Sunteți pe pagina 1din 2

Carol I primii ani de domnie

Instaurarea dinastiei straine si societatea romaneasca


Dupa exilarea lui Alexandru Ioan Cuza, tara a intrat intr-o dezorganizare permanenta si extrem de daunatoare, riscandu-se sa se ajunga la dizolvarea unirii. Asadar, pamanturile romanesti necesitau un nou rege, capabil sa salveze poporul. In urma inturnirii in sedinta comuna de la 11 februarie 1866, unde Locotenenta Domneasca a convocat Adunarea Electiva si Senatul, s-a luat la cunostinta faptul ca Alexandru Ioan Cuza nu mai domnea peste pamanturile romanesti. Ulterior, in aceeasi zi, s-a construit un nou guvern prezidat de Ion Ghica. Propunerea in calitate de domn al Romaniei a lui Ion Ghica nu a fost nimeni altul decat contele Filip de Flandara, fratele regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Desi acesta era considerat un candidat perfect, ce urma sa satisfaca si sa promoveze valorile democratice, invitatia a fost refuzata, datorita conflictelor ce puteau sa urmeze intre belgieni si Napoleon al III-lea. In urma discutiilor s-a constatat faptul ca Imperiul Otoman si Rusia se opuneau alegerii pe tronul Romaniei a unui principe strain, insa tari precum Franta, Anglia si Italia admiteau aceasta varianta. Asadar, in cele din urma, s-a ajuns la candidatul Angliei, fiul de 27 de ani al principelui Carol Anton de Hohenzollern, guvernatorul Renaniei. In urma unor discutii, Ion C. Bratianu i-a propus tanarului ofiter sa primeasca tronul Romaniei. In imediata apropiere, s-au realizat alegerile cu privire la domnia principelui Carol Ludovic de Hohenzollern. Pe parcursul alegerilor, au avut loc diverse incidente, datorita zvonurilor cu privire la legea rurala si a admiratiei taranilor fata de Alexandru Ioan Cuza.

Prin urmare, odata ce au luat sfarsit alegerile, desi unii au ramas cu o amaraciune profunda in suflet, principele Carol Ludovic se HohenzollernSigmaringen, zis si Carol I, a devenit domnitor al Romaniei. Sfatuit de Bismarck, cancelarul Prusiei, si de Wilhelm, seful casei de Hohenzollern, Carol I a plecat cu incredere spre Romania, sa isi ocupe tronul. Indata ce a ajuns in tara, dupa o lunga calatorie cu trenul, a fost intampinat de Ion C. Bratianu, care venea de la Paris, unde obtinuse sprijinul imparatului Napoleon al III-lea pentru cauza principelui strain. Asadar, noul domnitor, a fost primit cu urale si aclamatii pe tot parcursul drumului sau prin tara, lucru care l-a emotionat intens si l-a ajutat sa se ataseze instantaneu de noua sa tara. Ajuns la Bucuresti, la Cotroceni, i-au fost inmanate cheile orasului de catre primarul capitalei, Dimitrie Bratianu. In urma juramantului depus in fata oficialilor, domnitorului i-au fost puse la dispozitie palatul de pe Calea Mogosoaia si cel de la Cotroceni. Ulterior, acesta a inceput sa invete limba romana cu ajutorul unui profesor din cadrul Universitatii din Bucuresti. Treptat, acesta a format guvernul, numindu-i pe Lascar Catargiu presedinte al Consiliului de Ministri, pe I. C. Bratianu la Finante, iar pe C.A. Rosetti la Cultura. La 1 iulie 1866, a fost publicata in Monitorul Oficial, legea fundamentala ce a constituit baza juridica a instaurarii formei de guvernamant monarhic constitutionale in Romania (care se mentine pana in anul 1938). In aceasta Constitutie erau prezente pasaje referitoare la puterile ereditare ale tronului, atributiile domnitorului, drepturile romanilor. Astfel, Romania a devenit primul stat constitutional sin sud estul Europei, oferind un exemplu demn de urmat popoarelor aflate in vecinatate. Sintetizand, Carol I a fost in cele din urma recunoscut drept noul domnitor al Romaniei. Acesta a dovedit pe durata domniei sale ca a fost intr-adevar un rege devotat tarii sale, iubitor al Romaniei, niciodata nu si-a uitat radacinile germane.
Istoria romanilor in timpul celor patru regi Carol I , IOAN SCURTU (Editura Enciclopedica) Capitolul I, Carol I primii ani de domnie (1866-1871) 1. Instaurarea dinastiei straine si societatea romaneasca

Papari Ica, 11D