Tehnologii Multimedia

Capitolul I

INTERNET

Istoric Web-ul in sine este relativ nou (proiectul a fost nceput oficial n 1990), dar idea a prins rdcini n anul 1945. Aceasta cnd Vannevar Bush, directorul U.S. Office of Scientific Research and Development, a publicat un articol n revista The Atlantic Monthly numit As We May Think Aa cum am dori noi. n articol propune dezvoltarea unui sistem mecanic de informaii numit memex. Visul lui Bush era asemntor cu reeaua Web din zilele noastre, diferena dintre sisteme constnd n aceea c proiectul lui era mai mult un sistem de informaii personale dect un sistem global de informaii, acesta fiind un sistem mecanic utiliznd oglinzi i microfilme. Dar, dac s-ar ignora partea fizic, memex ar fi prima stare incipient pentru un sistem hypertext, sistem care d via documentelor, link-uri active ctre alte documente sau seciuni a documentelor, astfel nct relaiile i trimiterile s poat fi examinate instantaneu. Idea de baz a mecanismului lui Bush poate fi vzut astzi n Web sau n sisteme similare, ca de exemplu HyperCard la Macintosh. Lucrarea lui Bush a fost aa de influent nct muli l-au considerat pe acesta tatl hypertextului. (Pentru cei interesai, articolul As We May Think este disponibil la adresa de Web http://www.csi.uottawa.ca/-dduchier/misc/vbush/ as-we-maythink.html.)

Literary Machines Ted Nelson

1

Tehnologii Multimedia

La sfritul anilor 1950, mai mult lume a nceput s ncerce realizarea ideii lui Bush. Dar cei mai faimoi dintre aceti oameni au fost Douglas Englebart i Ted Nelson. Englebart lucrnd la Standford Research Institute, dezvolt cteva sisteme experimentale hypertext care nc i azi uimete lumea. Nelson este cunoscut mai mult pentru scrierile sale despre hypertext i despre prezicerile despre o eventual utilizare i form a sistemului hypertext, i tot el a inventat cuvntul hypertext. La timpul respectiv (i pentru muli ani dup aceea), muli au considerat ideile lui a fi nefondate ns World Wide Web se apropie foarte mult de prediciile sale. De cnd Englebart i Nelson au realizat primele experimente n anii 1960, ei i alii au continuat munca la acest concept. Totui, World Wide Web, pentru c pe de o parte este o simpl arhitectur i pe de alt parte pentru c face uz de Internet, este primul sistem care a demonstrat conectarea rapid la informaii aa cum a fost prevzut de Bush, Englebart i Nelson. World Wide Web a fost inventat de cercettorul englez Tim Berners-Lee n 1989 n ncercarea de a stoca eficient date provenite din cercetri la CERN. Barners-Lee, consultant specializat n programe de prelucrarea textului, i-a dorit un sistem care s pun la dispoziia cercettorilor o modalitate mai uoar de a realiza seciuni separate de informaii legndu-le apoi electronic ntre ele. Sistemul su s-a bazat pe conceptul hypertext-ului, sau altfel spus pe textul cu legturi care pot conduce la alte documente, fiiere, sunete, imagini sau chiar programe. Sistemul WWW permite hypertext-ului s fac legturi cu fiiere de pe diferite platforme. Principalul avantaj sau atu, a hypertext-ului const n abilitatea de a lega diferite seciuni de informaie n ci simple, la exact punctul n care dorim conectarea. ntr-un cuvnt, legturile hypertext-ului sunt ca nite note de picior, exceptnd doar faptul c sunt uor de urmat i c pot fi de orice lungime. De exemplu, dac aceast pagin ar fi un hypertext, aceasta s-ar putea lega de istoria hypertext-ului, exemple de hypertext i chiar filme pentru cei interesai de hypertext. Acest lucru poate fi derutant dac dorim doar s citim de la nceput pn la sfrit fr trimiteri. Dar frumuseea hypertext-ului este c nimeni nu ne foreaz s urmm toate legturile. Recenta explozie n utilizarea Internet-ului i n particular a World Wide Web (WWW ori W3) a fost pe larg alimentat de utilizarea hypertext-ului, n special de utilizarea hypertext mark-up language sau pe scurt HTML. n luna August 1987, Apple Computer a introdus HyperCard-ul. A fost denumit Programarea pentru noi ceilali, o unealt a utilizatorilor
2

Tehnologii Multimedia

mediocrii de calculatoare pentru dezvoltarea aplicaiilor pentru platforma Macintosh. HyperCard, dezvoltat de Bill Atkinson, i are rdcinile n alte limbaje ce l-au precedat. Unul dintre acestea s-a numit NoteCards, produs de firma Xerox dar niciodat pus pe pia. HyperCard nu a fost primul mediu de dezvoltare, ci strategia firmei Apple l-a plasat deasupra celorlalte medii. Trebuie cunoscut faptul c firma Apple oferea gratuit cte o aplicaie Hypercard cu fiecare platform Macintosh vndut. nainte de 1990 aplicaiile importante care fceau uz de Internet erau pota electronic i serviciile bazate pe text. Cnd a fost proiectat protocolul de transfer hypertext acesta a permis imediat utilizatorilor s fac schimb de alte tipuri de medii i de a cuta informaii stocate n diferite forme. Textul obinuit este, n esen, un mediu secvenial. Astfel, un exemplu n acest sens este o carte obinuit care este fcut s fie citit de la nceput pn la sfrit. Un caz particular este, de exemplu, o carte poliist n care informaia este secvenial dar la un anumit moment necesitnd cunotine de la momente anterioare petrecute i deci unele pasaje pot fi utilizate diferit. n unele cri este posibil citirea n mod aleator iar unele capitole i seciuni putnd fi tratate separat. Un exemplu n acest sens este enciclopedia, unde fiecare seciune este o informaie de sine stttoare. Este posibil citirea enciclopediei din scoar n scoar dar aceasta nu este recomandat! De-a lungul secolelor au fost imaginate mai multe forme de a utiliza texte pn cnd a fost posibil tiprirea crilor. Recent, o nou tehnologie a fcut posibil stocarea textului pe calculator i accesarea acesteia aleator. Sistemele hypertext au existat nc din anii 70, cnd la nceput calculatoarele au devenit populare pentru nmagazinarea textului. Abilitatea acestora de a face legturi ntre diferite documente a permis introducerea referinelor n text, natura secvenial a acestora fiind nlocuit. Aceasta permite noi moduri de construcie a documentelor i textelor ce erau dificil de parcurs n sistemul bazat pe cri. Un exemplu tipic de text secvenial este prezentat n:
Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4

Un document de acest tip nu necesit reguli explicite deoarece seciunile se succed ntr-o ordine direct. Totui n multe cri aceast structur logic implicit este mai complex. Cele mai multe cri nonfiction sunt prevzute cu referine la seciuni anterioare sau ulterioare, cititorul putnd
3

Tehnologii Multimedia

urmrii idea fr a respecta ordinea secvenial a textului. Acest tip de referine este prezentat n :
Capitolul 3 Capitolul 5 Capitolul 2 Capitolul 4 Capitolul 6 Capitolul 7

Capitolul 1

n timp ce multe astfel de texte utilizeaz acest tip de referine ncruciate acest lucru nu este impus n formularea documentelor. Hypertext-ul permite realizarea conexiunilor ntre diferite pri de text ntr-un mod explicit. Fiecare seciune poate fi nmagazinat ca un obiect separat iar referinele ncruciate pot fi fcute cu ajutorul legturilor ntre texte. De la hypertext pn la hypermedia, unde legturile fac referin la obiecte de diferite tipuri, mai este un singur pas. Aceasta este, nc odat, o consecin a utilizrii calculatoarelor pentru accesarea informaiei. Acest lucru s-a ncercat i n metodele bazate pe cri i alte forme analogice dar acest lucru necesit o ndemnare i o tenacitate deosebit. Utilizatorul trebuie s aib acces la casete audio i video, CD-ROM-uri, cri sau chiar fotografii. Tentaia ar fi ca acesta s termine cartea iar dup aceea s urmreasc imaginile filmate sau invers. Cu un calculator i cu un program potrivit toate aceste tipuri de media pot fi afiate pe un acelai ecran. n toate aceste sisteme este nevoie de a asocia comenzi textelor sau alte tipuri de media ceea ce duce inevitabil la un document hypertext. Aceasta poate lua forma unor comenzi nglobate aceast implementare necesitnd limbaje specifice. Metoda utilizat pe scar larg este acum HTML bazat pe Standard Generalised Mark-Up Language (SGML, limbaj standard de marcare generalizat el este considerat printele limbajului HTML, i asigur un mijloc de definire a marcajelor pentru orice numr de tipuri de documente). Exist i alte metode pentru atingerea acestui obiectiv dar nici unul nu a devenit utilizat pe scar larg i mai cu seam pentru c HTML este relativ simplu de utilizat.

Tehnologii Multimedia

INTERNETUL I UTILIZRILE LUI Sfritul secolului XX a reprezentat o puternic dezvoltare n domeniul informaional, astfel nct putem vorbi de o adevrat revoluie informaional. Acest lucru nu ar fi fost posibil fr dezvoltarea tehnicilor de comunica i a calculatoarelor. O societate informaional se bazeaz pe informaie. Aceasta trebuie s aib dou caracteristici n principal: s fie corect s ajung n timp util Pentru a obine aceste deziderate este necesar utilizarea calculatoarelor i interconectarea lor. Acest lucru a condus la apariia i dezvoltarea reelelor de calculatoare. Dezvoltarea calculatoarelor se leag de nfiinarea n 1958 a unei agenii pentru proiecte de cercetare a tehnicii avansate, numit ARPA (Advanced Research Project Agency), aflat sub conducerea Pentagonului. Acesta agenie avea o birocraie redus, fonduri uriae, era condus de oameni de tiin i nu avea un obiectiv bine precizat. Singurul ei scop era de a promova implementarea celor mai avansate tehnologii n toate domeniile. n 1969 se nfiineaz prima reea numit ARPANET. n 1979 ARPANET (numit acum DARPA) decide s se separe n dou reele: o reea cu caracter educaional i comercial cu aceeai denumire de ARPANET i o reea cu caracter militar, MILNET. Cele dou reele pstreaz puncte comune i posibiliti de schimb de informaii, fapt care duce la perfecionarea sistemului de securitate a lor. n paralel, n toi aceti ani se dezvolt i alte reele cu caracter naional n SUA n lumea universitar: CSNET (Computer and Science Network) i BITNET (Because its time Network). n 1985 National Sciences Fundations (NFS) nelege importana unor reele globale i nfiineaz reeaua NFS NET destinat oamenilor de tiin i cercettorilor, reea care lega cinci supercalculatoare. Unirea tuturor acestor reele a condus la realizarea INTERNET-ului, nume care provine din prescurtarea: Inter Network Sistem (Sistem de interconectare a reelelor).

Tehnologii Multimedia

NFSNET cercetare & tiin

ARPA NET
educaional

INTERNET

Alte reele CSNET BITNET USENET

MILNET militar

ntre timp NFSNET preia din atribuiile lui ARPANET cu privire la testarea diverselor standarde utilizate n reele. Astfel n 1990 ARPANET se desfiineaz iar la un an mai trziu i CSNET. n timpul anilor 1990 numeroase reele locale i regionale s-au conectat la Internet. Dezvoltarea Internet-ului s-a fcut ntr-un ritm accelerat la aceasta contribuind i distribuitoarele de servicii precum i anumite servicii pentru utilizatori particulari cum ar fi: America on Line, Computer Service, Prodigy, Delphi i altele. Reeaua Internet este descentralizat anarhic, adic nu exist nici un organism, instituie sau corporaie care s o conduc n vreun fel, deci ca atare nu exist nici un calculator central. Orice server din Internet poate fi accesat direct de orice client. Dac un server din Internet se comport necorespunztor sau se deconecteaz, acesta nu afecteaz performanele celorlalte servere sau calculatoare. Exist totui o asociaie a utilizatorilor Internet numit Societatea Internet (ISOC Internet Society) nfiinat n 1992. Aceast organizaie are ca unic scop schimbul global de informaii pe baza tehnologiei furnizate de Internet. Este o societate ai crei membrii sunt voluntari i conine mai multe organisme administrative cum ar fi: IAB Internet Arhitecture Board Grup Internet de arhitectur acesta se ocup de supravegherea dezvoltrii i evoluiei protocoalelor, de aprobarea standardelor, de gestionarea resurselor i de alocarea adreselor din reea; IETF Internet Engineering Task Force Grup Internet pentru probleme tehnice acesta se ocup cu dezvoltarea de specificaii care se nainteaz grupului IAB pentru a fi aprobate. Acesta mai organizeaz i ntlniri periodice pe probleme tehnice sau operaionale; IRTF Internet Research Task Force Grup Internet pentru cercetare acesta se ocup n principiu cu aceeai problem ca i IETF cu deosebirea

Tehnologii Multimedia

c domeniul de activitate este mult mai larg ocupndu-se de tehnologie, interconectare i tiina informaiei. Calculatoarele din Romnia au primit n 1992 post fixul de ar RO astfel nct dup aceast dat marea majoritate a nodurilor din lume recunosc acest post fix. Iniial, legtura la Internet s-a fcut prin intermediul reelei BitNet sau prin intermediul unor legturi telefonice nededicate comutate. Deci, Internet-ul este o reea de reele, un instrument ce ofer accesul la o cantitate vast de informaii rspndit n ntreaga lume. Internet-ul are urmtoarele caracteristici: permite interconectarea unor reele cu tehnologie diferit, PC-uri, Workstation-uri sau Mainframe-uri, indiferent de tipul de subreea n care sunt conectate (LAN, MAN, WAN); are un domeniu larg de rspndire: un numr mare de calculatoare conectate (zeci de milioane); un numr extrem de mare de utilizatori (sute de milioane); i diverse domenii informaionale acoperite (educaie, cercetare, militar, comercial, etc.); costul redus, referire fcut la interconectare; viteza mare de rspndire a informaiei, este identic cu cea a altor medii de informare n mas i n plus avem mecanisme care permit direcionarea informaiilor de diferite specialiti ctre grupuri strict interesate de acestea; Prin intermediul Internet-ului sunt oferite diferite servicii n scopul muncii sau divertismentului cum ar fi: schimbul de informaii; accesarea unor baze de date; realizarea de video-conferine; utilizarea unor resurse aflate la distan; transmiterea unor semnturi electronice; transmiterea de sunet i imagine; transferuri bancare; cumprturi individuale. Democraia nu exist o organizaie, corporaie sau guvern care s fie proprietar la Internet-ului, deci, ori cine are acces liber la informaii;
7

Tehnologii Multimedia

Internet-ul este o structur complex, un conglomerat de tehnologii diferite, de componente fizice diferite, de sisteme de operare diferite. Pentru a ilustra acest lucru voi reprezenta schematic posibiliti de sisteme ntlnite n reeaua Internet:
PC DialUp Terminal MAC
IBM

Main Frame

Staie de lucru

REEA INTERNET

Risc

6000

Reea
sau regional

Gate Way

LAN

Din diagrama de mai sus se observ din punct de vedere conceptual al harddisk-ului nu exist un server central sau un punct de control central. Putem spune c indiferent dac avem un minicalculator, un PC sau un supercalculator, ele sunt tratate n mod identic n reea.
Pentru informarea Dvs. un articol aparut in revista GEO din martie 2001 tradus de Mihaela Cuciula. Reteaua retelelor Milioane de oameni folosesc astazi internetul si numarul utilizatorilor acestui mediu global este in permanenta crestere. Se nasc mereu alte si alte lumi virtuale, in retea se dezvolta uriase piete de desfacere pt. diferite marfuri dar totodata se poarta si un razboi surd.

Tehnologii Multimedia

Totul a inceput intr-un mod banal in 1969 cu Reteaua ARPA, un proiect destul de obscur si lipsit de interes a citorva oameni entuziasti. Ce a urmat este povestea incredibila a acestor pionieri care au reusit in numai 25 de ani sa aprinda flacara celei de a treia revolutii industriale. Universitatea din Los Angeles, California (UCLA),Boelter Hall, Camera 3400 29 oct. , 1969 Calculatorul din aceasta camera are marimea unui dulap:aceasta masinarie(Honeywell DDP-516) in valoare de 80000$, seamana cu un frigider mare in greutate de aproape jumatate de tona si e invelita intr-o carcasa de tabla. Pe partea superioara are atasate 4 inele de fier pt. a putea fi mutata cu macaraua sau elicopterul. Ventilatoarele si motoarele acestuia fac un zgomot atit de mare incit orice conversatie este imposibila in apropierea acestui aparat. Dintr-o deschizatura a carcasei pornesc citeva cabluri groase. Unul dintre ele un cablu telefonic de 50 kilobiti face legatura cu institutul de cercetari din Menlo Park, aflat la o distanta de 520 km. , unde a fost instalat ca citeva zile in urma un calculator identic. Honeywell are o capacitate de stocare de 12 kilobiti cam cit un calculator de buzunar din zilele noastre. Charley Klime, un student la universitatea din Los Angeles sta in fata tastaturii, avand pe cap o pereche de casti cu microfon care sunt conectate la o legatura telefonica destul de rea. Klime are astfel contact cu un cercetator din Stanford. El vrea sa incerce sa-si conecteze calculatorul prin cablu telefonic la computerul din Menlo Park. Pt. asta trebuie sa tasteze comanda LOG IN . O sa tastez un L, striga Klime in microfon ca sa acopere zgomotul facut de calculator. Ai primit L-ul? Numarul meu e 1-1-4, raspunde cercetatorul din Stanford. Acest numar e codul calculatorului sau pt. litera L. Klime tasteaza litera O.Ti-a aparut O ? tipa el. Codul pt. litera O este 1-1-7. Klime tasteaza G. Acum mi s-a stricat calculatorul , striga omul de la Stanford. Asa a inceput Internet-ul. Astazi reteaua retelelor a cuprins lumea. Practic fiecare natiune de pe pamint are acces Internet , iar cine vrea poate sa acceseze Internet-ul chiar de pe un vapor aflat pe mare, sau dintr-un avion de pasageri ce zboara la 10 km. inaltime. Nimeni nu stie sigur cati oameni navigheaza astazi in lumea virtuala dar trebuie sa fie citeva sute de milioane. Pescarii indieni din golful Bengal folosesc un Internet-Caf din satul lor pt. a accesa site-ul cu informatii meteorologice al marinei americane si a se interesa de prognozele vinturilor si furtunilor ce pot afecta zona lor. In functie de acestea ei isi stabilesc rutele barcilor de pescuit. Arheologul Kent Weeks introduce pe site-ul lui nu numai informatii la zi despre sapaturile pe care le face in Valea Regilor, Egipt ci prezinta si fotografii tridimensionale a mormintelor, fotografii pe care le poate studia orice utilizator . In jocul Ultima Online, lumea virtuala si cea reala se intrepatrund: in jur de 125000 de oameni intra in mod regulat (prin Internet )pe acest tarim fantastic, bintuit de vrajitoare si zmei. Invingatorii pot stapini cu alter ego-ul lor virtual aceste imperii.

Tehnologii Multimedia

Dezvoltarea Internet-ului s-a produs atit de repede incat majoritatea oamenilor au perceput-o ca pe o puternica lovitura virtuala, o revolutie care a izbucnit la inceputul anilor 90 si care de atunci a distrus tot ce a atins. Totusi Internet-ul este vechi de peste 30 de ani, iar revolutia s-a produs de la prima lui aparitie neobservata, acum mai bine de 25 de ani. Intre 1966 si 1992 citeva sute de oameni au pus bazele tehnice si culturale ale unui produs care astazi influenteaza viata a milioane si milioane de oameni. Istoria lor este istoria celei de a treia revolutii industriale , o istorie a vizionarilor anarhici si a tehnicienilor pragmatici, a birocratilor de la Pentagon si a idealistilor ce doreau sa imbunatateasca conditiile de viata toti impreuna au realizat un proiect ce s-a dezvoltat complet diferit de cum si-au imaginat fiecare din ei. Un proiect civil finantat de armata Pentagon, agentia de cercetari (ARPA), camera 3D-200 Washington DC, inceputul anului 1966. De biroul lui Taylor, care se afla destul de aproape de cel al ministrului apararii, apartine o mica camera alaturata de unde se aude cateodata zgomot puternic ca dintr-o fabrica. Zgomotul provine de la 3 terminale aparate care arata ca 3 masini de scris puse intr-o carcasa de tabla si pe care Taylor le conecteaza prin legatura telefonica cu 3 dintre cele mai moderne calculatoare din USA. Unul se afla la 630 km. departare , la institutul de tehnologie Massachusetts (MIT), din Boston. Celelalte 2 functioneaza in alte capete ale continentului :unul la universitatea California, iar altul in Santa Monica. Taylor, in virsta de 34 de ani a studiat psihologia si matematica iar cercetarea nu e punctul lui forte, dar arata foarte bine fiind totodata o persoana ambitioasa el e managerul ideal. Munca lui consta in a alege proiectele de cercetare care promit intradevar ceva si a le finanta. El conduce biroul de tehnici de procesare a informatiilor al ARPA (agentia pt. proiecte speciale de cercetare) din ministerul apararii si este omul care coordoneaza cercetarea in domeniul computerelor din USA. Aproape toate universitatile si institutele care vor sa-si instaleze un computer masini complicate , care costa multi bani- fac cercetari din dispozitia ARPA pt. ca agentia sa-si asume costul aparatelor. ARPA s-ainfintat in 1958 la scurt timp dupa prima lansare a unui satelit sovietic in spatiu. Atunci guvernul american se temea sa nu ramina in urma fata de URSS in cursa tehnico-stiintifica. ARPA trebuia sa stimuleze in primul rand cercetarea spatiala si a fost subordonata ministerului apararii. Totusi 8 luni mai tarziu guvernul american si-a schimbat strategia si a hotarat ca aceasta cursa in spatiu cosmic sa nu fie lasata pe mana armatei , ci sa infiinteze o noua institutie in acest scop care sa depinda de Pentagon. Aceasta se va numi NASA. ARPA avand aprox. 70 de colaboratori si un buget de milioane de dolari a ramas deodata fara obiectul muncii. Totusi directorii au reusit sa o indrepte spre un alt domeniu de activitate si anume cercetari militare. Opt ani mai tarziu existau deja proiecte de cercetare ARPA referitoare la recunoasterea exploziilor bombelor antipersonal si astfel veneau tot timpul bani pt. continuarea cercetarilor in dezvoltarea computerelor, cercetare coordonata de Bob Taylor. De la fiecare din terminalele lui , Taylor putea primi sau trimite date si astfel se putea informa oricind despre ce se intampla cu proiectele finantate de ARPA. Totusi fiecare computer avea propriul sau mod complicat de introducere a datelor, precum si propriul lui limbaj electronic.Taylor trebuia sa fie atent la sute de comenzi

10

Tehnologii Multimedia

si cand in sfarsit obtinea date dintr-un calculator nu le putea introduce in urmatorul decat cu cheltuieli foarte mari. La inceputul anului 1966 Taylor s-a gandit cat de usor ar fi acest flux informational daca computerele ar fi conectate unul cu celalalt, daca un singur terminal si un singur program ar fi suficient ca sa deserveasca 3 sau mai multe computere, daca ar exista o retea de computere. Bob Taylor e omul care a avut o viziune si a muncit in singurul loc din lume unde putea transforma aceasta viziune in realitate. ARPA sustinea biroul lui Taylor ce avea un buget de 19 mil. de dolari. Insa proiectele agentiei pareau atat de banale incat nici un cadru militar sau birocrat nu s-a interesat de ele. Consecinta acestui fapt a fost libertatea neobisnuit de mare de care se bucura agentia din partea Washingtonului. De aceea Taylor nu se chinuia sa-si prezinte ideile la conferinte, el mergea chiar la directorul agentiei ARPA. Taylor propune asadar agentiei sa ii finantaze o retea de 4 si mai tarziu chiar 12 calculatoare. Astfel cercetatorii ar putea sa lucreze pe mai multe calculatoare (conectate intre ele) in diferite universitati si sa transmita mai usor datele dintr-o parte in alta. Directorul a luat imediat un milion de dolari din bugetul altui sector, isi aminteste Taylor, care nu a avut nevoie nici macar de 20 de min. pt. a asigura finantarea retelei ARPA, prima retea de computere din istorie. De regula cercetatorii veneau cu cateva propuneri de proiecte la agentie pt. care sperau sa obtina finantare . In acest caz chiar ARPA a trebuit sa intocmeasca un proiect. Taylor nu era omul potrivit sa faca acest lucru dar cunoastea pe cineva care o putea face:Lawrence (Larry) Roberts. Expertul in computere in varsta de 29 de ani lucra intr-un laborator al MIT. El era o persoana retrasa dar inteligenta si tenacitatea lui erau deosebite. Se presupune ca a urmat si cursuri de citire rapida incat putea parcurge o carte mica (de buzunar) in doar 10 min. Roberts era omul care putea planifica si pune in practica constructia primei retele de computere din lume. Dar Roberts nu dorea acest lucru. Bob Taylor ii oferise de mai multe ori un post in ARPA dar cercetatorul se simtea atat de bine in laboratorul lui, incat nimic nu il atragea la Washington. Totusi dupa mai multe insistente ale sefului laboratorului MIT, Roberts se muta la Washington la sfarsitul anului 1966. Acesta devine faimos la Pentagon, cea mai mare cladire de birouri din lume care e strabatuta de sute de holuri intortocheate. El o traverseaza cu cronometrul in mana iar dupa cateva saptamani descopera cel mai scurt drum intre doua locuri de interes pt. el. Ruta lui Larry este poreclit drumul ales de Roberts , omul care va pune bazele unei retele de drumuri si mai complicate. Retelele de computere existau teoretic de mai multi ani, unul dintre cie mai impotranti predecesori ai lui fiind expertul in computere Paul Baran. In 1960 acesta gandise deja o retea de comunicare care ar rezista la un razboi atomic. Baran se temea, ca in cazul unui razboi reteaua telefonica cu putine centrale ar putea fi repede distrusa . De aceea el prevazuse o retea cu puncte nodale egale , fara o unitate centrala. Dar retelele telefonice nu se construiesc dupa acest sistem , deoarece convorbirile sunt semnale analoge a caror calitate scade cu fiecare transmitere ca si muzica, care e inregistrata de pe o caseta pe alta. De aceea convorbirile telefonice ar trebui transmise de la aparat la aparat sau doar printr-o singura centrala.Insa daca aceasta se strica cade tot sistemul. Pe acest principiu Baran vrea sa inlocuiasca semnalele analoge cu cele digitale , unde orice informatie este o combinatie din 0 si 1. Datele digitale se copiaza mai
11

Tehnologii Multimedia

bine fara a se deteriora.Cercetatorul viseaza la o retea proprie de computere pt. a putea primi si transmite informatii. Fiecare computer trebuie conectat la alte trei sau patru aparate, iar daca o legatura este blocata sau distrusa se alege o alta. Datele digitale nu sunt transmise in retea ca si convorbirile telefonice cu bucata, ci divizate in multe pachete mici de date. Calculatorul primeste mai intai aceste pachetele pe care apoi le reconstituie intr-un intreg. Cea mai buna analogie cu sistemul lui Barns o furnizeaza reteaua stradala, pt. ca nici aici nu exista un punct central spre care sa se indrepte toate strazile. Daca strazile s-ar asemana cu sistemul telefonic atunci drumul de la Khln la Mnchen ar trebui sa treaca mai intai prin centrala, pe la Berlin si apoi de acolo spre Mnchen .Daca unul dintre cele doua drumuri ar fi intrerupt transportul s-ar impotmoli. In realitate insa exista mai multe posibilitati de a ajunge de la Khln direct la Mnchen, iar in cazul unui obstacol masina ar urma bineinteles un alt traseu. Daca pt. acest transport nu s-ar folosi un camion mare ci mai multe masini mici atunci fiecare sofer ar putea sa-si aleaga o ruta . Important e insa ca marfa sa fie astfel impartita in toate masinile ca atunci cand ajunge la destinatie sa se poata reaseza impreuna formand din nou aceltot unitar.O astfel de retea ar functiona si dupa multe distrugeri. Totusi Baran a fost dat la o parte . Specialistii de la compania de telecomunicatii AT&T care detineau monopolul in domeniu au fost sceptici si au dezaprobat ideile lui Baran aducand nenumarate argumente impotriva realizarii unei retele digitatele. Baran a scris mai multe memorii in 1965 stransese deja11 volume cu documentatie tehnica dar nureusise inca sa-si realizeze reteaua. Independent de Baran fizicianul britanic Donald Davies a dezvoltat conceptul de retea, dar a introdus si o idee noua. Conform teoriei sale calculatoarele centrale nu trebuie sa tansmita mai departe numai date , ci trebuie sa fie si mediatori intre diferitele sisteme si limbaje electronice. De la Davies provine termenul de pachet pt. micile fragmente de date care sunt divizate si transmise in retea. Totusi nici cercetatorul britanic nu a avut atunci ocazia sa-si puna in practica ideile . Larry Roberts a aflat despre ambele proiecte la sfirsitul anului 1967. Pentru el acestea sunt nu numai un elegant concept tehnic, ci si un ajutor deoarece majoritatea universitatilor sunt reticiente la ideea unei retele de computere. Rezerva cercetatorilor nu provine numai din constiinta lor elitista , ci in primul rand din teama de a supraincarca calculatoarele lor foarte scumpe. Astazi computerele personale dispun de o capacitate de stocare de10 sau de 100 de ori mai mare decat a unui imens calculator din anii 60. Acestia se temeau ca trebuie sa rezerve o parte din putinele lor resurse electronice pt. proiectul unei retele nesigure si putin plauzibile . Baran si Davies postuleaza dimpotriva o retea in care un computer anume sa organizeze transferul de date. Astfel fiecare participant s-ar folosi de computerul lui propriu si ar primi inca unul care i-ar oferi accesul la retea. Aceasta promisiune si amenintarea lui Bob Taylor ca pe viitor agentia ARPA va repartiza mai putini bani institutelor ce se impotrivesc, au reusit sa-i faca pe cercetatorii din universitati sa nu mai opuna rezistenta. Cei doi vizionari Baran si Davies nu prea au luat parte la realizarea retelei ARPA chiar daca Baran a devenit involuntar autorul primului mit in epoca virtuala care spune ca Internetul a inceput ca o retea militara. In realitate Baran a visat intotdeauna la o retea de computere rezistenta la un atac atomic.Insa aceasta nu a fost realizata niciodata de ARPA. In reteaua lui fiecare calculator central era legat numai la 2 alte calculatoare si nu la 3, ceea ce era prea putin pt. ca aceasta sa ramana intacta in caz de razboi.
12

Tehnologii Multimedia

Aproape nimeni nu credea in reusita. Primele 4 noduri ale retelei apar in universitati, nici un expert din cei participanti nu apartine armatei si nimic din proiect nu e tinut secret. ARPA este subordonata Pentagonului, dar reteaua de computere e de la inceput un proiect civil. Centrala firmei de consultanta tehnica Bolt Beranek & Newman (BBN), cladirea 3, str. Moulton, Cambridge, Massachusetts, inceputul anului 1969. Birourile firmei BBN- niste depozite reamenajate- sunt incalzite de tevi prin care circula aer de la spalatoria Superior, iar un restaurant chinezesc aflat chiar dupa colt functioneaza drept cantina. Holurile au pe jos linoleum, rafturile de carti , scaunele incomode si mesele de scris alcatuiesc mobilierul saracacios. Cladirea are putine ferestre, incaperile sunt luminate de neoane-iar cine lucreaza aici nu are prea mari pretentii la confort BBN este o firma privata de consultanta tehnica specializata in acustica cladirilor, iar de cativa ani inginerii de aici s-au specializat si intr-un domeniu nou: tehnica computerelor. In 29 iulie 1968, L. Roberts a redacteaza o cerere pt. angajare de personal pe care ARPA o trimite la 140 de firme americane. Aceasta contine un plan detaliat pt. o retea de calculatoare care trebuie sa cuprinda intr-o faza finala 19 puncte centrale.Insa specialistii de la IBM, AT&T si alte firme considera ca asa ceva e imposibil de realizat. De aceea 90% din firmele solicitate refuza sa trimita o oferta. Totusi la BBN 12 dintre cei mai buni experti creaza o echipa lucrand zi si noapte. In aproape o luna intreprinderea inainteaza un proiect de 2000 de pagini. Proiectul a costat firma o firma atat de mica si neinsemnata fata de celelalte100 000$, cat nu a dat nimeni niciodata pt. o astfel de propunere nerealista. Dar a meritat riscul:cu putin inainte de Craciun in 1968 L. Roberts incheie un contract cu BBN in valoare de 1000 000$. Pt. a transpune proiectul in realitate societatea de telefonie trebuie sa instaleze cabluri noi si anume legaturi de 50 kilobiti intre cele 4 institute participante: univeritatea din Santa Barbara, cea din Utah, institutul Stanford si universitatea din Los Angeles (UCLA). Restul este responsabilitatea firmei BBN: ei construiesc computere Honeywell pt. nodurile de retea (Interface Message Processors:IMPs), realizeaza softul necesar , il instaleaza si testeaza totul. IMPs sunt de fapt inimileretelei. Atunci cand limbajele electronice a 2 calculatoare vor sa faca schimb de date in retea, un computer universitar conectat la retea trebuie sa traduca mai intai datele in soft-ul standard al retelei si sa il trimita prin IMP-ul lui. Apoi acesta trimite datele unui al doilea IMP din apropierea destinatarului care preia retraducerea necesara. Astfel IMP-urile sunt doar interstatii care intermediaza trimiterea datelor mai departe. Frank Heart e omul care obtine un contract profitabil pt. BBN. Tehniceanul avea destula experienta in instalarea de computere, in special a celor cu care se lucra in timp real, de ex. la supravegherea militara a spatiului aerian sau la masurarea miscarilor seismice. Pt. aceste activitati intra mii de date in computer , date pe care acesta le prelucreaza si le prezinta intr-o forma mai accesibila. In comparatie cu acestea , problemele de la ARPA i se par lui Heart mai putin complicate. In primul caz el dispune de calculator si legaturi telefonice , iar in cel de al doilea se poate baza pe conceptul lui Baran si Davies care prevad o retea prin care sa fie transmise pachete de date; nu in ultimul rand are si realizarile lui Taylor si Roberts.Acum el pune totul impreuna .
13

Tehnologii Multimedia

Din echipa lui Heart fac parte doar 12 oameni. Specialistii in hard si soft au aproape toti in jur de 30 de ani , unii arata mai degraba ca niste hipioti decat ca niste muncitori ai Pentagonului, avand par lung si barba.Unul nu a purtat niciodata pantofi pe care sa-i poti lustrui decat la nunta lui. Altii si-au lipit mici abtibilde cu semnul Omega pe revere. Simbolul pt. rezistenta electrica este un semn specific luptatorilor impotriva razboiului din Vietnam. Atitudinea anarhista a echipei BBN devine tipica pt. gruparea Internet a primelor 2 decenii. In timp ce specialistii soft scriu programele de baza pt. retea colegii lor care se ocupa de hardware trebuie sa modifice calculatoarele Honeywell DDP-516. Calculatorul nu are loc pt. discheta si nici placa de baza. Programele pot fi citite numai pe role de hartie , totusi majoritatea schimbarilor au loc in interiorul aparatului. Astazi schimbarile din computere sunt controlate de soft cu ajutorul mousului (daca nu sunt chiar automate). Dar oamenii lui Heart trebuie sa intervina la fiecare modificare in viata interioara a calculatorului. Dupa 9 luni de munca asidua au terminat: softul calculatorului central al retelei e lung de 6000 cuvinte (inscrise pe 8000m. banda de hartie). Acesta e instalat si functioneaza fara greseala. Duminica, 30 august, 1969, cu 2 zile inainte de termen pleaca primul IMP spre UCLA. O luna mai tarziu e conectat Stanfordul si astfel se naste reteaua ARPA. Prima prabusire are loc pe 29 octombrie 1969, ca urmare a unei reactii neprevazute a calculatorului din Stanford. Totusi aceasta e rezolvata repede caci Charley Klime poate folosi informatiile din calculatorul aflat la 520km. distanta de Stanford. Pana la 1 decembrie sunt conectate si universitatile din Santa Barbara si Utah. In timp ce se construieste reteaua ARPA, NASA isi trimite primi astronauti pe luna. Mii de specialisti lucreaza pt. programul Apollo, iar milioane de oameni urmaresc succesul acestuia. Reteaua ARPA se compune insa doar din 4 puncte nodale, e folosita numai de cativa oameni, trecand neobservata de restul lumii. In 1969 centrala ARPA este exilata in Siberia. Muncitorii trebuie sa se mute de la Pentagon in cateva birouri inchiriate intr-o suburbie a Washingtonului, bugetul lor fiind redus drastic. Bob Taylor, care e insarcinat de catre Pentagon sa plece in Vietnam, paraseste dezamagit agentia. In 1970 se pare ca zborul in cosmos este un proiect de viitor si reteaua de calculatoare e doar un hoby obscur al catorva cercetatori de pe coasta de vest. Pana in 1971 reteaua creste la 23 hosts, o retea de 23 de calculatoare care acum e utilizata de sute de specialisti. ARPA, ce devine din 1972 DARPA (D=defense- aparare si trebuie sa sublinieze faptul ca agentia e subordonata Pentagonului) plateste firma BBN pt. munca prestata si repartizeaza bani noilor utilizatori. Universitatile isi asuma costurile curente :un acces la retea costa datorita taxei pt. legatura telefonica in jur de 10 000$ pe an , atat de scump incat unele institutii nu sunt interesate. In medie trec zilnic prin retea numai aprox. 675000 pachete (1 pachet =100biti) care utilizeaza 2% din capacitatea existenta. Cu toate acestea computerele pot fi conectate la retea numai ca Master- Slave, ceea ce inseamna ca un computer foloseste un al doilea ca inlocuitor extern asemanator unui tipograf. Astfel primul computer poate de ex. sa ajute la extinderea capacitatilor celui de al doilea. O comunicare la acelasi nivel intre cercetatorii de la ambele capete ale retelei in ceea ce priveste schimbul de date este posibila doar incepand cu luna iulie 1972 printr-un soft nou. Numarul utilizatorilor e inca prea mic iar interesele lor prea diverse. Doi cercetatori de la universitatea Massachusetts lucreaza pt. prima data impreuna in acest domeniu.Ei scriu pe un calculator al universitatii Harvard un
14

Tehnologii Multimedia

progam care faciliteaza aterizarea unui avion pe un portavion. Datele obtinute sunt transmise prin retea la un calculator specializat in reprezentari grafice de la MIT. Acesta transforma datele in grafice si le trimite inapoi intr-un timp scurt. Astfel cei doi pot vizualiza graficele pe calculatorul lor. Din pacate acesta ramane doar un experiment interesant. Totusi din 1972 pana in 1977 reteaua se transforma dintr-o instalatie tehnica supradimensionata , folosita de cativa specialisti in ceva cu totul diferit: un mediu global de comunicare. La inceputul anilor70 ea cunoaste o dezvoltare uimitoare. Tehnica se dezvolta atat de rapid, incat independent de cercetatorii de la DARPA incep sa apara retele in mai multe tari. Dar toate folosesc standarde diferite, fiind ca niste insule izolate, despartite de incompatibilitati imense. Pt. prima data in 1974 doi americani reusesc sa construiasca un pod virtual de la o retea la alta . Robert Kahn e matematician pe coasta de est si a lucrat intamplator la construirea retelei ARPA. Vinton Cherf traieste in California , e un excentric specialist in computerer si era student la UCLA cand s-a pus in functie prima retea ARPA. Ei s-au cunoscut pri intermediul muncii lor si au hotarat sa dezvolte o metoda ca sa conecteze reteaua ARPA la celelalte. In mai 1974, ei publica in revista IEEE Transactions on Communications un articol cu titlul A Protocol of Packet Network Intercommunication. Ei propun introducerea de Gateways- Computer ce trebuie sa serveasca drept emitatori, receptori si traducatori de la o retea la alta. Standardele soft valabile pt. aceste Gateways ei le numesc TCP, iar mai tarziu TCP/IP-Transmission Control Protocol/Internet Protocol. Internet Protocol- reprezinta de fapt momentul nasterii Internetului, reteaua retelelor. Cherf si Kahn propun un software cu tot felul de date impachetate, astfel putand fi transmise in toate retelele. Aceste date vor fi apoi despachetate in fiecare retea si recunoscute ca texte, cifre sau grafice. Cea mai buna analogie la TCP/IP este marfa dintr-un container:continutul containerului nu conteaza deoarece toate cutiile transportate au o marime standard, de aceea ele pot fi transportate cu camionul, vaporul sau avionul, incarcate si descarcate fara probleme. TCP/IP defineste masurile containerului de date, iar portii de acces a computerului ii corespund deasemenea macaralele standard cu care containerul este mutat de pe un mijloc de transport pe altul. Cum este incarcat containerul, cand pleaca ,cum e descarcat, cand ajunge la destinatie si care e continutul lui toate acestea sunt pt. sistemul marfa la fel de nesemnificative ca si pt. Internet. In octombrie 1977 prounerile lui Cherf si Kahn sunt modificate. Reteaua ARPA este conectata prin reteaua regionala de transmisie radio San Fransisco Bay Packet Radio Net la reteaua SATNET cu o legatura prin satelit intre USA si Anglia. Asa se naste Internetul original. In jur de 120 de adrese sunt inregistrate in retea pana in acel moment, dar cantitatea de date va creste foarte mult. In 1972 inginerul R Tomlinson de la BBN produce un software prin care poti trimite scrisori electronice.El are nevoie numai de 3 saptamani ca sa scrie primul program de E-Mail din lume (de fapt sunt 2 programe: SNDMSG pt. a compune si trimite mesaje si READMAIL pt. a le citi). La scurt timp dupa aceea il lanseaza in retea si in decurs de cateva saptamani e copiat de toti utilizatorii entuziasti. Tomlinson este si inventatorul semnului @. Pt. ca mesajele electronice sa ajunga la destinatie trebuie sa aiba o adresa precisa. Inginerul se hotaraste sa indice intai numele destinatarului si apoi a caii pe care expeditorul il foloseste.

15

Tehnologii Multimedia

Dar cum sa deosebesti clar cele 2 elemente ? Linii oblice, puncte, virgule sau alte semne aveau de mult o semnifictie precisa.Tomlinson descopera pe tastatura lui un semn care 20 de ani mai tarziu va deveni iconul pt. Internet. El il foloseste ca semn despartitor pe formularul de adresare. In 1973 E-Mail-urile cuprind deja 3 sferturi din cantitatea de date tansmisa prin Internet. Datorita fluxului mare de E-Mailuri in 1975 managerul programului DARPA are o alta idee. Stephen Walker stie ca expertii in computere din intreaga lume lucreaza la noi programe de E-Mail. De aceea in iunie 1975 Walker trimite EMailuri la sute de oameni interesati si propune ceva nou: grupe de discutii in retea El instaleaza un calculator finantat de DARPA , pe care oricine , oricand il poate vizita online si, care e totodata forumul discutiillor.Oricine poate face acolo propuneri pe tema E-Mail , poate pune intrebari sau isi pot exprima opinia. Fiecare contributie e publica. Message Services Group (Msg Group) devine un punct de intalnire virtual pt. toti specialistii care se ocupa de probleme tehnice, juridice sau de alta natura prin intermediul E-Mailului si astfel apare primul forum de discutii online din istorie. Asa se naste lumea virtuala. Reteaua ARPA, creata initial pt. a asigura schimbul de date dintre diferite institutii de cercetare, devine din 1972 un mediu rapid de comunicare. Incepand din 1975 ea se transforma pt. unii utilizatori dintr-o simpla unealta intr-o lume de sine statatoare, intr-un alt univers. Acest univers sustinut de retea nu e real deoarece ii lipseste dimensiunea materiala. Dar pt. adeptii lui nu exista nici o diferenta intre o discutie la un seminar sau intr-o cafenea si discutia intr-un newsgroup. Dinpotriva, numai intr-un spatiu virtual se pot intalni in acelasi timp oameni din New York, Berlin si Singapore. Datorita E-Mailului si lumii virtuale Internetul continua sa se dezvolte. In 1973,acesta era folosit de catre 2000 de oameni, 8 ani mai tarziu sunt cam 500 000 Users pe 188 Hosts. Internetul capata astfel propria lui dinamica care nu mai poate fi controlata. Retelele individuale sunt finantate si administrate de anumite organizatii, dar intregul Reteaua retelelor nu are nici o centrala,nici o administratie sau vreo forma de instanta superioara. Un ex. elocvent pt. aceasta dinamica aflata sub semnul anarhiei este standardul international TCP/IP. De fapt acesta nu e nimic altceva decat o propunere publicata intr-un ziar si care a fost adoptata deoarece s-a dovedit practicabila. La inceputul anilor 70 cativa membrii din diferite guverne europene au incercat sa impuna un alt standard alcatuit de International Standardization Org. (ISO), dar nu au reusit fiindca nimeni din retea nu a luat in considerare propunerea lor. Alte reforme decurg mai putin intamplator dar sunt impuse doar prin consens. Trei cercetatori americani de la intreprinderile DARPA se intalnesc pt. a clarifica incurcaturile adreselor din retea. Abia dupa ani de discutii cad deacord asupra a 7 top-level-domains, acele prescurtari ale denumirilor inscrise dupa punct care indica carui domeniu ii apartine cel ce ofera informatia in retea: .edu(universitati si alte forme deinvatamant) .com(firme) .gov(guvernul american) .mil(armata americana) .org(organizatii necomerciale) .net(firme care se ocupa de retea0
16

Tehnologii Multimedia

.int(organizatii internationale) Mai tarziu sunt introduse si prescurtari pt. tari, (de ex. .ro pt. Romania) In 1986 , reprezentantii retelelor care alcatuiesc Internetul adopta aceste standarde care functioneaza si in prezent. Acesti reprezentanti nu au fost niciodata alesi, ci pur si simplu s-au reunit intr-un loc incercand sa stabileasca anumite reguli pt. haosul din retea. Liderul acestei initiative a fost DARPA. Dar nici aceasta si nici alta institutie nu e destul de puternica sa impuna in mod categoric o reforma fara acordul tuturor participantilor.Nimeni nu poate guverna singur reteaua Internet. In anii 80 reteaua se dezvolta rapid, mai ales datorita computerelor personale(PC) care apar pe piata din 1978. Se dezvolta totodata si subretele comerciale- ca AOL sau T-Online, ce ofera clientilor contracost un sistem central propriu cu informatii foarte variate. Aceste retele sunt deschise, reprezentand pt. utilizatori niste porti de intrare pe Internet. Toate conceptele de retele inchise care isi ofera serviciile dar nu faciliteaza acces Internet sunt falimentare. Incetul cu incetul aceasta retea globala se tese tot mai strans. In toamna anului 1989 se inregistreaza 159000 Hosts, ceea ce inseamna o dublare a numarului calculatoarelor in decurs de 9 luni. Cu toate acestea Internetul ramane in continuare un Insider. Cine vrea sa il foloseasca trebuie sa se priceapa la computere si sa introduca multiple comenzi. Instalatia ce ofera acces Internet necesita cunostinte temeinice de functionare a sistemului dar si capacitatea de a elimina greselile neprevazute. Deci ce mai lipseste este un software prin care, chiar si necunoscatorii sa poata face primul pas spre Internet. Cafeneaua centrului european de cercetare CERN, Geneva, august,1991. Britanicul Timothy Berners Lee1 a studiat fizica la Oxford dar apoi a devenit un pasionat al computerelor si lucreaza de 7 ani ca specialist in computere la CERN. Alinierea internationala a CERN reprezinta pt. Lee o mare problema. In acest centru lucreaza cercetatori din UE. si din alte tari. 3000 de oameni fac parte din echipa permanenta si alti 7000 sunt colaboratori.

Dar cine e de fapt prezent? Cine la ce proiect lucreaza? Cum se coreleaza proiectele intre ele? Acestea sunt intrebari la care Lee nu poate gasi un raspuns atata timp cat fiecare cercetator pare sa lucreze pe un calculator personal cu un limbaj propriu de programare.Problema lui e urmatoarea: mai multi oameni produc o cantitate de date pe diferite computere fara ca acestea sa poata fi conectate direct unul cu celalalt.
1

Informatii actuale despre Tim Berners-Lee se gasesc pe W3C (http://www.w3.org/) sau http://www.w3.org/People/Berners-Lee/ si pe blogul propiu http://dig.csail.mit.edu/breadcrumbs/blog/4 - Diana 17

Tehnologii Multimedia

In 1980 Lee creaza un program in acest scop dar plecand de la CERN pt. o perioada mai lunga de timp, la intoarcere nu il mai gaseste. Atunci o ia de la inceput caci doreste sa conecteze toate computerele de la CERN printr-un software care sa fie independent de sistemul folosit de fiecare cercetator in parte. Pana in acel moment puteai gasi informatii pe Internet , dar printr-un proces complicat , toate datele fiind ordonate ierarhic. Daca doreai sa cumulezi o informatie A, cu o alta B trebuia neaparat sa cunosti calea care sa te conduca la cele 2 informatii aflate in locatii diferite. O analogie cu lumea reala ar fi urmatoarea: Un cercetator se informeaza citind o carte despre alcatuirea atomilor in biblioteca unei universitati. Daca vrea apoi sa citeasca ceva despre istoria cercetarilor nucleare trebuie sa paraseasca biblioteca de fizica si sa mearga in cladirea bibliotecii de stiinte, sa caute la sectia de istorie unde poate gasi carti despre istoria cercetarilor atomice. In lumea reala purtatorii de informatii sunt obiectele:cartile, exponatele unei colectii, pozele. De aceea nu pot fi pastrate toate in acelasi loc. Dar in lumea virtuala exista numai date binare (formate din 1 si 0) si in principiu doua informatii din domenii diferite pot fi conectate foarte rapid. Principiul prin care o informatie o poti lega (din engleza link) de o alta informatie se cheama hipertext.Ca sa realizezi un link memorezi in calculator atunci cand introduci niste date si trimiterile spre alte informatii din acelasi context. Cand o informatie este legata de celelalte pe acest principiu , un link te conduce automat la multe alte link-uri. Asa se naste o retea nesfarsita care prezinta asemanari cu structura asociativa a creierului uman. Dar intr-o retea ce nu are centrala inseamna ca toate link-urile se situeza pe acelasi nivel. Lee dazvolta mai intai o retea de date strans legate intre ele la institutul CERN, pt. a avea o mai buna supraveghere a proiectelor. La sfarsitul lunii martie 1989 el propune consiliului de conducere al CERN ca noul sau program sa fie instalat pe calculatoarele institutului si vrea sa il denumeasca The Information Mine(TIM). Mai apoi se hotaraste pt. numele World Wide Web, deoarece el spera ca acest soft va fi instalat in viitor si pe Internet. Din pacate insa nimeni nu ia in serios propunerea lui pe care o va repeta si in anul urmator. Lee si colegul sau R Cailliau, primul lui asociat increzator in proiect petrec ore intregi in cafeneaua de la CERN unde incearca sa-i convinga pe scepticii cercetatori de beneficiile programului WWW. Treptat ei reusesc,iar primii colaboratori care isi instaleaza programul sunt multumiti. Munca lor de convingere contribuie intr-adevar la succesul programului. In mai 1991, un cercetator de la Stanford care viziteaza CERN afla despre program si il instaleaza in computerele universitatii in care lucreaza. Asadar dupa 7 ani de munca si 2 ani de lobby intens programul devine cunoscut: in august 1991 Lee lanseaza softul WWW. pe Internet pt. toata lumea. Pt. cei de la CERN conceptul de hipertext nu a fost niciodata cu adevarat necesar, intrucat acolo exista o centrala capabila sa gestioneze informatii bine organizate dintr-un domeniu. Dar pe de alta parte Internetul, fara centrala a devenit pt. utilizatorul individual un mediu care nu mai poate fi cuprins cu mintea. Niciunde nu apar liste cu adrese de E-Mail sau cu date despre toti cei care ofera informatii pe Net. Cine navigheaza pe Internet incepand cu 1991 trebuie sa stie exact ce cauta. Legatura prin hipertext iti ofera totusi posibilitatea sa te strecori prin acest noian de date. Cu link-urile utilizatorul sare de la o pagina la alta, de la un calculator la altul. Expresia a naviga pe Internet te induce oarecum in eroare deoarece utilizatorul de fapt mai mult sare dintr-o parte in alta ca o minge de pinpong.
18

Tehnologii Multimedia

Mediul global: haotic, de neguvernat si totisi nu fara reguli Intre timp Internetul a evoluat atat de mult incat nimeni nu mai poate avea o privire de ansamblu aspra lui. Cu toate acestea WWW. ofera acum oricarei persoana interesate sansa de a folosi doar anumite pagini din Internet pt. a-si satisface nevoia de informatii. Reactia adeptilor retelei depaseste pe deplin asteptarile: zeci, apoi sute si in final mii de ofertanti creaza pagini www. In 1993- anul cand CERN , firma la care lucra Lee, a renuntat oficial la toate drepturile asupra softului WWW, cantitatea de date transmisa prin acest program standard a crescut cu 341634%. Incepand cu www Internetul a spart ghetoul celor obsedati de computere. Datorita hipertextului, nu numai cautarea a devenit mult mai simpla, ci Lee si-a creat astfel softul incat expertii pot scrie doar programe cu comenzi simple. Acum intradevar Internetul e accesibil pt. oricine are posibilitatea sa deschida un calculator. In vara anului 1992- la aprox. 12 luni dupa lansarea gratuita a softului WWW s-au inregistrat mai mult de 1000000 Hosts in retea. Popularitatea acestuia a crescut atat de mult ca a starnit reactia politicienilor. Ei au adoptat in 23 noiembrie 1992 legea Boucher prin care reteaua a fost deschisa firmelor private. Comertul prin Internet nu mai e acum o noutate. Prima firma Symbolics. com se inregistrase pe 15 martie 1985. Programatorul John McAfee a lansat in retea in 1989 un program antivirus cu toate ca pana atunci alti pionieri in domeniu lucrasera intr-o atmosfera destul de obscura. Dar acum totul e permis. Primul care profita de acest lucru e un student din vestul Americii. Marc Andreessen si cativa prieteni de-ai lui isi petrec multe nopti in fata computerelor de la universitatea Illinois. Ei sunt participantii la o cursa neoficiala: de cand exista softul WWW in retea, multi studenti din USA lucreza la realizarea unui program Browser care sa potenteze softul WWW Acestea sunt suprafete grafice destinate utilizatorilor care sa faciliteze cautarea informatiilor pe Internet. Browserele folosesc legatura prin hipertext si ofera utilizatorilor un Layout grafic care este activat cu putine comenzi sau cu mouse-clicuri. Andreessen si colegii lui castiga in final cursa. In februarie 1993 ei lanseaza in retea programul Mosaic, un soft care pt. prima data ii ofera Internetului o fata. Mosaic se gaseste pe gratis in retea iar in cateva luni devine atat de cunoscut incat Andreessen se hotareste sa faca din asta o afacere. El isi infinteaza propria firma si dezvolta programul Mosaic mai departe in Netscape Communicator. Noul browser este disponibil din 15 decembrie din nou pe gratis. In august 1995, firma Netscape Communictions e cotata la bursa - o firma care se infiintase doar cu 16 luni in urma si a carui produs era daruit clientilor. Actiunile firmei cresc de la 27$ la 71$ si in decurs de 8 ore ea valoreaza 4,4 miliarde$. Dupa Netscape apar si alte firma deoarece intre timp milioane de oameni folosesc Internetul. Din reteauaARPA(care s-a desfintat in 1990, calculatorul central fiind inchis)s-a dezvoltat intr-un timp foarte scurt un mediu electronic atotcuprinzator. Internetul se aseamana acum cu sistemul de strazi din diferite parti ale globului. In Africa spre ex. locuitorii satelor de acolo sunt responsabili de putinele drumuri pe care le au, in timp ce in USA altii controleaza autostrazi nationale ce se intind pe jumatate de continent, dar toate impreuna formeaza o retea. Cu o masina poti sa parcurgi in principiu intreg sistemul de strazi. Totusi niciunde nu exista o centrala a strazilor lumii care sa impuna reguli general valabile sau sa

19

Tehnologii Multimedia

descongestioneze traficul. Cine calatoreste cu masina in jurul lumii are nevoie de multe harti si trebuie sa tina cont de multe sisteme de reguli. Internetul e si el un fel de retea de strazi, doar ca e o retea virtuala si mult mai complexa. Aici orice utilizator poate sa-si creeze propria harta cu ajutorul lui www. Browserul e masinacu care se deplaseaza pe strazile virtuale. Fiecare site din retea reprezinta un magazin, o cafenea sau un hotel de pe aceste strazi. Utilizatorul, un student din Hamburg de ex. poate vizita site-ul unei librari din Seattle, se poate uita la posterele, vitrinele si cartile expuse iar in final poate cumpara din acest magazin. Dar el nu are acces la gandurile ascunse, adica la alte informatii secrete stocate in calculatorul strain. De aceea ramane un anonim sau dezvaluie doar putin din personalitatea lui, isi dezvaluie identitatea si probabil cate ceva din preferintele lui. Pe aceste strazi exista insa si hoti hackeri - care folosind anumite programe speciale pt. a intra in visele ascunse ale altora, pt. a fura date de acolo sau a le distruge. Pe Internet circula astazi cifre de miliarde datorita comertului cu carti, aparate electronice, CD-uri si datorita agentiilor de turism. Unele firme precum AOL sunt in prezent mult mai valoroase decat gigantii vechii economii (Old Economy) ori decat marii constructori de masini ai lumii ca General Motors. Printre acestea nu se mai regaseste nici unul din pionierii Internetului Paul Baran sau Donald Davies, Bob Taylor, Frank Heart, Ray Tomlinson care au facut cariera in domeniul computerelor dar nu s-au imbogatit de pe urma inventiilor lor. World Wide Web, februarie 2001 Cine guverneaza Internetul? Reteaua nu are centrala dar fiecare computer trebuie sa aiba propria adresa si un nume propriu pt. ca un utilizator sa il poata gasi. Cine repartizeaza aceste denumiri, cel putin are puterea unui om care sta in fata usii: nu stie cum functioneaza magazinul dar pote sa ii impiedice pe ceilalti sa o ia inainte. Procedura de distribuire a denumirilor pe Internet este supravegheata de ICANN- The International Corporation for Assigned Names and Numbers, o organizatie infiintata din initiativa guvernului american cu sediul la Los Angeles. Zece din cei 19 membrii ai consiliului de conducere sunt numiti de catre cei care se ocupa de retea. Cinci directori au fost alesi in anul 2000 direct de catre utilizatori, iar cele 4 locuri ramase libere trebuie ocupate in viitor tot prin alegeri. Dar pt. ca nimeni nu poate impiedica in mod eficient manipularea nici ICANN nu este o comisie pe deplin democratica. Cu toate acestea organizatia, a carui presedinte este in prezent pionierul retelei Vint Cerf, incearca sa devina mai transparenta in deciziile adoptate, insa votul decisiv nu mai reflecta numai parerea firmelor din domeniu ci are adesea si un puternic caracter politic. Acesta e si cazul prescurtarilor pt. tari , ca de ex: .ps care a fost atribuita Palestinei fara sa fi fost vreodata folosita si in lumea reala. Inainte ca ICANN sa-si dea acordul pt. alte terminatii (in noiembrie, 2000) ca aero pt. aeroporturi si companii aeriene, oricine putea inainta propuneri daca platea o taxa in valoare de 50000$. Prin aceasta au castigat doar marile companii in detrimentul unor organizatii de utilizatori sau persoane private. Internetul, datorita popularitatii sale nu mai e de mult un loc de intalnire al specialistilor, ci a devenit campul de batalie al marilor concerne. Armele folosite sunt: propaganda, sabotajul, spionajul,distrugerea precum si repertoriul clasic de lupta care a cuprins si lumea virtuala.

20

Tehnologii Multimedia

Guvernul de la Taiwan s-a plans in august 1999 ca intr-o saptamana au fost bombardati cu 72000 de E-Mailuri si virusi de catre unitatile specializate in computere ale armatei de la Beijing. Dar, spre deosebire de lumea reala marimea armatei conteza mai putb in in cyberwar. Fiecare surfer poate deveni un franctiror virtual care ataca singur o supraputere. In 1998, un elev in varsta de 18 ani din Tel Aviv a spart codul de acces al Pentagonului. In prima zi a razboiului din Kosovo (1999) sarbii au reusit sa strice serverul NATO trimitand mii de E-Mailuri pana cand acesta a cedat datorita fluxului prea mare de informatii. E poate o ironie a soartei faptul ca o agentie a Pentagonului a finantat prima retea de calculatoare din istorie, iar astazi aproape nici o tara nu e atat de vulnerabila in razboiul virtal ca USA. Acolo comunicarea si informarea armatei, guvernului si economiei depind mai mult ca oriunde in lume de Internet. Un expert american chiar si-a marturisit temerea ca aceasta supraputere ar putea fi invadata de un Pearl Harbour electronic . De aceea astazi tot mai multi oameni de la Pentagon cerceteaza riscurile Internetului, cu mult mai multi decat cei care s-au ocupat in trecut de realizarea acestei retele.

21