Sunteți pe pagina 1din 15

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1

HENRI CARTIERBRESSON
o fotografie poate intr-o clipa fixa eternitatea

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 Andrei Pandele, Henri Bucuresti, 1975 Cartier Bresson,

Henri CartierBehind the Lazar

Bresson, Gare St.

Henri Cartier-Bresson, Hyres, France, 1932

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1

Fotografia Behind the Gare St. Lazar a fost realizata printre scandurile unui gard. A fixat aparatul acolo, dar nu putea vedea nimic prin vizor, de aceea, spune, e putin neclara.Printre scanduri a incaput doar obiectivul. Nu a putut vedea nici omul care sare. Spunea ca intotdeauna e vorba de sansa.Trebuie doar sa fii receptiv. Acesta este Henri Cartier-Bresson. Henri Cartier-Bresson (August 22, 1908 August 3, 2004) a fost un fotograf francez, considerat a fi parintele fotojurnalismului modern. A lucrat cu camere foto in format 35 mm, si a fost un maestru al instantaneelor.A ajutat la dezvoltarea stilului de fotografiei street sau a reportajului despre viata reala care a influentat generatiile urmatoare de fotografi. Cartier Bresson s-a nascut in Chanteloup-en-Brie, Seine-et-Marne, Franta, cel mai mare din cei 5 frati. Tatal sau a fost un foarte instarit fabricant de textile, ale carui ae au fost materie prima pentru masinile de cusut franceze. Mama sa provenea dintr-o familie de comercianti de bumbac ce detineau pamanturi in Normandia, unde Henry si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei. Familia Cartier-Bresson a trait intr-un cartier burghez din Paris, langa podul Europa. Isi descria familia ca fiind socialisti catolici. Provenind dintr-o familie suficient de bogata incat sa nu trebuiasca sa faca nimic, a ratacit multi ani, studiind pictura si insotind membri miscarii Suprarealiste. Ca si tanar, Cartier Bresson detinea un Box Brownie, folosindu-l pentru a surprinde cadre de vacanta, iar mai tarziu a experimentat cu o camera format 3x4 inch. A fost crescut in stilul traditional burghez francez, cerandu-i-se sa se adreseze parintilor cu Dumneavostra, mai degraba decat familiarul tu.Tatal sau presupunea ca va prelua afacerea familiei, dar tanarul avea o vointa de fier si era nemultumit de acesta perspectiva. A urmat Scoala Fnelon, o scoala Catolica care pregatea elevii pentru a urma Liceul Condorcet. Dupa ce fara succes a incercat sa invete muzica, a fost reorientat spre pictura in ulei, de catre unchiul sau Louis, un talentat pictor. Pictura a fost obsessia mea, din timpul in care fratele tatalui meu, m-a invitat in studioul lui in vacanta de Craciun din anul 1913, cand aveam 5 ani. Acolo traiam in atmosfera picturii, inspiram mirosul panzelor.Lectiile de pictura ale unchiului Louis, s-au scurtat cand acesta a murit in primul razboi mondial. In 1927, la 19 ani, Cartier-Bresson a intrat la o scoala privata de arte Lhote academy, studioul parizian al pictorului cubist si sculptor Andre Lhote. A mai studiat

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 cu portretistul Jaques Emille Blanche. Lhote, si-a dus elevii la Louvre pentru a studia artele clasice si la galeriile pariziene pentru a studia arta contemporana. Intereseul deosebit al lui Cartier-Bresson pentru artele moderne a fost combinat cu admiratia pentru operele renascentiste. De multe ori Cartier-Bresson il privea pe Lhote ca pe un profesor de fotografie fara aparat foto. Desi educatia oficiala si-a incheiat-o destul de repede, era un bun estetician, ii placea sa citeasca si era obsedat de arta. Cartier Bresson era deja nerabdator sub abordarea stricta a artelor de catre Lhote, totusi, aceasta invatatura teoretica riguroasa l-a ajutat mai tarziu foarte mult in rezolvarea problemelor artistice de forma si compozitie in fotografie. In anii 1920 scolile de realism fotografic rasareau una dupa alta in intreaga europa, dar fiecare acvea o viziune diferita asupra directiei in care sa se indrepte fotografia.Revolutia fotografica a inceput Zdrobiti traditia! Fotografiati lucrurile asa cum sunt!Miscarea suprarealista, fondata in 1929, era una dintre incurajatorii acestui slogan. Cartier-Bresson a inceput sa socializeze cu Suprarealistii la Caf Cyrano, in Place Blanche. Suprarealistii abordau fotografia cu un apetit lacom pentru comun si iesit din comun.Ei au observat ca simplul act fotografic, detine o calitate esentiala care a fost exclusa din teoriile anterioare despre fotografia realista.Au vazut ca fotografiile obisnuite, in special cand sunt dezradacinate din functiile lor practice, contin o bogatie de intelesuri neintentionate si imprevizibile. Cartier-Bresson s-a maturizat rapid din punct de vedere artistic, in acest mediu cultural si politic. Era constient de conceptele mentionate in teorie, dar nu putea gasi o cale de a exprima acest lucru in picturile sale. A fost foarte frustrat de experimentele sale si ulterior si-a distrus majoritatea lucrarilor sale de pana atunci.Din 1928 in 1929, Cartier-Bresson s-a inscris la Cambridge, unde a studiat engleza, arta si literatura. In 1930 ramas in La Bourget, langa Paris, a urmat stagiul militar obligatoriu in armata franceza. Isi aminteste si am avut chiar o perioada grea, pentru ca il aveam pe Joyce sub brat si pe umar o arma.

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1

Henri Cartier-Bresson, La Villette, Paris, 1929 In 1929 comandantul sau l-a arestat la domiciliu pentru vanatoare fara licenta.Cartier-Bresson l-a cunoscut pe expatriatul Harry Crosby in La Bourget, care l-a convins pe comandant sa-l elibereze, si sa-l lase in custodia sa pentru cateva zile. Gasind ca interes comun fotografia, au petrecut mult timp facand si developand forografii la Crosby acasa. Crosby spunea ulterior arata ca un novice, timid si fragil. Descris de revista Time ca un tanar fragil, cu oase fine si tenul fin pe care o iubita din Mexic l-a poreclit cu o expresie spaniola care insemna omul cu fata frumoasa de culoarea unui crevete, de fapt era mai dur decat parea. La doi ani dupa ce Henry Crosby s-a sinucis, Cartier-Bresson, a decis sa caute aventura in Coasta de Fildes, colonia franceza din Africa. A trait prin fotografie, si vanzarea acestora localnicilor. Din vanatoare a invatat metode pe care le-a folosit in fotografie. In Coasta de Fildes, a facut o forma severa de malarie, care aproape l-a ucis. Cand inca era bolnav, a trimis instructiuni bunicului sau despre inmormantarea sa, cerand sa fie ars in Normandia in timp ce canta cvartetul de corzi a lui Debussy.Un unchi i-a raspunsbunicul tau considera ca totul e cam scump si ar fi mai bine ca intai sa te intorci. Desi Cartier-Bresson a luat cu el o camera foto mica in Coasta de Fildes, doar 7 fotografii au putut fi salvate.Intorcandu-se in Franta si tratanduse in Marsilia, in 1931, si-a adancit relatiile cu suprarealistii. S-a simtit inspirat in 1930 de un fotograf maghiar, Martin Munkacsi, aratand intr-una din fotografiile sale 3 baieti africani dezbracati, prinsi aproape ca si siluete, alergand in Lacul Tanganyika. Intitulata 3 baieti la lacul Tanganyika, aceasta surprindea libertatea, gratia si spontaneitatea miscarilor lor si bucuria lor de a fi in viata. Cartier-Bresson a spus: Singurul lucru care m-a uimit si m-a adus spre fotografie au fost lucrarile lui Munkacsi. Cand am vazut fotografia lui Munkacsi cu cei trei copii alergand inspre val nu mi-a venit sa cred ca un astfel de moment poate fi surprins cu camera. Am spus, la naiba, mi-am luat camera si am iesit in strada. Poza l-a

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 inspirat sa renunte la pictura si sa se apuce de fotografie la modul serios. A explicat, am inteles imediat ca o fotografie poate fixa eternitatea intr-un instant.

Martin Munkacsi Si-a procurat o camera Leica, cu o lentila de 50mm in Marsilia, care avea sa ii tina companie pentru multi ani. A descris aceasta camera ca pe o extensie a ochiului. Anonimitatea pe care o camera mica i-o oferea in multime, sau in timpul unui moment intim a fost esentiala in depasirea formalitatii si nenaturalului comportament al celor care se stiu fotografiati. Si-a consolidat anonimitatea prin vopsirea cu negru a tuturor partilor lucioase ale camerei Leica. Leica oferea noi oportunitati in fotografie abilitatea de a captura lumea in starea sa actuala de miscare si transformare. A spus, Am stat la panda pe strazi toata ziua, simtinduma incordat si gata sa ma napustesc, ca sa prind in capcana viata . A fotografiat in Berlin, Brussels, Warsaw, Prague, Budapest si Madrid. Fotografiile sale au fost pentru prima oara expuse la Julien levy Gallery in New York in 1932, si ulterior in Ateneo Club Madrid. In 1934 in Mexic, unde a avut o expozitie impreuna cu Alvarez Bravo. La inceput nu a fotografiat prea mult in Franta, tara in care s-a nascut. Au trecut multi ani pana cand sa revina si sa fotografieze considerabil. In 1934 Cartier-Bresson a intalnit un tanar intelectual polonez, un fotograf pe nume David Szymin, care era chemat Chim pentru ca numele sau era dificil de pronuntat. Szymin si-a schimbat ulterior numele in David Seymour. Cei doi aveau foarte multe in comun, din punct de vedere cultural. Prin Chim, Cartier-Bresson cunoscut un alt fotograf ungur Endr Friedmann, care mai tarziu si-a schimbat numele in Robert Capa. Cei trei au infiintat un studio la inceputul anilor 30 cand Capa a inceput sa-i fie mentor lui Bresson.Nu pastra eticheta unui fotograf suprarealist. Fii fotojurnalist. Altfel vei deveni lipsit de naturalete. Pastreaza suprarealismul in sufletul tau mic, dragul meu. Nu te mai foi, pune-te in miscare! In 1935 a expus in S.U.A., unde a expus alaturi de colegii fotografi Walker Evans, Manuel Alvarez Bravo. Carmel Snow de la Harpers Bazaar, i-a cerut un proiect

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 fotografic fashion, dar nu s-a descurcat prea bine, datorita faptului ca nu stia cum sa interactioneze cu modelele. Cu toate astea, Snow a fost primul editor american care a publicat fotografiile lui Cartier-Bresson intr-o revista. Cat era in New York, l-a cunoscut si pe fotograful Paul Strand, care lucra ca si cameraman pentru un documentar intitulat The plow that broke the plains (Plugul care a distrus campiile), un film despre distrugerea agriculturii de catre furtunile de nisip din Statele Unite si Canada. In 1936 a primit un rol in filmul Partie de campagne, regizat de Jean Renoir. A jucat rolul unui servitor si a avut si functia de asistent al regizorului. Renoir l-a invitat sa joace pentru a vedea cum e sa te afli de cealalta parte a camerei. Cartier-Bresson la mai ajutat pe Renoir sa realizeze un film despre partidul comunist, despre 200 de familii, inclusiv a lui, care au parasit Franta. In timpul Razboiului civil din Spania, Cartier-Bresson a co-regizat un film antifascist cu Herbert Kline pentru a promova serviciile medicale Republicane. Primele fotografii de fotojurnalism, le-a publicat in 1937 cand a fotografiat incoronarea Regelui George VI, pentru saptamanalul francez Regards. S-a concentrat pe admiratorii noului monarh, aliniati pe strazile Londrei, si nu a facut nici o fotografie cu regele.

Cand a inceput al doilea razboi mondial, in septembrie 1939, s-a inrolat in armata franceza ca si caporal la Unitatea de film si foto.In timpul bataliei pntru Franta in 1940, a fost prins de nemti la St.Die in muntii Vosges, si a petrecut 35 de luni ca si prizonier in lagarele poentru prizonieri de razboi, fiind obligat la munca silnica.A incercat sa evadeze de doua ori dar a fost prins. A treia oara a reusit, si dupa ce a procurat acte false a putut calatori prin Franta.In 1943, si-a recuperat aparatul Leica, pe care-l ingropase langa o ferma in muntii Vosges. La sfarsitul razboiului a colaborat cu Biroul American de razboi pentru a realiza un film documentar Le retour, despre prizonierii francezi si persoanele stramutate.

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1

Spre sfarsitul razboiului, zvonurile ajunse in Statele Unite erau ca Henri CartierBresson a fost ucis. Filmul sau despre intoarcerea refugiatilor de razboi (lansat in Statele Unite in 1947), a inceput cu o retrospectiva a lucrarilor sale in loc de prezentarea postmului pe care Muzeul de Arte Moderne il pregatise.Show-ul a debutat in 1947 impreuna cu publicarea primei carti The photographs of Henri Cartier-Bresson. In primavara lui 1947, Cartier-Bresson, Robert Capa, David Seymour si George Rodger au fondat Magnum Photos. Magnum era o agentie foto, detinuta de membri sai. Echipa si-a impartit sarcini fotografice intre membri sai. Cartier-Bresson a primit sarcini in India si China. Misiunea Magnum a fost sa simta pulsul vremii iar unele dintre primele proiecte au fost People Live Everywhere, Youth of the World, Women of the World si The Child Generation. Scopul Magnum a fost sa foloseasca fotografia in slujba omenirii si a furnizat fotografii foarte populare.

The Decisive Moment, a lui Cartier-Bresson editia americana din 1952 a Images la sauvette. Cartea contine termenul momentul decisiv, de acum sinonim cu zicala lui CartierBresson: Nu exista nimic pe aceasta lume care sa nu aibe un moment decisiv Robert Delpire, editor de carti si expozitii foto, spunea despre Bresson ca are un simt innascut pentru politica. Nu se putea sa fie intamplator in China cand au venit comunistii la putere, si nu putea fi in India exact cand Ghandi a fost asasinat fara sa aibe un simt deosebit pentru evenimentele politice internationale.

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 Cartier-Bresson a primit recunoastere mondiala pentru fotografiile de la inmormantarea lui Gandhi.

Henri Cartier-Bresson,Delhi, Birla House, Gandhi, 1948

Henri Cartier-Bresson Nehru anuntand moartea lui Gandhi 1947

Lui Henri Cartier Bresson i s-a facut cunostinta cu Mahatma Gandhi in dupaamiaza zilei de 30 ianuarie 1948, si i-a aratat acestuia un catalog de la expozitia pe care o avusese cu un an inainte la Muzeul de arte moderne. Gandhi s-a uitat lung la una dintre poze, care reprezenta un om langa un car funerar foarte bine pus la punct. Si l-a intrebat pe Bresson: Ce inseamna aceasta poza? Iar Cartier Bresson i-a raspuns: Acesta este Paul Claudel, un poet catolic foarte interesant de problemele spirituale de viata si moarte. Iar Gandhi a cugetat pentru cateva clipe si apoi a spus, foarte

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 clar: Moarte-Moarte-Moarte. Cartier-Bresson a plecat la 16.45. Cincisprezece minute mai tarziu, Gandhi a fost impuscat mortal.

A surprins ultimele 6 luni ale administratiei ale administratiei Kuomintang si primele 6 luni ale Republicii Populare Maoiste, cand Mao urmarea o industrializare rapida a Chinei.

A fotografiat de asemenea ultimii eunuci imeperiali din Beijing, in timp ce orasul cadea in mainile comunistilor. Din Chhina a plecat in Indonezia, unde a documentat obtinerea independentei .

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1

In 1952, Cartier-Bresson si-a publicat editia engleza a Momentului Decisiv, care cuprindea 126 d epoze, de la Orient la Occident. Fotografia nu este ca pictura, spuena Bresson in 1957 la Washington Post, exista o fractiune de secunda de creatie, cand faci o fotografie. Ochiul tau trebuie sa vada o compozitie, sau o expresie, pe care viata insasi ti-o ofera, si tu trebuie sa stii intuitiv cand sa apesi pe declansator. Acesta este momentul in care fotograful este creativ. Momentul. O data ce l-ai ratat e pierdut pentru totdeauna. Cartier-Bresson si-a tinut prima expozitie la Pavion de Marsan, Luvru, in 1955. Capa a murit in 1954 dupa ce a calcat pe o mina in Indochina, iar Chim a fost impuscat in Egipt doi ani mai tarziu. Fotografia lui Cartier-Bresson l-a purtat prin toata lumea China, Mexic, Canada si Statele Unite, India, Japonia, Uniunea Sovietica si in multe alte tari.A fost primul fotograf din vestul Europei care a pozat liber in Uniunea Sovietica de postbelica. In 1966 s-a retras ca director la Magnum (care inca ii distribuia fotografiile) pentru a se concentra pe portrete si peisaje. In 1967 a divortat de prima sa sotie Ratna Elie. In 1968 a renuntat la fotografie si si-a reluat pasiunea pentru desene si pictura, admitand ca probabil a spus tot ce a putut prin fotografie. S-a casatorit cu Martine Franck, fotograf Magnum, cu treizeci de ani mai tanara decat el, in 1970. Impreuna au o fiica,Melanie, nascuta in mai 1972.

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 Cartier-Bresson a inceput sa se retraga din fotografie la inceputul anilor 70 iar din 1975 nu a mai facut alte fotografii doar ocazional cate un portret personal. Spunea ca tine camera intr-un seif din casa si doar ocazional mai facea fotografii. Dupa o viata in care si-a developat viziunea prin fotografii, a spus ca tot ce-mi pasa in aceste zile este pictura.Fotografia nu a fost altceva decat decat un drum spre pictura, un fel de desen instant. Si-a tinut prima expozitie cu desene la Carlton gallery in New York in 1975. Cand a venit in Romnia, Henri Cartier-Bresson era in culmea gloriei ca fotojurnalist si pe punctul de a renunta la fotografie anul 1975 este anul in care artistul pune punct carierei sale prodigioase de fotojurnalist, declarand ca renunta la arta care l-a consacrat. Acest lucru face cu atat mai interesante sub raport istoric fotografiile pe care le-a realizat cu acest prilej. El a fost invitat in Romania cu prilejul "aniversarii a 30 de ani de la eliberarea tarii de sub jugul fascist", in vocabularul epocii, si a sosit la Bucuresti insotit de sotia sa, Martine Franck. Cel care l-a insotit in pelegrinarile sale prin Bucuresti a fost fotograful Andrei Pandele, care consacra intalnirii cu Bresson un material publicat in "Fotomagazin".

Henri Cartier-Bresson, In fata la Casa centrala a Armatei, Bucuresti, 1975

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1

Henri Cartier-Bresson, Fabrica de lapte, Bucuresti, 1975

Henri Cartier-Bresson, IMGB, Bucuresti, 1975

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 Cartier-Bresson a decedat in Montjustin, Franta la 3 august 2004 la 95 de ani. A fost inmormantat in cimitirul din Montjustin. Cartier-Bresson a petrecut mai mult de 3 decenii in misiune pentru Life si alte publicatii. A calatorit fara limite, documentand unele dintre cele mai importante evenimente ale secolului 20 Razboiul civil din Spania, Eliberarea Parisului in 1944, Revolutia studenteasca din Paris in 1968, caderea imperiului Kuomintang in China in fata comunistilor, asasinarea lui Mahatma Gandhi, zidul Berlinului. Si in acest drum s-a oprit pentru a fotografia portretele lui Camus, picasso, Colette, matisse, Pound si Giacometti. Dar multe dintre fotografiile sale cele mai cunoscute (precum cele de pe coperta) sunt cu oameni obisnuiti, aparent momente neimportante surprinse si apoi disparute. In 2003 alaturi de sotia si fiica sa, a creat Fundatia Henri Cartier-Bresson, pentru a conserva si impartasi mostenirea sa. Din pucnt de vedere tehnic a utilizat in exclusivitate o leica de 35mm rangefinder, echipata cu un obiectiv de 50mm, si ocazional un grandangular pentru perisaje. Adesea lipea banda neagra pe partile lucioase ale camerei pentru a nu fi observat. Utiliza filme alb-negru, si obiective sharp. Ii placea mai mult forma decat lumina. Camerele foto de format mic i-au dat lui Bresson ceea ce el numea mana de catifea si ochi de vultur. Nu a fotografiat niciodata cu blitz, practica ce i se parea nepoliticoasa, ca si cum ai merge la un concert cu un pistol in mana. A crezut intotdeauna in compunerea fotografiilor in vizorul aparatului, nu la developare. S-a folosit de aceasta credinta tiparind toate fotografiile sale in format mare, fara nici un crop sau alte manipulari la developare. Era atat de inversunat in aceasta opinie incat cand tiparea imaginile, pentru a fi sigur ca nu au fost modificate dimensiunile includea in ele un milimetru de negativ neuitilizat de-a roata iaginii, rezultand dupa printare, o margine neagra la imagine. A preferat sa lucreze exclusiv in alb-negru, exceptand cateva incercari nereusite color. Nu-I placea sa developeze lucrarile, spunea caniciodata nu m-a interesat procesul fotografiei, niciodata, niciodata. Inca de la inceput.Pentru mine, fotografierea cu o camera format mic ca Leica este un desen instant A inceput traditia testarii noilor obiective, facand fotografii ratelor in parcurile urbane. Nu a publicat niciodata acele fotografii, dar a facut referire la ele ca fiind singura sa superstitie considerand acest lucru botezul obiectivului respectiv. Cartier-Bresson, desi a facut multe portrete faimoase, imaginea lui personala era putin cunoscuta, ceea ce de altfel ii permitea sa lucreze in strada linistit. Identificarea imediata, intr-o fractiune de secunda, a semnificatiei unui evniment precum si organizarea precisa a formelor care dau evenimentului expresia potrivita l-au facut pe Henri Cartier-Bresson parintele fotografiei de jurnalism.

Madalin Marienut F o t o V I d e o 1 In fotografie cel mai mic lucru poate fi un subiect maret. Micul detaliu uman poate deveni un laitmotiv Henri Cartier-Bresson

Bibliografie: Life magazine Henry Cartier Bresson Lamour tout court/ Just plain love ARTE France Foto Magazin Time magazine www.jacksonfineart.com Wikipedia Museum of Modern Arts www.moma.org Magnumphotos.com Fondation Henri Cartier-Bresson Mastersofphotography.tv