Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti Facultatea de Management, Managemetul Calitatii si Inovatiei

FABRICA DAR LACTATE INTRE PROGRES ECONOMIC SI DEZVOLTARE DURABILA

Student:
Anghel-Andreescu Cristian Daniel MASTER, ANUL I

~ 2010 ~

Cuprins:
1.Introducerepg1-2 2. Cresterea economica si mediul inconjurator.pg2-3 3. Dezvoltarea durabilapg3-5 4. Eficienta materialelorpg 5 5.Strategii de e efienticizare a materialelor...pg5-6 6.Definirea procesului de productie..........................................pg 6-9 7.Metode de organizare a productiei de baza..pg9-11 8. Metoda productiei individuale si de serie mica..pg11 9.Procesul de productie...pg11 10.Procesele tehnologice de fabricatie a produselor lactate pg12

11.Concluzii.pg 14 12.Bibliografiepg 15

Introducere:
In economia de piata, factorii de productie se afla in proprietatea agentilor economici care isi asuma responsabilitatea utilizarii lor in activitati impuse de piata, cu respectarea reglementarilor existente. Munca este activitatea constienta, specific umana desfacurata in scopul obtinerii de bunuri economice, in vederea satisfacerii trebuintelor Pamintul (natura) factorul de productie natural, este cadrul de desfasurare a tuturor activitatilor umane, principalul mijloc de productie in depozitul originar al resurselor de materii prime si energetic. Capitalul reprezinta totalitatea bunurilor produse prin munca si utilizarea pentru obtinerea altor bunuri material si servicii destinate vinzarii. Dupa modul in care se consuma si se inlocuieste, capitalul se imparte in capital fix si capital circulant : capitalul fix este format din bunuri material de folosinta indelungata , care sunt utilizate in mai multe cicluri de productie , se depreciaza treptat si sunt inlocuite dupa o

anumita perioada de timp. Capitalul circular este concretizat in resurse materiale, care se consuma in intregime intr-un singur ciclu de productie si se inlocuieste dupa fiecare nou ciclu. In cadrul acestuia, simt cuprinse: materiile prime, materialele de baza si auxiliare, semifabricatele, energia si combustibilul consumat in activitatile productive, resurse banesti etc. Coninutul activitii de producie are un caracter complex i cuprinde att activiti de fabricaie propriu-zise ct i activiti de laborator, de cercetare i asimilare n fabricaie a noilor produse etc. Fabricaia este o activitate de producie care transform materiile prime n produse finite de un nivel calitativ ct mai ridicat i cu costuri ct mai reduse. 1.2. Procesul de producie Procesul de producie este format din : - procesul tehnologic ; -procesul de munc. 1.2.1. Procesul tehnologic Procesul tehnologic este format din ansamblul operaiilor tehnologice prin care se realizeaz un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modific att forma i structura ct i compoziia chimic a diverselor materii prime pe care le prelucreaz. Procesele de producie sunt: -elementare; -complexe. Procesele de producie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obine printro singur operaie tehnologic. Procesele de producie complexe exist atunci cnd asupra obiectelor muncii se execut mai multe operaii tehnologice. 1.2.2. Procesul de munc Procesele de munc sunt acele procese prin care factorul uman acioneaz asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de munc. Pe lnga procesele de munc i tehnologice n unele ramuri industriale exist i procese naturale n cadrul crora obiectele muncii sufer transformri fizice i chimice sub aciunea unor factori naturali (industria alimentar-procese de fermentaie,industria mobilei-procese de uscare a lemnului, etc.). CRESTEREA ECONOMICA SI MEDIUL INCONJURATOR Ca urmare a cresterii economice generale, progreselor obtinute in toate domeniile vietii economice si sociale, omul a ajuns astazi sa dispuna de mijloace tehnice atat de perfectionate, incat consuma cantitati imense de resurse naturale regenerabile si neregenerabile, exploatand tot mai intens factorii de mediu si modificand natura intr-un ritm rapid. Neimpunand insa asupra actiunilor sale un control adecvat si constient, omul lasa cale libera dezlantuirii unor dezechilibre economice, cu efecte negative asupra calitatii vietii sale cat si asupra evolutiei

biosferei. Din aceste motive in randurile oamenilor de stiinta, ale oamenilor politici, ale populatiei in ansamblu, s-a format treptat convingerea ca, in conditiile civilizatiei contemporane, activitatea economica presupune nu numai preocuparea de a spori volumul si calitatea bunurilor materiale si a serviciilor prin asigurarea in mod curent a unei eficiente economice ridicate, ci si o grija crescanda de a proteja mediul inconjurator, care in ultima analiza, constituie conditia materiala de baza a cresterii economice Devine tot mai evident faptul ca, in conditiile unui mediu puternic degradat si poluat, un standard de viata materiala fie el si foarte ridicat isi pierde orice sens, nemaitinand seama de influenta negativa a acestui mediu asupra evolutiei in perspectiva a fenomenelor naturale si biologice si, prin aceasta, asupra cresterii economice insesi. In asemenea imprejurari apare tot mai necesara elaborarea si adoptarea unei politici economice de larga perspectiva, in care sa-si gaseasca locul o strategie ecologica concretizata in actiuni speciale de protejare a mediului inconjurator, integrate in programe de dezvoltare economica, precum si in crearea unor mecanisme economico-sociale de infaptuire a acestor programe, ca si in realizarea unui cadru legislativ si institutional adecvat. DEZVOLTAREA DURABILA Dezvoltarea durabila este definita ca fiind acel tip de dezvoltare care raspunde nevoilor prezentului, fara a periclita posibilitatea generatiilor viitoare de a-si alege propria cale de exploatare a teritoriului pe care locuieste. Dezvoltarea durabila, economica si sociala constituie una dintre prioritatile politicii Uniunii Europene incepand cu anul 1997, cand a fost inclusa ca obiectiv in cadrul Tratatului de la Maastricht, o Strategie de Dezvoltare Durabila pentru o Europa extinsa fiind adoptata in iunie 2006. Scopul declarat al Strategiei este de a actiona pentru o imbunatatire continua a calitatii vietii atat pentru generatiile prezente, cat si pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate obtine decat in cadrul unor comunitati capabile sa utilizeze resursele in mod rational si eficient si sa descopere potentialul ecologic al economiei, asigurand prosperitate, protectia mediului si coeziune sociala. Romania are un capital natural impresionant, cu mult peste celelalte tari UE. Cu toate acestea, si in ciuda veniturilor mult mai mici comparativ cu cele de la nivel european, in Romania consumul de resurse si cantitatea de deseuri generate sunt mari, situandu-se peste capacitatea de regenerare naturala a mediului inconjurator. In acest context, atat institutiile statului, cat si comunitatea de afaceri si societatea civila constientizeaza si accepta treptat nevoia de a pune in practica o politica sociala si de mediu. De exemplu, protectia mediului devine din ce in ce mai mult o responsabilitate comuna a mai multor grupuri de interese: autoritati, companii, institutii financiare, manageri, creditori, contractori, consumatori, precum si marele public. Dezvoltarea durabila nu poate fi realizata fara o corelare a tuturor acelor politici sectoriale ce privesc, pe de-o parte, dezvoltarea economica si sociala si, pe de alta parte, protectia mediului. Institutiile statului sunt cele ce pot impune, prin reglementari clare si conventii internationale la care adera, norme aplicabile de dezvoltare durabila. Strategia de dezvoltare durabila a

Romaniei a fost dezvoltata sub genericul "Orizont 2025". De asemenea, exista legi dedicate protectiei mediului, gradului de poluare si a colectarii deseurilor. Alte institutii guvernamentale sau autoritati independente stabilesc cote ale consumului de resurse pentru a se asigura continuitatea lor de-a lungul timpului. La nivel regional sau judetean, autoritatile publice locale sunt implicate in elaborarea unor programe de dezvoltare durabila pentru obiective specifice. In aceste conditii, investitiile de acum vor aduce performant a de maine. De aceea, dezvoltarea durabila trebuie integrata in nucleul strategiei unei companii. Intotdeauna, companiile care au gandit pe termen lung, considerate vizionare, care si-au asumat activitati privind furnizarea de servicii de sanatate, educatie, protectia mediului, solutionarea schim barilor climatice, atenuarea saraciei prin strategii corporative, au avut mai mult de castigat decat o firma condusa pe fundamentele managementului clasic, orientat pe resursele traditionale. Daca luam in calcul resursele, este evident ca alternativa creata de sursele de energie neconventionale este mai rentabila pe termen lung. Combustibilii fosili necesita costuri permanente pentru achizitionare. In schimb, energia eoliana sau solara este naturala si gratuita. "Achizitionarea" ei nu costa, ci se investeste in echipamente pentru transformare in energie electrica. Daca luam in calcul materiile prime, se constata un avantaj dat de refolosirea anumitor materiale care se pot recicla, precum hartia, sticla sau plasticul. Pe termen lung, este mai rentabila investitia in instalatiile de reciclare, decat de productie. Companiile care investesc in statii de epurare ecologica nu numai ca protejeaza mediul inconjurator, dar reintroduc apa in procesul de productie. Nu in ultimul rand, daca luam in calcul tehnologia si resursele umane, vor avea de castigat companiile care investesc in programe de cercetare, in burse si programe de studiu, pentru ca nevoia de specialisti este sporita in conditiile crearii unei economii ecologice din ce in ce mai competitive si dezvoltarii acelor activitati cu impact deosebit pentru protectia mediului. Aderarea la Uniunea Europeana a adus acorduri de mediu care trebuie implementate si de companiile din Romania. In contractele de privatizare ale multor societati mari poluatoare, sunt dedicate capitole speciale protectiei mediului si investitiilor pe care noii proprietari trebuie sa le faca in aceasta directie. Fabricile construite de companiile multinationale in Romania sunt, de asemenea, in conformitate cu normele de mediu europene. Multe companii au construit statii de epurare ecologice a apelor reziduale, care pot fi refolosite. Si in continuare, companiile care vor propune proiecte de investitii cu o componenta de mediu dezvoltata vor avea sansele cele mai mari pentru a fi implementate, inclusiv cu fonduri europene. Avand in vedere aceste aspecte, Fondurile Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene constituie un sprijin major pentru recuperarea decalajelor de dezvoltare, ridicarea standardului de viata, dezvoltarea economiei ecologice si protect iei mediului. Dezvoltarea economica este importanta pentru orice societate, insa beneficiile ei trebuie sa fie mai mari decat costurile, inclusiv costurile legate de conservarea si protectia mediului. In acest context, Banca Comerciala Romana a fost prima banca din sistemul bancar romanesc care si-a modificat procedurile privind analiza aspec telor de mediu, proceduri utilizate in analiza de credit a clientilor sai, pentru a corespunde standardelor impuse de Comunitatea Europeana.

De asemenea, in perioada care urmeaza, in calitatea sa de partener al potentialilor beneficiari de fonduri europene, BCR, prin structurile EU Office, va acorda o atentie sporita modalitatilor prin care aceste principii ale protectiei mediului pot si trebuie sa fie aplicate in diferite sectoare ale economiei si ale dezvoltarii sociale. EFICIENTA MATERIALELOR Consumul vorace de resurse materiale naturale si sintetice al societatii industrializate, cum ar fi material lemnos, minerale, metale, plastice, sticla si beton duce la epuizarea crescanda a surselor naturale ale ecosistemului, si produce cantitati enorme de deseuri si poluare. Rezidentii zonelor industrializate ale lumii care cuprind doar 20% din populatia lumii consuma cel putin 86% din cantitatea mondiala de aluminiu, 81% din cantitatea de hartie, 80% din cantitatea de fier si otel, si 76% din materialul lemnos. Folosirea resurselor materiale mult mai eficient pentru prevenirea epuizarii resurselor, deseurilor si poluarii, este o componenta decisiva a durabilitatii. Eficientizarea materialelor presupune urmatoarele: 1.proiectarea tuturor bunurilor si serviciilor in asa fel incat sa necesite mult mai putina materie prima naturala ; 2.folosirea unor politici care promoveaza si sprijina conservarea materialelor, recuperarea si eficientizarea ; 3.dezvoltarea de strategii creative pentru eficientizarea materialelor si prevenirea crearii de deseuri in locuinte, magazine, institutii ; 4.recuperarea de cantitati maxime de materiale din deseuri ; stimularea puternica a unei economii bazate pe materiale secundare (recuperate); STRATEGII DE EFICIENTIZARE A MATERIALELOR Eficientizarea materialelor si prevenirea formarii deseurilor impune o abordare a "extractiei, folosirii si aruncarii" mai mult ciclica decat tipic liniara, pentru prelucrarea si utilizarea resurselor. Cei "4R" - Reducerea, Refolosirea, Reciclarea si Recumpararea - ofera inca o cale simpla de a lua in considerare modul in care atat indivizii cat si colectivitatile schimba modul de utilizare al materialelor. "Reducerea," sau Reducerea materiilor prime, este primul si cel mai important pas in practicile de eficientizare a materialelor si prevenirea formarii deseurilor. Este elementul esential al acestei probleme deoarece implica actiunile de eliminare sau reducere a cantitatii de toxicitate a materialelor inainte ca acestea sa ajunga la groapa de gunoi a prasului. Reducerea materiilor prime include urmatoarele actiuni:reducerea folosirii materialelor nereciclabileinlocuirea materialelor si produselor disponibile cu materiale si produse refolosibile 1. reducerea ambalarii
2.

reducerea cantitatii de deseuri generate

3.

stabilirea unor taxe pentru deseuri in vederea reducerii de catre generatori(surse)a marirea eficientiei utilizarii hartiei, cartonului, sticlei, metalului, plasticului,si a

cantitatilor de desuri
4.

altor materiale Indivizii pot opta penru reducerea consumului in propriile locuinte prin luarea deciziilor de a folosi mai putine resurse si de a simplifica reteaua proprie de consum. "Reutilizarea" este urmatorul pas in eficientizarea materialelor si in prevenirea formarii deseurilor. Refolosirea efectiva pastreaza structura initiala a materialului sau articolului si nu necesita energie sau timp suplimentar pentru folosire. Exemplele de bunuri care sunt efectiv si eficient refolosite includ articole casnice intacte sau reparabile, instalatii industriale, bunuri de consum si mobila, imbracaminte, materiale de constructii, chiuvete, furnituri si echipamente de birou, si dispozitive de fixare a instalatiilor de iluminat. "Reciclarea" este cel de-al treilea pas, care implica convertirea articolelor executate in materie prima pentru refabricare. Prin inlocuirea materialelor naturale cu resurse naturale reciclate, resursele naturale si energia sunt conservate. In plus, reciclarea contribuie la economie. "Recumpararea," pasul final care incheie si incepe un nou proces ciclic 4R, presupune cumpararea produselor care au ca scop reducerea sursei si/sau executia din materiale reciclate. Aceasta metoda incurajeaza piata si dezvoltarea tehnologiei pentru produsele care conserva resursele si previne formarea de deseuri.

DEFINIREA PROCESULUI DE PRODUCIE Conceptul de proces de producie poate fi definit prin totalitatea aciunilor contiente ale angajailor unei ntreprinderi, ndreptate cu ajutorul diferitelor maini, utilaje sau instalaii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente n scopul transformrii lor n produse, lucrri sau servicii cu anumita valoare de pia. ntreprinderile productive si realizeaza functiunea de productie prin desfasurarea n bune conditii a procesului de productie. Procesul de productie contribuie att la obtinerea diferitelor produse, lucrari si servicii, ct si la crearea unui ansamblu de relatii de productie ntre persoane ce concura la realizarea acestuia. Conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei ntreprinderi, ndreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente n scopul transformarii lor n produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata. n cadrul unui proces de productie componenta principala o constituie procesele de munca iar n anumite ramuri industriale la acestea se adauga si anumite procese industriale. Tinnd seama de aceste componente, conceptul de proces de productie mai poate fi definit

prin totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor sau la executia diferitelor lucrari sau servicii. Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic, ca un proces destinat sa transforme un set de elemente denumite iesiri. Abordat din acest punct de vedere, procesul de productie poate fi definit prin trei componente: - intrari - iesiri - realizarea procesului de productie. Componenta principala a procesului de munca poate fi definit prin actiunea muncitorilor cu ajutorul uneltelor de munca asupra diferitelor materii prime, materiale sau alte componente n vederea transformarii lor n bunuri economice. - Criterii de clasificare a elementelor componente ale procesului de productie Componentele procesului de productie pot fi clasificate dupa mai multe criterii: - n raport cu modul n care participa la executarea diferitelor produse, lucrari sau servicii n procesul de munca ce constituie principala componenta a unui proces de productie sunt: a) procesele de munca de baza prin care se nteleg acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime si materiale n produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii de baza a ntreprinderii; b) procesele auxiliare sunt acelea care prin realizarea lor asigura obtinerea unor produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza a ntreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de munca de baza; c) procesele de munca de servire au ca scop executarea unor servicii productive care nu constituie obiectul activitatii de baza sau activitatii auxiliare dar care prin realizarea lor conditioneaza buna desfasurare att a activitatii de baza, ct si a celor auxiliare. - procesele de productie se mai pot clasifica si n raport cu modul este executie, dupa care sunt: a) procese manuale b) procese manual mecanice c) procese de aparatura. - n raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime: a) procese de munca directe - atunci cnd produsul finit se obtine ca urmare a efectuari unor operatii succesive asupra aceleeasi materii prime; b) procese sintetice - atunci cnd produsul finit se obtine din mai multe feluri de materii prime dupa prelucrari succesive; c) procese analitice cnd dintr-un singur fel de materii prime se obtine o gama larga de produse. - n raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate: a) procese chimice, b) procese de schimbare a configuratiei sau formei, c) procese de ansamblu, d) procese de transport. - n raport cu natura activitatii desfasurate: a) procese de productie propriu-zise formate din diferite operatii tehnologice, b) procese de depozitare sau magazinaj,

c) procese de transport. Diferitele procese si operatii elementare se reunesc ntr-un anumit mod formnd un flux de productie specific fabricarii diferitelor produse sau executarii diferitelor lucrari sau servicii. - Productia, vazuta ca rezultat al realizarii procesului de productie Conceptul de productie are o acceptiune complexa, ceea ce necesita o abordare dupa diferite criterii: a) dupa natura productiei se deosebesc: - ntreprinderi care furnizeaza servicii, - ntreprinderi care si realizeaza productia prin montaj, - ntreprinderi care fabrica produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor. n prima categorie intra prestarile de servicii sau prestarile de ordin intelectual care nu se concretizeaza ntr-un produs material. n a doua categorie intra acele ntreprinderi care efectueaza numai operatiuni de montaj pe baza pieselor sau a diferitelor componente pe care le achizitioneaza de la alte ntreprinderi. n a treia categorie intra ntreprinderile care obtin produse prin transformarea materiilor prime si a materialelor cu ajutorul unor utilaje sau instalatii. b) Sub raportul continuitatii desfasurarii lor, procesele de productie se pot clasifica: - procese de productie discontinue, adica procese de productie neliniare, ce se caracterizeaza prin aceea ca produsele se obtin prin prelucrari succesive la diferite locuri de munca grupate n ateliere sau sectii de productie, iar productia discontinua este o productie fabricata pe laturi de unicat si productie de masa; - procese de productie continue, a caror productie este de tip liniar si se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare a materiilor prime si materialelor nu se ntrerupe ntre doua locuri de munca consecutive si necesita stocaje intermediare ntre posturi. Productia de tip continuu se realizeaza pe linii tehnologice sau de fabricatie caracterizate printro viteza regulata de transformare si de transfer si cu aprovizionare continua.

METODE DE ORGANIZARE A PRODUCIEI DE BAZ 1.ORGANIZAREA PRODUCIEI N FLUX Definirea conceptului Intreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza in cadrul economiei nationale privita in ansamblul ei ca o unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei activitati industriale specifica ramurii sau subramurii din care face parte. Intreprinderea industriala este atat utilizatoare de resurse cat si sursa de bogatie si detinatoare de putere economica. Ca organizatie economica, intreprinderea utilizeaza resurse materiale si umane, impune stabilirea unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate; impune o anumita repartitie a sarcinilor, existenta unor raporturi formale si neformale intre diferiti participanti la activitatile efectuate si impune existenta unei anumite structuri organizationale a carei complexitate variaza in functie de o multitudine de factori: - particularitatile ramurii din care intreprinderea face parte;

- gradul de marime al intreprinderii; - personalitatea fondatorilor intreprinderii; - reglementarile existente,etc. Finalitatea economica reprezinta acea caracteristica a intreprinderii care defineste ca obiectiv principal, satisfacerea cerintelor pietelor carora se adreseaza intreprinderea respective in conditiile crearii unei anumite bogatii sociale, destinate vanzarii. Existenta unei anumite autonomii de decizie reprezinta acea caracteristica a intreprinderii, care defineste modul in care intreprinderea dispune de un centru de decizie care asigura coordonarea si conducerea tuturor activitatilor, existand si posibilitatea unei anumite descentralizari la nivelul deciziilor care trebuiesc insa luate respectand reglementarile si limitele stabilite de nivelurile ierarhice superioare. Gradul de autonomie in luarea deciziilor depinde de sistemul economic al tarii in care intreprinderea isi desfasoara activitatea, de cadrul juridic existent ca si de o serie de factori ce pot frana libertatea de actiune a intreprinderii. Enumeram: - influenta diferitelor grupe de presiune; - dificultatea de a dispune de anumite influente,etc. Scopul principal al intreprinderii este acela de a fabrica bunuri sau de a furniza servicii pentru a satisface cerintele pietei, existand un context relational economic client furnizor, in care intreprinderea joaca alternativ unul dintre aceste roluri. produs produs Furnizor Intreprindere Client Inteprinderea industriala, ca forma specifica de intreprindere, reprezinta o unitate economica in care se desfasoara, in mod nemijlocit, procesul de productie industriala. Intreprinderea industriala poate fi definite ca o unitate de baza a economiei nationale, care dispune de resurse fizice, umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste pentru realizarea procesului de productie, pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate in vederea obtinerii de bunuri a executarii de lucrari si servicii cu character industrial, destinate satisfacerii cerintei pietei interne si externe. Din obiectul activitatii ei, o intreprindere industriala are rolul de a administra, cu eficienta maxima, mijloacele de care dispune pentru a asigura indeplinirea ritmica si integrala a productiei prevazute, folosirea completa a capacitatii de productie, modernizarea proceselor tehnologice, cresterea productivitatii muncii, reducerea continua a cheltuielilor de productie si sporirea pe aceasta baza a profitului. O intreprindere industriala poate fi caracterizata prin existenta a trei trasaturi de baza: 1. unitatea tehnico productiva; 2. unitatea organizatorico administrativa; 3. unitatea economico sociala. Unitatea tehnico productiva este determinata de faptul ca intreprinderea industriala dispune de un complex de mijloace de productie (cladiri, masini, utilaje, instalatii, materii prime, etc), in anumite rapoarte cantitative si calitative, astfel determinate, incat sa asigure o activitate ritmica conform obiectului de activitate stabilit in conditiile unei folosiri complete a potentialului productiei de care dispune intreprinderea si in raport cu cerintele pietei interne si externe.

10

Unitatea tehnico productiva a intreprinderi se poate prezenta sub doua aspecte: a. omogenitatea procesului tehnologic in toate unitatile de productie de baza specializate in executia anumitor tipuri de produse sau parti ale acestora. La intreprinderile care se caracterizeaza prin acest aspect, procesul tehnologic este asemanator in toate unitatile de baza ale productiei, folosindu-se utilaje cu aceeasi destinatie tehnologica, aceeasi forta de munca, aceleasi profesii si grad de calificare, existand o organizare asemanatoare a procesului de productie. b. unitatea productiei fabricate de intreprindere, cu reuniunea in acest scop a unor unitati de productie, unde se desfasoara procese neomogene din punct de vedere netehnologic. Sub raportul reunirii proceselor tehnologice neomogene in cadrul unitatii de productie ale intreprinderii pot exista diferite variante: - in mod frecvent, este aceea in care se constituie unitati de productie cu executarea unui anumit stadiu/faze a procesului tehnologic pentru toate produsele sau piesele prevazute in planul intreprinderii; - se organizeaza unitati de productie pentru organizarea unui anumit tip de produs, numindu-se in cadrul fiecarei unitati toate stadiile/fazele necesitate de executarea lui; - se organizeaza sectii de productie pentru executarea anumitor stadii ale procesului de productie, de regula stadii pregatitoare pentru toate produsele intreprinderii, urmand a se constitui sectii de productie pentru executarea celorlalte stadii ale procesului tehnologic. Unitatea organizatorico administrativa este o alta trasatura ce se concretizeaza in faptul ca intreprinderii, inca de la infiintare i se stabileste un obiect de activitate, i se da un sediu, o denumire, dispunand de un complex de mijloace de productie, de o conducere proprie, in cadrul ei lucrand un colectiv organizat de oameni. Unitatea economico sociala este a treia trasatura prin care fiecare intreprindere este inzestrata inca de la infiintare cu mijloace fixe si prevazuta cu mijloace circulante proprii. Ea are un plan propriu, cont in banca, beneficiaza de credite bancare avand relatii economice, financiare si juridice cu alte unitati. Intreprinderea industriala are autonomie in gospodarirea fondurilor si in folosirea potentialului productiv de care dispune. O intreprindere industriala, ca unitate economico sociala, poate fi desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbtie, divizare totala/partiala sau poate sa-si modifice obiectul activitatii, denumirea si sediul. In vederea exercitarii unui rol activ in procesul de dezvoltare al economiei nationale, o intreprindere industriala realizeaza atributii in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai executarii si indeplinirii acestora in domeniul cercetarii si dezvoltarii, in domeniul productiei, comercial, financiar contabil si in cel al activitatii de personal. Aceste atributii sunt reglementate in mod precis prin regulamente de ordine interna care sunt proprii fiecarei intreprinderi. -divizarea procesului tehnologic pe operaii egale sau multiple sub raportul volumului de munc i precizarea celei mai raionale succesiuni a executrii lor, - repartizarea executrii unei operaii sau a unui grup restrns de operaii pe un anumit loc de munc - amplasarea locurilor de munc n ordinea impus de succesiunea executrii operaiilor tehnologice

11

- trecerea diferitelor materii prime, piese i semifabricate de la un loc de munc la altul n mod continuu sau discontinuu cu ritm reglementat sau liber n raport cu gradul de sincronizare a executrii operaiilor tehnologice; - executarea n mod concomitent a operaiilor la toate locurile de munc n cadrul liniei de producie n flux, 2 METODA PRODUCIEI INDIVIDUALE I DE SERIE MIC - organizarea unitilor de producie dup principiul tehnologic Conform acestei metode de organizare unitile de producie se creeaz pentru efectuarea anumitor stadii ale procesului tehnologic, iar amplasarea unitilor i a utilajelor din cadrul lor se face pe grupe omogene de maini. n acest caz dotarea locurilor de munc se face cu maini universale care s permit efectuarea tuturor operaiunilor tehnologice la o mare varietate de produse. - trecerea de la o operaie la alta a produsului are loc bucat cu bucat n acest caz exist ntreprinderi foarte mari n procesul de producie, ceea ce determina cicluri lungi de fabricaie i stocuri mari de producie neterminat. - pentru fabricarea produselor se elaboreaz o tehnologie n care se vor stabili urmtoarele aspecte: a) felul i succesiunea operaiunilor ce vor fi executate, b) grupele de utilaje pe care vor fi executate operaiile, c) felul SDV-urilor ce vor fi utilizate. Aceast tehnologie urmeaz a se definitiva pentru fiecare loc de munc. - pentru proiectarea tehnologiei de fabricaie se folosesc normative grupate, evideniindu-se elaborarea de tehnologii detaliate care ar necesit o mare perioad de timp i costuri ridicate. - deplasarea materialelor, a pieselor, semifabricatelor sau produselor de la un loc de munc la altul prin mijloacele de transport adecvate, - executarea n cadrul formei de organizare a produciei n flux a unui fel de produs sau piesa sau a mai multor produse asemntoare din punct de vedere constructiv, tehnologic i al materiilor prime utilizate. PROCESUL DE PRODUCTIE Fabrica Dar Lactate de la Vadu Lat este dotata cu un sistem de ventilatie si conditionare a aerului proiectat astfel incat sa se realizeze o securitate microbiologica a spatilor, fara a se produce intersectari sau acumulari de umiditate. In salile de fabricatie si in salile auxiliare sunt temperaturi corespunzatoare destinatiei spatiilor respective si, implicit, tipului de produs ce va fi obtinut in acel spatiu. Temperaturile standard pentru fiecare tip de produs sunt asigurate printr-o instalatie de aer conditionat pentru cald, utilizand apa calda preparata intr-o statia special conceputa pentru acest lucru si pentru rece. In depozitele frigorifice, produsele vor fi pastrate la temperaturi cuprinse intre 2 si 4 grade Celsius.

12

Dupa ce au parasit fabrica, produsele Dar Lactate ajung in magazine prin reteaua de distributie a Top Brands Distribution, una din cele mai mari companii de distributie din Romania, pentru a fi proaspete cand tu vei merge sa le cumperi PROCESELE TEHNOLOGICE DE FABRICATIE A PRODUSELOR LACTATE 1. Laptele pasteurizat: a. Receptie calitativa se face pe baza aprecierilor senzoriale si a analizelor de laborator; se controleaza si temperatura laptelui sosit in fabrica, aceasta nu trebuie sa depaseasca 10-12 grade Celsius. b. Receptie cantitativa masurarea; urmeaza: Filtrarea are ca scop inlaturarea impuritatilor mecanice din lapte, utilizand materiale filtrante cu suport din tesatura speciala din nylon Depozitare tampon se face in tanc de inox, imediat dupa terminarea receptiei cantitative in situatia in care va fi prelucrat intr-un timp relativ scurt si nu va suferi deprecieri calitative c. Pasteurizarea consta intr-un tratament termic care sa asigure distrugerea in totalitate a florei banale si a florei patogene, cautand sa se influenteze cat mai putin structura fizica a laptelui si elementele biochimice enzime si vitamine. Dupa realizarea omogenizarii, laptele se pasteurizeaza la 85 86 grade Celsius, cu mentinere 2-3 minute. d. Omogenizarea se realizeaza cu ajutorul omogenizatorului pentru a micsora dimensiunea globulelor de grasime de cca 100 ori; operatiunea se realizeaza dupa preincalzirea laptelui la 70 grade Celsius si o presiune de 180-200 atmosfere. Prin procesul de omogenizare se realizeaza o stabilitate a proteinelor din lapte si o crestere a suprafetelor globulelor de grasime; Avantaje: creste vascozitatea laptelui, se produce o modificare a culorii pana la alb intens, mentine gustul proaspat. e. Racirea dupa pasteurizare si omogenizare, laptele se raceste instantaneu la temperaturi de 2-4 grade Celsius f. Depozitare g. Ambalare h. Pregatire pentru livrare i. Depozitare j. Livrare 2. Produsele lactate acidofile: se obtin prin fermentarea laptelui sub actiunea culturilor de bacterii lactice acestea fermenteaza lactoza cu formare de acid lactic, care face sa creasca aciditatea laptelui, fapt ce duce la coagulare. Produsele lactate acide impiedica dezvoltarea in intestine a microflorei daunatoare, ajutand la prevenirea si chiar la vindecarea unor boli gastrointestinale. De asemenea, sub actiunea bacteriilor lactice, substantele proteice din lapte sufera transformari chimice, fiind descompuse in substante mai simple, devenind mai usor de digerat de catre organism si, deci, mai usor de asimilat. a. Sana si lapte batut: Se respecta toate celelalte etape enumerate in procesul tehnologic de productie a laptelui pasteurizat, insa in urma racirii, laptele este insamantat. Acest procedeu consta in adaugarea in laptele pregatit la temperatura corespunzatoare a culturii de bacterii mezofile, ce contine lactobacilius si streptococus lactis.

13

Urmeaza etapele de ambalare si termostatare proces prin care se asigura conditii specifice de dezvoltare a microflorei si inlesnirea fermentarii laptelui conditii de temperatura si timp 28-30 grade Celsius, 8-10 ore. Preracirea operatiunea de racire pana la 20 grade Celsius, timp de 3-4 ore, cu scopul de a intari cuagulul si preveni separarea zerului. Racirea Pregatirea pentru livrare Depozitare Livrarea produselor b. Iaurt: Se respecta toate celelalte etape enumerate in procesul tehnologic de productie a laptelui pasteurizat, insa in urma racirii, laptele este pasteurizat in vana si insamantat. Acest procedeu consta in adaugarea in laptele pregatit la temperatura corespunzatoare a culturii de bacterii mezofile, ce contine lactobacilius bulgaricus si streptococus thermophilus. Urmeaza etapele de ambalare si termostatare proces prin care se asigura conditii specifice de dezvoltare a microflorei si inlesnirea fermentarii laptelui conditii de temperatura si timp 44 - 45 grade Celsius, 4 4,5 ore. Termostatarea ia sfarsit cand aciditatea produsului este de 80-90 grT, ph de 4.65-4.7. Preracirea operatiunea de racire pana la 20 grade Celsius, timp de 3-4 ore, cu scopul de a intari cuagulul si preveni separarea zerului. Racirea Pregatirea pentru livrare Depozitare Livrarea produselor c. Smantana de consum: Receptia calitativa a smantanii materie prima: se analizeaza organoleptic si vizual, proba de smantana prin degustare si apreciere; se determina grasimea si aciditatea smantanii. Receptia cantitativa Normalizarea: proces tehnologic prin care se regleaza continutul de grasime al produslui suspus operatiunii prin adaos de lapte integral sau degresat, cantitatea adaugata calculandu-se pe baza de bilant de materiale. Preincalzirea: operatiune prin care smantana este supusa unui proces de incalzire in vana de la temperatura intiala pana la 30 grade Celsius, cand se adauga cantitatea de stabilizator in proportie de 0.25% - care are rolul de a lega apa libera din produs, crescandu-i consistenta si reducand posiblitatea aparitiei fenomenului de separare a zerului. Omogenizare: prin procesul de omogenizare se realizeaza o stabilitate a proteinelor si o crestere a suprafetei globulelor de grasime cat si o absorbtie a cazeinei la suprafata globulelor. Pasteurizarea: dupa omogenizare, smantana se pasteurizeaza la temperatura de 93 de grade Celsius, cu mentinere 20-30 minute. Acest proces se practica cu scopul distrugerii microbilor patogeni si a microflorei nedorite, respectiv drojdii, mucegaiuri si alte bacterii care pot produce defecte ale smantanii de consum sau influenta negativ calitatea smantantii; distrugerea enzimelor naturale; indepartarea substantelor volatile. Racirea: Insamantarea: are loc dupa ce smantana a fost racita la temperatura de 30-32 grade Celsius, realizandu-se cu culturi liofilizate, specifice produsului, si anume bacterii acidifiante:

14

streptococus lactis, streptococus cremoris (pentru consistenta), diacetil lactis si streptococus paracitrovorus (pentru aroma). In cazul produselor ce contin culturi de bifidobacterii, pe langa cultura specifica de smantana, se adauga si cultura de bifidobacterii. Ambalarea Maturarea biochimica: procesul de mentinere a produsului la temperatura de 32 34 grade Celsius, timp de 8-10 ore, in incaperi speciale cu asigurarea temperaturii constante si a circulatiei aerului corespunzatoare pentru crearea conditiilor specifice de dezvoltare a bacteriilor lactice. Maturarea biochimica este considerata finalizata cand produsul prezinta o consistenta compacta si o aciditate 50 55T. Maturarea fizica: operatiunea prin care produsul se pastreaaza timp de 20-24 de ore la temperatura de 4-6 grade Celsius, astfel incat sa se stopeze dezvoltarea bacteriilor lactice, stoparea aciditatii si prevenirea separarii zerului. Maturarea fizica are ca scop solidificarea globulelor de grasime si hidratarea substantelor proteice. Pregatirea pentru livrare Depozitarea Livrarea produselor CONCLUZII In activitatea oricarui agent economic - indiferent de tipul serviciilor pe care acesta le presteaza, fie ca este producator, fie ca este doar prestator de servicii scopul principal este acela de a obtine un profit cat mai mare.Acest lucru se realizeaza avand costuri de productie cat mai reduse.Un aspect ingrijorator este faptul ca in goana dupa scaderea costurilor de productie se intervine in mod negativ asupra mediului astfel incat generatiile viitoare vor fii private de ceea ce noi avem astazi.Pentru ca este greu de crezut ca acest lucru se va rezolva de la sine, doar din schimbarea atitudinii fata de mediu, ar trebui sa fie luate o serie de masuri care sa ajute la o dezvoltare cat mai durabila a mediului, astfel incat atat activitatea agentilor economici cat si a celorlalte organisme de piata sa nu mai contribuie in mod negativ la deteriorarea mediului, ci din contra sa ofere un real suport pentru protejarea acestuia. BIBLIOGRAFIE 1. Badea Florica, Managementul produciei industriale, Ed. ALL, Bucureti, 1998. . 2. Badea Florica, Bgu C., Deac V., Managementul productiei industriale, Studii de caz i aplicaii practice, Ed. ALL, Bucureti, 1998. 3. Bgu C., Badea Florica s.a., Sisteme de organizare a produciei, Ed. TRIBUNA ECONOMIC, Bucureti, 2002. . 4. Ploae V., Economia intrerinderii, Ed. EX PONTO, Constana, 2000. 5. Roux D., Analise economique et gestion de lentreprise, Ed. DUNOD, Paris, 1986. 6. Unguru I., Managementul produciei industriale, Ed. LUMINA LEX, Bucureti, 1998. 7. Zahiu Letiia i colectiv, Economia ntreprinderii, Ed. ASE, Bucureti, 1995.

15