Sunteți pe pagina 1din 23

Capitolul 11

Fizica vederii
11.1 Natura luminii
Se numesc unde, perturbatiile care se propag a din
aproape n aproape printr-un mediu. De exemplu scoaterea
din pozitia de echilibru a unei particule care este situ-
at a ntr-un mediu elastic determin a iesirea din pozitia
de echilibru si a particulelor mediului datorit a fortelor
elastice ce se exercit a ntre particulele mediului. n acest
mod miscarea se propag a din apropape n aproape.
Dup a modul n care are loc perturbatiile n raport cu
directia de propagare undele pot :
- transversale cnd oscialtiile sau deplas arile se efectueaz a
n plane perpendiculare pe directia de propagare a un-
delor (valurile, vibratiile unei coarde).
- logitudinale cnd oscilatiile sau deplas arile se efectueaz a
pe directia de propagare a undei (sunetul).
Mai multe fenomene optice au pus n evident a faptul
c a lumina este o und a. Ca si alte unde ea ocoleste an-
175
176
umite obstacole (difractie) si se poate combina cu unde
de acelasi fel rezultnd fenomenul de interferent a.
Unda este caracterizat a de frecventa i si de lungimea
de und a `. Viteza luminii n vid este
c = 3 10
8
m/s
Lungimea de und a a luminii reprezint a distanta pe
care aceasta se propag a n cursul unei perioade 1.
` = c1 =
c
i
(11.1)
unde i este o m arime invers a perioadei, poart a numele
de frecvent a si se m asoar a n Hz (Herti).
1 Hz = 1 s
1
Intensitatea luminii ntr-un punct este denit a ca
densitatea uxului de energie, adic a de cantitatea de en-
ergie ce cade pe unitatea de suprafat a perpendicular pe
aceasta de timp. Sensibilitatea ochiului depinde att de
lungimea de und a ct si de intensitatea luminii Lumina
are lungimile de und a cuprinse n intervalul 0, 45 jmsi
0,70 jm sau (450 nm si 700 nm).
1jm (micromentru) = 10
6
m
1 nm (nanometru) = 10
9
m
177
Figura 11.1: Descompunerea luminii albe n radiatiile componente cu ajutorul
prismei.
Lumina poate descompus a n componentele ei prin
trecerea ei printr-o prism a. Fenomenul poart a numele
de dispersie (Fig. 11.1 ). Fenomenul de dispersie cel
mai cunoscut si usor de urm arit este curcubeul. Acesta
const a n descompunerea luminii albe de c atre pic aturile
minuscule de ap a r amase n atmosfer a dup a ploaie, n
cele sapte culori (violet, indigo, albastru, verde, galben,
orange si rosu) ale spectrului vizibil.
11.2 Polarizare
Lumina este o und a electromagnetic a, transversal a.
Ea are dou a componente - intensitatea cmpului elec-
tric

1 si inductia cmpului magnetic

1. Acesti doi
vectori oscileaz a pe directii perpendiculare si perpen-
dicular pe directia de propagare. n Fig. 11.2 este
ar atat modul n care oscileaz a vectorii

1 si

1 n cazul
unei unde armonice.
Lumina n general este format a dintr-o multitudine
178
Figura 11.2: Und a electromagnetic a (luminoas a)
~
E - intensitatea cmpului elec-
tric,
~
B - inductie cmp magnetic,
~
k - vector de und a si caracterizeaz a directia de
propagare a luminii.
Figura 11.3: Lumin a nepolarizat a
de unde armonice plane cu lungimi de und a diferite si
n care vectorul intensitate cmp electric

1 oscileaz a pe
diverse directii perpendiculare pe directia de propagare.
O astfel de und a, este o und a nepolarizat a (Fig. 11.3).
Dac a undele oscileaz a dup a toate directiile dar exist a
o directie preferential a dup a care

1 are amplitudinea
maxim a, lumina poart a numele de lumin a partial
polarizat a (Fig. 11.4b)
Dac a vectorul

1 oscileaz a dup a o directie bine deter-
minat a lumina este liniar polarizat a sau total polarizat a
(Fig. 11.4a)
179
Figura 11.4: a) Lumina total polarizat a; b) Lumin a partial polarizat a. Directia
de propagare a luminii este perpendicular a pe planul hrtiei.
Dac a n cursul propag arii luminii modulul (m arimea)
vectorului

1 r amne constant ca modul dar se roteste
n jurul directiei de propagare lumina este circular po-
larizat a.
11.3 Natura corpuscular a a luminii
n alte cazuri lumina se comport a ca un ux de par-
ticule numite fotoni. Notiunea de foton a fost introdus a
de Einstein pentru a explica efectul fotoelectric.
Fiecare foton este caracterizat de frecvent a (sau lungimea
de und a). Energia unui foton este
1 = /i =
/c
`
(11.2)
unde / = 6. 63 19
34
Js este o constant a care poart a
numele de constanta lui Planck.
180
Trebuie remarcat c a absorbtia si emisia luminii este
descris a prin emisia sau absorbtia fotonilor individuali
de c atre atomi si molecule. Cnd un foton de o anumit a
energie cade pe o celul a fotoreceptiv a, el excit a un anu-
mit fotopigment. Acesta initiaz a reactii ntr-un lant de
molecule care fac ca un semnal electric s a e transmis
n creier.
11.4 Optic a geometric a. Ochiul
Optica geometric a studiaz a lumina utiliznd notiunea
de raz a de lumin a. Oraz a de lumin a este linia dup a care
are loc propagarea luminii. Atunci cnd se lucreaz a cu
notiunea de raz a de lumin a nu intereseaz a natura lu-
minii, iar fenomenele precum difractia sau interferenta
nu se iau n considerare.
11.4.1 Refractia
Cnd lumina se propag a ntr-un mediu viteza ei este
mai mic a dect n vid. Raportul dintre viteza luminii c
n vid si viteza luminii n mediul transparent poart a
numele de indice de refractie.
: =
c

(11.3)
Atunci cnd o raz a de lumin a atinge suprafata de
separatie dintre dou a medii o parte a luminii se ntoarce
181
Figura 11.5: Refractia
din mediul din care vine raza (reectie) si o parte trece
n cel alalt mediu (refractie).
Notnd cu i unghiul de incident a (unghiul dintre
normala si raza incident a) si cu : unghiul de refractie
(unghiul dintre normal a si raza refractat a) legea re-
fractiei se scrie astfel:
sin i
sin :
=
:
2
:
1
= :
21
(11.4)
unde :
21
poart a numele de indice de refractie relativ al
mediului 2 fat a de mediul 1(Fig. 11.5).
n cazul ochiului (Fig. 11.6) lumina trece prin diverse
medii:
- corneea (C) care este un strat transparent si este
m arginit a de dou a suprafete sferice (ambele fete avnd
razele de curbur a egale cu 7,8 mm)
- camera anterioar a care contine umoarea apoas a (UA)
- cristalinul (CR) sub forma de lentil a biconvex a cu
razele 10 mm (fata anterioar a) si 6 mm (fata poste-
182
Figura 11.6: Ochiul
rioar a)
- camera posterioar a ce contine umoarea sticloas a
(US)
n Tabelul 9.1 sunt prezentati indicii de refractie ai
diferitelor p arti ale ochiului.
Tabelul 9.1
Indici de refractie ai diferitilor p arti ale ochiului
Parte Indice de refractie Raz a de curbur a
C :
c
= 1. 37 1
1
= +7. 8 mm (Aer - C)
UA :
nc
= 1. 33 1
2
= +7. 8 mm (C - UA)
CR :
c:
= 1. 40 1
3
= +10 mm (UA - CR)
US :
n:
= 1. 33 1
4
= 6 mm (CR - US)
Ca o observatie indicele de refractie al cristalinului nu
este acelasi peste tot. Indicele este maxim n centru si
183
Figura 11.7: Aberatie sferic a
anume 1,41, mai mic la ecuator 1,38 si putin mai mare
la poli 1,386. Convergenta cristalinului este mentinut a
prin brele musculare, acest fenomen purtnd numele
de acomodare. Astfel de lentile sunt lentile cu gradient
al indicelui de refractie.
11.4.2 Aberatii sferice
Razele incidente pe lentil a la diverse distante de axa
optic a sunt focalizate n diverse puncte de pe axa optic a
(Fig. 11.7). Acest fenomen este cunoscut sub numele
de aberatii sferice. O caracteristic a a lentilelor cu
gradient al indicelor de refractie este c a elimin a aparitia
aberatiilor sferice.
Lumina intr a n ochi prin pupil a care este o deschidere
circular a aat a n centrul irisului. Diametrul pupilei
variaz a de la 1,5 mm la 8 mm. Diametrul pupilei se
modic a n functie de de intensitatea luminoas a. Astfel
184
n conditiile n care intensitatea luminoas a este puter-
nic a, diametrul irisului se micsoreaz a si n conditii n
care intensitatea luminoas a este mic a diametrul irisului
se m areste.
11.4.3 Aberatii cromatice
Indicele de refractie al unui mediu depinde n general
de lungimea de und a. Astfel lumina cu diverse lungimi
de und a se deplaseaz a cu diverse viteze. n general pen-
tru toate mediile transparente indicele de refractie de-
screste cu cresterea lungimii de und a n concordant a cu
relatia lui Cauchy
: = +
1
`
2
+
C
`
4
(11.5)
unde , 1. C sunt constante empirice determinate pen-
tru ecare mediu n parte. Din acest motiv undele lu-
minoase corespunz atoare la diverse culori se focalizeaz a
n puncte diferite (Fig. 11.8). Aceast a aberatie poart a
numele de aberatie cromatic a.
11.4.4 Puterea de refractie
S a consider am un dioptru sferic (o suprafat a sferic a
care separ a dou a medii cu indicele de refractie). Not am
cu :
1
indicele de refractie al mediului din care vine lu-
mina si cu :
2
indicele de refractie al mediului n care
ajunge lumina. Dac a dioptrul este unul convex (privit
185
Figura 11.8: Aberatii cromatice
din partea din care vine lumina) razele refractate di-
verg dac a :
2
< :
1
si converg dac a :
2
:
1
. Relatia
dioptrului sferic este (g. 11.9)
:
2
r
2
+
:
1
r
1
=
:
2
:
1
1
(11.6)
unde 1 este raza de curbur a. (Ea se consider a pozitiv a
dac a suprafata este convex a si negativ a dac a suprafata
este concav a) r
1
este distanta de la obiect la vrful diop-
trului \. iar r
2
este distanta de la imagine la vrful
dioptrului. Dac a pe dioptru cade un fascicol de lumin a
paralel (r
2
!1) razele vor converge la distanta , nu-
mit a distant a focal a
:
2
,
=
:
2
:
1
1
(11.7)
Denimputerea de refractie a dioptrului ca ind m arimea
1 =
:
2
:
1
1
c
(11.8)
Puterea de refractie este pozitiv a pentru dioptri con-
186
Figura 11.9: Dioptru sferic
vergenti (care adun a razele de lumin a ntr-un punct) si
negativ a pentru dioptri divergenti.
n ochiul uman exist a patru dioptrii: aer - cornee,
cornee - umoare apoas a, umoare apoas a - cristalin, cristalin
- umoare sticloas a. Puterile de refractie a celor patru
dioptri sunt:
- Puterea de refractie pentru dioptrul aer - cornee
1
1
=
:
c
:
cc:
1
1
=
1. 37 1
7. 8 10
3
= 47 m
1
= 47 o (11.9)
- Puterea de refractie pentru dioptrul cornee - umoare
apoas a
1
2
=
:
nc
:
c
1
2
=
1. 33 1. 37
7. 8 10
3
= 5 m
1
= 5 o
(11.10)
- Puterea de refractie pentru dioptrul umoare apoas a
- cristalin
187
1
3
=
:
c:
:
nc
1
3
=
1. 40 1. 33
10 10
3
= 7 m
1
= 7 o
(11.11)
- Puterea de refractie pentru dioptrul cristalin - umoare
sticloas a
1
4
=
:
n:
:
c:
1
4
=
1. 33 1. 40
6 10
3
= 11 m
1
= 11 o
(11.12)
Puterea de refractie total a a ochiului este aproxima-
tiv egal a cu suma puterilor de refractie al celor 4 dioptri
1 = 1
1
+ 1
2
+ 1
3
+ 1
4
= 60 o (11.13)
Un model al ochiului este acela n care toti dioptri
sunt nlocuiti cu singur dioptru cu puterea 1 = 60 o
(dioptri), mediul din interiorul ochiului avnd un indice
de refractie egal cu :
2
= 1. 37. Consider am c a pe ochii
cade un fascicol de lumin a paralel cu axa optic a din aer
:
1
= 1. Atunci
:
2
,
+
1
+1
= 1 (11.14)
Rezult a , = 22. 5 mm, aceast a m arime ind practic
egal a cu dimensiunea ochiului (Fig. 11.10).
Se poate calcula raza dioptrului aer - ochi
188
Figura 11.10: Ochiul redus
1 =
:
2
:
1
1
=
1. 34 1
60
= 0. 0057 m = 5. 7 mm
(11.15)
11.4.5 Acomodarea
Puterea refractiv a a dioptrilor ce compun ochiul este
ajustabil a. Astfel cristalinul este controlat de muschii
cilari. Cnd muschi sunt relaxati, razele de curbur a
sunt mari iar puterea de refractie este mic a. Ochiul
poate s a perceap a doar obiectele aate la distant a mare.
Distanta de la care ochiul poate privi obiectele f ar a s a
e nevoit s a se acomodeze poart a numele de punct
remotum. El se a a la 6 m fat a de ochi.
Un ochi normal poate s a si creasc a puterea de re-
fractie de la 12 dioptri pn a la maxim 72 dioptri. Aco-
modarea ochiului se poate face pn a la o distant a min-
189
Figura 11.11: Ochiul miop
im a care poart a numele de punctul proxim si care se
a a la distanta de 25 cm.
11.4.6 Defectele de convergent a ale ochiului
Ochiul miop este mai alungit dect cel normal, ast-
fel c a focarul s au se a a n fata retinei. Cu alte cuvinte
imaginile obiectelor independente nu se formeaz a pe ret-
in a ci n fata ei. Obiectul trebuie apropiat pentru ca
imaginea (ctiva metri - n functie de gradul de miopie)
pentru ca imaginea s a se formeze pe retin a. Apropiind
mai mult obiectul, ochiul poate p astra, prin acomodare,
imaginea pe retin a, pn a la o distant a minim a de circa
5 cm. Defectul se corecteaz a cu ochelari din lentile di-
vergente (Fig. 11.11).
Ochiul hipermetrop este mai turti dect ochiul
normal, astfel focarul s au se a a nb saptele retinei. Cu
alte cuvinte, n starea relaxat a a ochiului hipermetrop,
imaginile obiectelor de la innit nu se formeaz a pe ret-
in a ci n spatele ei. Nici acest ochi nu vede clar obiectele
de la innit, n stare relasxat a. Spre deosebire de ochiul
190
Figura 11.12: Ochiul hipermetrop
miop prin acomodare el poate prin acomodare s a aduc a
imaginea pe retin a. Distanta minim a pn a la care vede
ochiul (acomodat) este mai mare dect ochiul normal.
Asadar, hipermetropul poate vedea clar obiectele n-
dep artate numai cu efect de acomodare, iar obiectele
apropiate nu pot distinse clar. Folosind lentile con-
vergente, imaginea obiectelor apropiate poate adus a
pe retin a (Fig. 11.12).
Ochiul previzibil este ochiul oamenilor n vrst a si se
datoreaz a sl abiri cu timpul a capacit atii de bombare
a cristalinului. Un astfel de ochi poate avea punctul
proxim mai dep artat dect cel la ochiul normal. Pentru
vizualizarea obiectelor apropiate se folosesc casi n cazul
hipermetropiei se folosesc lentile convergente.
11.5 Retina si fotoreceptori
Retina este partea sensibil a a ochiului. Ea acoper a
jum atate din spatele ochiului. Ea contine celule spe-
cializate fotosensibile (fotoreceptori) care absorb sem-
nalului luminos (fotoni) si le convertesc n semnale elec-
191
trice. Semnalele electrice sunt transmise prin nervul op-
tic c atre creier. Celulele fotoreceptoare r aspund numai
la stimuli luminosi corespunz atori.
Fotoreceptorii contin molecule cu fotopigmentti. Fo-
tonii excit a aceste molecule si initiaz a un lant de reactii
chimice. Aceste reactii amplic a semnalele de la intrare.
Energia care este eliberat a n nal poate de milioane
mai mare dect energia incident a. Astfel celulele fo-
tosensibile actioneaz a ca amplicatori biologici. Abil-
itatea de a amplica semnale mici ajut a omul si ani-
malele s a vad a obiectele aate la distant a mare.
Pentru a excita moleculele cu fotopigmenti, este nevoie
de o energie minim a. n ochiul uman numai fotonii cu
energia n intervalul 2. 83 10
19
J (` = 700 nm)
si 4. 96 10
19
J (` = 450 nm - violet) pot stimula fo-
toreceptorii. Astfel fotonii cu lungimi de und a mai mari
(n infrarosii) nu sunt percepute de ochiul uman. Pe de
alt a parte fotonii c arora le corespund lungimi de und a
mici (ultraviolet) sunt absorbite pn a s a ating a retina.
Exist a dou a celule fotosensibile: conuri si bastonase.
Conurile sunt celule ce recepteaz a lumina zilei (ved-
erea diurn a) si sunt responsabile pentru discernerea cu-
lorilor. Bastonasele sunt sensibile la nivelele joase a
ilumin arii si sunt responsabile pentru vederea nocturn a
(scotopic a). Vederea nocturn a este acromatic a, adic a
bastonasele nu sunt capabile s a realizeze diferenta n-
tre lungimile de und a. Bastonasele si conurile nu sunt
192
distribuite uniform pe ntreaga suprafata a retinei. Ele
sunt acoperite cu un tesut cu grosimea de 300 jm, cu
exceptia unei mici suprafete 1 mm
2
aat a n centrul
retinei, mumit a macul a.
Partea central a a maculei poart a numele de foveea.
n aceast a regiune lumina atinge direct fotoreceptorii.
Foveea este centrul ochiului si prin ea trece axa optic a
a ochiului. Desi cele mai multe conuri le g asim n fovee,
conurile sensibile la culoarea albastr a lipsesc din fovee.
Acestea sunt concentrate n regiunile din jurul foveei.
Bastonasele sunt localizate simetric n jurul axului
optic si sunt utilizate pentru vederea periferic a.
11.5.1 Fotochimia celulelor receptoare
Pigmentul sensibil la lumin a din bastonase este ro-
dospina care format dintr-o protein a numit a opsin a si
grupare prostetic a retinal (aldehida vitaminei A) care
se a a ntr-o form a 11-cis. Absorbtia unui foton de-
termin a o transformare izomeric a a retinalului n forma
trans: Rodospin a - opsin a + retinal (trans)
n conuri mecanismul este similar ca n bastonase cu
exceptia c a acestea contin proteine diferite.
11.5.2 Sensibilitatea ochiului functie de intensitate
Desi fotochimia bastonaselor si conurilor este simi-
lar a, bastonasele sunt mult mai sensibile la intensitatea
193
luminii dect conurile. Trebuie astfel s a se disting a ntre
cele dou a feluri de vedere, vedere scotopic a (nocturn a)
si vedere fotopic a (diurn a).
Vederea scotopic a d a senzatia de ntuneric si lumin a.
Chiar la intensit ati mici ochiul poate stimulat dar
nu percepe culorile. Acest tip de vedere este datorat a
excit arii bastonaselor. Intensitatea minim a pentru a ex-
cita un bastonas corespunde unui foton cu ` = 600 nm.
Un singur foton actioneaz a asupra unei molecule de ro-
dospin a si activeaz a celula.
Exist a 120 de milioane de bastonase si aproximativ
e10
17
molecule de rodospin a. Pentru comparare un bec
de 100 W emite n jur de 10
20
fotoni pe secund a. In-
itial rodospsina s ng albeneste, apoi cap at a culoarea
alb a. n consecint a pe m asur a ce intensitatea luminoas a
creste din ce n ce mai multe molecule de rodopsin a sunt
nc alzite. Chiar la ilumin ari moderate, procesul de de-
scompunere are loc cu o vitez a mai mare dect viteza
de regenerare care este un proces ntrziat. La un mo-
ment dat ng albenirea este aproape total a si bastonasele
devin nefunctionale.
Atunci vederea este preluat a de conuri. Cnd inten-
sitatea este mai mare de 1 Cd/m
2
ochiul poate distinge
imaginile si culorile, vederea ind fotopic a. Acest pro-
ces se petrece prin activarea conurilor Activarea fotore-
ceptorilor nu este determinat a numai de frecventa ci de
num arul lor. Conurile sunt mult mai putine dect bas-
194
tonasele. Ele sunt repartizate n centrul retinei num arul
lor ind de 6,5 milioane. R aspunsul ochiului la lumin a
variaz a cu iluminarea. Ochiul se poate adopta la o
modicare n iluminarea cu un factor de 10
9
. Functia
de r aspuns este liniar a la intensit ati mici este liniar a
(1 1), apoi devine logaritmic a la intensit ati moder-
ate (1 lg 1). Relatia 1 = c lg 1 poart a numele de
relatia Weber-Fecher; ea este valabil a ntr-un domeniu
foarte larg. La intensit ati foarte mari apare o saturatie
a r aspunsului.
11.5.3 Sensibilitate spectral a
Pigmentul sensibil la lumin a n bastonase rodospina
care este sensibil a la lungimi de und a ntre 380 si 650
nm are maximul sensibilitii la 505 nm. Conurile nu au
aceiasi sensibilitate la toate lungimile de und a. Exist a
trei tipuri de conuri care contin trei pigmenti diferiti.
Acestia sunt prezentati n Tabelul 9.2
Tabelul 9.2
Pigmentii din conuri
Pigment Domeniul spectral Maxim spectral
critolab 430 - 720 nm 570 nm (rosu)
clorolab 400 - 630 nm 535 nm (verde)
cianolab 380 - 530 nm 445 nm (albastru)
Cnd ochiul este adaptat la lumin a diurn a el are sen-
sibilitatea maxim a la 550 nm.
195
Se denieste sensibilitatea spectral a ca ind raportul
dintre uxul energetic al luminii cu lungimea de und a
` = 550nm (verde) si uxul energetic al radiatiei cu
lungimea de und a ` care determin a aceiasi de senzatie
de luminozitate.
Vederea n culori este datorat a stimul arii diferite a
celor trei tipuri de conuri. Fiecare din aceste conuri
sunt sensibile la toate lungimile a luminii albe dar sunt
mult mai sesibile n jurul lungimii de und a la care sen-
sibilitatea lor este maxim a. Experimental s-a constat
c a activarea celor trei tipuri de conuri n diverse pro-
portii si combin arii impulsurilor lor determin a senzatia
de culoare.
11.5.4 Puterea de rezolutie a ochilor
Puterea de rezolutie se refer a la posibilitatea de a
distinge dou a obiecte a c aror separare unghiular a este
mic a. Exist a doi factori importanti care determin a put-
erea de rezolutie a ochiului. Primul este distributia
spatial a a receptorilor si diametrul lor relativ. Fotore-
ceptorii adiacenti sunt optic izolati unii fat a de altii.
Oricum, ochiul poate rezolva dou a obiective separate
dac a imaginea lor se formeaz a de c atre receptori diferiti.
Al doilea factor este difractia cauzat a de sistemul optic
al ochiului, n principal difractie cauzat a de pupil a.
Difractia este fenomenul de ocolire a obstacolelor sau
p atrunderea luminii n regiunea de umbr a geometric a.
196
Fenomenul este legat de natura ondulatorie a luminii.
Undele difractate determin a pe retin a o gur a de difractie
care const a dintr-o pat a central a luminoas a nconju-
rarat a de o serie de inele luminoase si ntunecoase. Cnd
maximele centrale care provin de la dou a obiecte dis-
tincte se formeaz a n regiuni diferite pe retin a obiectele
pot percepute distinct. Astfel la limit a maximul cen-
tral determinat de un obiect trebui sa cad a n regiunea
n care se formeaz a primul minim de cel alat obiect.
Teoria difractiei arat a c a dac a 1 diametrul deschiderii
aperturii, primul minim se formeaz a sub un unghi
o = 1. 22
`
1:
(11.16)
L argimea unghiular a a maximului central este 2o.
Dac a , este distanta focal a a ochiului diametrul dis-
cului luminos central
2o =
|
,
(11.17)
Astfel
| = 2,o = 2. 44
`,
1:
(11.18)
n cazul ochiului uman , = 22. 5 mm, : = 1. 34,
1 = 4 mm si ` = 550nm. Atunci:
| = 5. 7 jm
197
6 4 2 2 4 6
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0
Figura 11.13: Figura de difractie. Distanta dintre dou a minime este 6 micrometri.
n Fig. 11.13 este prezentat a intensitatea luminoas a
n cazul unei difractiei. ntre primele dou a minime dis-
tanta este aproximativ 6 micrometri.
Diametrul bastonaselor si conurile n regiunea foveei
este de ordinul 1-2 jm. Astfel n cazul petei centrale
sunt mai multi receptori care sunt simultan expusi.