www.referat.

ro

www.referat.ro

Integrarea arat momentul n care statele se decid s pun n comun o parte din competenele lor i s cedeze unor instituii independente sarcina de a administra interesele reunite. Un alt scop urmrit prin integrare este acele de a crete la maxim puterea i interesele colective. Acest proces presupune un transfer de puteri de la state la Comunitate, o recunoatere a unui interes general comunitar. Dreptul comunitar constituie o ordine juridic, deoarece este un ansamblu de norme juridice nzestrat cu propriile izvoare, cu organe necesare pentru adoptarea i aplicarea normelor, iar respectarea sa este asigurat printr-un aparat jurisdicional autonom. Dreptul comunitar stabilete raporturile dintre Comunitate i statele membre. Exist dou teorii cu privire la integrarea dreptului internaional n ordinea juridic naional : monismul i dualismul. Teoria monist susine existena unei ordini juridice unice, alctuite din dreptul internaional i dreptul naional. Dreptul internaional se integreaz n dreptul intern, beneficiind de supremaie vis-a-vis de normele naionale. n ceea ce privete teoria dualist, cele dou ordini juridice sunt distincte. Instanele de judecat nu aplic dect dreptul naional. n tratate nu se specific nimic despre consecinele unui conflict ntre o norm comunitar i una naional. Curtea de Justiie a dat ctig de cauz n numeroase cazuri legii comunitare, subliniind prioritatea dreptului comunitar asupra normelor interne contrare. Acest fapt s-a bazat pe urmtoarele raionamente : Autonomia dreptului comunitar: avnd un izvor autonom, o consecin a Tratatului, dreptului nu i se poate opune o norm intern; Transferul de atribuii de la state la Comunitate: noiunea de comunitate nu poate fi atacat de un act intern;

 Necesitatea unei aplicri uniforme a dreptului comunitar: normele comunitare trebuie s aib aceeai semnificaie, for i coninut pretutindeni. n cadrul Curii Europene de Justiie, supremaia dreptului comunitar trebuie s fie general i absolut, regsindu-se asupra ansamblului dreptului naional, inclusiv i asupra regulilor constituionale. Curtea a artat c normele interne ale unui stat, chiar i cele de ordin constituional, nu pot justifica nendeplinirea de ctre state a obligaiilor comunitare. Aceasta a susinut c prin contrast cu tratatele internaionale obinuite, Tratatul CE a creat propriul su sistem juridic, care a devenit parte integrant a sistemelor juridice ale statelor membre i pe care tribunalele lor sunt obligate s-l aplice. Curtea a decis: Prin crearea unei Comuniti de durat nelimitat, avnd propriile sale instituii, propria sa personalitate, propria sa capacitate juridic i propria sa capacitate de reprezentare pe plan internaional i, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la Comunitate, statele membre i-au limitat drepturile lor suverane, dei n domenii limitate, i astfel au creat un sistem de legi care oblig att pe naionalii lor, ct i pe ele nselePrioritatea dreptului comunitar este confirmat prin art. 189 [249], care precizeaz c un regulament va fi obligatoriu i direct aplicabil n toate statele membre. Nici o regul intern nu poate fi invocat n faa tribunalelor naionale mpotriva dreptului creat prin tratate ca o surs autonom i original, fr s nu se piard caracterul comunitar al acestuia, ceea ce nseamn c n binomul drept comunitar-drept naional primul termen este esenial, un eventual conflict ntre regulile comunitare i regulile naionale urmnd s fie rezolvat prin aplicarea principiului supremaiei dreptului comunitar. Tratatul CE are o prioritate superioar celei care aparine legilor chiar ulterioare intrrii sale n vigoare, el instituie o ordine juridic proprie, integrat celei aparinnd statelor membre, fiind direct aplicabil resortisanilor acestor state i impunndu-se

organelor naionale de jurisdicie. Att principiul prioritii, ct i cel al efectului direct au devenit parte a dreptului comunitar prin jurisprudena Curii de Justiie. Principiul supremaiei dreptului comunitar a fost aplicat n cazuri mult discutate n literatura de specialitate; ntre acestea se enumer i cazul Costa c. ENEL. Acesta a inclus un conflict pretins dintre un ir de prevederi ale Tratatului i un statut italian ce a naionalizat o companie electric, reclamantul creia, signor Costa era un acionar al su. n acest caz legislaia italian nu a respectat termenii de implementare a prevederilor comunitare. Fiind acionat n faa Tribunalului din Milano pentru refuzul de a achita nota de plata, signor Costa a argumentat n baza lex posteriori c compania a acionat n contradicie cu dreptul comunitar, motivnd prin faptul c Actul italian ce a naionalizat compania de electricitate a fost adoptat mai trziu dect Actul italian de ratificare prin care s-a ncorporat norma comunitar. Respectiv, Actul de ratificare avea prioritate. Curtea italian a adresat aceste ntrebri cu referin la prioriti att Curii, ct i Curii sale constituionale. De aceast dat principiul supremaiei a fost afirmat clar de ctre Curte. n ceea ce privete reacia statelor membre ale Uniunii Europene vis-a-vis de problema supremaiei dreptului comunitar, trebuie subliniat faptul c aceasta nu a fost complet pozitiv. n unele state instanele judectoreti au tins la ntreprinderea tuturor msurilor necesare pentru conformare cu jurisprudena comunitar. Instanele judiciare ale altor state membre, unele dintre ele jucnd roluri de lideri n dezvoltarea Comunitii i Uniunii Europene, au avut o atitudine negativ. Un astfel de exemplu a fost Franta unde pentru o perioad de decenii instanele administrative au refuzat s accepte primatul dreptului comunitar. Dup cum se tie, cunoscut sistemul judiciar francez este divizat n instane administrative i instane ordinare. Pe de o parte supremaia dreptului comunitar a fost acceptat n anul 1975 de ctre instana superioar ordinar. Pe de alt parte primatul dreptului comunitar a fost respins de ctre Consiliul de Stat- instana suprem administrativ- pn n anul 1989. Cazul Germaniei era identic exemplului Franei; conform art. 24 al Constituiei Germaniei, se

permite transferul autoritilor legislative organizaiilor internaionale, dar nu erau clare situaiile de litigiu care apar din conflicte ale legislaiei comunitare i prevederi ale Legii Fundamentale germane. Problema care urma s fie soluionat era dac art. 24 al Constituiei Germaniei permite transferul unei mputerniciri care contravine anumitor principii de baz protejate de Constituie spre o organizaie n afara structurii constituionale. Ideea primatului dreptului comunitar asupra dispoziiilor constituionale interne a ridicat controverse n jurisprudena i doctrina unor ri membre, ns prevederile Tratatului CE are prioritate fa de normele interne. Dei Dreptul comunitar este n esen un drept scris, el dispune i de izvoare nescrise, Curtea de Justiie a CE subliniind c, dup exemplul jurisdiciilor statale i internaionale, o regul de drept nescris nu este exclus din legalitatea comunitar. Ca izvoare nescrise sunt enumerate principiile de drept, cutuma i jurisprudena. Principiile generale de drept ocup un loc important n interpretarea i completarea tratatelor, fiind utilizate la Curtea de Justiie a CE n msura n care ordinea juridic comunitar este incomplet, chiar tratatele originare fcnd trimiteri la "principiile generale comune ale statelor membre"; ele pot fi clasificate n : principii aplicabile oricrui sistem juridic organizat (sistematizate n principii de procedur dreptul la aprare, spre exemplu); principii de securitate juridic (neretroactivitatea actelor administrative, bunacredin, respectarea drepturilor dobndite, imuabilitatea situaiei juridice, respectarea ncrederii legitime); principiul echitii;

principii generale comune sistemelor juridice ale statelor membre (revocarea actelor administrative, egalitatea economic, mbogirea fr just cauz, ierarhia normelor, confidenialitatea corespondenei dintre avocai i client, secretul afacerilor, patrimoniul comun al statelor membre;

principii deduse din natura comunitilor, sistematizate n principii de ordin instituional (solidaritatea i statelor membre, de echilibrul tratament, instituional) i principii inerente noiunii de pia i filosofiei neoliberale (nediscriminarea egalitatea proporionalitatea, preferina comunitar). n privina principiilor de Drept internaional, Curtea de Justiie le-a nlturat pe acelea incompatibile cu natura juridic i structura instituional a CE, acceptndu-le, n schimb, pe cele care se pot concilia cu Dreptul comunitar.

SPETA O LEGE ITALIANA DIN 1990 PREVEDE CA TAXELE VAMALE SI ALTE IMPUNERI PERCEPUTE IN APLICAREA DISPOZITIILOR NATIONALE INCOMPATIBILE CU DREPTUL COMUNITAR Situatia de fapt O lege italiana din 1990 prevede ca taxele vamale si alte impuneri percepute in aplicarea dispozitiilor nationale incompatibile cu dreptul comunitar, sunt rambursate numai in ipoteza in care nu au repercusiuni/implicatii asupra altor subiecte de drept . Comisia a aratat ca administratia italiana si unele instante din acest stat (in speta Curtea de Casatie) utilizeaza aceasta dispozitie pentru a se opune rambursarii impozitelor percepute folosind prezumtia repercusiunii/implicatiilor asupra tertilor. Astfel, Curtea de Casatie italiana considera dovedita repercusiunea asupra tertilor pentru simplul motiv ca solicitantul este o societate comerciala, adaugand uneori motive ca: societatea nu este in faliment si

ca taxa a fost perceputa de-a lungul anilor pe ansamblul teritoriului national, fara a exista contestatii. Comisia a subliniat de asemenea ca anumite instante nationale italiene resping cererile de rambursare pentru ca solicitantul nu a prezentat documentele contabile, iar autoritatile administrative considera ca lipsa contabilizarii taxelor in conturile de activ ale societatii ca avansuri catre Trezoreria Publica reprezinta proba ca aceste taxe au avut repercusiuni asupra tertilor. In opinia Comisiei o asemenea interpretare a dispozitiilor legii din 1990 face ca rambursarea taxelor si impozitelor sa fie practic imposibila sau foarte dificila si contrara dreptului comunitar. Dreptul aplicabil Articolul 10 TCE principiul necesitatii asigurarii indeplinirii intocmai a obligatiilor decurgand din Tratate si masurile adoptate de institutiile comunitare: Statele membre vor lua masurile necesare, generale sau particulare, pentru a asigura indeplinirea obligatiilor nascute din Tratat sau rezultand din actiuni intreprinse de institutii ale Comunitatii. Ele vor facilita atingerea scopurilor Comuniitatii. Ele se vor abtine de la orice masura care ar impiedica atingerea obiectivelor prezentului Tratat. Solutia si principiile degajate de CJCE Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene reaminteste principiul in conformitate cu care poate fi stabilita incalcarea dreptului comunitar de catre un stat chiar daca aceasta rezulta din acte ale unei institutii independente din punct de vedere constitutional (conform cazului

Comisia c. Belgia, 1970) cum ar fi instantele judecatoresti sau autoritatile administrative independente. Curtea de Justitie constata ca, desi textul legislativ in cauza este neutru fata de exigentele dreptului comunitar, semnificatia sa trebuie determinata in functie de interpretarile date de jurisdictiile nationale. Dupa cum arata hotararea CJCE, rationamentul Curtii de Casatie a Italiei se sprijina pe ideea repercusiunile/implicatiile asupra tertilor rezulta din faptul ca impozitele indirecte sunt regasite in sirul de vanzari dintre operatorii economici. Cu toate acestea, CJCE considera ca acest fapt nu poate fi considerat decat o premisa care nu poate constitui un element determinant in examenul cererilor de rambursare a taxelor indirecte contrare dreptului comunitar. Lipsa documentelor contabile cerute de catre administratie in termenul lor legal de conservare, poate fi luata in considerare pentru a demonstra ca aceste taxe au avut repercusiuni asupra tertilor, dar nu este suficienta nici pentru a prezuma aceasta repercusiune, nici pentru a transfera sarcina probei solicitantului pentru a rasturna aceasta prezumtie. In cazul in care administratia ar cere aceste documente contabile dupa expirarea termenului legal de conservare a acestor documente, dreptul de a primi inapoi taxele varsate ar fi foarte dificil de exercitat. Faptul de a nu inscrie in registrele contabile ale intreprinderii, inca din anul in care au fost varsate, impozitele nedatorate sub forma unui avans la Trezoreria Publica, nu poate fi considerat dovada a repercusiunii asupra tertilor, pentru ca astfel s-ar considera ca subiectul de drept respectiv poate estima imediat ca poate contesta decizia de impunere, iar legea din 1990 prevede un termen de cativa ani in care poate introduce cererea de rambursare. In plus, o asemenea inscriere in documentele

contabile se poate dovedi contrara principiilor unei contabilitati regulate, tinand seama de dificultatea obtinerii rambursarii. Din aceste motive Curtea a hotarat ca Italia nu si-a indeplinit obligatiile in virtutea Tratatului instituind Comunitatea Europeana. Evaluare Din examinarea acestui caz ar rezulta doua implicatii, cu importanta inclusiv pentru partea romana: a) In primul rand, este necesar sa se tina cont de faptul ca raspunderea statului in dreptul comunitar pentru incalcarea unor obligatii decurgand din Tratatele institutive sau din masuri comunitare rezulta nu numai din existenta unui act normativ intern care incalca dreptul comunitar, ci si din interpretarea de catre instantele nationale sau autoritatile competente a unor texte de lege neutre, astfel incat efectul acestei interpretari sa fie contrar obiectivelor Uniunii Europene. b) In al doilea rand, este necesara examinarea legislatiei romane relevante in materia rambursarii taxelor si impozitelor percepute in mod nejustificat. Astfel, prin Codul fiscal Legea 571/2003, este reglementata rambursarea pierderilor fiscale. In temeiul articolului 26 din Cod, pierderea anuala, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora.

Totodata, alineatul (2) al acestui articol reglementeaza situatia incetarii existentei unui contribuabil. Astfel, se prevede ca pierderea fiscala inregistrata de contribuabilii care isi inceteaza existenta prin divizare sau fuziune nu se recupereaza de catre contribuabilii nou-infiintati sau de catre cei care preiau patrimoniul societatii absorbite, dupa caz. Prin urmare, constatam ca legislatia romana nu reglementeaza expres posibilitatea rambursarii directe a pierderilor fiscale, ci numai prin intermediul recuperarii din profiturile impozabile in urmatorii 5 ani. In acelasi timp, recuperarea acestor pierderi fiscale apare imposibila in cazul modificarii personalitatii juridice a unei intreprinderi. Apreciem utila, in acest sens, informarea Ministerului Finantelor Publice cu privire la hotararea C.J.C.E., in scopul de a se tine cont de aceasta la elaborarea legislatiei procesuale fiscale subsecvente Codului fiscal.

Reflectarea principiul supremaiei dreptului comunitar in jurisprudenta romaneasca

Student: Sava Catalin Specializare:Management si audit in afaceri si administratie Anul: I