Partea I

Subiecte 1-10

1. NEURONUL Reprezinta unitatea morfo-functionala a tesutului nervos si este alcatuit din pericarion (corp) si prelungiri nervoase (axon si dendrite). Dupa forma, neuronii sunt : ovalari, sferoidali, fusiformi, piramidali, stelati, poliedrici si neregulati.Dupa dimensiunea corpului celular, sunt : de talie mare (neuronii din coarnele ventrale ale maduvei spinarii) si de talie mica (in scoarta cerebeloasa). Modul de detasare a prelungirilor: 1. unipolari cu o singura prelungire (din retina care nu au axon);2. pseudounipolari cu o singura prelungire ramificata in una axonala si una dendritica (din ganglionii rahidieni); 3. bipolari cu axon si dendrita ce se desprind din poli diferiti (din ganglionul Scarpa si Corti);4. multipolari cu axon si mai multe dendrite (neuronii de asociatie) Criteriul functional: 1. motori neuronii piriformi din cerebel 2. senzitivi din ganglionii spinali;3. de asociatie reprezinta 99,98% din totalul neuronilor;4. secretori;5. pigmentari Influxul nervos circula in sensul : dendrite corp axon. 2. FIBROBLASTUL reprezinta cea mai raspandita celula din tesutul conjunctiv.Isi are originea in celula mezenchimala (in perioada embrionara), in celula reticulara nediferentiata, in fibroblastele prexistente (in parturitie), in celula endoteliala.Prezinta un indice de proliferare ce difera dupa regiunile in care se gaseste putand fi absent in unele situatii patologice.Poate fi fibroblast activ sau fibrocit cand este in repaus functional.Este putin mobil, deplasandu-se foarte incet in tesutul conjunctiv.Are o forma alungita, uneori stelata cu prelungiri fine.Citoplasma este abundenta si bazofila (sintetizeaza precursorii polipetidelor de colagen, elastina, proteoglicanii) cu picaturi de lipide, micortubuli, microfilamente de actina (in vindecare acestea sunt dezvoltate si se numesc miofibroblaste).Nucleul prezinta receptori specifici (cum sunt cei pt insulina).Fibrocitul contine in citoplasma sa autofagolizozomi care intervin in digestia organitelor de sinteza devenite inutile fibroblastului in repaus.Functia principala a fibroblastelor consta in sinteza si secretia proteinelor fibroase ale matricei extracelulare, apoi ele secreta interferon de tip I.Sunt influentate de hormoni. MASTOCITUL se localizeaza in tesutul conjunctiv de-a lungul vaselor.Sunt mai abundente in derm, in caile respiratorii, in tesutul conjunctiv al uterului, meningelui.Ia nastere din celula mezenchimala, desi se considera ca originea lui este in maduva rosie hematogena.Au o forma ovalara cu nucleu sferic, central, citoplasma cu numeroase granule ce contin numerosi mediatori chimici : histamina (determina dilatarea vaselor, contractia muschiului neted din bronhiole), serotonina (rol in vasoconstrictie), heparina (rol de anticoagulant, antilipemic).Degranularea mastocitara e datorata de caldura, comprimare, etc. 3. NEUTROFILUL sau pseudoeozinofil (pasari) este unul dintre cele mai numeroase leucocite.Cresterea numarului neutrofilia se intalneste in infectii acute, iar scaderea numarului -neutropenia- apare in patologia sangelui. Forma celulei este sferica (la pasari este aciculara) si se modifica prin emiterea de pseudopode, cand neutrofilele trec prin vase prin diapedeza.Nucleul apare polimorf cu 2-5 lobi legati prin filamente de cromatina (la neutrofilele tinere sunt 1-2 lobi, pt ca la maturitate sa ajunga la 4-5 lobi, astfel formula Arneth permite aprecierea calitativa a neutrofilelor).La sexul femel neutrofilele pot prezenta atasat la unul din lobi corpusculul Barr, iar la sexul mascul corpusculul F. Citoplasma apare usor acidofila si are organitele comune putin dezvoltate.Insa elementul structural il reprezinta granulele mici, ingale si clasificate in primare (azurofile) si secundare (specifice); in functie afinitatea lor la coloranti avem: granule amfofile (se coloreaza in roz), acidofile (rosu).Granulele azurofile apar numai in primele etape de dezvoltare a neutrofilului la nivelul maduvei hematogene; contin lizozim si hidrolaze acide.Granulele specifice apar mai tarziu si cantin lizozim si lactoferin. Membrana celulara este acoperita de glicocalix, emite frecvente pseudopode, bogate in microfilamente si microtubuli ce asigura deplasarea neutrofilului (foarte rapida) din sange catre tesuturi. Neutrofilele apar in maduva rosie hematogena, dupa care trec in sangele periferic unde raman 6-8 ore, apoi trec in tesuturile conjunctive (2-5 zile) apoi se distrug si sunt fagocitate in tesuturi (zilnic mor 10 la puterea 11). Ca si functii ele sunt microfage, fagocitand particule de talie mica, ele ataca primele microbii la locul de intrare sau invazie transformandu-se in puroi (dostrug bacterii prin continutul lor in lizozim). 4. EOZINOFILUL este unul dintre cele mai mari granulocite, sunt insa mai putin numeroase fata de neutrofile (3-15 eozinofile pt 100 leucocite).Cresterea numarului eozinofilie- (care este timo-dependenta, adica in functie de factorii eliberati de limfocite si

mastocite) si scaderea numarului eozinopenie- apar in boli generale ale organismului si sangelui.Au o forma sferica, cu nucleu bilobat (in desaga).Citoplasma apare intens acidofila, in care sunt prezente numeroase granule sferice de marime egala (la ecvine sunt foarte mari), fiecare granula avand o endomembrana periferica, un cristaloid numit internum si o matrice externa numita externum. Membrana eozinofilului este acoperita de glicoproteine, emite pseudopode rare si mici cu care eozinofilul se deplaseaza. Formarea eozinofilelor are loc in maduva hematogena, dintr-o celula precursor (se considera ca apare din aceeasi celula stem multipotenta care genereaza si neutrofilul).Sunt microfage cu capacitate redusa de fagocitoza. Sunt capabile sa omoare microorganisme si paraziti, fiind mai numeroase in bolile parazitare, in infectii si alergii. BAZOFILUL sunt reduse numeric in sangele circulant.Cresterea si scadere a numarului de bazofile sunt prezente in bolile generale ale sangelui (numarul este de asemenea mai crescut la nou-nascuti sau tineret. Forma este sferica, nucleu cu forma neregulata cu aspect de trefla.Citoplasma este bazofilica si contine putine organite celulare si glicogen.Granulele pot contine cristale fusiforme raspandite in toata citoplasma, fiind reprezentate de lizozomi, sau de granule specifice de histamina, heparina sau serotonina.Membrana bazofilului prezinta receptori pt imunoglobulina E si este acoperita de glicocalix.Bazofilele iau nastere din maduva rosie hematogena, din aceeasi celula stem pluripotenta a neutrofilului si eozinofilului, traiesc 8-10 zile dupa care trec in sangele periferic, de unde ajung in tesuturi.Dupa ce au parasit lumenul vaselor pot genera mastocite.Au putere redusa de fagocitoza insa pot interveni in stari de soc, stres sau inflamatorii. 5. Osificarea reprezinta procesul biologic prin care organismul isi construieste tesutul osos, in timp ce osteogeneza cuprinde totalitatea proceselor de dezvoltare a osului, ca organ. Osificarea se realizeaza fie in interiorul membranelor conjunctive (osificare desmala), fie in interiorul unui model cartilaginos (osificare encondrala Osificarea desmala se realizeaza pe modelul conjunctiv si se intalneste la formarea oaselor boltii craniene si a unor oase ale fetei.Incepe in foita mezenchimala prin prezenta unor nuclei de osificare, fibroblastele se transforma in osteoblaste care vor produce si depune oseina catre centrul acelor nuclei de osificare; astfel se vor forma insule mineralizate largite numite spiculi.O parte din osteoblaste vor ramane incluse in noul os format pt a se transforma in osteocite.Primele trabecule osoase vor delimita niste spatii in care vor patrunde vase sangvin si celule conjunctive, astfel luand nastere maduva osoasa.Peste aceste trabecule se vor dispune primele lamele osoase, spatiile dintre ele se vor micsora, osul primar devenind acum os compact, care va fi remodelat si transformat in os spongios secundar.In final oasele craniene vor fi formate dintr-o lama osoasa spongioasa centrala (diploe) acoperita pe ambele fete de doua lame osoase compacte. Osificarea encondrala (sau foetala) este caracteristica oaselor lungi.Se realizeaza pe un model cartilaginos din care vor rezulta majoritatea oaselor scheletului.Diferenta consta in trasformare celulelor mezenchimale in condroblaste si apoi in osteocite, aparitia unui strat condrogenic activ din care se vor diferentia osteoblastele, care la randul lor vor forma un strat osteogenic cu aspectul unui guler osos periferic.In acest stadiu pericondrul devine periost, iar lamelele osoase formate vor alcatui osul periostal.Odata cu aparitia osului periostal, apare si un centru primar de osificare care se hipertrofiaza si apoi degenereaza, in acest loc patrnzand capilarele sangvine.Doar zona mijlocie a diafizei devine osoasa, extremitatile ei ramanand cartilaginoase, cresterea in lungime se va datora dezvoltarii condroblastelor, iar cresterea in grosime aparitiei unor noi lamele oasoase produse de periost. 6. PERICARIONUL Reprezinta un centru trofic, metabolic, receptor si de sinteza al neuronului. Membrana neuronului prezinta o bogata activitate a unor enzime (ATP-aza), contine numeroase glicoproteine (60-60 tipuri) cu rol de receptori specifici. Nucleul apare neobisnuit de mare, sferic, eucromatic, veziculos. Organitele citoplasmatice bine evidentiate: reticul endoplasmatic foarte dezvoltat, care impreuna cu ribozomii liberi apar ca zone intens bazofile numite corpi Nissl (sunt absenti in axon, locul de detasare a axonului lipsita de corpi Nissl se numeste con de emergenta), complexul Golgi apare numai in pecarion sub forma de retea perinucleara, mitocondriile sunt mici si apar mai ales in axon, lizozomii pot fi autolizozomi (implicati in autoreinoinrea celulara), heterolizozomi (rol in inglobarea mediatorilor chimici) sau corpi reziduali. Citoplasma este alcatuita din citosol (cu apa) si citosol (proteine insolubile din componenta neurofilamentelor, neurotubulilor si microfilamentelor de actina). Incluziunile contine pigment brun-inchis sau negru (necleul motor al vagului, din ganglionii spinali). Veziculele sunt implicate in pinocitoza absobitiva, in trasportul unor porteine. De pericarion se leaga atat dendritele cat si axonul.Dendritele contribuie la sporirea considerabila a suprafetei receptoare a celulei nervoase.Ele se pot ramifica in ramuri primare, secundare si tertiare.Pe suprafata lor se gaseste un numar mare de spini si muguri care sunt locuri de contacte sinaptice.

Axonul este o prelungire mica, se desprinde de pecarion din conul de emergenta, poate trimite si el colaterale perpendiculare pe traiectul sau numite paraxoni.Trasportul axonal se efectueaza atat in sens celulifug (spre terminatiile axonale) cat si celulipet (spre pecarion). 7. FIBRELE CONJUNCTIVE FIBRELE DE COLAGEN sunt cele mai raspandite in organism, apar in toate tipurile de tesut conjunctiv.Sunt grupate in fascicule; in tendoane si ligamente sunt groase si lungi, in intestin si vase de sange sunt rasucite helicoidal, in cornee formeaza lamele octogonale.Sunt alcatuite din proteine fibroase (scleroproteine) reprezentate de molecule de colagen (proces de fibrilogeneza).Confera rezistenta tuturor tesuturilor conjunctive la tensiune si tractiune, mai ales in ligamente, tendoane, fascii.Datorita lor tesuturile conjunctive sunt flexibile.Totodata ele limiteaza miscarea tesuturilor si organelor invecinate si induc agregarea plachetelor sangvine si formarea cheagului.FIBRELE DE RETICULINA sunt foarte subtiri, ramificate si dispuse in retea, nu se grupeaza in fascicule.Apar mai ales in organele limfoide, in maduva osoasa, in jurul fibrelor musculare si in tesutul conjunctiv lax.Se numesc si fibre precolagenice, reticulina fiind formata din colagen de tip III, proteoglicani si glicoproteine.Sunt sintetizate tot de fibroblaste ca si fibrele de colagen.Sunt foarte abundente la nou-nascut, la adult devenind fibre de colagen.FIBRELE ELASTICE sunt mai subtiri ca cele de colagen, se grupeaza in fascicule, se ramifica si se dispun si in retea.Sun t rezistente si extensibile si fata de anterioarele sunt omogene.Sunt compuse din proteina elastina ce cuprinde glicina si prolina.Apar tot din fibroblaste, dar si din celule musculare netede.Elasticitatea lor descreste odata cu varsta datorita incarcarii cu saruri de Ca si lipide.Odata distrusa fibra elastica nu se reface ci este inlocuita de o fibra de colagen.Apar mai ales in artere, coarde vocale, trahee si piele. 8. ERITROCITUL Sau globulele rosii sau hematiile sunt celule anucleate la mamifere si nucleate la pesti, batracieni, reptile si pasari.Denumirea de eritrotice provine de la eozinofilia citoplasmei lor. Prezinta o structura adaptata pt trasportul gazelor.Numarul lor pe milimetru cub variaza in functie de specie ( 7,5 mil suine, 2-4 mil pasari).Cresterea acestui numar se numeste eritrocitoza, cand are un caracter fiziologic si poliglobului, cand are un caracter patologic.Diametrul lor este in medie de 7,5mm. Au fragilitate variata, astfel incat in mediu hipotonic are loc procesul de hemoliza cand din hematie ramane doar membrana celulara (hematie fantoma), in mediu hipertonic apare ratatinarea hematiei, devenind acantocit. Eritrocitele manifesta un anumit grad de flexibilitate, ce le permite reducerea diametrului in capilarele mici.Culoarea lor este rosie, galbena verzuie (in frotiuri necolorate) sau roz in frotiuri colorate cu M.G. Giemsa ; culoarea scade in intensitate in anemii. Forma hematiilor normale este de disc biconcav (distocit), dar pot aparea si madificari ale formei (poikilocitoza). Hematiile apar de timpuriu din celulele mezenchimale din insulele Wolff si Pander.La adult ele se formeaza in maduva rosie hematogena si traiesc 120-180 de zile (zilnic 0,8 % hematii sunt distruse in splina, ficat, limfonoduli). Hematia adulta, anucleata la mamifere contine 60% apa, 35 % hemoglobina (care reprezinta o constanta a fiecarei hematii-valoare globulara), protein-enzime, lipide, vitamine. Functia eritrocitului consta in trasportul de gaze 9. NEVROGLIILE Sunt celulele tesutului nervos, asociate neuronilor, indeplinind roluri de: protectie si sustinere, nutritie si cuplare metabolica cu neuronii.Sunt mai numeroase decat neuronii (zece celule nevroglice pt un neuron).Au un volum mult mai redus decat neuronii, ocupa doar 50 % din volumul tesutului nervos.Ele sunt de fapt omologul tesutului conjunctiv lax; nu genereaza potential de actiune si nu concura la formarea sinapselor. In SNC exista mai multe tipuri de nevroglii : macrogliile si oligodendrocitele, microgliile si celulele ependimare. Astrocitele sunt cele mai mari nevroglii, cu prelungiri numeroase si lungi o parte numite pediculi vasculari si o alta parte numite piale care separ tesutul conjunctiv al piei mater.Astrocitele pot fi: protoplasmatice (satelite neuronilor din substanta cenusie) si fibroase (macroglii caracteristice substantei albe si care intervin in procesul de cicatrizare). Oligodendrogliile ocupa 75 % din totalul nevrogliilor exostente in SNC, sunt mult mai mici decat astrocitele, cu prelungiri mai scurte si mai putin numeroase (nu vin in contact cu capilarele, intre ele se interpun prelungirile astrocitelor).Sunt prezente si in substanta cenusie (langa pecarioni), dar si in substanta alba, producand mielina.Prezinta miscari intense. Celulele ependimare intra in alcatuirea endoteliului ce captuseste canalul ependimar. Microgliile numite si mezoglii, apar ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine.Reprezinta principalele celule ale sistemului macrofagic din creier. Nevrogliile SCP-ului sunt: celulele Schwann, celulele satelite din ganglioni, celulele Remak si lemmocitele. Nevrogliile separa neuronii unii de altii, de vasele sanguine, realizand o izolare electrica, ofera suport si protectie macanica neuronilor, procura substante nutritive si preiau metabolitii de la neuroni, fagociteaza elementele neuronale degenerate sau lezate, produc teaca de mielina. Nevrogliile interactioneaza strans cu neuronii in cursul activitatii sistemului nervos.

10. TESUTURILE CARTILAGINOASE Isi au originea in tesutul mezenchimal si iau nastere prin diferentierea celulelor condroblastelor care incep sa sintetizeze si sa secrete matrice in spatiul extracelular.Se formeaza de asemenea un precartilaj din care se va schita o membrana conjunctivo-vasculara numita pericondru. Sunt tesuturi avasculare care se hranesc prin imbibitie.Celulele cartilaginoase numite condroblaste(cand sunt tinere), la maturitate numindu-se condrocite si dispuse in spatii (lacune matriceale) numitecondroplaste.Condroblastele sunt turtite si mai mici fata de condrocite.Pe langa aceste celulele mai exista si o matrice cartilaginoasa bogata in glicozaminoglicani , proteoglicani si fibre de colagen. Fibrele de colagen sunt dispuse printre condrocite si constituite predominant din colagen de tip II realizand o matrice teritoriala, mai intens colorata fata de matricea cartilajului.Matricea cartilajului confera rigiditate si flexibilitate in acelasi timp, acestea fiind diferite in functie de cartilaj. Pericondrul, formatiunea conjunctiva ce inveleste cartilajul, participa la nutritia si cresterea acestuia.Contine fibroblaste, fibre de colagen de tip I si vase sangvine, insa nu si vase limfatice. Pe masura inaintarii in varsta cartilajul va degenera din cauza scaderii activitatii de sinteza a condrocitelor. Tesutul cartilaginos hialin se caracterizeaza prin aspectul sticlos al substantei fundamentale care este bagata, datorita grupelor izogene si coronare care pot sustine mai multe celule.La embrion acest tip de tesut cartilaginos constituie in exclusivitate scheletul, iar la adult este prezent in cartilajele costale, articulare, laringe, trahee, bronhii. Tesutul cartilaginos elastic se recunoaste prin prezenta unor grupe izogenice mici cu 1-2 celule si numeroase fibre elestice. Tesutul cartilaginos fibros se caracterizeaza prin reducere substantei fundamentale, care este partial mascata de abundenta fibrelor de colagen, dispuse in fascicule groase cu aspect penat.Apare in discurile intervertebrale. Alte varietati de tesut cartilaginos : catilaj mixt, tesut fibro-hialino-condroid.

Subiecte 11-20
11. CELULA TESUTULUI OSOS Sunt de trei feluri: OSTEOBLASTE, OSTEOCITE si OSTEOCLASTE. OSTEOBLASTELE se formeaza din celule asemanatoare fibroblastelor, in timp ce OSTEOCLASTELE deriva din celulele liniei monocit-fagocit.OSTEOBLASTELE sunt celule formatoare de os, cu nucleu sferic, situat central, 1-2 nucleoli si cu un bogat echipament enzimatic reprezentat de fosfataza alcalina, ATP-aza si hidrolaze acide; au o activitate de sinteza, producand oseina in care se vor depune cristale de hidroxiapatita, saruri minerale.Secreta molecule de colagen de tip I, osteonectina, proteoglicani.Cand s-a inconjurat de matricea preosoasa, osteoblastul se transforma in OSTEOCIT, ramanand in lacunela tesutului nou format (in osteoplaste). OSTEOCITUL reprezinta stadiul final al maturizarii osteoblastelor si este situat in osteoplaste, care contin o singura celula, deoarece OSTEOCITELE nu se mai divid.Are o forma turtita, organite citoplasmatice reduse, desi participa activ la schimburile cu peretele osos inconjurator.Traieste de la cateva zile pana la cateva luni. OSTEOCLASTUL este de talie mai mare, cu 10-16 nuclei si este situat in lacune de eroziune.Prezinta un pol activ, o zona citoplasmatica clara si o regiune bazala.OSTEOCLASTUL resoarbe tesutul osos (osteoliza si osteoclazie) indepartand surplusul de matrice osoasa mineralizata, urmand o digestie extracelulara a matricei osoase cu ajutorul hidrolazelor acide.OSTEOCLASTUL se ataseaza la peretele osos cu ajutorul activitatii contractile permise de prezenta microfilamentelor de actina. Matricea osoasa este formata din substanta organica ( fibre de colagen de tip I, glicozaminoglicani, cristale de hidroxiapatita in jurul carora se va forma un strat de hidratare) si anorganica, in parti egale. Tesutul osos poate fi de tip haversian sau compact si tesut osos spongios. 12. LIMFOCITELE B Se caracterizeaza prin capacitatea de a secreta imunoglobuline.Pe suprafata lor prezinta numeroase microvilozitati ce contin un numar mare de pozitii sau receptori pt antigeni, existand circa 160 000 de receptori pt o celula. La mamifere, se formeaza in viata intruterina, in ficat, splina si maduva hematogena, iar postpartum iau nastere in maduva hematogena; la pasari in bursa lui Fabricius.Ele parasesc maduva hematogena avand aspect de limfocite mici, imunocompetente, insa marea lor majoritate migreaza in organele limfoide secundare (splina de ex.). Principalul rol al limfocitului B consta in realizarea imunitatii unorale a organismului, prin sinteza de anticorpi (imunoglobuline), dupa contactul cu antigenii.Anticorpii sintetizati sunt exocitati si depusi fie pe suprafata membranei limfocitului, fie trecuti in sange.Mai au capacitatea de deveni celule cu memorie, retinand primul lor contact cu antigenii. In acest fel, imunitatea umorala sau imediata se realizeaza prin sinteza imunoglobulinelor de catre limfocitele B, trasformate in

plasmocite.Stimularea limfocitelor B de catre un antigen, capabil de a se cupla cu receptorii lor, este ajutata de catre limfocitele T ajutoatoare (helper) si de macrofage (ele sporesc puterea antigenica, fie prin captarea antigenelor pe suprafata lor, fie prin fagocitarea unor antigeni, pe care ii plaseaza in citoplasma, ii exociteaza si ii cedeaza limfocitelor B). Principalele organe in care limfocitele B devin plasmocite generand imunoglobuline, sunt: tubul digestiv, maduva hematogena, splina. Imunoglobulinele (anticorpii) pot actiona in 3 moduri: prin atac direct asupra agentului invadant, prin activarea complementului care ataca agentul invadator sau prin activarea imnuglobulinelor de tip E, care se aseaza pe suprafata bazofilelor si mastocitelor si la contactul cu antigenele se produce degenerarea acestora. 13. LIMFOCITELE T Sau timodependente, prezinta microtubuli foarte rari si mici, cu putine pozitii antigenice.Pe suprafata limfocitelor T au fost identificati la soarece mai multe tipuri de antigeni : antigenul Theta, antigenii TL, antigenii Lyt.Pe baza antigenilor Lyt se pot identifica sublclasele de limfocite T: ajutatoare (helper), supresoare si ucigase (killer).De asemenea unele limfocite T de la om au pe suprafata externa receptori pt imunoglobulinele de tip G si de tip M. Limfocitele T sunt stimulate numai de anumiti antigeni si de unele substante mitogene nespecifice ( fitohemaglutinia si concanavalina A). In timpul vietii fetale, limfocitul T se formeaza in aceleasi organe ca si limfocitul B (in ordinea cronologica: ficat, splina, maduva hematogena), dupa care migreaza in timus, unde se diferentiaza diferit, in functie de asezarea lor in corticala sau medulara lobulilor timici.Astfel limfoblastul T din maduva hematogena paraseste maduva hematogena, trecand in sange si devenind germinoblast T, care se poate reintoarce in maduva sau poate circula liber in sange, ajungand in timus.In timus, germinoblastul T este educat, insusindu-si informatia antigenica si mijloacele de lupta.El primeste toti receptorii celulei limfoide T si devine prolimfocit T, abia apoi la maturitate va deveni limfocit T. Limfocitul T are o viata mai lunga si este mai numeros in sangele periferic, din care pleaca, putand reveni oricand. In urma activarii, limfocitele T vor secreta limfokine, substante proteice care distrug toti antig enii.In procesul de activare se formeaza clone de celule T, cu aceleasi caractere morfo-functionale.Dintre celulele clonale, numai unele vor actiona prin secretie de limfokine, in timp ce altele vor redeveni celule cu memorie, circulante. Limfocitele T helper au pe suprafata lor antigene marker T4 si actioneaza direct sau prin intermediul unor proteine mesager care vor dirija limfocitele citotoxice, limfocitele ucigase, limfocitele supresoare etc. Limfocitele supresoare (T8 ) au rol esential in modelarea raspunsului imun, pt ca limiteaza gradul in care organismul gazda raspunde dupa stimularea sa de catre un antigen.Exista si limfocite contrasupresoare care contracareaza activitatea limfocitelor T supresoare. Limfocitele citotoxice actioneaza direct asupra tintei (realizeaza imunitate celulara). Limfocitele TA au rol de a amplifica diferentierea limfocitelor killer. Limfocitele TR participa la reactii de hipersensibilitate intarziata. Limfocitele citolitice non B si timus independente sunt reprezentate de celulele K care sunt capabile sa distruga celulele invelita in imunoglobuline, de celulele NK (natural killer) care sunt capabile sa distruga unele celule tinta ce nu au fost retinute de sistemul imun si de celulele LAK care sunt limfocite ucigase activate de limfokinele IL-2 si interferonul . 14. MONOCITUL Sunt celule macrofage ce se gasesc in sangele periferic, reprezentand 8% din elementele albe.Cresterea numarului-monocitoza- cat si scaderea numarului-monocitopenia- se intalnesc la boli sangvine sau organice. Au o forma sferica, insa pot avea si o forma neregulata datorita pseudopodelor pe care le emit (se deplaseaza mai incet fata de granulocite). Nucleul apare mare, adeseori reniform.Cromatina are un aranjament particular asemenea unei table se sah.Citoplasma e mai abundenta decat la limfocit, bazofila, cu organite abundente: lizozomi, ribozomi, REG, mitocondrii mici, microtubuli si microfilamente; dar si glicogen, lipide, enzime (peroxidaza).Membrana prezinta numeroase microvilozitati si microvezicule si contine receptori pt imunoglobuline G. Apar in maduva hematogena (numar redus) si in organele limfopoietice.Traiesc 20-60 ore in sangele circulant, apoi trec in tesuturi unde se pot transforma in macrofage.Macrofagele imbatranite sunt eliminate prin fagocitare de macrofagele active.Ele sunt celule vechi (ancestrale) care asigura suprareglarea imunologica a organismelor.O data cu macrofacul se deplaseaza si un limfocit T4 (helper) care activeaza ADN-ul macrofagului si descifreaza mesajul genetic, apoi cheama un limfocit T8 (supresor) care va activa un limfocit B fabricant de anticorpi, astfel se realizeaza o reactie imuna mediata umoral sau B dependenta; fara limfocitul helper este imposibila. Macrofagele indeplinesc functii de aparare, secretie, interventii imunologice, deci ele fagociteaza si ultrafagociteaza (bacterii,

virusuri, complexe antige-anticorp, eritrocite).Desi fagociteaza mai incet decat neutrofilele, sunt mai eficiente, pt ca folosesc in distrugere caile metabolice aerobe. Un grup particular de macrofage realireaza eritrofagocitoza, si anume fagocitoza eritrocitelor imbatranite.De asemenea ele pot sintetiza si secreta in jurul lor hidrolaze acide, lizozomi, interferoni. In functie de organul in care se gasesc exista : macrofage peritoneale, macrofage ale ficatului (celule Kupffer), macrofage pulmonare, macrofage alveolare. 15. TROMBOCITELE Sau plachetele sangvine, sunt celulele mici, nucleate la pasari, la mamifere fiind fragmente celulare anucleate. Numarul lor variaza in functie de specie (150 000- 300 000 pe mm cub) , iar cresterea numarului -trombocitoza cat si scaderea numarului -trombocitopenia- apar in boli ale sangelui si se rasfrang asupra procesului de coagulare. La mamifere, membrana trombocitului are o importanta deosebita, este acoperita de un strat de glicoproteine care permite absorbtia unor proteine plasmatice cu rol deosebit in adeziunea dintre fibrocit si alte suprafete straine in agregarea trombocitelor.Pe suprafata externa a membranei se gasesc locusuri specifice pt antigeni cat si pt receptori pt antigenii stimulatori sau inhibitori ai procesului de agregare plachetara.Totodata aceasta membrana prezinta mici valuri ondulante si frecvente invaginari de pinocitoza. Citoplasma prezinta 2 zone: una externa si clara numita hialomer (contine microtubului, microfilamente, diferite proteine) si una centrala si intunecata numita granulomer (contine lizozomi, peroxizomi, ribozomi, granule dense). Trombocitele se formeaza in maduva rosie hematogena, dupa care trec in sangele periferic, unde traiesc 8-12 zile, apoi vor fi distruse de sistemul macrofag al organismului (mai ales in splina). Trombocitele sunt implicate direct in procesul de coagulare a sangelui, participand la formarea cheagului sangvin, prevenind sau oprind hemoragia.Dupa aderarea la peretele lezat, ele se grupeaza realizand fenomenul de agregare plachetara (care este facilitata de moleculele de ADP), apoi acest fenomen este urmat de trombocitoliza in care trombocitul se mareste prin acumulare de apa, granulomerul dispare si citoplasma devine adiacenta vasului lezat. Trombocitele mai au si alte functii, intervin in procesele inflamatorii, pot endocita particule foarte mici (bacterii) pe care insa nu le omoara, sau si ele pot participa la realizarea reactiilor imune, plachetele sangvine pot interveni in vindecarea ranilor. 16. TESUTURI CONJUNCTIVE SPECIALE TESUTUL CONJUNCTIV ELASTIC- predomina fibrele elastice, dispuse grupat si paralele intre ele si de asemenea in retele; se gasesc si fibroblaste rare si aplatizate; si tesut conjunctiv lax insa redus.Se poate prezenta sub forma de tesut elastic fibrilar (in lig. cervical, corzile vocale) sau in tesut lamelar (in tunica mijlocie a arterelor de tip elastic). TESUTUL CONJUNCTIV RETICULAR- format din celule reticulare ce trimit prelungiri catre fibrele reticulare, formandu-se asftel o pseudoretea fibrilara si celulara flexibila, in ochiurile careia se afla lichid tisular si numeroase macrofage active.Poate fi hemohistoblastic reticulat (unde se produc hematiile, trombocitele, leucocitele granulare si monocitele) sau tesut limfoid (in organele limfoide).Are rol mecanic, citogenetic, fibrilogenezic si de aparare. TESUTUL CONJUNCTIV MUCOS- predomina matricea extracelulara, putine fibroblaste si fibre de colagen.Apare in cordonul ombilical si in pulpa dintilor tineri. TESUTUL ADIPOS- predomina celulele grase (adipocite/lipocite), fibrele de reticulina, nervoase si capilarele.Din celule mezenchimale apar lipoblastele (asemanatoare fibroblastelor) a caror citoplasma este incarcata cu picaturi lipidice care pot fuziona intr-o bula lipidica unica, care va ocupa cea mai mare parte a matricei celulare, rezultand un adipocit alb.Se inmultesc pe toata perioada intrauterina, ca postpartum sa se dezvolte prin incarcare lipidica.Poate fi tesut adipos alb-galben sau tesut adipos brun.Tesutul adipos alb-galben este cel mai raspandit din organism, este foarte bine vascularizat si inervat de filete nervoase, fiind sensibil la actiunea unor hormoni precum ACTH-ul, cortizonul.Are culoare alba la suine si galbena la cabaline.Tesutul adipos brun are un continut bogat in citocrom (care ii da culoare), este bine reprezentat la fetus si nou-nascut, dar scade odata cu inaintarea in varsta, fiind inlocuit cu tesut adipos alb.Este bine reprezentat la animalele care hiberneaza fiind denumit impropiu glanda hibernala. TESUTUL CONJUNCTIV PIGMENTAR- predomina celulele pigmentare si apare in coroida si iris, cu rol de ecran ce absoarbe radiatiile calorice si ultraviolete. 17. MACROFAGUL si PLASMOCITUL MACROFAGUL reprezinta o varietate de celule conjunctive la fel de numeroase ca si fibroblastele si in orice tip de tesut conjunctiv.Originea lor este in celulele stem din maduva hematogena (insa ele nu apar in tesutul conjunctiv decat dupa ce acesta a fost vascularizat-origine medulara).In conditii patologice, ele genereaza celule gigante multinucleate (20-50 nuclei).Forma lor este ovala, pot fi foarte mici (15 microni) sau mari (50 microni), cu nucleu relativ mic, reniform, cu citoplasma abundenta cu numeroase

organite celulare (lizozomii dau aspect spumos) si numeroase microfilamente de actina.Glicocalixul este bine dezvoltat, cu receptori pt imunoglobulina G, M (poate ajunge si la 8 milioane de receptori).Au mobilitate, capacitate de fagocitoza (considerat gunoierul tesutului conjunctiv), de secretie, reglare hematopoeza si in metabolismul lipidic.Pot fi libere (in tesutul conjunctiv lax se numeste histocit, in cavitatile seroase se numeste pleural, in alveolele pulmonare se numeste alveolar, in sistemul nervos se numeste microglie) sau fixe (ficat, splina). PLASMOCITUL apare din limfocitul B (deci apare in tesutul conjunctiv abia dupa parturitie).Citoplasma este intens bazofila, cu un reticul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat in care se depoziteaza corpusculii Russel.Rolul lui este de a sintetiza si secreta toate tipurile de imunoglobuline, intervenind activ in toate procesele imunitare.Eliberarea anticorpilor din plasmocit are loc mult mai rapid decat in cazul altor celule, printr-un proces de clasmatoris sau microclasmatoris. 18. EPITELII GLANDULARE Sunt formate din celule secretorii care au proprietatea de a elabora produsi specifici care parasesc celula.Impreuna cu tesutul conjunctiv, vase de sange si tesuturi nervoase participa la formarea unor glande: EXOCRINE (cu canal de excretie si produs de secretie eliminat la suprafata organismului sau in lumenul unor organe ce comunica cu exteriorul), ENDOCRINE (lipsite de canal de excretie si cu produs eliminat in mediul intern- sange /limfa), AMFICRINE (cu excretie si interna si externa) si MIXTE (cu celule cu secretie interna). Glandele exocrine pot fi : simple (un canal neramificat) sau compuse (sisteme de canale ramificate).Dupa forma unitatilor excretorii pot fi : tubulare simple (gl. sudoripara)/ tubulare ramificate, acinoase (gl. salivara), alveolare, tubularo-alveolare.Dupa tipul produsului de excretie pot fi : seroase (secretii apoase bogate in enzime si nucleu mare sferoidal), mucoase (secretii cu mucus si nucleu mic aplatizat), mixte sero-mucoase (acini micsti).Dupa mecanismul de secretie pot fi : merocrine (elimina prin exocitoza sau difuziune)-gl. salivara, holocrine (un singur ciclu secretor dupa care mor)-gl. sebacee, apocrine (dupa un ciclu se reinnoieste)-gl. mamara. Glandele endocrine produc hormoni care sunt eliberati direct in sange.Acestia au efecte stimulatorii sau inhibatorii asupra celulelor tinta.Si ficatul este o glanda endocrina, dar nu elimina hormoni, ci substante folositoare organismului.Glandele endocrine pot avea o structura cordonala (hipofiza, suprareanala), veziculara (tiroida), dispersata (din ovar). 19. EPITELII DE ACOPERIRE Sunt formate din celule care sunt dispuse in straturi, acoperind suprafata organismului sau captusesc cavitatile corpului.Sunt simple (unistratificate), stratificate si pseudostratificate. > UNISTRATIFICATE pot fi dupa forma celulelor: pavimentoase, cuboidale sau prismatice.Epiteliile simple pavimentoase sunt celule (endoteliale sau mezoteliale) turtite ce captusesc vasele sangvine/limfatice, formand o bariera activa intre sange si limfa (de exemplu: epiteliul retelei testiculare, epiteliul alveolar pulmonar).Celulele mezoteliale in conditii patologice se pot transforma in macrofage.Epiteliile simple cubice sunt celule cubice care isi pot modifica forma devenind pavimentoase sau prismatice, apar in epiteliul tiroidian, glande mamare, suprafata ovarului.Epiteliile simple prismatice au celule prismatice asezate pe un singur rand, pe o membrana bazala si apare in cazul epiteliului mucoasei intestinale, uter, bronhiole mici. STRATIFICATE sunt epitelii de protectie pt intreg organismul.Suprafetele uscate sunt prevazute cu epiteliu stratificat pavimentos keratinizat/cornificat, care apre in epiderm, in mucoasa bucala/faringiana/esofagiana si e format dintr-o zona profunda (cu 5 straturi) si o zona keratininzata/cornoasa.Cele 5 straturi ale zonei profunde sunt: 1. stratul bazal (generator/germinativ) cu un singur strat de celule cuboidale/prismatice care vor da nastere keratinocitelor, care vor ajunge in straturile superficiale. 2. strat intermediar sau Malpighi cu mai multe straturi de celule poliedrice ce vor asigura rezistenta la solicitarile mecanice. 3. stratul granular cu mai multe randuri de celule pavimentoase ce contin granulatii de keratohialina. 4. stratul lucid cu mai multe randuri clare cu nuclei in degenerare. 5. stratul cornos cu mai multe randuri de celule cornoase, anucleate, turtie, cu rol in a cimenta membrana celulara. PSEUDOSTRATIFICATE cu un singur rand de celule sprijinite pe membrana bazala, cu inaltimi diferite, cu nuclei dispusi la inaltimi diferite ce vor da impresia de stratificat.Celulele pot fi bazale, intercalate si superficiale.Apare ca epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat in caile respiratorii sau genitale mascule. 20. MIOFIBRILELE STRIATE Miofibrilele striate constituie aparatul contractil al fibrei musculare scheletice.Proteinele contractile din compoztia fibrelor musculare sunt reprezentate de actina si miozina.Fiecare molecula de actina din microfilament este capabila sa se lege de un cap al moleculei de miozina.Pe lungimea unui miofilamet de actina se gaseste o prateina-tropomiozina- care va intari filamentul subtire si va ajuta la realizarea contractiei.Din loc in loc se mai gaseste si o alta proteina-troponina- care este de 3 feluri : T, C, I.Troponina T

este strans legata de tropomiozina, troponina C leaga ionii de Ca, iar troponina I inhiba interactiunea actina-miozina. In celulele musculare, actina si miozina intra in alcatuirea unor ultrastructuri stabile, numinte microfilamente sau miofilamente de actina (600 molecule) si miozina(200 molecule).Miofilamentele se dispun ordonat, paralele intre ele si formeaza miofibrilele.Cea mai precisa organizare si dispunere a moleculelor de actina si miozina se intaleneste in miofibrilele muschiului striat care sunt orientate paralele cu axul mare al fibrei musculare.Organizare stricta este mentinuta de o banda sau strie Z care este o zona intunecata intre 2 discuri clare.In structura lor exista si discuri intunecate care la randul lor sunt bisectate de o strie clara, numita stria H. Contractia musculara se produce prin glisarea (alunecarea) filamentelor de actina printre cele de miozina fara a se modifica lungimile lor.Glisarea se datoreaza faptului ca fiecare cap al moleculelor de miozina paseste in lungul filamentului de actina de pe un monomer pe urmatorul tragand filamentul de actina pas cu pas.Contractia muschiului scheletic se declanseaza in momentul in care excitarea nervului motoral al muschiului determina aparitia unui potential de actiune in sarcolema (plasmalema fibrei musculare striate).Semnalul electric se transmite rapid in jurul fiecarei miofibrile prin tubii transversi ( sau tubii T).In acest fel, semnalul electric ajunge la reticulul sarcoplasmatic producand eliberarea unei cantati mari de ioni Ca 2+.Cresterea brusca a concentratiei de ioni de Ca declanseaza contractia miofibrilei datorita efectului pe care Ca 2+ il produce asupra troponinei si tropomiozinei. Energia necesara este furnizata de hidroliza ATP-ului, iar deplasarea se face dupa mecanismul rotii cu clicheti de la ceasornicele mecanice.Relaxarea se produce prin desfacerea simultana a tuturor puntilor dintre filamentele de actina si miozina. SARCOMERUL reprezinta unitatea morfo-functionala unei miofibrile cuprins intre 2 strii Z.Este alcatuit dintr-un citoschelet exosarcomeric si unul endosarcomeric, care au rol structural, mecanic, reglator al ionilor de Ca, metabolic.

Subiecte 21-30
21. FIBRELE MUSCULARE CARDIACE Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice. Celulele musculare cardiace lucratoare, impreuna cu tesutul conjunctivo-vasculo-nervos, formeaza miocardul atrial si ventricular. Miocardocitele lucratoare sau comune au forma cilindroida, ramificata, fiind mai subtiri in atrii si mai groase in ventricule.In general au un singur nucleu, uneori doi, plasat central.Miofibrilele prezinta striatii transversale, ce lipsesc in spatiul sarcoplasmatic, unde sunt vizibile granule de pigment de uzura (lipofuxina). Miocardocitele lucratoare se anastomozeaza intre ele, formand o retea, in ochiurile careia se afla tesut conjunctiv redus. Fibrele musculare cardiace din atrii au aceeasi ultrastructura prezentand in plus, granule atriale ce contin un factor natriuretic de natura polipeptidica.Acest factor produce diureza, natriureza si kaliureza masiva, scazand tensiunea arteriala.Au complexul Golgi si reticulul endoplasmatic rugos mai dezvoltate decat cele din ventricule.Tesutul conjunctiv este mai redus cantitativ decat in muschii scheletici, fiind limitat la reduse travee conjunctive, cu celule rare (mastocite, macrofage).El se densifica la nivelul jonctiunii dintre atrii si ventricule, unde formeaza inelele atrio-ventriculare-aortic si pulmonar.Din ele se desprind fibre conjunctive care patrund in valvele cardiace.La bovinele de munca, batrane, se pot osifica. Fibrele musculare cardiace se contracta involuntar, ritmic si permanent pe tot parcursul vietii. 22. FIBRELE MUSCULARE CARDIACE SPECIFICE Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice. Celulele nodale, numite si excito-conducatoare sunt dispuse in masa miocardului contractil, alcatuind un nod sinusal, unul atroventricular, fasciculul Hiss si reteaua Purkinje. Celulele nodale sunt specializate, dotate cu proprietatea de autoexcitabilitate si conductibilitate, fapt ce le permite sa asigure automatismul si conducerea contractiilor cardiace.Se descriu trei tipuri de celule nodale: celulele P, T si Purkinje. Celulele P, de forma sferoidala, au citoplasma abundenta, cu aspect clar (se numesc si celule palide) si nucleu deosebit de mare.Sunt lipsite de sistemul T cu toate ca sarcoplasma lor prezinta numeroase invaginari de natura pinocitara.Nu au functie contractila, miofibrilele fiind in numar redus, neordonate.Mitocondriile sunt reduse ca numar. Celulele T sau de tranzitie au o organizare intermediara intre celulele P si miocardocitele lucratoare.Astfel contin mai multe miofibrile si mitocondrii.Au rolul de a raspandi impulsul generat de celulele P si de a opri accesul impulsurilor ectopice primare.Sunt dispuse la periferia nodulilor.

Celulele Purkinje sunt mai mari decat miocardocitele lucratoare.Au o citoplasma clara cu numeroase granule de gliogen, un inel de miofibrile situate periferic si un nucleu central. Tubii T sunt absenti.Celulele Purkinje formeaza corpul principal al fasciculului Hiss.

23. TESUTUL MUSCULAR CARDIAC Se caracterizeaza printr-un metabolism esentialmente oxidativ.Este foarte bogat in mioglobina si mitocondrii. Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice. Miocardul apare format din celule musculare bine individualizate, ce stabilesc intre ele jonctiuni la nivelul unor discuri intercalare. Sarcolema (invelisul celular) cuprinde trei componente: plasmalema, lama bazala si lama reticulara.Plasmalema este trilaminata, prezentand o portiune periferica si una interna care cuprinde tubii transversali (T); de asemenea prezinta numeroase invaginari, caveole.Lama bazala se prezinta ca o membrana bazala iar cea reticulara se continua cu spatiul cuprins intre celulele cardiace.Discul intercalar reprezinta un complex jonctional si are rolul de a asigura cuplarea functionala electrica a celulelor musculare.Un disc intercalar prezinta zone cu interdigitatii prevazute cu desmozomi. Nucleii miocardocitelor lucratoare sunt alungiti, situati central. Sarcoplasma este mai abundenta decat in fibrele scheletice si cuprinde organite comune, miofibrile si incluzii.Mitocondriile sunt cele mai numeroase ( 250 miliarde/gram tesut miocardic), numar ce permite producerea unei mari cantitati de ATP, utilizarea a numeroase substraturi pt producerea de energie; mitocondriile sunt sensibile la hipoxie, generand infarctul miocardic acut.Lizozomii primari sunt rari, apar mai mult corpii reziduali sub forma de granule de lifuscina, iar peroxizomii sunt prezenti la nivelul benzii Z.Incluziile de glicogen se gasesc in cantitate relativ mare.Miofilamentele sunt mai putin numeroase, dar mai groase si dispuse uniform. Contractia se realizeaza in aceleasi etape ca si in muschiul scheletic, pe baza mecanismului glisarii, insa cantitati mai mari de ATP; o alta particularitate ar fi ca activitatea Ca 2+ -ATP-aza este diferita de a mioglobinei din muschii scheletici. 24. TESUTUL MUSCULAR NETED Este format din celule musculare fusiforme ce se contracta involuntar.Nu formeaza organe individualizate anatomic, dar participa la formarea tunicilor contractile ale organelor cavitare. Fibrele musculare netede se grupeaza formand un fascicul, fasciculele se grupeaza formand straturi longitudinale, circulare sau oblice.Solidarizarea fibrelor musculare netede intr-un fascicul este realizata de catre elementele conjunctive prezente in spatiul extracelular.O retea densa de fibre de reticulina inconjoara ca o teaca fiecare fibra musculara.Fibra musculara neteda este o celula tipica, cu un nucleu alungit dispus central, cu o sarcoplasma cu 2 zone: una centrala ce cuprinde organitele comune si una periferica cu miofilamente si corpii densi. Invelisul celular este format din sarcolema propriu-zisa si membrana bazala care este aproape de doua ori mai subtire fata de fibra striata.Sarcolema nu emite tubi T, dar prezinta 3 categorii de formatiuni: caveole, arii dense si jonctiuni intracelulare.Caveolele sunt vezicule, in numar de 150 000 pt fiecare celula neteda; ariile dense cuprind vinculina necesara filamentelor de actina; joctiunile intercelulare sunt de tipul adherens, comunicante si apozitii. Mitocondriile sunt in jur de 5 % din volum, reticulul endoplasmatic neted mai bine dezvoltat, complex Golgi slab dezvoltat, incluziile de colagen sunt grupate in plaje si reprezinta o rezerva de energie, corpii densi sunt specifici fibrelor netede insa nu au un rol inca elucidat, iar filamentele intermediare formeaza o retea citoscheletala. Aparatul contractil al fibrei musculare netede cuprinde filamente subtiri de actina si miozina; in fibrele musculare netede nu exista sarcomere si nici benzi Z. In afara aspectului comun se mai intalnesc leiocite ramificate si celule mioepiteliale.Leiocitele apar in tunica mijlocie a arterelor iar celulele mioepiteliale apar in peretele acinilor din glandele exocrine. Inervatia muschiului neted este realizata de fibre amielinice din sistemul nervos vegetativ, care contin vezicule cu acetilcolina. Regenerarea tesutului muscular neted se face pe seama tesutului conjunctiv intramuscular.In leziuni circumscrise este posibila multiplicarea numerica a fibrelor netede limitrofe. 25. TESUTUL MUSCULAR STRIAT Formeaza principala componenta structurala a muschilor scheletici (somatici), dar intra si in alcatuirea musculaturii cavitatii bucale, a faringelui, esofagului, sfincterelor voluntare.Unitatea structurala a tesutului muscular striat este fibra musculara scheletica sau miocitul scheletal, de forma cilindrica, cu lungimi deosebit de mari (explica amplitudinea si viteza mai mare de contractie : se

contracta cu frecventa de 100 de ori pe secunda), grosimea lor este diferita in functie de varsta, tipul de solicitare. In structura unui muschi, fibrele sunt dispuse paralel intre ele si legate prin tesut conjunctiv, care formeaza endomisiul (teaca subtire ce inveleste fiecare fibra), perimisiul (inveleste un fascicul de fibre) si epimisiul (tesut conjunctiv ce inveleste muschiul, ancorandu-l in fascie).Dispunerea fasciculelor de fibre apara caracteristica pt fiecare muschi, putand sa existe muschi fusiformi, semipenati, penati, digastrici sau poligastrici.Endomisiul, perimisiul si epimisiul sunt in continuitate intre ele dar si cu tendoanele, aponevrozele, periostul sau fasciile. Desi tesutul conjunctiv ocupa numai 15 % din volumul unui muschi striat, el detine un rol important, deoarece compartimenteaza muschiul, ceea ce permite contractia independenta a fasciculelor de fibre (fiecare fibra se contracta dupa legea totul sau nimic). In structura unei fibre musculare striate scheletice intra invelisul celular (cu sarcolema ce contine pompele ionice, tubii T si caveolele), nucleii (20-40/cm) si citoplasma (sau sarcoplasma cu mitocondriile aici numite sarcozomi, necesare pt ATP, numeroase complexe Golgi, lizozomi pt maturarea carnii, retivcul endoplasmatic neted aici numit sarcoplasmic foarte abundent si incluziile sarcoplasmice: granule de glicogen si de lipide). Vascularizatia tesutului muscular scheletic este foarte abundenta (metabolism intens), iar inervatia este realizata de filete nervoase ce se desprind din ramuri ale nervilor cerebrospinali. 26. SINAPSELE Sunt structuri specializate, ce realizeaza trasmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul, de la un neuron la un efector sau de la un receptor la un neuron. Sinapsele pot fi: Dupa structurile intre care se realizeaza sunt: exodendritice, axosomatice axoaxonice, dendritodendritice, somatodendritice, somatosomatice. Dupa aspectul morfologic al terminatie axonale exista terminatii in forma de bulb, clopot, cos, maciuca. Dupa mecanismul care sta la baza trasmiterii impulsului la nivelul jonctiunii: 1. sinapse chimice (activitatea lor se bazeaza pe un mediator chimic) 2. sinapse electrice (activitatea lor se bazeaza pe trasmiterea ionilor) Dupa criteriul fiziologic pot fi excitatorii sau inhibitorii. Dupa aspectul veziculelor sinaptice pot fi: 1. vezicule sferice cu centrul clar ce contin acetilcolina 2. vezicule sferice mari cu centrul dens ce contin monoamice 3. vezicule sferice mici cu centru dens ce contin noradrenalina, serotonina 4. vezicule ovalare cu centrul clar ce contin neurotrasmitatori inhibitori Dupa neurotrasmitatorii prezenti in componenta presinaptica sunt: colinergice (acetilcolina), noradrenergice (noradrenalina), dopaminergice (dopamina), gabaminergice (GABA), serotoninergice (serotonina). In structura sinapselor intra o componenta presinaptica (ce contine in butonul presinaptic vezicule sinaptice clare, zona activa a butonului este reprezentata de membrana presinaptica) si o componenta postsinaptica, a carei membrane emita in spatiul sinaptic protuberante. La nivelul sinapselor, tecile se intrerup, insa exista jonctiuni inchise ce vor realiza o membrana pentalaminara. Formarea sinapselor sau (sinaptogeneza) cuprinde 4 faze: 1. stabilirea de contacte intre ramificatiile butonale ale axonului si prelungirile neuronului postsinaptic 2. recunoasterea interneuronala care se realizeaza pe baza specificitatii chimice a unor glicoproteine ale matricei extracelulare 3. initierea realizarii ingrosarii postsinaptice 4. constituirea sinapsei definitive Numarul, natura si nivelul de activitate al sinapselor sistemului nervos la mamifere se modeleaza in functie de solicitari, exista o plasticitate (turnover) a sinapselor al carui ritm variaza cu varsta (fiind mai activ la tineret). Trasmiterea influxului nervos se realizeaza prin actiunea mediatorilor chimici (acetilcolina, noradrenalina) din microveziculele presinaptice. 27. TERMINATIUNI NERVOASE RECEPTOARE Sau periferice, apartin ramificatiilor dendritice ale neuronilor senzitivi.Ele pot fi libere sau incapsulate in structuri conjunctive gliale, numite corpusculi senzitivi. Terminatiile libere sunt ramificatii dendritice in tesutul epitelial, in radacina firului de par, in peretii vaselor sau in tesutul conjunctiv.In epitelii ele formeaza reteaua Langerhans si ajung la celulele Merkel, numite epitelioidocite tactile.

Terminatiile incapsulate sau corpusculii senzitivi sunt localizati in tesutul conjunctiv din piele, in organele interne, muschi, tendoane, etc.Corpusculii senzitivi cuprind in structura lor o terminatie dendritica fara teaca de mielina, care formeaza capsula.Si pot fi: 1. corpusculii Meissner (tactili), din dermul papilar, corionul mucoasei bucale, lingulae, palatine si receptioneaza presiunile fine 2. corpusculii Golgi-Mazzoni (bulboizi), din dermul pulpei digitale, organelor genitale si receptioneaza presiunile medii 3. corpusculii Vater-Paccini (lamelosi), din hipoderm, peritoneu, periost sunt mecanoreceptori si receptioneaza excitatiile produse de presiuni inalte si vibratii 4. corpusculii Krause (termici pt rece), din derm, receptioneaza excitatiile termice 5. corpusculii Ruffini (termici pt cald), tot din derm 6. corpusculii Hrebst-Grandry, prezenti la pasari in pielea ciocului 7. corpusculii genitali, din dermul penian, labial, clitoridian. Receptorii sensibilitatii profunde pot fi proprioreceptori, controland pozitia staturii si miscarile corpului (fusul neuromuscular, fusul neurotendinos), sau pot fi visceroreceptori, care sunt reprezentati de plexurile nervoase, terminatiile libere din peretii arterelor, venelor si de glomi care sunt formatiuni chemoreceptoare. 28. FIBRELE NERVOASE Sunt structuri alcatuite dintr-o componenta neuronala (neuritul), reprezentata de axoni sau dendrite, si dintr-o componenta nevroglica ce formeaza tecile.Fibrele nervoase se grupeaza formand fascicule (in creier sau in maduva spinarii) sau nervii periferici (in restul organismului). Fibrele nervoase, in functie de topografiai lor pot fi centrale (SNC) sau periferice (SNP), iar dupa structura lor pot fi mielinice (cu sau fara teaca Schwann) sau amielinice (fara teaca Schwann sau cu teaca Schwann foarte subtire numite fibre Remak). Conducerea impulsului nervos este mai rapida in fibrele nervoase cu diametrul mai mare si cu teaca de mielina mai groasa.Teaca de mielina indeplineste un rol bioizolator electric si accelereza conducerea impulsului nervos.Pentru a realiza aceeasi viteza de conducere, o fibra amielinica trebuie sa fie de 4 ori mai groasa.Daca maduva spinarii ai fi alcatuita numai din fibre amielinice, ea ar trebui sa aiba un diametru de mai multi metri. Structura unei fibre nervoase mielinice periferice cuprinde: 1. neuritul care este format din : neuroplasma, o membrana plasmatica, mitocondrii, neurofibrile, microvezicule 2. teaca de mielina care contine o mare cantitate de colesterol, fosfolipide, cerebrozide, o retea de neuroketina; lipseste in portiunea initiala si terminala o fibrelor nervoase, de asemenea prezinta discontinuitati in lungul sau, iar la intervale neregulate, strangulatii inelare sau noduli Ranvier; are rol mecanic (de sustinere) si trofic (hraneste neuritul). 3. teaca Schwann este situata pe partea externa a tecii de mielina, inconjoara fibra nervoasa trecand peste strangulatiile Ranvier. 4. teaca endoneurala imbraca teaca Schwann si insoteste neuritul pana in apropierea ultimelor sale ramificatii. Fibrele nervoase nemielinice sau amielinice sunt prezente si in SNC si in SNP, insa in SNP toti neuritii sunt inveliti in lame simple, furnizate de celulele Schwann.In realitate fibrele amielinice prezinta o foarte subtire teaca de mielina si chiar exista si fibre amielinice cu teaca Schwann, avand o culoare cenusie si sunt numite Remak. 29. DEGENERAREA SI REGENERAREA FIBRELOR NERVOASE Neuronul se comporta ca o unitate morfofunctionala, in sensul ca orice leziune a pericarionului produce o degenerescenta a prelungirilor sale, iar leziunile fibrelor nervoase produc modificari structurale ale pericarionului. Modificarile pot fi reversibile, cand fibra nervoasa se poate regenera, sau ireversibile, cand se produce moartea neuronului. Degenerescenta poate fi secundara sau primara. Cea secundara se numeste si valeriana.Sectionarea unei fibre nervoase provoasa degenerescenta fragmentului situat la nivelul sectiunii.In fibrele motorii, fenomenele degenerative incep la nivelul placii motorii.Fragmentele degenerate ale neuritului si mielinei sunt fagocitate de catre celulele Schwann si macrofagele din tesutul conjunctiv.Dupa disparitia neuritului si a tecii de mielina, o parte din celulele Schwann intra in diviziune si formeaza benzi ingrosate, numite bandelete Bugner, cu rol in regenerarea fibrei nervoase, iar o alta parte din celulele Schwann se transforma in macrofage. Cea retrograda cuprinde fenomenele ce se extind de la nivelul leziunii spre pecarion.Modificarile consta in cromatoliza (disparitia corpilor Nissl), marirea vascozitatii citoplasmei, deplasarea nucleului cartre dendrite.Aceste modificari pot fi reversibile, neuronul recapatandu-si structura lui normala. Regenerarea fibrelor nervoase se produce, in general, numai in nervii periferici si se realizeaza prin cresterea si alungirea bandeletelor Bugner, dinspre segmentul proximal catre cel distal. 30. MICROGLIILE

Reprezinta un tip de nevroglie ale SNC-ului, alturi de macroglii, oligodendrocite si celulele ependimare.Se mai numesc si mezoglii si sunt situate predominant in substanta cenusie, ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine.Este prezenta si in substanta alba, ca satelit prefibrilar. Corpul microgliei este mic, dens si alungit, prelungirile sunt scurte, cu aspect spinos. Reprezinta 5 % din nevrogliile SNC-ului. Au origine mezodermica, reprezentand principalele celule ale sistemului mecrofagic din creier.Se prezinta sub doua forme: ori ca celula amoeboidala, similara morfologic cu macrofagul, fagocitand neuroni lezati, sau ca celula ramificata, considerata in repaus si cu rol de aparare (la adult). Microgliile secreta un polipeptid numit factor de proliferare gliala, care stimuleza proliferarea astrocitelor si oligodendrocitelor in timpul realizarii cicatricelor gliale.