Relatia dintre bacteriile cariogene si pH-ul placii bacteriene la marginea protezei fixe

Edentatie partial redusa

Student: Moales Bogdan Vasile gr.8 an IV

U.M.F. Iasi Facultatea de Medicina Dentara

Relatia dintre bacteriile cariogene si pHul placii bacteriene la marginea protezei fixe
Obiective: Scopul acestui studiu a fost de a investiga daca dintii restaurati protetic prezinta conditiile necesare recurentei leziunilor carioase. Metode: S-au folosit 20 de pacienti adulti care aveau atat un dinte sanatos cat si unul afectat in intregime si tratat cu o coroana de invelis, ambii in regiunea molara a aceleiasi arcade. S-a masurat pH-ul placii bacteriene din zona marginala a protezei dintelui tratat si pH-ul placii bacteriene aderenta zonei cervicale a dintelui natural. In aditie s-a masurat numarul bacteriilor cariogene (Streptococii mutans si Lactobacili) folosind kit-ul Diagnodent. Relatia dintre numarul bacteriilor cariogene si pH-ul placii bacteriene coorespunzatoare dintelui natural a fost investigata si comparata cu relatia dintre numarul bacteriilor cariogene si pH-ul placii bacteriene corespunzatoare dintelui tratat protetic. Rezultate: pH-ul placii bateriene a dinteleui tratat cu coroana de invelis s-a micsorat in timp ce numarul SM dar si a LB a crescut pe cand pH-ul dintelui natural a fost influentat doar de numarul SM. Concluzii: Cariile secundare au o mare probabilitate de aparitie in regiunea marginala a coroanei de invelis din cavitatea orala cu risc carios crescut daca nu se impune un plan de tratament preventiv al cariei dentare.

INTRODUCERE Cariile secundare de la marginea pieselor protetice sunt deseori intalnite in cazurile clinice de zi cu zi, uneori ducand la extractie datorita dezvoltarii leziunilor carioase subgingival. Cariile secundare apar din cauza mai multor factori precum adaptarea marginala inadecvata si acumularea de placa bacteriana. Kholer si Hager mentioneaza ca Streptococii mutans adera la marginea restaurarii timpuriu dupa cementare atunci cand pacientul are un risc cariogen ridicat. Atunci cand protezele fixe sunt amplasate in zone cu risc cariogen marit este posibil ca incidenta cariilor secundare sa devina foarte mare.

Cand incidenta cariilor secundare a fost investigata la pacienti in varsta de 19 ani de nationalitate Japonezi si Suedezi , prevalenta cariilor si DMFT a fost mai mare la cei Japonezi , probabil datorita diferentelor de strategie profilactica pentru copii si tineri adulti. Prevenirea aparitiei si dezvoltarii cariilor inca din perioada infantila reduce riscul bolii carioase si pierderea dintilor la maturitate. Asadar este necesar sa intelegem importanta tratamentului procesului a incidentei carioase. Tratamentul procesului se refera la evaluarea riscului carios a pacientului si adoptarea unui plan de tratament si prevenirea a bolii carioase adecvat in concordanta cu rezultatele obtinute. Tinta acestui program este reducerea placii bacteriene si reducerea decalciferii inaintea aparitiei cariilor dentare. Pe de alta parte tratamentul conventional al leziunilor carioase este considerat tratamentul rezultatelor. Chiar daca tratamentul restaurativ este bine realizat mediul cavitatii bucale nu se imbunatateste. Cariile secundare se vor dezvolta cu siguranta daca mediul oral nu se modifica. Dupa restaurari multiple se va ajunge in final la pierderea dintilor. Studiile anterioare au aratat clar ca dezvoltarea cariilor este puternic asociata cu factorii cariogeni in principal cu factorii microbieni. Totusi, in tratamentul procesului pentru prevenirea cariilor secundare, influenta SM, LB si nivelul pH-ului de la marginea coroanei de invelis nu a fost clarificata pana acum. In acest studiu ca un prim pas in tratamentul procesului cu privire la riscul carios, a fost evaluata relatia dintre numarul bacteriilor cariogene si pH-ul placii bacteriene.

MATERIALE SI METODE Au fost selectari 20 de pacienti de varsta medie si innaintata (7 barbati si 13 femei). Acestia au fost tratati doar cu proteza fixa. Atat dintii naturali cat si cei tratati protetic cu coroana de invelis se aflau in zona molara pe aceeasi arcada. S-au realizat 2 grupuri de dinti, cei naturali fara nici un fel de tratament sau leziune carioasa (41 de dinti) si cei care au fost tratati folosind coroane de invelis realizate din aliaj argint-paladiu sau aliaj de aur (69 de dinti) cimentate corespunzator. Adaptarea coroanei de invelis a fost examinata folosind sonda. Dispozitivul Cariostat (Dentsply-Sankin, Tokyo, Japan) a fost folosit pentru a determina valoarea pH-ului placii bacteriene. Placa bacteriana a fost colectata dupa o ora sau mai mult de la periajul dentar. Suprafata cervicala a dintior subiect a fost badijonata cu tampoane sterile, aproximativ de 10 ori, apoi au fost introduse imediat in mediul de cultura. Mediul de cultura a fost cultivat intr-un incubator la 37oC timp de 48h. Dupa

aceasta etapa valorile pH-ului au fost masurate folosind un aparat de masura al pH-ului (B-212, Horiba,Tokyo, Japan) pentru a obtine valoarea pH-ului placii dentare. Fig 1. In ceea ce priveste stabilirea numarului bacteriilor cariogene, precum SM si LB, s-a colectat saliva stimulata folosind metoda spit-out dupa ce pacientii au mestecat un gram de ceara de parafina timp de 5 minute. Colectarea salivei s-a efectuat intre ora 9:30 si 11:30 dimineata cu mult dupa servirea micului dejun. Saliva stimulata a fost cultivata folosind un kit de cultura simplificat (Dentocult SM, LB, Diagnostics Co.). Dupa cultivare, numarul SM si LB a fost masurat iar rezultatele au fost impartite in 4 grupe. TABEL 1

REZULTATE Figura 2 evidentiaza rezultate obtinute in grupul dintilor naturali.

In grupul dintilor naturali pH-ul devine mai mic iar numarul SM creste, diferenta fiind evidenta. Asadar a fost efectuat un test comparativ multiplu si o diferenta semnificativa a fost notata intre clasele 0 si 1 si clasa 2 pentru SM. Valoarea pH-ului devine mai mica odata cu cresterea numarului de LB, cu toate acestea nu s-a observat nici o diferenta statistica signifianta intre valorile pH-ului si numarul LB.

Figura 3 evidentiaza rezultatele obtinute in grupul dintilor tratati protetic.

In grupul dintilor tratati protetic cu coroana de invelis, pH-ul devine mai mic odata cu cresterea numarului SM aratand o diferenta semnificanta. Mai mult, pH-ul placii bacteriene a scazut odata cu cresterea numarului LB.Rezultatul testului comparativ multiplu arata diferente semnificative intre clasele 0 si 1 si clasa 2 si intre clasele 0 si 1 si clasa 3 pentru SM ca si risc carios. In ce priveste LB s-a constatat o diferenta notabila intre clasa 0 si clasele 2 si 3. Valorile pH-ului au scazut direct proportional cu majorarea numarului LB.

DISCUTII Au fost alesi subiecti de studiu doar pacientii cu proteze fixe. Studiile anterioare au aratat ca pacientii cu proteze amovibile prezinta un risc carios crescut iar rezultatele obtinute nu ar fi fost in concordanta cu studiul in cauza. Kit-ul Dentocult a fost folosit pentru a investiga mediul oral al cavitatii bucale in vederea stabilirii riscului cariogen. Utilitatea acestuia a fost raportata in numeroase studii din mai multe tari si un studiu epidemiologic intreprins de WHO in care nu s-a tinut cont doar de fluxul salivar si capacitatea tampon a salivei stimulate ci si de examenul microbiologic. Dispozitivul Cariostat folosit pentru acest experiment este intrebuintat pe scara larga in teste privind activitatea carioasa. Prin metoda Cariostat TM, placa bacteriana este introdusa intr-o solutie cu concentratie mare de zaharoza, continutul acid crescand concomitent cu

proliferarea bacteriilor din placa bacteriana. Activitatea carioasa este evaluata pe baza diferentelor de culoare ale indicatorilor de pH. Pentru ca acest studiu sa aiba acuratete s-a folosit metoda lui Yamaga et al. unde valorile pH-uli ale culturilor au fost stabilte cu un aparat de masura al pH-ului. In grupul dintilor naturali pH-ul placii bacteriene a devenit mai mic odata cu cresterea numarului de SM. Numarul SM are tendinta sa creasca cu cat pH-ul placii bacteriene din zona cervicala a dintelui scade, dar o diferenta semnificanta a fost notata doar intre grupurile cu risc SM scazut si mediu. Acest lucru poate fi ca urmare a variatiei a pH-ului placii bacteriene pentru subiectii cu risc crescut de SM. Streptococcus mutans (SM) este o bacterie cariogena care adera chiar si la suprafata neteda a dintilor. Decalcifierea cementului radicular se poate instala daca exista suprafata radiculara expusa. Pe de alta parte pH-ul placii bacteriene a coborat si cu cresterea numarului de LB. Totusi nu s-a raportat nici o evidenta significanta. In grupul dintilor tratati protetic cu coroana de invelis s-a aratat ca pH-ul placii bacteriene din jurul marginii protezei a fost influentat atat de SM cat si de LB. pH-ul placii bacteriene din zona marginala a protezei a scazut odata cu cresterea numarului bacteriilor cariogene si a fost mai mic decat pH-ul placii bacteriene a dintilor naturali, sugerand o influenta majora a numarului de bacterii cariogene. LB sunt deseori descoperiti in zone precum fosete, fisuri si leziuni carioase. Sa raportat ca numarul de SM si LB creste in cavitatea orala dupa protezarea fixa in special numarul LB ceea ce indica o buna aderare la marginea protezei. Este foarte posibil ca leziunea carioasa secundara sa apara chiar daca inchiderea marginala este buna daca riscul carios nu este redus.

CONCLUZII Pentru realizarea tratamentul procesului a cariilor secundare, a fost investigata relatia dintre numarul bacteriilor cariogene si valorile pH-ului pentru dintii naturali si pentru dintii care au urmat un tratament protetic prin coroana de invelis. Sa descoperit ca pH-ul placii bacteriene a dintilor naturali a fost influentat doar de numarul de SM pe cand pH-ul dintilor tratati prin coroana de invelis a fost influentat atat de SM cat si de LB. Aceste descoperiri pun in lumina faptul ca este crucial sa micsoram numarul bacteriilor cariogene pentru a reduce riscul carios in special numarul LB atunci cand s-a efectuat un tratament protetic.