfel, insula particular din Bahamas - Salt Cay, se bucur de o mare popularitate n rndurile companiilor de croazier. Trei linii i mpart acest petec de pmnt, oprind aici fiecare ntr-o alt zi a sptmnii, i dndu-i, fiecare, cte un alt nume: Dolphin Cruise Lines sau Blue Lagoon, Majesty Cruise Lines , sau Salt Cay. Turism durabil? Avand in vedere toate cele spuse, se pune intrebarea: poate fi turismul natural sau ecoturismul o alternativ la turismul actual, extrem de nociv pentru mediu i ndoielnic din punct de vedere social? Rspunsul simplu i direct este: Nu, n nici un caz avnd n vedere structurile i raporturile de for actuale. Ecoturismul este considerat la aceast or mai degrab ca o afacere suplimentar. Dei ecoturismul i turismul Fair-Trade, controlat de btinai, ar putea constitui o ans real pentru protecia biodiversitii. Dar toate acestea doar dac vine s nlocuiasc formele actuale de turism i nu s le completeze, aa cum s-a ntmplat pn acum. VI ) Viziunea despre o epoc solar Utilizarea energiilor regenerabile se numr printre cele mai importante sarcini pe calea spre o dezvoltare durabil. Aceast viziune promoveaz trecerea ctre utilizarea energiei solare i propune un nou model de bunstare. Cum putem aciona n mod durabil? - Exemplu: Energia solar Civilizaia noastr se bazeaz pe materiile prime - mai ales pe petrol, crbune i pe gazele naturale - materii care nu se regenereaz i care, la un moment dat, se vor epuiza. n plus, utilizarea acestor materii prime contribuie la schimbarea climatica. Toate acestea se afl ntr-o poziie diametral opus cu ideea de durabilitate. Energiile regenerabile, bazate pe vnt, ap i mai ales pe soare marcheaz trecerea spre o dezvoltare durabil, chiar dac acest lucru nu vine s rezolve toate problemele. Conceptul de epoca solara a fost adus n discuie n anii nouzeci. Condiiile-cadru economice i politice pentru supravieuirea rasei umane confruntate cu o catastrof climatic s-au aflat atunci n centrul ateniei. Stilul de via, dimensiunea cultural -

19

estetic, etic i spiritual - a trecerii spre durabilitate au fost ns aspecte asupra crora s-a trecut n mare parte cu vederea. Doar cteva cercuri mici, mai puin cunoscute, au tematizat i aceste aspecte. Un punct de referin n acest context au fost, n anii 1985-1999 Discuiile de la Toblach. Acest cerc de discuii, aplaudat mai mult n spaiul de limb german i n Italia, i-a ntors atenia de la problemele de ordin tehnic pe care le presupunea ntoarcerea spre principiile ecologice, concentrndu-se n mod sporit asupra dimensiunii culturale a durabilitii. n 1992, anul summit-ului mondial de la Rio, iniiatorul Discuiilor de la Toblach, artistul si sociologul Hans Glauber a propus coordonatele noului model de via: 'Mai ncet, mai puin, mai bine, mai frumos', care promite stabilitate i siguran. 'Viziunea este cea a unei epoci solare, epoca noii culturi a durabilitii.' Epoca fosil i nuclear nu constituie dect un scurt episod n istoria omenirii. Ea debuteaz odat cu nceputul industrializrii i se va sfri cel mai trziu odat cu epuizarea resurselor fosile. nainte de asta, omenirea nu s-a deservit dect de puterea soarelui. Iar dup aceea, omenirea va nva din nou s triasc de pe urma acesteia. n tot cazul, a doua epoc solar permite dezvoltarea unei viei la un nivel de civilizaie mult mai ridicat. Pentru c datorit noilor tehnologii i mai ales mulumit posibilitii de generare a curentului electric prin putere solar, vom reui s folosim energia soarelui cu mult mai eficient i ntr-un mod cu mult mai flexibil. Civilizaia nou va fi una descentralizat, mai democratic i mai dreapt. Pentru c spre deosebire de petrol i de ceilali combustibili fosili i nucleari, controlate de cei mai puini, soarele strlucete pentru noi toi. Nimeni nu controleaz soarele i toi au acces la el. Aceast surs de energie care este soarele mai are, n plus, avantajul c este extrem de bogat, chiar i acolo unde astzi domnete srcia. Utopia unei dezvoltri mai drepte pare s devin astfel aproape palpabil.

Agenda 21
Agenda 21 s-a nscut cu ocazia Conferinei de la Rio, a Conferinei Mondiale pentru Mediu i Dezvoltare (1992). Agenda 21 este un program global de aciune pentru o dezvoltare durabil, la care particip n strns legtur toate nivelele: de la "Agenda 21 Global" i pn la nenumratele proiecte din toat lumea, cuprinse n "Agenda 21 Local". Nu exist multe alte documente care s fi devenit la fel de celebre. Agenda 21 a reusit s realizeze ceea ce multe altele nici nu i-au nchipuit. Ea a influenat n multe locuri aciunile oamenilor. Prin intermediul ei s-a rspndit n rndul oraelor i satelor din ntreaga lume chemarea la iniierea unui dialog cu cetenii, pentru ca mpreun s poat fi gsite strategii potrivite pentru o dezvoltare de viitor. Ideea care a stat la baza tuturor aciunilor a fost urmtoarea: o dezvoltare durabil trebuie s aib loc acolo unde triesc oamenii, unde merg la cumprturi, unde sunt create locuri

20

de munc, unde sunt construite coli i locuine - adic n orae i sate. Astfel s-a nscut ideea Agendei 21 Locale." n Preambulul Agendei 21 se spune: "Umanitatea se afl ntr-un moment decisiv al istoriei sale. Ne confruntm cu o disparitate crescut ntre popoare i n cadrul acestora, o cretere a srciei, tot mai mult foamete, tot mai multe boli i tot mai muli analfabei, precum i o deteriorare continu a ecosistemelor de care depinde bunstarea noastr. Prin integrarea i respectarea sporit a intereselor cu privire la mediu i dezvoltare vom reui s facem posibil ndeplinirea necesitilor de baz, ameliorarea nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecie sporit i o mai bun administrare a ecosistemelor i un viitor mai sigur i mai prosper. Nici o naiune nu poate face acest lucru de una singur. Dar mpreun putem: ntr-un parteneriat global pentru o dezvoltare durabil." Capitolul 28 al Agendei 21 este dedicat rolului autoritilor locale: Pentru c multe dintre problemele i soluiile care fac obiectul preocuprilor Agendei 21 i au rdcinile la nivel local, participarea i cooperarea autoritilor locale este un factor decisiv pentru realizarea obiectivelor incluse n Agend. Autoritile locale: construiesc, administreaz i ntrein infrastructura economic, social i ecologic, supervizeaz procesele de planificare, decid n privina politicii locale a mediului i a prevederilor locale privind mediul, acionnd n sensul implementrii politicii mediului la nivel naional i regional.

Ca structur politic i administrativ aflat cel mai aproape de ceteni, ei joac un rol decisiv la informarea i mobilizarea opiniei publice i la sensibilizarea acesteia n direcia unei dezvoltri durabile. Fiecare autoritate local trebuie s fie n permanent dialog cu cetenii, cu organizaiile locale i cu economia privat i s adopte o 'Agenda 21 Local'. Prin activiti cu rol consultativ i de stabilire a consensului, autoritile locale se informeaz cu privire la doleanele cetenilor, organizaiilor locale, organizaiilor meteugreti civile, locale i industriale, detectnd astfel cele mai potrivite strategii de aciune. Prin procesul de consultare va crete contiina fiecrei entiti gospodreti n ceea ce privete problemele dezvoltrii durabile."

Nu exist nici un proces ideal cuprins n Agenda 21 Local, n sensul unui concept de-a gata, care trebuie doar aplicat. Fiecare ora, comun sau sat este altfel i trebuie s-i gseasc propria cale printr-un proces de discuii de ntindere.

21

Cu toate acestea, pot fi regsite unele elemente fundamentale i proceduri comune. Trsturile tipice ale unei Agende 21 Locale (ideale) ar putea fi: participarea administraiei locale; participarea populaiei i n special a femeilor i tinerilor, a ONG-urilor i economiei; un proces de planificare i de discuii de durat, care s urmreasc o linie integratoare, cuprinznd aadar aspecte de ordin ecologic, economic i social; obiectivul este realizarea unui program de aciune, asupra cruia toi participaii s fie de acord (consens) i care s se orienteze dup principiul dezvoltrii durabile; acesta va fi un proces de cunoatere reciproc pentru toi participanii; dezvoltarea unei noi accepiuni a politicii (cooperare i consens); felul n care vor fi urmrite obiectivele va fi verificat permanent prin intermediul unor indicatori ct se poate de clari. Participarea populaiei are o mare nsemntate. Cetenii sunt privii ca parteneri egali de negociere n cadrul dialogului cu autoritile locale, fapt care revendic din partea politicii i administraiei locale o disponibilitate real de dialog i cooperare."

Cea mai urgent problem global, schimbarea climatic

In prezent ne confruntm cu o serie de probleme privind mediul, multe dintre acestea fiind strns angrenate ntre ele. ns pe departe cea mai important problem este, aa cum au artat-o rezultatele unui sondaj din anul 2000, al crui subieci au fost experi n domeniu, schimbarea climei. De aceea, n cele ce urmeaz, ne vom concentra asupra acestui subiect, folosindu-ne de cteva exemple sugestive. Cele mai importante probleme de mediu: schimbarea climei epuizarea resurselor de apa poluarea apelor formarea deserturilor pierderea unor specii poluarea aerului gropile de gunoi eroziunea pamantului intruziunea in ecosisteme chimicalele urbanizarea gaura din stratul de ozon consumul de energie Alte probleme: - periclitarea circuitului bio-geo-chimic 22

epuizarea resurselor naturale gazele industriale catastrofele naturale propagarea speciilor straine tehnologia genetica poluarea oceanelor pescuitul excedentar modificarea curentilor marini otravurile celulare El Nino cresterea nivelului marilor

n filmul "The Day After Tomorrow", productorul i regizorul Roland Emmerich ne spune povestea unui cercettor climatolog, care - la fel ca tot restul lumii - este surprins de instalarea abrupt a modificrilor climei. Apar furtuni gigantice, oraul Los Angeles este nimicit de tornade, New York-ul dispare sub un val uria, o nou er glaciar se ntinde peste ntreaga emisfer nordic a Pmntului. n film, sincoparea Golfstrom-ului cauzeaz apariia brusc a erei glaciare n Europa i n SUA.

Golftrom-ul

Oceanele planetei noastre se afl ntr-o permanent legtur datorit marilor sisteme de cureni. Aceti cureni marini sunt alturi de circulaia atmosferic - cel mai important factor pentru meninerea temperaturii globale. Ei sunt pui n micare de diferenele de temperatur i de coninutul salin al mrilor. Apa rece i mai srat se afl la o mai mare adncime, avnd o densitate mai ridicat dect apa mai cald, care are o salinitate mai sczut. Interveniile la nivelul temperaturii sau salinitii apei mrilor duc la schimbri ale curenilor marini globali, schimbri ce pot avea consecine imprevizibile.

23

Golfstrom-ul mai precis, o prelungire a Golfstrom-ului, Curentul Nordatlantic transporta ap tropical, cald, din Golful Mexicului i pn n nordul Europei. Acest lucru favorizeaz clima neobinuit de blnd a Europei occidentale i de nord, atipic pentru latitudinea geografic la care se gsete ("Centrala de ap cald a Europei"). Asadar, apa de suprafa, cald, cu o temperatur de circa 100C i cu o salinitate ridicat din Golful Mexicului curge n Oceanul Atlantic de Nord. Vnturile arctice reci o rcesc pn la 30C. Pe lng acestea, o parte din apa mrii nghea iarna, iar gheaa conine puine sruri. Apa mrii care nu a ngheat este acum rece i are un coninut salin ridicat. De aceea, n dreptul Groenlandei i Islandei se scufund la o adncime de pn la 3000 m, ajungnd chiar la fundul oceanului, curgnd mai apoi ca ap rece de adncime napoi spre sud. Cu ct este produs mai mult ap rece de adncime, cu att este tras la suprafa, nspre nord mai mult ap srat. . Va ceda Golfstrom-ul? Prin nclzirea planetei se intensific circuitul apei n aer. La tropice se evapor mai mult ap, care cade sub form de precipitaii n latitudinile nordice. n plus, ca urmare a nclzirii planetei, gheaa arctic din Groenlanda i din jurul acesteia se topete, astfel nct iarna nghea mai puin ap marin.

Toti acesti factori contribuie la scurgerea unei cantitati tot mai mari de apa dulce in Oceanul Atlantic de Nord. Apa de suprafata provenita din zonele sudice este diluata, iar la un moment dat nu va mai fi nici suficient de rece si nici suficient de bogata in sare ca sa mai poata cobora in adancime. Iar atunci nici apa de suprafata nu va mai curge in urma ei. Curentul Nord-Atlantic va ceda astfel, iar vremea in Europa se va raci in mod sensibil. Altfel decat in filmul The Day After Tomorrow, specialistii climatologi nu cred ca se va ajunge totusi la o era glaciara. De asemenea, o schimbare radicala a regimului curentilor marini nu este asteptata in cursul urmatoarelor decenii. Majoritatea specialistilor din domeniu considera ca acest pericol va aparea abia in a doua jumatate a secolului XXI.
To

Aa va arta viitorul nostru?

Ca orice producie hollywoodian, acest film prezint evenimentele ntr-un mod, firete, exagerat i din motive de dramatism extrem de rapid. Totui, filmul conine un smbure de adevr. Pentru c, ntr-adevr, ne ndreptm spre o catastrof climatic. Aceasta nu va avea loc n opinia majoritii oamenilor de tiin n urmtoarele decenii i nici nu se va produce ntr-un mod att de dramatic. Cercettorii cred c mai putem nc opri procesul de nclzire global, prentmpinnd astfel producerea de catastrofe. Ce putem spune despre clima noastra? n cursul istoriei Pmntului, clima s-a schimbat de multe ori, uneori chiar n mod dramatic. Erele mai calde au nlocuit i au fost nlocuite mereu de ere glaciare. Totui, clima din ultimii aprox. 10.000 de ani a fost deosebit de stabil. n aceast perioad s-a dezvoltat i civilizaia uman. n ultimii cca. 100 de ani de la nceputul industrializrii temperatura medie la nivel global a crescut cu cca. 0,6 C, mai repede dect oricnd n

24

ultimii 1000 de ani. Schema de mai sus oferita de IPCC( Intergovernmental Panel on Climate Change) ilustreaz aceast tendin. Motivul principal al schimbrilor climatice, de care astzi nu se mai ndoiete nimeni, este nclzirea global, creterea temperaturii la nivelul suprafeei terestre. Celelalte modificri constatate n sistemul climatic global descind direct de aici: ghearii i banchizele polare se topesc, nivelul mrilor crete, circuitul apei n natur se amplific, precipitaiile devin extreme, iar aa numitele catastrofe naturale se ndesesc. Cateva extrase dintr-un raport al IPCC (2001): Anii nouzeci au fost cel mai cald deceniu, iar 1998 a fost cel mai torid an al secolului trecut. Noi analize ale inelelor din trunchiurile copacilor, ale gheii i coralilor, precum i izvoarele istorice au artat c temperatura din ultimul secol a fost probabil cea mai crescut din ultimii 1000 de ani. Nivelul mrilor a crescut n ultimul secol cu cca. 10-20 cm.

Stratul de zpad de pe latitudinile medii i nalte din nord a sczut, de la finele anilor aizeci, cu cca. 10%, totodat s-au topit din ce n ce mai muli gheari. Ce consecine are nclzirea global? ghearii i gheaa polar se topesc nclzirea oceanelor i creterea nivelului mrilor (pierderi de pmnt, insulele mai mici sunt ameninate) amplificarea circuitului apelor la nivel global: la tropice se evapor din ce n ce mai mult ap, care se transform mai apoi n ploaie n emisfera nordic; modele de precipitaii modificate coninutul salin al Atlanticului de Nord scade; Golfstrom-ul i, astfel, transportul de cldur spre Europa scade n intensitate i se poate chiar ntrerupte; nu sunt excluse schimbri climatice abrupte ndesirea evenimentelor meteorologice extreme: tornade, ploi toreniale, inundaii, secet ntinderea deerturilor (pierderi teritoriale, refugiai ecologici) modificarea vegetaiei: suprafee uriae de pdure ar putea disprea. Astfel s-ar elibera n atmosfer cantiti uriae de dioxid de carbon, care ar accelera nc i mai mult efectul de ser, conducnd la o i mai rapid nclzire global ("efect de ser galopant") posibile distrugeri masive ale stratului de ozon: se bnuiete c nclzirea Pmntului va duce la o rcire a stratosferei (parte a atmosferei, la o nlime de 1525 km), care va accelera procesul de distrugere al stratului de ozon

25

Efectul de ser
Cauza pentru temperaturile nalte din sere este faptul c lumina solar, plin de energie, poate intra n acestea fr probleme, cldura care se reflect ns din pmnt, nu poate iei. La fel stau treburile i cu atmosfera noastr. Aici, gazele care absorb razele infraroii, aa numitele gaze de ser, acioneaz la fel ca o sera. Gazele de ser sunt gaze naturale sau sintetice care absorb razele infraroii. Aceste gaze ajung n atmosfer prin emisii, dar sunt parial produse i acolo prin reacii chimice. Majoritatea gazelor de ser sunt gaze reziduale, care reprezint mai puin de 1% din volumul total de gaze. Gazele de sera, ale caror emisii trebuie reduse conform protocolului de la Kyoto sunt: dioxid de carbon CO2 , gaz metan CH4, oxid de di-azot N2O, fluor-hidrocarburi partial halogenate H-FCKW/HFC, hidrocarburi perfluorurate FKW/PFC, hexafluorura de sulf SF6. 1. CO2 Dioxidul de carbon Dioxidul de carbon este cel mai important gaz, care cauzeaza efectul de sera (cu o pondere de cca. 50% din efectul de sera antropogen). Conform raportului IPCC din 2001, incepand cu anul 1750 a avut loc o crestere a concentratiei de CO2 din atmosfera cu 31%. Aproximativ 75% din emisiile antropogene de CO2 in atmosfera din ultimii 20 de ani sunt cauzate de arderea carburantilor fosili. In lume sunt emise annual 22,52 miliarde tone de dioxid de carbon. Pentru 64% din aceste emisii se fac responsabile 10 state: SUA, China, Rusia, Japonia, India, Germania, Marea Britanie, Canada, Italia, Franta. Formare: - arderea carburanilor fosili (petrol, gaze naturale, crbuni) - defrisarea padurilor - eroziunea solurilor (oxidarea carbonului nmagazinat n sol. Descompunere: Oceanele si plantele (mai ales marile suprafete impadurite) sustrag atmosferei dioxid de carbon (depresiuni de CO2 ). 2. CH4 Gaz metan Din 1750, concentraia de gaz metan din atmosfer a crescut cu 151% , fiind n continuare n cretere (raportul IPCC din 2001). Moleculele de gaz metan au o mare capacitate de a absoarbe cldura, ceea ce nseamn c i concentraiile mai slabe au o contribuie important n ceea ce privete efectul de ser. Formare:

26

Gazul metan se formeaza prin descompunerea bacteriana a materialului organic in conditii anaerobe (in lipsa oxigenului). Surse naturale: zone mltinoase animale, de exemplu termite (termitele diger lemnul cu ajutorul unor bacterii ce produc metan), rumegtoare Surse antropogene: Cmpuri de orez creterea animalelor (bacteriile din stomacul unei vaci produc zilnic aprox. 100 de litri de metan) gropile de gunoi exploatarea i transportul gazelor naturale minele de crbuni deeurile, reziduurile menajere 3. N2O Protoxid de azot, gaz ilariant (oxid de di-azot) Protoxidul de azot este de 300 de ori mai eficient n crearea efectului de ser dect CO2. Formare: Se formeaz n principal prin transformarea microbiana a azotului din sol. Producia de N2O intensificat prin influena antropic poate fi explicat prin ptrunderea unei cantiti mai mari de azot n soluri, mai ales prin agricultur, industrie i circulaie rutier. Descompunere: Prin reactii fotochimice in statosfera. 4. H2O Vapori de ap Cu o pondere de 3%, vaporii de ap nu aparin gazelor reziduale din atmosfer. Prin concentraia ridicat, vaporii de ap joac un rol important n efectul de ser natural, dei moleculele de ap absorb numai o anumit parte din undele de cldur radiate de Pmnt. Vaporii de ap au o durat scurt de existen n atmosfer i se ntorc prin precipitaii inapoi pe Pamant. 5. FCKW Hidrocarburi fluorurate i clorurate, hidrocarburi complet halogenate Toate FCKW sunt substane pur sintetice (nu exist n natur). Ele nu sunt doar gaze ce produc efectul de ser, ele sunt responsabile mai ales pentru descompunerea stratului de

27

ozon, scutului nostru protector anti-UV, din stratosfer. Ca urmare a msurilor luat prin Protocolul de la Montreal, concentraiile de FCKW nu au mai crescut, din fericire, din 1996, aflndu-se chiar pe o pant descendent. Surse FCKW: aerosoli (n spray-uri), spum i substane izolatoare substane frigorifice la frigidere i instalaii de rcire dizolvani i produse de curare Descompunere: Numai prin fotoliza in stratosfera, la care atomii de clor produsi induc descompunerea ozonului. 6. H-FCKW Hidrocarburi fluorurate i clorurate halogenate parial HFC Hidrocarburi halogenate parial FKW Hidrocarburi fluorurate PFC Hidrocarburi perfluorurate Acestea sunt folosite n mare parte ca substitueni pentru FCKW, deoarece nu distrug stratul de ozon. Ele produc ns efectul de ser. Concentraiile lor n atmosfer sunt deocamdat nc n cretere. 7. SF6 Hexafluorura de sulf Acesta este un gaz foarte inert la reacii, din acest motiv fiind folosit la instalaiile de nalt tensiune din industria grea, ca gaz de umplere la geamurile cu izolare fonic i la anvelopele de main. SF6 este gazul cu cel mai nalt potenial de producere a efectului de ser. O ton de SF6 polueaz atmosfera ntr-o msur care corespunde cca. 23.900 de tone de CO2 . 8. O3 Ozonul Eficient n producerea efectului de ser i, n concentraii ridicate mai ales, toxic, ozonul se gsete n partea inferioar a troposferei (aproape de sol). El se formeaz, pe de-o parte pe cale natural, fiind ns produs n troposfer i prin reaciile fotochimice din emisiile rezultate din traficul rutier. Observatie: Deasupra aglomerrilor urbane cu o densitate mare a emisiilor de oxizi de azot noxe, monoxid de carbon CO i legturi organice efemere, pot avea loc, n condiii de soare puternic (presiune ridicat, vara), tot mai des, poluri grave cu ozon (smog de var). Stratul de ozon: Ozonul, aflat n apropierea suprafeei pmntului, intensific efectul de ser i afecteaz atunci cnd se transform n de smog de var sntatea oamenilor, nu trebuie confundat cu ozonul care se regsete n stratosfer, i care joac acolo un rol

28

important pentru meninerea vieii pe Pmnt. Ca strat, ozonul creeaz un scut mpotriva radiatiilor UV emise de soare. Aburii din atmosfer i gazele naturale i particulele precum dioxidul de carbon, acidul azotos, metanul i ozonul las s treac razele scurte, pline de energie ale soarelui spre Pmnt, absorbind ns radiaiile lungi emise de Pmnt. Gazele de ser emit aceast energie, pe de o parte, spre spaiu, radiindu-le, pe de cealalt parte, napoi spre Pmnt. Astfel, Pmntul se nclzete, atingnd o temperatur medie de aprox. 15C (n loc de aprox. 18C) i fcnd astfel posibil viaa oamenilor pe planeta noastr. Acesta este efectul natural de ser.

Activitile umane au dus de la nceputul industrializrii la creterea concentrrii n atmosfer a gazelor naturale de ser i mai ales a dioxidului de carbon. n plus, au fost eliberate i gaze sintetice, cu efecte asupra climei, mai ales hidrocarburi halogenate. Astfel, efectul de ser a fost potenat, temperatura medie global crescnd. Aici vorbim aadar despre efectul de ser a (cauzat de om). Este foarte important s recunoatem i faptul c problemele de mediu enumerate mai sus se afl ntr-o strns relaie de interdependen, putndu-se potena reciproc. Astfel,

29

defriarea pdurilor tropicale poate avea o consecin, acestea nemaiputnd s absoarb dioxidul de carbon, amplificarea efectului de ser. Un alt exemplu este angrenajul efect de ser - distrugerea stratului de ozon: prin efectul de ser, atmosfera terestr se nclzete. Acest lucru duce la o scdere a temperaturii stratosferei, ceea ce favorizeaz distrugerea stratului de ozon. Astfel cresc i radiaiile ultraviolete pe Pmnt. Acest lucru nu este nociv doar pentru oameni, ci duce i la dispariia accelerat a planctonului maritim - ceea ce, iari, duce la eliberarea n atmosfer a dioxidului de carbon, fapt care, din nou, amplific efectul de ser. Atmosfera terestr continu astfel s se nclzeasc, totul devenind astfel un cerc vicios. Cum mai poate fi evitat o catastrof climatic? Concentrarea de gaze de ser din atmosfer nu mai trebuie s creasc. Acest lucru nu poate fi realizat dect printr-o reducere drastic a emisiilor. Arderea combustibilelor fosile (petrol, gaz, crbune) trebuie redus n mod simitor prin: scderea consumului de energie trecerea la energii regenerabile (soare, vnt, ap, mas biologic, cldur terestr) n plus, dioxidul de carbon poate fi eliminat din atmosfer prin replantarea pdurilor. Zonele mpdurite de mare ntindere trebuie protejate, ceea ce nseamn c trebuie descurajat defriarea. Raportul IPCC din anul 2001 despre schimbarea climatic enun totui c chiar dac toate emisiile s-ar opri acum, nclzirea atmosferei i creterea nivelului mrilor tot ar mai continua decenii, dac nu chiar i secole. Problemele existente pe calea ctre o dezvoltare durabil Probleme care au aprut pe calea spre o dezvoltare durabil sunt de natur principial. Piedicile n calea adoptrii unui comportament ecologic ar fi: Probleme la nivelul contientizrii: problemele de mediu nu pot fi aflate n mod direct Probleme la nivelul informrii: relaiile cauzale sunt greu de realizat Probleme la nivelul emoional: temeri, suprimri, scuze Probleme la nivelul mediatizrii: lipsa informaiilor i imaginilor clare Bariere antropologice: Civilizarea ecologic se afl ntr-un conflict clar cu modelele elementare de comportament Bariere socio-culturale: Comportamentul ecologic nu este dect cu greu compatibil cu valorile existente Problema cauzat de pasarea responsabilitilor: dilema socio-ecologic (AllmendeKlemme) Problema privind perspectiva temporal: indivizii nu percep de regul consecinele unui comportament precaut. O alta problema pe calea spre o dezvoltare durabila este globalizarea.

30

Globalizarea nseamn n mare - cel puin pn la aceast or - extinderea la nivel global al capitalismului i comerului liber. Economia mondial a depit graniele statelor naionale i puterea lor de reglementare politic. Astfel a aprut o relaie fundamental denaturat ntre spaiile politice i cele economice. Dimensiunea economic a globalizrii are, fr nici un dubiu, o foarte mare importan, ea fiind una dintre cele mai importante cauze i fora motrice pentru procesele de globalizare din celelalte domenii. Nu poate fi ns trecut cu vederea faptul c globalizarea cuprinde cu mult mai mult dect integrarea sporit a economiei mondiale: de aceea, ea nu poate fi limitat strict la procesele economice, lucru care se ntmpl ns de multe ori.

Atunci cnd difereniem dimensiunile vezi schema de mai sus este important s observm c acestea nu pot fi delimitate n mod clar una de cealalt. Astfel - pentru a numi doar un exemplu problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea economie i nici de dimensiunea politic. Aceast reea global nu numai la nivelul actorilor, ci i la cel al domeniilor tematice reprezint una dintre particularitile globalizrii. Diferitele dimensiuni formeaz mpreun cu globalizarea mulimi de intersecie diferite. Este important de vzut ce anume poate fi subordonat conceptului de globalizare, acesta neepuizndu-se n nici un caz n procesele economice, chiar dac globalizarea economic poate fi un punct de start i o for motrice semnificativ. La fel de important este i faptul c trebuie s nelegem c nu totul face parte din procesul de globalizare i c nu totul este determinat n mod decisiv de acesta. Dimensiunea economica Exemple n ceea ce privete dimensiunile globalizrii pot fi extrase fr probleme din presa de zi cu zi, dimensiunea economic aflndu-se de cele mai multe ori pe primul loc (creterea enorm a comerului i a investiiilor directe, globalizarea pieelor financiare, producie integrat la nivel trans-naional, corporaii trans-naionale, competiie la nivel

31

local

ntre

state

regiuni,

sfritul

economiilor

naionale).

De multe ori, acestor procese li se pune n mod greit eticheta de globalizare, acestea limitndu-se n general la nordul Americii, la Europa i sud-estul Asiei (Japonia), adic la aa-numita triad. De aceea, termenul de triadizare pare mai potrivit dect cel de globalizare Dimensiunea mediu ambiant Unele probleme globale, cum ar fi nclzirea atmosferei, gaura din stratul de ozon sau tierea pdurilor tropicale ilustreaz n modul cel mai impresionant fenomenul globalizrii, pentru c, n acest caz este vorba n mod cert despre probleme globale care necesit o abordare global. Evident c i n domeniul mediului ambiant exist probleme de ordin regional i local, chiar dac acestea au un caracter ce depete uneori graniele, cum ar fi poluarea rurilor. Exist ns i alte situaii, ce nu in de elemente precum spaiu i timp. De exemplu, supravieuirea unor state insulare de mici dimensiuni, care au constituit mpreun organizaia AOSIS i care sunt ameninate la modul cel mai serios de creterea necontenit a nivelului mrii, depinde de comportamentul tuturor oamenilor din lume, i n special al celor din rile industrializate ultra-dezvoltate. Dimensiunea sociala Lumea a devenit un global village, reelele inovatoare de comunicare la mare distan (chat, e-mail) adugndu-se comunitilor tradiionale precum familia sau vecintatea. Totui ele nu pot nlocui aceste sfere tradiionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul dimensiunii sociale. Dimensiunea culturala Produciile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot n lume, iar americanizarea culturii mondiale este un fapt incontestabil. Culturile regionale i locale nu dispar ns din aceast cauz. Din contr: informarea cu privire la aceste culturi este unul din fenomenele secundare ale globalizrii, de aceea am i adus n aceast discuie termenul de globalizare". Dimensiunea politica Politica se confrunt cu probleme majore. Globalizarea i concurena la nivel local limiteaz spaiul de aciune al politicilor naionale, multe probleme neputnd fi rezolvate corespunztor dect la nivel internaional, respectiv global. Prin urmare trebuie gsite noi forme i arene politice. n acest sens, integrarea european este vzut ca un rspuns de succes la provocrile globalizrii. Politica la nivel regional i naional a avut i are n continuare de suferit de pe urma economiei delimitate i dematerializate practicate din ce n ce mai mult la nivel internaional, respectiv global. Capitalismul, factor integrant al statului social, este i el ameninat de acest dezechilibru fundamental.

32

Totui, nu toate lucrurile care se pun pe seama globalizrii sunt i adevrate. De multe ori, politicienii se folosesc de globalizare ca de un ap ispitor i ca de o arma argumentativ cu multiple ntrebuinri. Acest lucru este evident mai ales dac ne gndim la unele exemple din domeniul politic care nu se intersecteaz n nici un punct cu globalizarea. Cauzele globalizrii Fenomenele complexe nu pot fi explicate dect dac avem n vedere mai multe cauze. Acesta este singurul punct n care toat lumea este de acord n ceea ce privete globalizarea. Restul faptelor rmn n continuare contestate. n funcie de ce accepiune a globalizrii este luat ca punct de plecare, apar n prim-plan alte cauze i fore motrice. n schema de mai jos sunt prezentate cele mai des invocate cauze, fr ca lista s fie ns complet.

Fr ndoial, inovaiile de ordin tehnic i mai ales cele din domeniul informaticii i al comunicaiilor - au jucat i mai joac nc un rol central. Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizrii. Globalizarea pieelor financiare, transferul unor sume inimaginabile n cteva secunde n jurul globului nu ar fi posibile fr aceast tehnologie, nici organizarea produciei integrate la nivel transnaional .a.m.d. Avntul incredibil pe care l-a cunoscut comerul, un alt element definitoriu al globalizrii economice, se datoreaz, nu n ultimul rnd, scderii rapide a cheltuielilor de transport, mrfurile putnd fi astfel transportate mult mai rapid. Acest lucru poate fi observat ndeosebi n sectorul serviciilor: de exemplu produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise n cteva secunde dintr-un capt al lumii n cellalt. 33

Sfritul Rzboiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizrii. Dac n conflictul dintre est i vest lumea era mprit n dou tabere care ntreineau puine relaii ntre ele, aceast delimitare Cortina de Fier a czut n 1989/90. Statele care aparineau blocului estic s-au deschis n direcia pieii mondiale. Tot mai multe state se ncred n democraie i economie de pia ca principii de organizare fundamentale. Un rol deosebit de important n special la nivel de contiin l-au jucat problemele globale. Dovad pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip One World din statele industrializate i ultra-dezvoltate. Problemele globale au nevoie ns i de o internaionalizare a politicii, stimulnd dezvoltarea unei contiine globale. Organizaii precum Greenpeace sau Amnesty International, care se dedic unor teme globale precum mediul ambiant sau drepturile omului sunt Global Players. Se pot ntrezri astfel n mod clar nceputurile unei noi societi globale. Criticii fenomenului globalizrii precum reeaua ATTAC atrag tot mai mult atenia asupra faptului c globalizarea nu este un proces inevitabil, ci mai degrab o urmare a politicii de de-reglementare a SUA nceput la finele celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Starea mediului in Romania si in UE In 2002 cantitatea ambalajelor introduse pe piata din Romania era de 39 kg/loc/an, pe cand media UE era de 160 kg/loc/an. Din totalul de 850 kt (kilotone) ambalaje introduse pe piata, au fost reciclate doar 170 kt de deseuri. Rata aproximativa de reciclare a deseurilor de ambalaje a fost in anul 2002 de 20%, in cadrul acesteia fiind incluse numai deseurile de ambalaje provenite din consumul intern. Avand in vedere perspectiva redusa a valorificarii energetice pe termen mediu si faptul ca cea mai mare parte a deseurilor de ambalaje se regaseste in deseurile menajere, atingerea obiectivului de valorificare de 50%, stabilit prin Directiva 94/62/CE, privind ambalajele si deseurile de ambalaj, modificata de Directiva 2004/12/CE trebuie sa se bazeze pe o evolutie foarte importanta a colectarii selective a deseurilor de ambalaje la populatie. In cazul Romaniei, colectarea deseurilor nu este inca generalizata. Pentru mediu urban dens (peste 50000 locuitori), in prezent coeficientul de colectare a deseurilor se considera 100%. Pentru mediul urban (peste 3000 locuitori), in prezent coeficientul de colectare este de 90% pana in 2007, dupa care cresterea va fi de 2%/an pana in anul 2012, cand se va ajunge de colectare de 100%. Pentru mediul rural, coeficientul de colectare in prezent este de circa 10%, estimandu-se o crestere de 7-8% pana in 2012, dupa care 10%/an pana in 2017, moment in care va ajunge la 100%. Din 2007 s-a trecut la extinderea implementarii sistemului de colectare selectiva la nivelul intregii tari. In UE rata de reciclare este de 55% (max. 80%), iar rata de recuperare este de min. 60%. Pe diferite grupuri de material, reciclarea deseurilor provenite din ambalaje se prezinta astfel: hartie si carton 60%, metal 50%, plastic 22,5%, lemn 15%.

34

Analizand starea reciclarii si valorificarii deseurilor in Romania si in UE, observam acel decalaj intre mediul romanesc si cel european. Pe langa faptul ca in prezent avem o rata de reciclare si de valorificare a deseurilor inferioare celei inregistrate in UE, mai avem si o cantitate a ambalajelor introdusa pe piata cu mult mai redusa decat cea din UE. Deci pentru a ajunge la media de reciclare si de valorificare a deseurilor inregistrata de UE, trebuie sa marim rata inregistrata in prezent si sa tinem cont de tendinta de crestere a cantitatii de ambalaje introduse pe piata romaneasca. MEDIUL URBAN Factorii de mediu: aerul, apa, solul, flora, fauna au suferit sub impactul activitii umane modificri cantitative i calitative importante, mai ales n ultimele decenii, ca urmare a valorificrii intensive a resurselor naturale, dezvoltrii industriei, centrelor populate (aezrilor umane) etc. Activitile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toi factorii de mediu, de aceea aceste activiti trebuie controlate i dirijate, astfel nct s se reduc la minim impactul asupra mediului. Din msurtorile efectuate i, n baza rezultatelor obinute i comparate cu actele normative n vigoare, zonele urbane din ar se pot clasifica n: zone urbane cu poluare redus, cum sunt: Piatra Neam, Sfntu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Alexandria, Anina, unde valorile medii anuale se situeaz n jurul valorii normei sanitare sau sub aceast valoare. Depirile sporadice nregistrate se datoreaz activitilor industriale specifice zonelor respective, ct i traficului rutier; zone urbane cu poluare medie, cum sunt: Bucureti, Suceava, Bacu, Trgovite, Galai,Craiova, Tulcea, Reia, unde valoarea concentraiilor medii anuale depete limita numai la unii poluani; zone urbane puternic poluate, cum sunt: Zlatna, Baia Mare, Copa Mic, Media, Hunedoara i Clan, unde concentraiile medii anuale depesc norma sanitar la majoritatea indicatorilor. Pn n anul 2002, calitatea apei potabile a fost evaluat conform STAS 1342/1991 Apa potabil, iar condiiile de aprovizionare cu ap, conform ordinului MS 536/1996 Norme de igien. Cea mai important schimbare legislativ n domeniul apei potabile o reprezint Legea nr.458/2002 privind calitatea apei potabile, care este transpunerea Directivei 98/83/CEE -Calitatea apei destinate consumului uman. Legea reglementeaz calitatea apei potabile, avnd ca obiectiv protecia sntii oamenilor mpotriva efectelor oricrui tip de contaminare a acesteia, prin asigurarea calitii ei de ap curat i sanogen. Supravegherea aprovizionrii populaiei cu ap potabil este responsabilitatea Ministerului Sntii i Familiei, n conformitate cu Legea 100/1998 privind asistena n sntatea public. Monitorizarea calitii apei potabile, inspecia i autorizarea sanitar a sistemelor publice de aprovizionare cu ap i a fntnilor publice se face de ctre Direciile de Sntate Public judeene i a municipiului Bucureti. Mediul n care triete omul este definit n primul rnd de calitatea aerului, apei, solului, locuinei, alimentelor pe care le consum, precum i a mediului n care i desfoar activitatea. Strns legat de aceti factori, influenat i determinat imediat sau dup o perioad de timp, este starea de sntate a populaiei.

35

Sntatea (dup Organizaia Mondial a Sntii) reprezint integritatea sau buna stare fizic, psihic i social a individului i colectivitilor. Ea nu se adreseaz numai individului ci i colectivitii, sau chiar n primul rnd colectivitii umane. Precizarea acestor aspecte este important pentru a nelege de ce este necesar colaborarea tuturor celor implicai n elaborarea Planului Naional de Sntate Public (ministerele responsabile pentru mediu, sntate, agricultur i alimentaie, transporturi, amenajarea teritoriului, industrie, turism, finane etc). Starea de confort i de sntate a populaiei poate fi perturbat de poluare sub toate formele ei, fie c este poluare chimic, poluare fonic, poluare acustic sau alt gen de poluare. Cunoaterea i determinarea unor factori de risc de mediu au o deosebit importan i constituie poate, cea mai valoroas activitate pentru promovarea i pstrarea strii de sntate a populaiei. Evaluarea strii de sntate a populaiei const n identificarea factorilor de risc, care in de: calitatea aerului citadin; alimentarea cu ap potabil; colectarea i ndeprtarea reziduurilor lichide i solide de orice natur; zgomotul urban; habitatul condiii improprii (zgomot, iluminat, aglomerarea populaional etc); calitatea serviciilor (de toate tipurile) oferite populaiei. Efectele polurii aerului asupra strii de sntate Dintre factorii de mediu, ponderea cea mai important n relaia dintre starea de confort i sntate a populaiei pe de o parte i calitatea mediului n zonele locuite pe de alt parte, o deine aerul. Mediul ambiant poate influena sntatea prin: - Factori fizici (clim, aer, ap, sol, zgomot, poluare radiaii) -factori biologici (hran, microorganisme, calitatea nutritiv i microbiologic a alimentelor); -factori socio-comportamentali i organizaionali (structura social, mobilitatea populaiei,educaie, cultur, factori economici, stress). Aciunea factorilor de mediu asupra sntii este foarte divers. Atunci cnd intensitatea polurii este mai mare, aciunea asupra organismelor este imediat. Cel mai frecvent ns, aciunea factorilor de mediu are intensitate redus determinnd o aciune cronic, de durat, cuantificarea efectului fiind greu de evaluat. Poluarea aerului are att efecte directe ct i efecte indirecte asupra sntii populaiei. Efectele directe sunt reprezentate de modificrile care apar n starea de sntate a populaiei Efectele indirecte sunt reprezentate de modificri produse de poluarea aerului asupra mediului i indirect asupra sntii umane -schimbrile climatice, nclzirea global sau urmare a expunerii la agenii poluani.

36

Disconfortul este produs de unele substane prezente n aer. Dei se gsesc n concentraii mici, acestea au o influen negativ asupra sntii populaiei. Disconfortul psihic este generat de poluarea fonic din traficul rutier sau din alte activiti. Pentru urmrirea impactului polurii mediului asupra sntii populaiei este necesar urmrirea anumitor indicatori de sntate, agreai i propui de Comunitatea European, care pot scoate n eviden gradul n care sntatea populaiei poate fi influenat n urma expunerilor de scurt durat sau a expunerilor pe perioade mai lungi. Pentru aceasta sunt alei indicatori de sntate generali i specifici unor boli acute sau cronice. Poluarea atmosferei produce, n primul rnd, afeciuni la nivelul aparatului respirator, aparatului digestiv, sistemului osteo-muscular, sistemului nervos i organelor de sim, aparatului genitourinar, boli infecioase i parazitare. La nivelul cooperrii internaionale, n domeniul protejrii sntii Romnia particip la Programul European APHEIS (Air Pollution and Health an European Information System Sistemul Informatic European pentru PoluareaAerului i Sntate) de monitorizare a polurii aerului i evaluare a impactului acesteia asupra sntii umane. Poluarea aerului n zona urban Poluarea aerului este potenial cea mai grav problem pe termen scurt ,mediu i lung. Efectele polurii care ptrund peste tot duneaz sntii, degradeaz construciile i nu n ultimul rnd mediul natural. Pentru aceasta, se prevd n mod obligatoriu msuri de meninere i ameliorare a fondului peisagistic natural i antropic al fiecrei localiti i zone, condiii de refacere peisagistic i ecologic a zonelor deteriorate i msuri de dezvoltare a spaiilor verzi, dup cum urmeaz: -realizarea de noi spaii verzi n interiorul localitilor urbane i mbuntirea celor existente -continuarea aciunilor de plantare a puieilor de salcm, stejar, molid, tei i gard viu n parcuri - amenajarea parcurilor cu alei, locuri de joac, bnci - urmrirea respectrii normelor regulamentului general de urbanism privind raportul numr locuitori/spaii verzi n localitile urbane; -extinderea perdelelor de protecie n zonele industrializate Protecia mediului nconjurtor a aprut ca problem a omenirii n momentul n care s-a adncit tot mai mult contradicia dintre om i natur, devenind n zilele noastre o problem major, a ntregii omenirii. Activitile omului, orientate spre exploatarea intensiv a resurselor naturale, afecteaz din ce n ce mai mult starea factorilor de mediu. Cu decenii n urm, intervenia omului era de mic amploare i nu lsa urme pronunate, datorit puterii de regenerare a naturii. In prezent, din cauza dezvoltrii explozive a industriei, agriculturii i a celorlalte activiti, agresiunile asupra factorilor de mediu au depit pragul limit de regenerare a naturii. Omenirea se confrunt cu poluri locale, dar mai ales cu poluri transfrontaliere ale factorilor de mediu (ap, aer). Poluari accidentale cu impact major asupra mediului Poluarea accidental poate fi considerat ca un accident major de mediu produs printr-o descrcare n mediu, din motive foarte complexe, a unui agent poluant n asemenea

37

cantitate nct afecteaz toate structurile acestuia i necesit msuri imediate de intervenie i depoluare a mediului. Poluarea accidental este, de cele mai multe ori, de intensitate mare i de scurt durat. In toate cazurile, urmrile acestor accidente de mediu sunt importante sub aspect social, ecologic i economic. La fel de importante sunt preocuprile omului, ale societii i mai ales ale specialitilor din domeniu, pentru prevenirea accidentelor i pentru interveniile imediate n vederea reducerii i eliminrii pagubelor produse. Poluarea apei reprezint orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale apei, produs prin accident, avarie sau alt cauz asemntoare, ca urmare a unei erori, omisiuni, neglijene ori calamiti naturale i n urma creia apa devine improprie folosirii posibile nainte de poluare. Sursele de poluare ale resurselor de ap sunt reprezentate de obiectivele industriale, exploatrile de materii prime (minereuri neferoase, feroase, crbuni, petrol), antrenarea pesticidelor, de pe terenurile agricole i chiar fertilizanilor (azotai, fosfai) n procesul scurgerii de suprafa, apele menajere ncrcate cu produse chimice organice, cu detergeni etc. In ara noastr, polurile accidentale i accidentele majore se produc n principal datorit funcionrii necorespunztoare a instalaiilor industriale (unele sunt depite fizic i moral), defeciuni ale acestora ce au ca rezultat emisii de poluani,incendii, neglijene n exploatarea utilajelor etc. Nu trebuie omis nici aspectul legat de nmulirea infraciunilor svrite de ctre persoane particulare, uneori neidentificate, prin furtul de produse petroliere din conductele de transport. Poluari cu efect transfrontier Pentru activitile ce se desfoar pe teritoriul Romniei, care pot avea efecte semnificative pe teritoriul altor ri, se aplic prevederile Conveniei privind evaluarea impactului asupra mediului n context transfrontier, adoptat la Espoo la 25 februarie 1991, ratificat prin Legea nr. 22/2001. Conform Conveniei de la Espoo, o evaluare a impactului asupra mediului este necesar, la ea participnd toate rile afectate. In anul 2004, n Romnia nu s-au nregistrat poluri semnificative cu efect transfrontier, care s afecteze factorii de mediu din rile vecine. In fiecare an observm c suprafaa pdurilor scade, a deerturilor crete, dealurile i terenurile agricole se erodeaz i stratul de ozon se subiaz. Cu ct gradul de dezvoltare al unei ri este mai avansat, cu att locuitorii acestuia polueaz mai mult, cu ct folosesc mai mult energie, cu att consum mai multe resurse. In ara noastr sectorul energetic a contribuit ca factor major de degradare a mediului prin dezvoltarea centralelor electrice pe crbuni inferiori. Poluarea n acest sector poate fi cauzat de procesul de producie a energiei primare, de transport, conversie i consum. Sectorul energetic contribuie la emisia n atmosfer a unor cantiti nsemnate de dioxid de sulf SO2, monoxid de carbon CO, dioxid de carbon CO2, oxizi de azot NOx i particule fine, precum i la deversarea de ape reziduale. In aceeai msur activitile desfurate n domeniul energetic pot avea un impact semnificativ asupra conservrii biodiversitii i a peisajului. Centrala nuclearo-electric polueaz mediul prin debitul mare de ap necesar n sistemul de rcire i prin coninutul n radionuclizi al gazelor, lichidelor i materialelor

38

solide evacuate. Apa cald provenit din sistemul de rcire poate provoca poluarea termic n zona de evacuare, deci o nmulire a algelor, dispariia unor specii. Centralele eoliene ocup o mare suprafa de teren i prin zgomot produc poluare fonic mult mai redus, comparativ cu celelalte surse de energie. Centralele solare blocheaz o suprafa mare de teren pentru captare, dar nu au alt impact asupra mediului. Romnia ncearc s se alinieze cu rile Uniunii Europene n privina principalelor prevederi referitoare la impactul sistemelor energetice asupra mediului. Reducerea impactului sistemelor energetice asupra mediului i apropierea normelor prevzute n acest domeniu de reglementrile Uniunii Europene urmeaz s se realizeze prin: lucrrile de reabilitare i modernizare, ecologizarea haldelor de zgur i cenu, monitorizarea continu a calitii mediului n zona marilor obiective energetice, reabilitarea solurilor poluate i reintroducerea acestora n circuitul agricol, reducerea emisiilor de noxe la rafinrii i minimizarea pierderilor, refacerea ecologic a unor zone petrolifere prin reducerea riscului n operare. De asemenea, n domeniul petrolier urmeaz s se produc benzine i motorine ecologice i s se continue adoptarea de norme i reglementri pentru stabilirea condiiilor de introducere pe pia a unor produse petroliere n conformitate cu standardele Uniunii Europene. In sectorul extractiv se va urmri monitorizarea, prevenirea i reducerea impactului asupra mediului, precum i reabilitarea zonelor miniere dezafectate. CONCLUZIE n condiiile dezvoltrii civilizaiei, cu toate avantajele i dezavantajele ei, protecia i mbuntirea condiiilor de mediu au devenit pentru ntreaga umanitate un obiectiv primordial, o sarcin dificil a crei realizare presupune nu numai eforturi material financiare i organizatorice naionale i internaionale, ci i fundamentarea unor concepii tiinifice pentru aceast activitate, formarea i dezvoltarea unei cunotine ecologice. In concepia de elaborare a strategiilor i politicilor economice ale guvernelor s-a produs o modificare esenial, potrivit creia s-a considerat c activitatea de protecie a mediului reprezint o component necesar transformrii sistemului economic i a dezvoltrii durabile a societii. Transformrile care au loc la nivel global n ceea ce privete calitatea mediului, impun gsirea unor soluii pentru a asigura meninerea echilibrului ecologic al planetei, n condiiile unei dezvoltri durabile Politica de protecie a mediului, ca parte a politicii generale de dezvoltare economicosocial, poate fi conceput numai n contextul general al politicii de dezvoltare economic, cu prognozarea pe termen mediu i lung. Politicile de mediu trebuie armonizate cu programele de dezvoltare n toate domeniile, iar reuita luptei mpotriva polurii nu poate fi dect rezultatul coordonrii i dezvoltrii economiei globale Principiul de a aborda nti paguba i apoi remedierea, este pus n discuie i nu constituie singura cale. Managementul ecologic are la baz un principiu confirmat: prevenirea este ntotdeauna mai bun i mai economic dect tratarea.

39