Virgiliu Gheorghe Psihopedagog Nicoleta Criveanu Asist. Univ. Drd, Ing. Andrei Draigulinescu Efectele micului ecran asupra mintii copilului Editura Prodromos Asociatia Pentru Apiirarea Familiei $i Copilului 2007Referenti: Prof univ. dr Hie Badescu, directorul directorul Centrului de Geopolitica si Antropologie Vizuala al Universititii Bucuresti Dr. Elisabeta Negreanu, cercetator stiintific Institutul de Studii ale Educatiei, Ministerul Educatiei si invatamAntului Dr Rodica Nanu, medic pediatru, consultant UNESCU Descrierea CIP a Bibliotect Nationale a Komanie! (GHEORGHE, VIRGILIU; CRIVEANU, NICOLETA; DRAGULINESCU, ANDREI Efectele micula eeran asupra minticopitului/ Virgiu Gheorghe, NicoletaCrivean, ‘Andtei Drigulinescu, ~ Bucuresti: Prodromos, 2007 ISBN 13. 978.973-87900-2 Nota Adeseori in ultimul an am fost intrebat despre motivul care m-a determinat s scriu cartea Efectele televiziunii asupra mintii umane. in general, rispundeam simplu: o conjunctura, o simpli discutie; este greu de inteles ins’ cum o intélnire oarecare poate schimba viata unui om. Voi reda in continuare aceasta intamplare cu gandul ci cea ce m-a determinat pe mine s&-mi schimb orizontul de preo- cupari va face si pe cititorii acestei c&rti si acorde mai mult atentie celor ce vor urma in urmA cu cinci ani am cunoscut un ténar american care mi-a fost coleg la un curs de specializare pe care kam urmat in strainata- te. Imprietenindu-ne, am petrecut mult timp impreuna povestind despre viata noastra de pana atunci. Cel mai mult m-a impresionat viata fratelui su Michael asupra cdreia reveneam adesea in discu- tiile noastre. Voi reproduce pe scurt povestea lui Michael, renun- tnd la dialogurile care s-au purtat atunci intre mine $i prietenul ‘meu John, pentru a scurta povestirea. Cand avea 10 ani - povestea el - parintii lor s-au despiirit. El a rimas cu tatdl lui, iar fratele su, care avea atunci numai 2 ani, a fost Juat de mama sa. ins mamei sale nu fi mai riménea aproape deloc timp si se ocupe de el, cici isi petrecea intreaga zi la serviciu, si ast- fel a fost nevoitd si angajeze o bond care si stea cu Michael. Aceasta {ns il Kisa pe fratele lui John s& stea ceasuri intregi in fata televizo- rului. Aceasta era o activitate care lui fi cea foarte mare plcere, iar bonei fi convenea, neavnd astfel deloc de furc& cu el. Mama cunog- tea aceasta, ins era multumita, crezAnd ca astfel el va invata o mul- time de lucruri, pe care nimeni altcineva nu ar avea timpul si i le spund, Michael devenea ins din ce in ce mai agitat si obraznic cu toti cei din jur, inclusiv cu mama sa. Ea nu putea si-i refuze nici o placere, ca o compensatie la timpul pe care nu putea si i acorde Michael era un copil inteligent, astfel c& in primii ani de scoala se prea ci nu va avea probleme Ja invititurd. Dar inci de pe 3atunei se observa la el o anumiti hiperactivitate si neatentie. Mai tdrziu aceste fenomene s-au accentuat. Dupi clasa a IV-a a inceput s& fnvete din ce in ce mai prost, devenind un elev problema, Nu pu- tea sta locului, nu se putea concentra la ore, era permanent distrat, extrem de irascibil si certaret, degi avea un suflet foarte bun. Mama a inceput sé-1 duc Ja doctori, pentru ca in final si constate ci sufera de ADHD (deficit de atentie cu hiperactivitate). Pentru ca si poata sta linistit in clasi, lui Michael i s-a dat sd ia ritalin, un seda- tiv care se administreaza foarte multor copii in America. Aces& era destul de linigtit cénd se uita la televizor sau cdnd se juca pe calcu- lator, dar in rest avea un comportament imposibil. Mai cu seam cind nu i se ficea pe plac devenea extrem de irascibil si agresiv, Dupd televizor au urmat jocurile pe calculator care fi ocupatt cea mai mare parte a timpului liber, jar apoi Internetul. Cum venea de la scoali se ageza la calculator, uitand chiar sisi mai méndnce. Doctorii au insistat mult pe king’ mama sas nu-1 mai lase atat de mult fn fata eeranului, fnsé ea nu se putea opune. Era suficient si se deschida discutia pentru ca Michael si faci o adevirata crizd de nervi sis devind violent. (Cu mare dificultate a reugit s& termine gcoala, prieteni na prea avea, iar cu fetele intimpina multe probleme, in principal dir. prici- nd cd s-a ingrisat foarte mult si de aceea se simtea complexat. De asemenea, se pare cA privitul la imagini de pe site-urile erotice de pe Internet i-a produs un dezechilibru atat psihologic cat si organic, c&ci nu mai poate intretine relatii sexuale normale cu 0 fat’. ‘Acum are 30 de ani (la inceputul anului 2002) $i st& acasd, A {incercat de mai multe ori s& se angajeze, dar nu rezistd mai mult de chteva zile. Este extrem de nelinigtit si distrat, nu are putere si se aotiveze $1 si se concentreze la munca pe care o are de facut, nu poate asculta si indeplini cea ce i se spune, degi la prima vedere pare o persoand normals, Mama sa este disperata, fiindcd igi d& seama cA nu este bun de nimic si nu stie ce o sf facd in viati dupa ce nu o's mai fie ea. in 4 afar de a sta pe Internet, a manca si a bea nu-i mai place si faci nimic altceva. Odati mi-a spus cé,nu-i mai vine si pardseasc’ hi- mea virtual, ci lumea reald il plictiseste si il oboseste grozav. Nu este singurul tana american fn situatia lui, Nenumirati copii suferd astiizi de ADHD, iar America este plind de adolescenti frus- ‘rat incapabil sd se descurce in viati, si igi ntemeieze o familie. Desi aceasta povestire m-a marcat mult, la vremea aceea, nici micar nu banuiam anvergura fenomenului. Totusi, am inceput si ma informez, att din cdrtile de specialitate provenite tn special din America, edt si prin discutiile purtate cu psihopedagogi, psihologi si medici, Odati cu trecerea timpului, in masura in care congtientizam pericolul am inceput tot mai mult s& m& géndese la scrierea unei cliti destinate publicului din Roménia, Din aceste friméntAri, tn uurma a peste patru ani de studii a rezultat volumul Bfectele televisiunii asupra mintii umane, Dupa aparitia cari am fost intrebat de unii dintre cititori cu ce ag compara televizorul, pentru a oferi o imagine sintetic& privind efectele acestei tehnologii asupra omului. Primul Iueru care mi-a venit in minte a fost aparatul roentgen, cel cu al cérui ajutor se fac radiografiile. Céteva secunde de expunerea la razele X ne pot oferi © imagine foarte utilé privind ruptura unui os sau o alt& afectiune organicd, si, prin urmare, o interventie precisa doctorului, terapia optima. Dar dacd in fiecare zi ne expunem céteva minute razelor X pentru a ne distra, viztalizdndu-ne oasele si organele interne, atunci, nu numai c& nu ne vom vindeca mai repede, ci, cu sigurant’, vom. muri in cétiva ani de o afectiune grava, cuin ar fi cancerul. La fel se intampla gi cu ecranul video. Desi exist’ posibilitatea obtinerii unui real folos de pe urma acestei tehnologii, folosirea nejudicioas& a sa s-ar putea s& aducd mai tarziu prejudicii incalculabile omului. Cat timp ar trebui alocat vizionarii, care este periodicitatea pe care acest obicei ar trebui si o aiba in viata noastra pentru ca si nu devind nociv, sunt intrebari la care ar trebui si gisim noi insine rispuns, {ntr-o lume in care televiziunea este principalul mijloc publicitar.