Sunteți pe pagina 1din 16
Anul XXI • nr. 151 • IANUARIE 2Ol2 1 Titlularticolului autor
Anul XXI • nr. 151 • IANUARIE 2Ol2
1
Titlularticolului
autor

Revistă fondată la 1880 de Al. Macedonski / Seria nouă fondată la 1991 de Marin Sorescu

Macedonski / Seria nouă fondată la 1991 de Marin Sorescu Frumoasă-i În lacul cel verde şi

Frumoasă-i

În lacul cel verde şi lin

Resfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâşiind.

Înlimbăsevedecaracterulunuipopor

ria părinţilor săi, bucuriile şi durerile semeni- lor săi. Şi chiar dacă o limbă n-ar avea dezvol- tarea necesară pentru abstracţiunile supreme ale minţii omeneşti, nici una încă nu e lipsită de expresia concretă a simţirii şi numai în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin. Şi într-adevăr, dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar zice oarecum prin ea: „aşa voiesc să fiu eu şi nu altfel”, oare s-ar fi născut alte limbi pe pământ. Prin urmare simplul fapt că noi românii, câţi ne aflăm pe pământ, vorbim o singură limbă, „una singură” ca nealte popoare, şi aceasta în oceane de popoare străine ce ne înconjură, e dovadă destulă şi că aşa voim să fim noi, nu altfel.

O amenii de care se vorbeşte mai puţin

şi popoarele item sunt cele mai feri-

cite. Dar ceea ce voiesc românii să

aibă e libertatea spiritului şi conştiinţei lor în deplinul înţeles al cuvântului. Şi fiindcă spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limba şi naţionalitatea asemenea, se vede uşor că românul se vrea pe sine, îşi vrea naţionalita- tea, dar aceasta o vrea pe deplin. Şi nu sunt aşa de multe condiţiile pentru păstrarea naţionalităţii. Căci mai mulţi oameni nu sunt meniţi de a- şi apropria rezultatele supreme ale ştiinţei, nu sunt meniţi de a reprezenta ceva, dar fiecare are nevoie de un tezaur sufletesc, de un rea- zem moral într-o lume a mizeriei şi durerii, şi acest tezaur i-l păstrează limba sa proprie în cărţile bisericeşti şi mirene. În limba sa numai i se lipesc de suflet preceptele bătrâneşti, isto-

Dumbrava cea verde pe mal S-oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalţ-a
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă în umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colò-n răsărit
Şi caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur,
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Ţesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin,
Simt zèfiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaştri, uşori,
Roind şi bând miere din flori.
De ce nu am aripi să zbor!
M-aş face un flutur uşor,
Un flutur uşor şi gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aş pune pe-o floare de crin,
Să-i beau sufleţelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz:
Frumoasă-i ca ziua de azi!
IlustraţiedeEugenMATZOTA

s d u m i a n r

„ C e a d e a d o u a n a v i g a ţ i e ” î n h e r m e n e u t i c a t e x t u l u i □ G . V l ă d u ţ e s c u ░ F i r e a î n e c u a ţ i e d i v i n ă l a E m i n e s c u □ I o a n O l t e a n u ░ A n t r o p o g o n i a e m i n e s c i a n ă □ C a r m i n a C o j o c a r u ░ C i o r a n , u l t i m u l c a t h a r ? □ N a r c i s Z ă r n e s c u ░ E m i n e s c u ş i c u l t u r a n a ţ i o n a l ă □ N a e G e o r g e s c u ░

I l u s t r a ţ i i l e d i n a c e s t n u m ă r s u n t s e m n a t e P o p a – P o p a ’ S □

i i l e d i n a c e s t n u m ă

Nr. 151 ► Ianuarie 2012

2
2

Eminescutradus

LucianChişu

T ranspunerea creaţiei eminesciene în alte limbi

s-a dovedit, în majoritatea covârşitoare a cazu-

rilor, mai degrabă un eşec. Fapt indubitabil,

atâta vreme cât românii continuă să-l considere un reper estetic şi stilistic (creatorul limbajului poetic românesc) în timp ce, în urma traducerilor efectuate de aproape un secol şi jumătate, cititorii străini nu descoperă aceste relevanţe şi nu se arată prea impre- sionaţi de aceeaşi operă, citită în limba lor. Încercările aduc în discuţie şi câte ceva din disparitatea seman- tică a termenului în limba română. După cum este

ştiut, tradus (participiul prezent al verbului a traduce) are, pe lângă sensul propriu, şi unul figurat, „încorno- rat”, „înşelat în dragoste”. Caragiale l-a utilizat în pie- sele sale, de unde s-a răspândit în vorbirea curentă, fiind uneori, chiar în privinţa traducerilor, încărcat de ironie şi expresivitate. Explicaţiile sunt numeroase, iar unele, devenite afo- risme, circulă dintr-o limbă în alta. Când vorbesc des- pre traduceri, italienii folosesc un cunoscut joc de cuvinte, tradutore, tradittore. Esteticianul Benedetto Croce spunea că o traducere poate avea trei variante:

(a) „fidelă şi urâtă” (b) „infidelă şi frumoasă”, sau, (c) însumând riscul cel mai mare, „infidelă şi urâtă”. Ideea se regăseşte în expresia les beaux infideles din limba franceză. Englezii au termenul untranslatability, care se referă la (im)proprietatea unui text (frază, cuvânt sau grupuri de cuvinte din alt idiom) de a poseda un echivalent în limba lor. Tudor Arghezi, un alt mare neîndreptăţit sub acelaşi aspect, al traduce- rilor, vine în completarea adevărurilor de mai sus:

„Fiind foarte român, Eminescu e universal. Asta o ştie oricine citeşte, cu părere de rău, că lacătul limbilor nu poate fi descuiat cu cheile străine. S-au făcut multe încercări onest didactice de transpunere a poetului, unele, poate, se spune, mai izbutite, dar Eminescu nu este el decât în româneşte”. Celor spuse mai înainte li se adaugă particularitatea

şi ea general acceptată – că limbajul poeţilor este cu

totul diferit de limba comună, deoarece nu reprezintă, potenţial, un schimb de idei (necesar de a se realiza comunicarea), ci este o creaţie inefabilă. Din acest considerent, orice traducere artistică este o conversie mai mult ori mai puţin reuşită. „Mesajul liric” iniţial încorporează pe suportul său acustic corespondenţe (valori impresive) aproape imposibil de translat, ace-

laşi fenomen regăsindu-se şi în planul scriptic, al sim-

bolizărilor grafice dominate de constrângerile (regulile) limbii respective. Se acceptă, de pildă, că, un titlul de poemă precum Luceafărul, redat în alt idiom, pierde mult din valorile şi sensurile iniţiale. În limba noastră, prin simbolism fonetic Luceafărul sugerează însuşi „drumul” astrului pe bolta cerească: Prezenţa la înce- putul şi sfârşitul cuvântului a vibrantei lichide l este subtil gradată, tot simetric, de vocala „umbroasă” u, prelungită prin diftongul ascendent ea şi apoi prin vocala „întunecoasă” ă, continuată de „tremurătorul” r, consoană lichidă vibrantă. Denumirile în engleză, franceză, spaniolă sau germană, ca să invocăm limbile cele mai accesibile de pe glob, nu pot reda efectele acustice din limba română, nici pe cel semantic şi, în situaţia în care titlul s-ar păstra în româneşte citito- rului străin i-ar lipsi multe dintre informaţiile de tip forma mentis existente aici. Transferul unei creaţii literar-artistice dintr-o expresie în alta se rezumă, propriu-zis, la rolul unui vehicul al spiritului, ducând cu sine, în proporţii diferite, valorile iniţiale. Este

mediu lingvistic, actul

traducerii fiind o recreaţie artistică în care, fatal- mente, multe dintre comorile expresive rămân veşnic ascunse.

E fortul de a-l traduce pe Eminescu are, ca primă intenţie, rolul de a evidenţia excepţio- nala valoare artistică a creaţiei sale. Deşi

acest deziderat nu a fost deocamdată atins, însuma- rea strădaniilor de acest fel într-un tablou panoramic, oferă totuşi direcţiile configurate ale parcursului, con- turând câteva aspecte interesante cu privire la impor- tanţa criteriilor care însoţesc axa cronologică. De pildă, cei aproape 140 de ani de traduceri pot fi defal- caţi în două etape, prima foarte scurtă, dar cu semni- ficaţii speciale. A doua, pe lângă organizarea internă, ar putea avea în centrul preocupărilor defrişările pe expresii (limbi) de mare sau restrânsă circulaţie. Prima dintre etape este în relaţie cu traducerile efec- tuate în timpul vieţii poetului şi provoacă o surpriză:

consemnarea că însuşi Eminescu şi-a tradus, ca sim- plu exerciţiu, câteva versuri în limba germană. Ceea ce urmează este la fel de frapant. Tot în anii săi viaţă, Mite Kremnitz tălmăceşte 19 creaţii eminesciene în volumul Rumänische Dichtungen (1881), poezii necu- noscute cititorilor români, deci înainte ca acestea se fie publicate în Convorbiri literare”. În studiul său, Literatura română şi străinătatea (1882), Titu Maio- rescu se ocupă, între altele, de ecoul stârnit de anto- logia amintită în presa şi, implicit, în mediile culturale germane, apreciind că poeziile lui Eminescu erau cele mai însemnate. În următoarele ediţii ale antologiei

necesară adaptarea la un alt

Rumänische Dichtungen (1883; 1889), numărul piese- lor lirice eminesciene ajunge la 32. Tot în timpul vieţii lui Eminescu, italianul Marc’An- tonio Canini îi traduce cinci poezii cuprinse în florile- giul Il libro dell’amore. Veneţia, 1887. Până în 1890, antologia lui Canini cunoaşte patru ediţii succesive, fapt care ne îndreptăţeşte să afirmăm, că în această primă şi foarte scurtă etapă poetul intra sub bune auspicii în alte orizonturi ale expresiei. A doua etapă este caracterizată de numărul foarte mare al traducerilor, lucru lesne de înţeles dacă ţinem cont de intervalul existent între anul morţii lui Emi- nescu şi momentul contemporan. Însă, şi în această privinţă, o altă chestiune atrage atenţia. Cele mai multe dintre transpunerile operei eminesciene în ger- mană, maghiară, franceză, italiană, engleză, aparţin unor traducători români şi conaţionali bilingvi, ace- ştia devansându-i numeric pe tălmăcitorii străini. Pre- emţiunea criteriului estetic pare evidentă în interiorul tuturor culturilor şi nu este deloc surprinzător că, datorită configurării ei ca ierarhie a valorilor, autohto- nii se arată constant preocupaţi să o promoveze. Tăl- măcitorilor români le aparţin, de altfel, cele mai multe din desele încercări din franceză, germană, italiană şi engleză de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până în prezent. Aşadar, este necesar să distingem între experimen- tele aparţinând românilor şi cele ale traducătorii stră- ini. Argumentele celor dintâi sunt legitime întrucât pun în circulaţie o valoare considerată naţională. La acestea se adaugă încă o facilitate, rezultată din fenomenul bilingvismului manifestat pe teritoriul românesc prin cunoaşterea perfectă, a limbii române de către, saşii, şvabii şi maghiarii din ţara noastră. Graţie accesului „nativ” la limba română, aceştia l-au putut înţelege pe Eminescu în integralitatea expresiei, pentru că numai astfel se explică, de exemplu, cele peste o sută de traduceri ale lui Eminescu în limba maghiară. Interesul enorm răsfrânt asupra operei poetului printre intelectualii maghiari transilvăneni (scriitori, preoţi, profesori, ziarişti) apare deseori con- firmat. Pe această temă, unii dintre ei au păstrat strânse raporturi, inclusiv epistolare, cu scriitorii români. Apariţia traducerilor în limba maghiară ime- diat după moartea poetului se află în legătură directă cu prestigiul, bine cunoscut şi asimilat, al celui tra- dus.

U n alt fapt, la fel de notabil, trebuie luat în considerare: cele mai numeroase dintre expe- rimentări aparţin, chiar şi în străinătate,

românilor. Altele sunt iniţiate cu suport financiar românesc sau apar editorial pe teritoriul ţării. Deşi pot

Urmare în pagina 15

pe teritoriul ţării. Deşi pot Urmare în pagina 15 Eminescunaţional Nicolae Iliescu Eminescu este steaua
pe teritoriul ţării. Deşi pot Urmare în pagina 15 Eminescunaţional Nicolae Iliescu Eminescu este steaua

Eminescunaţional

Nicolae

Iliescu

Eminescu este steaua noastră călăuzitoare, întocmito- rul Limbii Române, aşa cum este el, modest tradus, mai puţin cunoscut decât Hagi şi Nadia, ultim mare romantic de factură nemţească, exponentul generaţiei de la 1870- 80, conservator-progresist, om de Dreapta dar iubind oamenii simpli, Istoria şi datinile dintotdeauna. Multe prostii s-au tot scris şi vor continua să apară, alţi mari scriitori vor face o după-amiază liniştită din dimineaţa Limbii Române, dar nimeni, cred, nu-i va lua locul de înaintemergător, de întemeietor conştient al culturii noastre. Creaţia cea mai reuşită a neamului românesc este limba română iar creaţia desăvârşită a ei, cel puţin

până la acest moment este Mihai Eminescu. Fiind noi o cultură de lideri, ca mai toate cele tinere, în formare şi vânjoase, fireşte că avem nevoie de statui. Nu

e vreo ruşine, nici culturile împrejmuitoare nu-s diferite,

mergând până la poloni sau chiar ruşi sau greci. Fireşte, neo-greci. Am auzit de la un academician serios că la o conferinţă un scriitor de la Atena s-a zbârlit când a fost prezentat drept „contemporanul” în timp al lui Homer, Eschil, Sofocle şi Euripide. „Nu, a reacţionat dumnealui, eu sunt exponentul literaturii neo-greceşti, începută în veacul din urmă, care i-a dat pe Kavafis, Seferis, Elytis, Kazantzakis şi sunt mândru de asta”. Spunea la fel cineva că până acum, cea mai mare victorie a sionismului

este limba ivrit, în care se scrie o literatură de bună cali- tate. Noi de ce să avem complexe dacă ăle mai vechi popoare nu le au deloc ?

E un truism să afirmi că Eminescu a încercat să pună

în texte Limba Română. În poezie, s-a jucat ca nimeni altul cu toată metrica, în proză, în proza politică, este cel care dă formă şi umple de conţinut o magmă de cuvinte

adunate de pe te miri unde. El le slefuieşte, le înnoadă şi le face să explodeze în imagini nepereche : tăcerea e afară şi luminează, râul se frământă, apele plâng, mucurile de lumânare au ochii roşii, umbra are aripi, aerul e bolnav, stelele sunt vineţii şi se nasc umede, Okeanos sună din valuri. Apoi, Eminescu a fost mereu un incomod şi un ”incorrect politic”, pe sistemul de azi, un polemist de clasă şi de şcoală înaltă care nu şi-a găsit pandantul – poate singurii de talia lui să fi fost, cu excepţia lui Maio- rescu, Hasdeu sau Macedonski, dar prea târziu şi păti- maş! -, cel care a demarat limba, dar şi literatura română, îndemnându-i să scrie pe Creangă şi pe Slavici, schimbând replici cu Caragiale, alt meşter al punctuaţiei. Eminescu, pe 15 ianuarie, dă sens şi substanţă Zilei Culturii Naţionale, zi festivă marcată peste tot de-a lun- gul şi de-a latul ţării. Există aşa ceva în Italia lui Dante, în Spania lui Cervantes, în Canada, în alte părţi. În Spa- nia, Săptămâna Cervantină este iniţiată de Juan Carlos de Bourbon, în Portugalia revoluţia garoafelor îl aduce pe Camoes ca simbol al culturii lusitane iar toate institutele culturale ale acestor ţări se fălesc cu numele lor, precum şi nemţii cu Goethe. La noi, în afară de câteva locuri, Aca- demia Română în principal, nimeni nu a dat vreo importanţă acum, în acest an. Preşedintele, premierul, ministrul culturii (nu am nimic împotrivă ca ministru al culturii să fie un maghiar, un neamţ, un turc, un armean, un grec, un evreu sau un arab, dar să însemne ceva ăla, nu după algoritm ; ungurii au câţiva oameni de cultură de reală valoare, nu insipidul şi incolorul ăsta pus degeaba acolo!) nu s-au arătat deloc. Ultimul a fost la Ateneu ca să fie văzut, că tot e meloman de margine! La Academie a poposit Caramitru, botezat de noi, la „Literatorul”, Calamitru, şi de D.R.Popescu, mare scriitor român, F. Calamitru, ce a urlat apos nişte texte emines- ciene şi bogziene. Nu am să înţeleg niciodată de ce acto- raşii noştri trebuie să ragă atunci când recită. Cu excep- ţia lui George Vraca şi a lui Ludovic Antal, care aveau o dicţie impecabilă şi recitau corect şi foarte decent, cel mai bun interpretator al „ghiersului” eminescian este Sadoveanu. Recitalul bietului Calamitru a fost foarte reu-

şit, pentru un cămin cultural din Ţăndărei, fireşte. El a mai încercat aşa ceva şi alături de mediocrul pianist D.Grigore şi parcă era mai decent, măcar erau îmbrăcaţi în negru, ca toţi cioclii legionaroizi. Acum, alături de A.O. Popa, clarinetist notoriu, a încercat să rupă octa- vele fără pic de respect. L-am mai văzut pe IC la Craiova, într-un recital Sorescu, şi a fost cât se poate de subtil. Ăstora, actoraşilor, nu e bine să le dai funcţii pe mână că li se suie la cap, se cred cineva. El a mai fost şi ministru de cultură, ministru de conjunctură, loc ocupat degeaba unde nu a făcut mai nimic, jucându-se de-a demisia un mandat închegat. Cel mai ridicol este sms-ul pe care l-a dat tuturor abo- naţilor săi un mare operator de telefonie mobilă, amin- tindu-le că în data respectivă s-a născut… Martin Luther King! Foarte frumos, pastorul baptist merita comemorat, dar puteai spune măcar că atunci se năştea Moliere sau se dădea legea de înfiinţare a Casei de Economii şi Con- semnaţiuni, în 1880, sau se inaugura British Museum-ul, în 1759, sau se pornea proiectul colabora- tiv Wikipedia, în 2001, că tot ne aflăm sub influenţa imperială a limbii engleze, dacă voiai să eviţi evenimentul cel mai important pentru români întâmplat în acea zi. Fie vorba între noi, Eminescu trebuie citit şi răscitit înainte de fi comemorat. Cât am fost profesor, le-am dat mereu ca bibliografie obligatorie elevilor şi studenţilor mei Călinescu, cel mai serios istoric şi critic literar, Vianu, cel mai limpede analist şi Arghezi, cel mai bun componist, versantul celălalt al metaforei în Limba Română. Suplimentar, D. Popovici şi Negoiţescu, precum şi ce mai descoperă ei şi ce mai zice la dicţionar. Emi- nescu trebuie citit şi redescoperit pas cu pas, căci frumu- seţea lui iese de unde nici ne te aştepţi. Din sonete, din scrisori, din postume, din proză – insuficient analizată -, din articole, din traduceri. Aşa cum limba franceză se subţiază la Academia Franceză, cea cu patruzeci de foto- lii, aşa cum limba engleză este dată de pronunţia de la BBC, programul naţional, aşa şi ora exactă a Limbii Române nu e „cârpăcită din haina vremii”, ci este dată de versul lui Eminescu.

Motto: „Am muncit din răsputeri să scap de mizeriile proletcultismului.” „Am fost strâns legat de
Motto: „Am muncit din răsputeri să scap de mizeriile proletcultismului.”
„Am fost strâns legat de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, ion Băieşu,
Lucian Raicu, Radu Cosaşu, Grigore Hagiu ş.a.”
Inmemoriam
FĂNUŞNEAGU
InterviurealizatdeAngelaBaciu

Sunteţi directorul Teatrului Naţional din Bucu- reşti, stimate Fănuş Neagu Încă

veche, o rescriu, iar în această vară, pentru că vara sunt mai leneş, voi scrie o piesă de teatru, nu voi dezvălui încă despre ce este vorba.

3
3

murit în închisoare, eu fiind, mă gândesc acum, unul din puţinii supravieţuitori. Eram nişte tineri frumoşi, entuziaşti, plini de bucuria poeziei, a literaturii, de mirosul teilor de pe strada Domnească, de frumoasa Dunăre Păcat că la vârsta aceasta nu mai putem să ne adunăm cu toţii, să stăm la un pahar de vin bun, ca odinioară, călătorind pe Dunăre, între Brăila şi Galaţi

Primul volum v-a apărut în 1959, Ningea în Bărăgan, retipărit, cu unele adaosuri, în 1964, sub titlul Cantonul părăsit, volum pre- miat de Uniunea Scriitorilor. Au urmat Som- nul de la amiază (1960) şi Dincolo de nisi- puri (1962). Se publica greu o carte? Era foarte greu să publici. În primul rând, pentru că trebuia să fii, într-o oarecare măsură, proletcultist. În volumul meu de debut sunt doar două povestiri bune, restul sunt nişte che- stii ratate, dar simţeam că zestrea primită de la părinţi, de la strămoşi, trebuia dezvoltată. Am muncit din răsputeri să scap de toate mizeriile proletcultismului.

Ce prietenii v-au marcat în viaţă? Foarte multe. Nu pot să amintesc decât puţine nume, nu am avea spaţiu pentru toate, am fost strâns legat de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ion Băieşu, Radu Cosaşu, Lucian Raicu, Grigore Hagiu ş.a., a fost o generaţie superbă, care nu se va repeta. Generaţie de mari poeţi care, iată, dispare. De curând au murit marele prieten Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Cezar Baltag – prieteni de inimă

Sunt bucuroasă că am reuşit să ne întâlnim astăzi, aici, chiar în incinta Teatrului, în biroul dumneavoastră. Îmi puteţi spune ce înseamnă această funcţie pentru dumneavoastră şi cu ce probleme vă confruntaţi? Probleme foarte mari nu am avut, doar că, spun acum cu tristeţe, mi se încheie mandatul, împlinind trei ani şi jumătate de când sunt director de teatru. Acum mă pregătesc să pre- dau mai departe ştafeta, probabil bunului şi vechiului meu prieten Ion Cojar, regizor de mare prestigiu, cunoscut atât la noi în ţară, cât şi în străinătate.

Cum s-a împletit activitatea de scriitor cu cea de director al primei instituţii teatrale din România? Uşor nu a fost, dar am reuşit să cunosc o lume minunată, cea a teatrului, cu bulversări, drame, tragedii şi, mai ales, cu premierele ei. Este o lume, pot spune, fabuloasă, pe care nu îmi pare rău că am traversat-o, dimpotrivă. Însă este o lume în care intri, dar într-o zi tre- buie să şi ieşi, căci dacă te scufunzi în ea, intri în mlaştinile desfătării sau în mlaştinile nimi- cului. Este ca orice strat social, fantastic, fru- mos de văzut, mai ales de la distanţă, dar înlăuntrul fenomenului vezi că lucrurile nu stau chiar aşa. Sper că mi-am făcut mai mulţi prieteni adevăraţi printre actori decât aveam înainte de a deveni director. Acum, după trei ani şi jumătate, plec cu inima curată, în sensul că am făcut tot ce se putea face într-o perioadă dată. S-ar putea, şi ar fi bine aşa, ca regizorul Ion Cojar să facă mult mai mult.

Aţi împlinit, de curând, în 5 aprilie a. c., vârsta de 65 de ani. La mulţi ani, maestre! V-aţi făcut un bilanţ cu această ocazie? Nu. Nu-mi fac bilanţul. Poate, numai uneori, când mi-e frică de moarte; sau alteori, când sunt cutremurat de îndoieli, spaime, dar întot- deauna am credinţa că mâine voi scrie mai bine şi mai mult.

În perioada de directorat aţi reuşit să mai scrieţi literatură? Am scris destul de mult. Am terminat un volum pe care l-am şi predat la „Cartea Româ- nească”. De fapt, aş fi vrut să-l predau Editurii „Porto-Franco”, dar, după cum ştim, este prea săracă astăzi, cum sunt şi eu prea sărac; e o carte de povestiri numită O corabie spre Bet- hleem, de aproximativ 200 de pagini. După ce am terminat acest volum am reluat o carte mai

Să ne întoarcem cu câţiva ani în urmă, în perioada 1954-1956, când eraţi redactor la „Scânteia Tineretului” şi colaborator la „Amfitea- tru” şi „Luceafărul”. Comparaţi, vă rog, munca gazetărească de atunci cu cea de astăzi. Astăzi nu mai sunt gazetar, sunt director, redactor-şef la „Literatorul”; atunci eram doar un începător şi un trepăduş. Nu este acelaşi lucru să fii începător şi director. Eram foarte tânăr, fermecat de viitor, cu toate că erau toate uşile închise pentru mine şi toate uliţele fere- cate, dar credeam în viitor, ştiam că voi face lucruri bune şi frumoase şi trebuia să muncesc mult pentru aceasta. Astăzi ştiu cum se face o revistă, cum se face un ziar şi cât de greu este să scrii. Întâmplător, lucrez şi cu generaţia tânără, sunt nişte tineri entuziaşti şi culţi, poate mai culţi decât pe vre- mea noastră, pentru că epoca s-a deschis către întreaga lume, s-a diversificat. În timpurile mele, trebuia să fii mereu aplecat, nu subjugat, literaturii ruse – cea mare şi celebră, clasică şi dominatoare, pe care o voi iubi întotdeauna şi toţi, cred, o vor iubi; pentru că m-a ajutat enorm. Îi amintesc pe Pasternak, Şolohov, Evtuşenko, Rasputin. Târziu, am pătruns şi în literatura occidentală, îndrăgostit fiind mereu de anglo-saxoni, apoi am pătruns în literatura franceză şi italiană, dar toate acestea cu mari sacrificii, cu întortocheri şi zăpăceli, mai ales pentru faptul că am fost mereu un tip zănatec, împrăştiat, neordonat, cu o cultură eclectică. A trebuit să mă ordonez toată viaţa în tot ce am făcut. Nu ştiu dacă este bine sau rău, dar cred că uneori este bine să fi şi sărit într-o copcă, dintr-o copcă într-un fluviu, dintr-un fluviu într-un bloc-turn etc. Dar, în mod cert, ca un tânăr să poată răzbi astăzi, trebuie să aibă o cultură temeinică.

Să ne aducem aminte de debutul Dumneavoas- tră din 1954, produs în revista „Tânărul scriitor”, cu povestirea Duşman cu lumea. În realitate, am debutat mai întâi, şi sunt foarte mândru de acest lucru, la Galaţi, în zia- rul local „Viaţa nouă”, eram tare fascinat de plumb, de litera scrisă, de miracolul foii de ziar. Pot spune că am întâlnit acolo nişte oameni drăguţi, binevoitori. Tot în acea vreme era şi un cenaclu literar vestit în Galaţi, o adevărată şcoală de literatură, pe str. Gamulea, numit „13 iunie 1916”, pe care îl frecventam cu Tita Chi- per, cu un mare prieten, doctorul Viorel Dumi- triu, care a murit, cu Ştefan Negrea, care a

Ce înseamnă să primeşti de atâtea ori Premiul Uniunii Scriitorilor? Demult, să primeşti acest premiu însemna nişte bani în plus. Prima dată eşti fermecat, te crezi chiar vrăjitor, consideri că ai primit totul, eşti îndrăgostit de iele şi ele de tine. Dar cele- lalte premii devin rutină. Premiile nu fac un scriitor, ci îl ajută să scrie alte cărţi. Ca scriitor, pot spune, nu o duc prea bine, dar nici foarte greu, dar mă gândesc la bieţii tineri care abia încep să scrie, cum se vor descurca ei? Astăzi, un prozator, ca să trăiască decent, trebuie să aibă un tată moşier sau fabricant, pentru că proza este o osândă, nu o desfătare. Ca să scrii 6-7 ore pe zi, să citeşti apoi 2-3 ore, trebuie să fii rupt de realitate, de mizeriile coti- diene, să nu-ţi pese de nimic, doar să scrii. Cred că, la ora actuală, literatura noastră este în pragul nenorocirii. Neajutată de stat, nu se mai poate descurca. Într-o ţară mică, aşa cum este România, într-o ţară hărţuită de toate neamurile închipuite din jur, literatura trebuie să beneficieze de sprijinul statului. El neexis- tând, literatura nu mai rezistă.

Dar revistele literare? Nu sunt profet, sunt doar redactor-şef. Deza- struos viitor! Sigur, soluţia la îndemână este cea a sponsorizărilor. Dar banii se pare că nu sunt daţi în această direcţie. Toată stima mea pentru echipa de fotbal din Galaţi care mi-e dragă şi felicitări celor ce o sprijină, dar are nevoie de ajutor în primul rând literatura. Există în Galaţi o editură şi o revistă „Porto- Franco” serioase, foarte puternice, care ar tre- bui sprijinite cu toate puterile, căci altfel se pot pierde.

Şi mă gândesc acum, că prima statuie a marelui nostru poet Mihai Eminescu a apărut în Galaţi, în acel minunat oraş de negustori

* Interviu publicat în cartea „Mărturii dintre milenii”, de Angela BACIU, ed. „Limes”, Cluj–Napoca, volum premiat de U.S.R, filiala Iaşi, 2008

de Angela BACIU , ed. „Limes”, Cluj–Napoca, volum premiat de U.S.R, filiala Iaşi, 2008 Nr. 151

Nr. 151 ► Ianuarie 2012

4
4

C âteva cuvinte despre raportul natură-istorie. La Eminescu, istoria ne apare profund îngemănată cu Firea, ceea ce explică asidua ei prezenţă în

opera poetului şi interschimbul frecvent de funcţii: „Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, / Orizonu-ntu-

necându-l, vin săgeţi de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia

/ Urlă câmpul şi de tropot şi

de strigăt de bătaie. / În zadar strigă-mpăratul ca şi leul în turbare, / Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai

Şi lovind în faţă, -n spate, ca şi crivăţul şi gerul,

/ Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul

potop ce prăpădeşte, ca o mare tulburată - / Peste-un

ceas păgânitatea e ca pleava vânturată. / Acea grindin-

oţelită înspre Dunăre o mână (

aşază, iată soarele apune, / Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune / Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit / Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit, / Pân’ ce izvorăsc din veacuri stele una câte una / Şi din neguri dintre codri, tremurând s-arată luna”. (Scrisoarea III) integrându-se organic dinamicii naturii, istoria se permanentizează, astfel că îl surprinde pe poet soluţionând probleme contemporane lui, prin invocaţii ale unor proceduri ancestrale: „Cum nu vii tu Ţepes doamne, ca punând mâna pe ei (Ibid.); „Ştefane. Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta…/ (Doina). S-a susţinut adesea, fără argumente suficiente, un raport de filiaţie între J.-J. Rousseau si Eminescu, mai cu seamă în pri- vinţa naturismului lor. Chestiunea este ceva mai com- plexă şi merită toată atenţia. Din capul locului opinăm că nu poate fi vorba despre o preluare fără discernământ a opticii naturiste, aşa cum se revelează ea la gânditorul genevez, din partea scriitorului român. Poemul Demo- nism îndreptăţeşte doar până la un punct o atare teză, iar Călinescu putea foarte bine să se înşele grăbindu-se să afirme că «sunt versuri care par versificarea lui J.-J. Rousseau”. După o serie de consideraţii cosmo-teogonice, ultima parte a poemului pare a îndreptăţi entuziasmul lui G. Călinescu. Intr-adevăr, în lupta dintre cele două ten- dinţe, a lui Ormuz, tiranul universului, şi a lui Ahriman, simbolul răzvrătirii, al instinctului, opţiunea poetului pare să o indice pe aceasta din urmă. Iată însă că, în final, criticul stăruie în această convingere: a unei apro- pieri necondiţionate dintre Eminescu şi J.-J. Rousseau:

Pe când oastea se

mare; (

Ca

şi ca plesnetul de ploaie

)

(

)

)

„Omul lui Eminescu din acest poem se naşte, cum zice Rousseau, bun, şi societatea vană, zgomotoasă, cu pre- tenţia de a-l face să trăiască după raţiune, în spiritul lui Ormuz, nefericeşte: «Noi suntem buni - până suntem copii. / O binefacere ne dă pământul, / Nepretuită-n duioşia ei, / El ne permite ca să ne întoarcem / Dup-o viaţă vană, zgomotoasă / în sânul lui - în sânul lui - şi- al păcii.»”. Şi totuşi, există nuanţe chiar în acest fragment care pun sub semn de întrebare abilitatea de textolog a lui G. Călinescu. Mai întâi, vocabula „buni” nu pare să intre în raport de rudenie semantică nici cu „binefacere”, nici cu „duioşie”, ci mai degrabă cu „păcii”. Deci „buni” ar însemna, în context „liniştit”, „paşnic” în sens de „blând”, „cuminte”. Ne surprinde cum G. Călinescu, ca italienist notoriu, n-a avut inspiraţia să conexeze acest cuvânt de echivalentul lui italienesc „buoni bambini!” = staţi liniş-

tiţi, copii!”. Mai departe, poetul face aluzie pur si simplu la trecerea oamenilor din starea de viaţă, cu deşertăciu-

FireaînecuaţiedivinălaEminescu

nile şi zgomotele ei inerente, în aceea de moarte care tre- buie privită, după el, ca pe o „binefacere” duioasă a mate- riei numită „Pământ”, dar şi ca o stare de „pace”, în fapt intenţia poetului pare a fi fost să stabilească o analogie cu situaţia macrocosmosului în lumina ultimelor preocu- pări ştiinţifice, aşa cum am întâlnit-o într-un fragment din Scrisoarea I: „În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte / Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; / Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş / Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi, / Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ / Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi / Iar catape- teasma lumii în adânc s-au înnegrit, / Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; / Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie. / Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, / Şi în noaptea nefiinţii totul cade,

totul tace. / Ca în sine împăcată reîncep-eterna pace

Deci este vorba de imaginea unui circuit închis, aplicabil pe ambele coordonate ale naturii: mecanica celestă şi viaţa terestră. Aceasta din urmă începe cu vârsta copilă- riei - a unei stări calme, paşnice, din punctul de vedere al ciocnirilor de interese, al deşertăciunilor şi tribulaţiilor sufleteşti, şi se sfârşeşte tot cu o stare de pace, de linişte eternă, absolută. Mai mult rebeliunea ahrimanică de care este vorba în Demonism pare să-şi aibă un corespondent în planul dinamicii siderale. Pe de află parte, metafora din „Întoarceţi-vă de unde voi plecarăţi, / întoarceţi-vă iarăşi la al naturii sân”, se regăseşte prea frecvent la mulţi scriitori, încât o investigaţie sursologică nu şi-ar mai avea nici un rost. Ea exprimă o reacţie normală a sufletului dezgustat de contrafacerile civilizaţiei aflat în căutarea firescului existenţial. O regăsim, spre pildă, în

literatura română, la Goga: „Să ne-nfrăţim cu zvonul şi viaţa / Ce saltă-n zori când se porneşte plugul. / S-adă- postim în suflete mândria / Livezilor ce-şi mlădie belşu- gul” (Cântăreţilor de la oraş), la Blaga: „Prietene crescut la oraş / Fără milă cu flori În fereastră / Prietene care încă niciodată n-ai văzut / Câmp si soare jucând subt peri înfloriţi. / Vreau să te iau de mână, / Vino, să-ţi arăt brazdele veacului” (Pluguri), iar în literatura franceză la unii poeţi parnassieni, suficient, pentru noi, să presupu- nem destul de şubredă ipoteza avansată, la timpul său, de Călinescu în chestiunea ce ne preocupă (Opera lui Eminescu, I). De altfel, unele impulsuri naturiste ar putea proveni tot aşa de bine si de la Montesquieu, pe care poe- tul român îl elogiază: „Genialul Montesquieu însuşi, înte-

meietorul cercetării naturaliste în materie de viaţă publică, zice, în cartea De l’esprit des lois, că înainte de a

exista legi existau raporturi de echitate şi justiţie

R elaţia: pace eternă - moarte apare la Eminescu si

în Memento mori (Panorama deşertăciunilor), unde încearcă să detecteze ce-i mâna, cu atâta

entuziasm în luptă pe soldaţii lui Napoleon: „Cine moare

- moare-n cuget c-a rămas trăind în el: Tot ce-i nobil şi

puternic în ăst secol de mândrie / îl urmează

noaptea unei lumi în bătălie/ Lin luceşte - eterna pace, luminos şi mândru ţel”. Ori în strofa finală, etichetată ca profund sceptică, explicându-se prin „starea de depri- mare sufletească a poetului”, credem că e vorba mai degrabă despre o anumită viziune a poetului în materie de transcendere a naturii, inevitabilă, dintr-o stare vie, instantanee, în cea sempiternă. Poetul o asociază pe prima cu aceea a universului oniric, situaţie în care sufe- rinţele intră şi ele într-o stare de eclipsă ideală, reconfor- tantă în comparaţie cu zbuciumul zadarnic, inerent stării de trezire. În fapt, atitudinea poetului din această parte finală este una de resemnare filosofică în faţa constatării unui paradox din perspectiva armoniei universale. Aşa cum am semnalat într-un paragraf precedent, Eminescu este neplăcut surprins de asimetria dintre viaţă şi moarte, ca stări ale materiei total incompatibile structu- ral, incomensurabile în planul temporalităţii. Una este aproape instantanee, cealaltă este veşnică, iată-l desco- perind însă o atare anomalie căreia i se suprapune, în alt registru, încă una, nu mai puţin şocantă: Pe câtă vreme viaţa este alergare continuă, zadarnică în ordinea finali- tăţi, lipsită de noimă şi chinuitoare din aceste pricini, moartea e simţită ca o eliberare, ca o odihnă perpetuă, mai cu seamă din punctul de vedere al sufletului. A le armoniza, pentru el, înseamnă a găsi o soluţie prin care trecerea dintr-una în cealaltă să fie simţită ca mai puţin abruptă, adică pur şi simplu a inventa un nou context biologic în care dimensiunea temporală a morţii să se estompeze, iar chinurile vieţii să intre în penumbră. Dacă

Căci prin

”.

”.

IoanOlteanu

somnul a putut îndeplini până la un punct această func- ţie, intrând în asociaţie doar cu moartea, adică înlătu- rând cu totul atât contradicţia din planul temporalităţii cât şi pe aceea a chinurilor sufleteşti, există însă o anu- mită fază a stării de somn, şi anume aceea a somnului uşor, paradoxal - visul. Procedând la analiza stării de vis din perspectiva armoniei naturii, poetul ajunge la stabili- rea unei analogii cu viaţa popoarelor ca şi cu viaţa în general, prin ceea ce are ea comun cu moartea ca stare a materiei. Demersul său din primul registru, acela al ana- logiei cu via a popoarelor, este inten ional, în sensul mitizării vârstei de început, instinctuală a acestora, şi ţine mai degrabă de fizionomia romantică a doctrinei sale naturiste. Potrivit acestuia, viaţa popoarelor începe cu o fază mai aproape de starea naturală, instinctivă, când cunoaştem apariţia „instituţiilor şi a unui uz” care - aidoma „statului albinelor - sunt mai bine întocmite decât legi şi instituţii create prin reflecţie”: „instinctul sigur al naturii le-a creat bune şi oamenii vegetează in acest organism viu fără să-şi dea seama”. Este deci faza vieţii „neconştie” corespunzând, în planul fiziologiei omu- lui, fazei somnului adânc. După aceea „naivitatea înce- tează”, uzul încetează de a fi „expresia spontană a unui înţeles, a unei trebuinţe”, ajungând să fie privit „ca formă

goală”. E vorba de faza somnului uşor, a viselor ca „sim- bole” cu talc. Dezlegarea acestora prin religie, istorie, filo- sofie „împle viaţa spirituală a popoarelor”. Această stare naturală „a „somnului, instinctiv, neconştiu - însă sigur şi infailibil în pasurile” ce le face, este urmată deci de alta „mai conştie, mai raţională, însă mai nesigură, o stare a cărei cale mai multe pasuri sunt greşeli”. Demonstraţia rezultă dintr-un sir de însemnări din caietele emines- ciene. Ea preconizează, cumarăta opţiunea poetului pen- tru epoca de început a umanităţii mai bună si mai dreaptă, ideală ca orice primă pornire generoasă a omu- lui. Poate tocmai această ultimă calitate a primei mişcări a omului - generozitatea - îl apropie, întâmplător, pe Emi- nescu de Rousseau. Spun „întâmplător” pentru că unghiul din care bunătatea funciară a omului e receptată la cei doi gânditori, pare să difere. Într-adevăr, filosoful genevez trădează, de pildă în Confesiuni un anumit inte- res ţinând de substratul politic al tezei sale despre întoar- cerea la natură. N-aş îndrăzni să merg până la a-l sus- pecta de nesinceritate la acest capitol. Dar felul cum îşi încondeiează tovarăşa de viaţă, generează o stare de per- plexitate pentru cititorul de bună credinţă: „La început am încercat - scrie el despre aceea care i-a fost soţie timp de treizeci şi patru de ani - să-i formez mintea. Zadarnică osteneală! Mintea ei rămâne aşa cum a plămâdit-o natura, strădaniile educative n-au ce căuta aici. Mărturi- sesc fără să roşesc că n-a izbutit niciodată să înveţe cu adevărat să citească şi abia dacă poate scrie. O lună întreagă am încercat să o fac să priceapă cum se citeşte ora pe cadranul unui ceas: nici până azi n-a înţeles. Nu poate spune la rând lunile anului, n-are nici cele mai ele- mentare noţiuni de artimetică. Nu poate folosi cuvintele aşa cumtrebuie şi spune adesea contrariul a ceea ce gân- deşte…”. Într-atât să fi fost oare de „sous douee”, fata pe care o întâlneşte într-un han şi pe care catadicseşte să şi- o facă parteneră de pat şi de viaţă?! Căci din încondeierea de mai sus nu rezultă portretul unei femei simple, fun- ciarmente bune, ci al unei fiinţe nedesprinse de animali- tate. Pluteşte, pe de altă parte, în caracterizarea de mai sus, parcă şi o nuanţă de dispreţ suveran, din partea filo- sofului, pentru stupida lui consoartă, amintindu-ne de un caz analog de natură nereuşită a unei fete din roma- nul lui Anatole France: Zeilor le e sete. Şi acolo fiind vorba de o fată dezvoltată dublu, numită „Buturuga”, care este luată drept ţintă a dispreţului din partea unui „ofiţer al sănătăţii” care o arată ca pe un monstru, cu degetul, unor vizitatori deloc dispuşi să se arate receptivi la reve- laţiile servite pe un ton atât de nepotrivit şi inoportun: „

în faţa dumneavoastră un monstru, cetăţeni.

Oamenii din partea locului îi spun „Buturuga”. Ar trebui să-i spună „Buturugi”, căci sunt două. Natura are ciudă-

ţeniile ei

noapte

Bună seara, cetăţeni! Vom avea furtună la Iar în cazul marelui genevez, personaj real,

vedetă a istoriei, nu prea înţelegem rostul unei atari ati- tudini exhibată public în direcţia posterităţii, atât de puţin compatibilă cu faima unui coliseu al şcolii înteme- iate pe adoraţia naturii. Afară dacă nu se poate decela de aici şi un iz de ipocrizie, de felul aceleia satirizate de Emi- nescu prin „lustruindu-se pe el”.

Aveţi

”.

Nr. 151 ► Ianuarie 2012

ipocrizie, de felul aceleia satirizate de Emi- nescu prin „lustruindu-se pe el”. Aveţi ”. Nr. 151

I storia este continuitate (sau, mai curând, organicitate) şi pe aceasta, ca fond, disconti- nuitate. Parte a unui proces ca fenomenologie

a umanului este însă realitate de gradul II, prin ea

manifestându-se cealaltă, primară. Istoricitatea, în urmare, se dezvăluie evenimenţial, ceea ce şi con- stituie, în ordine istoriografică, prima luare de cunoştinţă. Realitatea evenimentului este clară şi evidentă, cum ar fi zis Descartes, dar ca aceea a aparenţei (apariţiei). A căzut însă în irealitate atunci când, istoriografic, prins în serie, succesi-

vist, evenimentul va fi ocultat istoricitatea, stratul

de profunzime adică. Astfel, după un timp auroral

(istorioriografia este ea însăşi o succesiune, dar de paradigme), având şi el istoria sa, ca ocazie, eveni- menţialismul a trecut în „cum nu trebuie să fie

înţeleasă şi scrisă istoria”. În simplă succesiune, intens temporalizată, rit- mată de „mai înainte” şi „după” istoria evenimen- ţială ratează tocmai ceea ce este esenţial pentru istoricitate: trecerea. Când, totuşi, o presupune, o

reduce la filiaţie: de şcoală, de doctrină, de rudenie,

şi

o compromite definitiv. Ratată fie prin ignorare

fie

prin reducere la succesiuni slabe, trecerea, mai

în

glumă, mai în serios, istoricul evenimenţialist nu

teme „prăpastia” dintre evenimente? Şi încă ceva, la fel de periculos, cel puţin în ordi- nea istoriei formelor culturii. Evenimenţial, orice fapt istoric (ştiinţific, literar-artistic, filosofic) este „citit” localist, dacă se poate spune aşa. Adică, fie- care în contextul istoric dat şi în vederea lui, ca şi cum i-am citi pe Homer sau pe Platon, pe Herodot

se

sau pe Euclid pentru timpul lor. De bună seamă, Homer este „martor” pentru timpul său, pentru mentalitatea, reprezentările, comportamentul şi poieticitatea (în particular poe- ticitatea) grecilor. Platon reconstruia metafizic lumea într-o limbă, de la el paradigmatică, pentru filosofie, dar a grecilor şi evenimenţial, la scara tim- pului, Herodot făcea o istorie totală a „oicumenei”, lumii cunoscute, dar într-un fel heleno-centrist. Chiar şi Euclid care crea cea de a treia minune greacă, după poezie şi filosofie, geometria adică, şi aceasta în concept formal era un om al vremii sale. De la Homer la Platon, de la Aristotel la Euclid şi mai departe, de la aceştia la ultimii mari metafizi- cieni (Plotin, Proclos şi Damascius), ca într-o oglindă măritoare şi, totodată, cu „memorie” s-a păstrat istoria greacă, aşa cum a fost. Dar şi cum avea să fie, de îndată ce Grecia de după Grecia era

în întreaga viaţă omenească. Aceasta însă nu eve-

nimenţial-filiaţionist ci fenomenologic, adică va fi

trecut în constituţia fiinţei noastre. Nu însă cu

toate ale ei. Ceea ce ţine de istoria Greciei aşa cum

a fost a rămas în identitatea ei. Paradoxal, numai

ceea ce îşi pierde individualitatea „locală” capătă universalitate. Faptul istoric închis într-o identitate abstractă, numai aceasta dă sens (dar cât de slab) trecutului.

Altfel, deschis ca opera, evenimentul pe măsură ce sporeşte se depărtează numai temporal de timpul său. Fenomenologic însă trecutul (sau ceea ce mai putem numi trecut) îi este tot mai aproape, deve- nind un prezent etern.

Deschis, evenimentul devine cu istoria însăşi, este el însuşi, la scara sa, istorie. De aceea, istorio- grafic, aşa zicând după Paul Veyne, evenimentul este o problemă de interpretare. Ca în revoluţia copernicană de care vorbea Kant, într-o hermeneu- tică non-evenimenţială, evenimentul „se învâr- teşte” în jurul „observatorului”. Depinde însă de cum „citim” ca „răsturnarea copernicană” să aibă sens. În trei dialoguri (Phaidon, 88 c – d, Philebos 19 c

şi Politicul 400 c-d) Platon vorbea de „cea de a doua

scufundare („navigaţie” deuteros plous, fără de care „evenimentul”, oricare ar fi, de la faptul istoric

(social, politic) la text n-ar putea să fie recunoscut

în ceea ce îl face să fie de „durată lungă”. „

Cea de

a doua navigaţie, cealaltă, pentru descoperirea cauzei”, „dacă este bine, pentru înţelept să

„Ceadeadouanavigaţie”

înhermeneuticatextului

G.Vlăduţescu

cunoască atot cuprinzător, mai există şi o a doua navigaţie”, pentru a nu greşi, aceia care dau legi şi reguli scrise, „cea de a doua navigaţie vine să nu permită individului, nici mulţimii să întreprindă ceva contra celor statornicite”.

M etafora „nautică” era luată de Platon din limbajul corăbierilor: când înceta vântul să mai bată, se trecea la rame. Oricum,

„cea de a doua navigaţie” (sau”scufundare”, chiar „călătorie”) sugera trecerea de la primul nivel: al luării la cunoştinţă, al limbajului, al citirii/herme- neuticii la cel de al doilea, al esenţei, al sensului intenţional. Pusă în legătură cu ceea ce i-ar fi spus Socrate lui Euripide îndemnat de acesta să citească scrierea „obscurului” Heraclit: „Partea pe care am înţeles-o e minunată şi îndrăznesc să cred că e la fel şi aceea pe care n-am înţeles-o, dar e nevoie de un cufundător din Delos spre a înţelege total”, „metafora” nu mai lasă nici oîndoială asupra rostu- lui ei (Diog. Laert., II, 22). Orice eveniment are două straturi, deci şi textul, sau mai cu seamă acesta, fie el filosofic, fie că e lite- rar, chiar ştiinţific. Rămânând la „prima navigaţie” (primul nivel) platonismul în problema sufletului, bunăoară, aduce, cu o imensă eroare. Şi preexis- tent şi postexistent întrupării, sufletul platonician nu este asimilat nici măcar de pneumatologia creş- tină, ceva mai apropiată, necum de psihologiile moderne. Dar nu cumva „nemurirea”numea chiar natura generică a omului, nesupusă vicisitudinilor firii? Nici „ştiinţa” lui Aristotel, la prima evaluae nu pare a fi prea departe de eroare când nu, pe alocuri, de tot falsă. Cu toate acestea, aparte de o explicaţie sau alta, aşa cum era posibil în epocă, rămâne ideea de ştiinţificitate. Astfel încât într-o istorie a ştiinţelor, prin aceasta aristotelicismul este înteme- ietor. Dar într-o istorie a ştiinţelor non-evenimen- ţială, adică în una ca istorie a gândirii în matema- tică, în fizică, în biologie. Un elev al lui Rainer, I. Th. Riga publica în 1970 o carte cu un titlu ca un discurs asupra metodei: Istoria gândirii în anato- mia omului. A gândirii, iar nu a anatomiei. La prima lectură, apoi, ce ar mai fi Iliada sau Odysseia? Nu încape îndoială, mai tot se poate povesti, unde viaţa noastră, a fiecăruia, este o poveste cu naşterea, maturitatea şi moartea. Mai lesne este narabilă Odysseia, dar ce se întâmplă în Iliada? Şi dacă Odysseia se poate povesti nu este pierdut Odysseu? În drumul de întoarcere de la Troia la Ithaca acesta trecea prin multe, parcă tot atâtea „bolgii”. Trama este fascinantă, imaginarul

5
5

debordant. Nu este însă mai tare, fiind substruc- tura, ideea ümanizării”eroului? Călătoria sa ca şi cercul vieţii sale este compusă din două: de la Ithaca la Troia şi de la Troia la Ithaca. Basileu, Odysseu nu era prea departe ca mod de a fi de un luptător de jos, numit şi semnificativ Tersites (mitocanul). Încercările la care era supus în cea de a doua parte a călătoriei sale în lume erau de spo- rire în umanitate. Este întâmplător că zeiţa înţe- lepciunii, Pallas Athena, îl luase în grija sa? Se poate „povesti”şi un text filosofic, oricât de abstract. Phaidon platonician pare să fie exepmplar din acest punct de vedere. La urma urmelor, dialo- gul este o tragedie, prin nimic mai prejos de Oedip sofoclean, de Medeea lui Euripide. Se câştigă mult din lectura dialogului ca o naraţiune, dar se pierde mult, cu mult mai mult dacă se rămâne aici. S-a spus despre acest dialog că ar fi magna charta a metafizicii europene. Poate că da, poate că nu. Este însă în Phaidon o metafizică atât de subtilă încât pierderea sa ar fi imensă. Se poate povesti chiar şi Hegel şi uneori chiar a şi fost. Se poves- teşte – rezumă (în stilul digest) şi Heidegger, mai încoace, nemai vobind de filosofiile de început de istorie, aflate mai mult decât cele moderne între speculaţie şi imaginaţie. „Narativist”, Thales făcea ca lucrurile să vină din apă şi tot la ea să se întoarcă, pe când Heraclit din

foc, Anaximenes din aer, Democrit vorbea de „atomi”, Platon identifica temeiul lucrurilor în „idei”

(ideai), universaliile adică, transcendente

Nici

apa, nici focul, nici aerul, nici „atomii” nu aveau să

intre în limbajul filosofiei. „Ideea”, da, numai că numind cu totul altceva. Apoi, chiar în aceaşi „şcoală” din Milet, cuThales, Anaximandros şi Ana- ximenes nu este unitate şi continuitate. Thales cu apa, Anaximandros cu focul – aerul – apa – pămân- tul (apeiron), Anaximenes cu aerul, nu sunt în

acelaşi concept, fiind legaţi doar exeterior, prin dis- cipolat. Istoria însă, în acest caz, este a filosofiei, a sa ca mod de a fi al spiritului, în devenire. O istorie sincopată nu avea cum să mai fie a filosofiei (nici în alte situări, a literaturii, a ştiinţei), dar istoria (ca hermeneutică) trebuie să justifice sistemul însuşi, fiind devenire a acestuia. Istorie şi sistem la limită, sunt doar puncte de vedere, pentru că, în ordinea realului, sunt una. Doar că istoria este sis- tem în devenire pe când sistemul, istorie configu- rată (sincronic).

D acă rămânem la primul nivel al textului pierdem sub-textul. Cel dintâi este doar „vehicol”, poartă, cel de al doilea susţine.

Primul tocmai unde îl poată pe celălalt, îl ascunde;

acesta, de adâncime sporeşte în asunderea sa şi dă organicitate unei succesiuni, altfel cu discontinui- tăţi perverse. Filosofia este una dar în şi printr-o multitudine de filosofii. O hermeneutică aplicată se „mişcă” printre acestea, ţintind însă filosofia. „Cei care interpretează literal şi propriu cele spuse de un autor sau altul, prevenea Occam din scolastica târ- zie şi, poate, primul modern, cad în numeroase erori şi în inextricabile dificultăţi”.

zie şi, poate, primul modern, cad în numeroase erori şi în inextricabile dificultăţi”. Nr. 151 ►
6
6
6 Moto: „Ţii minte oare când te-ntrebai Ce este omul? Ce-i omenirea? Ce-i adevărul? Dumnezeirea? Şi

Moto: „Ţii minte oare când te-ntrebai Ce este omul? Ce-i omenirea? Ce-i adevărul? Dumnezeirea? Şi tu la nouri îmi arătai.”

(Mihai Eminescu – Amicului F.I.)

Antropogoniaeminesciană

CarminaCojocaru

„Nici o plăsmuire nu a trebuit să permită atâ- tea explicaţii ca omul. Egiptenii au numit omul animal vorbitor; Moise îl numeşte chipul lui Dumnezeu; Eschil o făptură a zilei; Sofocle, o imagine; Socrate, un mic zeu; Pindar, visul unei umbre; Homer şi Ossian, o frunză de copac ce cade; Shakespeare, umbra unui vis; Job, fiul pulberii, Philemon, pricina nenorocirii; Herodot, nenorocirea însăşi, Schleiemarcher, spiritul pământului; Jean Paul, un semizeu; Schiller, stăpânul naturii; Goethe – unicul zeu al lumii; Seume, contradicţia în marele cerc; Cicero, ani- mal raţional; Platon, unealta care ajută divinita- tea; Paracelsus, modelul a tot ce e mai frumos, ”

Darwin

lucru, enumerările din manuscrisul 2286 se opresc aici. De fapt, nici nu contează de ce rămân suspendate. Cu adevărat important este misterul ascuns în spatele Cuvântului emines- cian, în firea sa interogativă care sondează pe toate căile şi sub toate formele până în străfun- durile fiinţei. Definiţiile de mai sus nu sunt altceva decât răspunsuri căutate de supracon- ştientul eminescian dezvăluit interogativ în vasta sa operă şi legat prin toate fibrele de om. Poezia, proza, dramaturgia, articolele sale sunt străbă- tute fără îndoială de un mister conştientizat şi aşa ne vom raporta la ele. (Nenţeles rămâne gân- dul/ Ce-ţi străbate cânturile,/ Zboară vecinic, îngânându-l/ Valurile, vânturile). Eminescu nu a scris pentru secolul său şi mi- e teamă nici pentru secolul nostru, a scris pen- tru o lume capabilă de a se situa în afara timpu- lui sau, cel puţin, cu resurse interioare de a se obiectiva prin coborârea în eul profund. Dacă vom încerca să înţelegem omul eminescian (şi, după opinia noastră, aceasta este esenţa ome- nescului, căci e filtrată de o minte capabilă să plaseze individul dincolo de spaţiu şi timp, până când ajunge la acel „unul” existent „în toţi”, la Archeu), oprindu-ne doar la afirmaţia zgudui- toare „tu nu eşti altceva decât o formă prin care pulberea trece”, vom rămâne prizonieri în „cercul strâmt” străjuiţi de propria conştiinţă limitată, de o incapacitate ontologică de a vedea dincolo de văzut. Dacă însă ne vom ridica gândul spre înălţimile zborului eminescian, vom trăi revelaţia aproape mistică de a înţelege că tu, omule, eşti cu adevărat un trup, ieşit din alte trupuri plămă- dite după acelaşi tipar, o sită prin care se cerne pulberea pământului, dar pe care, odinioară, Dumnezeu, în nesfârşita Lui înţelepciune, a fră- mântat-o în mâinile Sale pentru a ni-l dărui pe Adam. O formă trezită la viaţă de suflarea Tată-

Întrerupte de-un gând sau de un

lui, care ne-a transformat pe toţi în copiii Lui, iar ca nişte copii am uitat, crescând, fiorul respira- ţiei divine ce ne face nemuritori. Omul emines- cian a căpătat conştiinţa puterii sale şi, în ace-

laşi timp, a ajuns la înţelegerea înaltă că lumea sa este una a durerii, a nefericirii, a perisabilită- ţii. Un om pesimist? Mai degrabă un om lucid! Pentru că a intuit că toate acestea sunt preţul formei, al materiei, al cărnii pe care, plătindu-l, se va putea întoarce în sânul eternităţii, unde stăpâneşte „Dumnezeul păcii şi al luminii”. Acesta este marele sens, aceasta este sămânţa din care a crescut versul „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”, iar Eminescu a sperat că o vom găsi (În mintea vremilor ce vin/ Va răsări cuvântu-mi/ Cu-ntreg al sufletului chin/ Ca iarba pe mormântu-mi). A constituit o permanentă preocupare pentru mulţi cercetători ai operei să descopere funda- mentul întregului edificiu, gândul, impulsul neuronal, determinantul declanşator al mişcării creatoare. [n.n. N-am avut nici noi o altă preocu- pare timp de mulţi ani. A început devreme şi vio- lent ca o pasiune răscolitoare proprie tinereţii neafectată încă de canoane, reguli şi limite.] Iar în acest punct nu se poate ajunge decât son- dând în străfundurile creaţiei, până la „gândirea stâncilor”, analizând cu atenţie fiecare strat şi punând în relaţie întregul cu secţiunile. Sunt necesare instrumente de cercetare „reflexiv- intuitive” pentru a ajunge „până la izvorul tainic

al efluviilor eminesciene (

departe, în pădurea subconştienţii lui.” (G.Călinescu). Forând cât mai adânc spre straturile creaţiei eminesciene descoperim un adevărat totalita- rism vizionar, deoarece Eminescu include în opera sa toate componentele fundamentale ale vieţii, urmărind esenţa umană în drumul ei de la naştere la moarte şi, totodată, a raportării sale cosmice şi sociale. În studiul său monografic, publicat între 1934 şi 1936, G. Călinescu afirma că poetul „tindea” să „creeze un univers în semicerc, având ca ori- zonturi naşterea şi moartea lumii”. Totuşi pe la 18 ani, Eminescu spunea că: „Viaţa-i cuibul morţii – moartea e sămânţa vieţii noi”, iar pe la 22 , că „Moartea e laboratorul unei vieţi eterne”,

demonstrând că, pentru el, nici moartea, după cum nici viaţa nu aveau un înţeles obiectiv abso- lut. Astfel ajunsese ca pe la 30 de ani, să-şi noteze în manuscrisul 2270, la fila 140 următoa- rea reflecţie, generată de teoria metamorfozelor energetice ale lui Clausius, „Din corelaţiunea

)

ascuns undeva,

ale lui Clausius, „Din corelaţiunea ) ascuns undeva, acestor mişcări, progresivă, rotatorie şi de miş- care
ale lui Clausius, „Din corelaţiunea ) ascuns undeva, acestor mişcări, progresivă, rotatorie şi de miş- care

acestor mişcări, progresivă, rotatorie şi de miş- care a părţilor constitutive dinlăuntrul molecule- lor se nasc diverse grade şi diverse direcţii de forţe, a căror încrucişare e viaţa”, pentru ca mai încolo să conchidă, printr-o extraordinară intui- ţie, asupra „curbei în infinit a orizontului”, astfel încât noţiunile de timp, spaţiu, cauzalitate să fie percepute în toată complexitatea lor. De la aceste considerente am pornit în cercetarea „poeziei naşterii şi a stingerii”, după ce am căpă- tat convingerea că nu putem vorbi despre o viziune cosmogonică şi una sociogonică fără să remarcăm faptul că ele sunt conturate din per- spectivă antropogonică. Antropogonia eminesciană cuprinde viziunea artistică a poetului despre om, în încercarea lui de a-i înţelege esenţa şi destinul. Preocuparea antropogonică are la bază necesitatea de a des- coperi, printr-o cuprindere bogată, interesul omului pentru propria sa fiinţă. Contradictoriu, insuficient, cu posibilităţi finite (ascunse în spa- tele infinitului sălăşluit în firea sa), dezintegrat din cosmos, omul lui Eminescu pendulează între naivitate şi conştiinţă, între pigmeu şi titan, gata în orice clipă să spargă limitele sau să se com- placă în anonimat. „Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr Altul caută în lume şi în vreme ade- văr.” Interesul lui Eminescu pentru om sau pentru fiinţă, cum l-au numit cercetători, precum George Gană, Svetlana Paleologu-Matta, Theo- dor Codreanu, Constantin Noica, George Mun- teanu (ş.a.), pentru rosturile lui nu s-a născut din nevoia unei supravalorificări, ci din clocotul interior timpuriu de a descoperi adevărul firii, al

esenţei „Ţii minte oare când te-ntrebai Ce este omul? Ce-i omenirea? Ce-i adevărul? Dumnezeirea? Şi tu la nouri îmi arătai.” (Amicului F.I.) şi al materiei „Corpul nostru este un răvaş de drum al pulberei.”(Ms. 2225) Din acest motiv, antropogoniei îi este esenţial să individualizeze esenţa omului. Numai după ce această individualizare s-a făcut o raportare la un cadru general devine valabilă. Ea exprimă puncte de vedere cu implicare în naşterea omu- lui, a destinului, al drumului parcurs de la naş- tere la moarte. Antropogonia caută răspunsuri la întrebarea cine este omul pe care scriitorii şi filo- sofii şi-au pus-o, întrebare abordată în acelaşi timp de teologi şi istorici, biologi şi fizicieni. Emi- nescu nu putea rămâne departe de această pro- blemă, mai mult decât atât, după întrebările din Amicului F.I., transpuse prea devreme, în 1866, când era doar un adolescent, gândul său melan- colic a purtat permanent cu sine dorinţa de a afla „ce este omul”. Pe măsură ce paşii săi îl pur- tau de pe „Golgota” poeziei în eternitate, versul său căpăta contururile, minunate sau contradic- torii, respingătoare sau înălţătoare, ale fiinţei cu tot ce înseamnă ea. El aşezase de timpuriu fiinţa umană sub semn divin: „În tine vede-se că e în

ceriuri/ Un Dumnezeu”(sub-ms Elena), iar în finalul poeziei Mortua est! răsună: „Pe palida-ţi

frunte nu-i scris Dumnezeu”. Pentru cei capabili să asculte numai sunetul muzicii şi nu spiritul ei, versul acesta poate părea o renegare a divită- ţii determinată de suferinţa omului care îşi vede seamănul (şi astfel pe sine într-o proiecţie vii-

toare) fără viaţă („Privesc apoi lutul rămas

şi rece”). Să fie doar atât? Ce reprezintă omul palid întins cu faţa spre cer şi cu mâinile încru-

cişate parcă a neputinţă. Ce mai este sângele lui care, odinioară fierbinte, îi frământa în artere aluatul vieţii? Nimic!? („Atunci acest înger n-a

fost decât lut” sau „

moartă”). Doar o formă, o formulă a umanului despiritualizat. Pe o astfel de frunte mai poate fi scris Dumnezeu? Ce ar fi fost Adam după ce Dumnezeu şi-a trecut mâinile prin pământul

său? O formă! A devenit fiinţă şi a început să fiinţeze întru Fiinţă abia după ce peste el s-a aşe- zat suflarea Duhului. Problema strămoşului nostru lăsată moştenire urmaşilor săi este că foarte curând a uitat, s-a îndoit, a privit spre ori- zontala materiei devenind nesemnificativ („Şi noi simţim că suntem copii nimicniciei,/ Nefericiri zvârlite în braţele veciei”), uitându-şi măreţia ori- ginii şi aruncând în lume, din îmbrăţişarea nes- fârşită a Evei, „muşti de-o zi pe-o lume mică”. Identificând trei trepte, trei etape în dezvolta- rea viziunii antropogonice, G. Munteanu arăta că în prima etapă, în cea a poeziilor de adoles- cenţă (1865-1869) sunt puse mari întrebări asu- pra sensului existenţei şi al omului, a căutării unor idealuri divine, conturându-şi astfel din fragedă tinereţe sensul creaţiei sale ce are la bază definirea omului şi a menirii sale pe acest pământ, acela de „a învăţa” să murim, (versuri asupra cărora ne vom opri puţin mai încolo). Tot în acest sens notează într-o primă versiune, pos- tumă a poeziei „Din străinătate”: „Azi să ghicesc

Iată ce-mi rămâne” la care e

necesar să reamintim versurile interogative din „Amicului F.I.: „Ce este omul?, Ce-i omenirea?/ Ce-i adevărul? Dumnezeirea?” Trecând pe a doua treaptă a creaţiei „poetul începe să dea acum un număr de prime răspun- suri care vor fi lărgite şi definitivate abia în cea de-a treia şi cea din urmă fază a dezvoltării sale. Din acest punct de vedere, etapa 1869-1876 reprezintă o primă confruntare a idealurilor din adolescenţă cu realitatea. Pornirea poetului de a înfrunta tot ce tinde să-l împuţineze pe om, cunoaşte acum o primă dezvoltare programatică în poemul postum Demonism (1872) care consti- tuie o expresie limpede a adeziunii sale la cauza marilor revoltaţi dintotdeauna, în a căror înfrân- gere Eminescu vede un martiraj măreţ, un semn că au rămas credincioşi idealurilor înalte în mij- locul unei lumi ostile acestora.”(1.) „O, demon, demon! Abia acum pricep! De ce-ai urcat adâncurile tale Contra-nălţimilor cereşti”. Aceleaşi porniri caracterizează poemele pos- tume Andrei Mureşanu (1871), Memento mori (1872), Gemenii (1876), sau antumele Mortua est! (1872), Înger şi demon (1873), Împărat şi pro- letar (1874) precum şi atâtea altele. Este evident faptul că Eminescu nu înclina încă definitiv cumpăna gândirii între o soluţie pozitivă sau negativă în legătură cu sensul exis- tenţei, considerată în totalitatea ei. „Particulari- tatea cea mai remarcabilă a celei de-a treia etape (1876-1883) e că, în cadrul ei, cu mijloace com- poziţionale şi un limbaj poetic ce au atins nivelul marii simplităţi, poetul nu preconizează refugiul din realitate în sfera unor vise utopice din punct de vedere etic şi estetic, inaccesibile, plăsmuite pentru ele însele, că nu abandonează niciun moment realitatea, şi încă fără luptă, ci dimpo- trivă. Plecând de la idealuri palpabile, Eminescu îşi arunca negaţiile-i mândre, clocotind de dis- preţ şi de indignare împotriva a tot ce dezminte patriotismul, arta întemeiată pe adevăr, dragos- tea sinceră şi statornică.”(1) În capodoperele acestor ani, în Scrisori şi în Luceafărul, în marile elegii erotice, viziunea antropogonică este a unui revoltat împotriva a tot ce apare meschin ori labil în condiţia umană. Trecutul, evocat adeseori în aceşti ani, e luat ca termen de comparaţie strivitoare pentru un pre- zent brăzdat de pseudovalori. În Scrisoarea III, virtuţiilor lui Mircea cel Bătrân îi urmează, la

ce-i moartea?

şi

alb

ţărână

frumoasă

final, o încriminare cruntă, specifică satirei emi- nesciene:

„De-aşa vremi se-nvredniciră cronica- rii şi rapsozii,

Veacul nostru îl umplură saltimbancii

şi irozii

”.

Evocarea anilor de elanuri generoase ai primei tinereţi, când „lumea cea gândită pentru noi avea fiinţă, Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă, îi urmează, în Scrisoarea II, constatarea amară că, în lumea cea comună a contemporaneităţii

poetului, „a visa e un pericol, căci de ai cumva iluzii eşti pierdut şi eşti ridicul”. „În această lumină văzut, tragismul eroic al anilor 1876-1883 constituia o capitală învăţă- tură pentru viitorime: aceea a intransigenţei faţă de tot ce ameninţă puritatea omului, intransi- genţa ce îl asemuie pe Eminescu lui Prometeu, care a putut fi înlănţuit, dar nu înfrânt.” Sensul cel mai adânc şi mai statornic al exis- tenţei şi creaţiei eminesciene, aşa cum se observă prin urmare din întreaga desfăşurare a operei marelui poet este omul şi tot ce înseamnă sau ce devine el, atunci când a pornit a străbate

7
7

ciene e ascuns undeva, departe, în pădurea sub-

conştienţii lui. Acest aer ascuns al liricei sale tre- buie găsit şi gustat, descris şi mărit fără alte senzaţii decât acele din respirarea lui, pentru ca spiritul nostru să-i simtă densitatea şi să poată pluti în el.” Tudor Vianu întregea viziunea căli- nesciană cu argumente cuprinse în volumul Arghezi, poet al omului (1964) unde, analizând poemul Memento mori, concluziona că Eminescu este poet sociogonic. În concordanţă cu aceste observaţii, George Munteanu scria în 1991:

„Raţiunea mai simplă a scrutării atributelor de „poet antropogonic” ale lui Eminescu o deter-

mină realitatea operei, evidenţele acesteia. ( „Cine eşti? – întrebarea din finalul poemului Memento mori – adresată prezumtivului „Tu” generator a toate câte există „Tu, ce din câmpii de caos semeni stele – sfânt şi mare, Din ruinele gândiri-mi, o, răsari, clar ca un soare, Rupe vălur’le d-imagini ce te-ascund ca pe-un fantom; Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gândire, Ce ţii bolţile tăriei să nu cadă-n risi- pire,

)

 

Cine eşti?

Să pot pricepe şi icoana

ta

pe om”

Cine eşti? Să pot pricepe şi icoana ta pe om” traseul existenţial dintre naştere şi moarte.

traseul existenţial dintre naştere şi moarte. „E un gând testamentar, implicând maximă sinceri-

tate, lepădarea orgoliilor şi a vanităţilor, cântări- rea cu luciditate a câte şi ce fel de răspunderi ai înţeles să-ţi asumi de-a lungul vieţii faţă de tine însuţi şi faţă de etnia căreia îi eşti parte, de semeni în genere.” Creaţia eminesciană are la bază o complexă, obsesivă viziune artistică des- pre om, cu tot ce înseamnă el material şi spiri- tual, un şir neîntrerupt de întrebări, despre ceea ce este omul sub timp. Marele artist este cel care ştie să întrebe, spunea Eminescu, iar opera sa respectă întru totul acest principiu. Din întrebă- rile despre omul în sine au decurs cele despre omul social şi omul cosmic; sociogonia şi cosmo- gonia având, după cum vom vedea, ca punct de sprijin antropogonia. Aşadar viziunea naşterii şi a stingerii este o viziunea antropogonică pe care se sprijină coloana infinitului eminescian. Deşi la începutul exegezei sale pornise de la premisa că opera poetului nostru „izvodeşte din fiorul cosmogonic”, G.Călinescu lăsa deschise,

la final, ferestre spre noi orizonturi: „

toate

materialele şi uneltele nu ar da nimic în mâinile altuia, fiindcă izvorul tainic al efluviilor emines-

„Cine eşti?” e, prin urmare, întrebarea ontolo- gică mărturisită, determinată de numai aparent mai umbrita interogaţie antropogonică privitoare la „cine sunt eu – omul?” Omul, ca probabilă „icoană” a principiului omnizămislitor, condiţio- nat în a se „pricepe” pe sine de priceperea naturii aceluia” constatând puţin mai departe că „fără fiorul antropogonic mereu insinuându-se prin interstiţii, vibraţia multor texte eminesciene ar fi alta, sensibil mai scăzută.” Astfel, ne putem imagina creaţia eminesciană ca pe o axă la mijlocul căreia se află omul în raport cu timpul. La dreapta lui vom aşeza uni- versul, reprezentat artistic de cosmogonie, iar în stânga, cele ce derivă din subordonarea om- timp: viaţă – moarte, adevăr – minciună, fericire – nefericire, mărire – decădere, orgoliu – umi- linţă, elemente cu determinare sociogonică. Din- colo de axă se află Divinitatea, „punctul”, „Tatăl”, „stăpânul fără margini peste marginile lumii” care împrăştie haosul, creând universul şi omul. În consecinţă, cele două concepte vin unul în continuarea celuilalt pentru a se sprijini pe viziu- nea antropogonică.

8
8
8 Somnambul, peste vise, cu demoni arzându-şi sprânceană Înclin sisifice munci nebuniei din somn. Din mări

Somnambul, peste vise, cu demoni arzându-şi sprânceană Înclin sisifice munci nebuniei din somn. Din mări îndoind catarge, sub lună, pe geană Ridic din adâncuri un aer de domn.

Eu sunt aici: cu privirea, cu braţele şi cu inima, aşteptându-te!

PaulDorinŞerban

TABLOU1

Ridic acest pod din aburi pentru a rupe tăcerile de pe tărâmul pendulelor moarte, să se îngreuneze de albastru spaimele noastre fără de nopţi, fără de gratii.

Au să spună că Inchizitorul nu-şi face datoria; păreri rebele bat la uşă, soneriile sufletului sună fără – ncetare dar turnul născător, din şoapte urcă mereu printre stele, în noapte.

Şi, iată, o mare de oase se-ncurcă peste uriaşe pânze de păianjeni solitari, continente se bat între coastele sparte şi viaţa se-nalţă peste iluzii fără porţi:

timbru incorect lipit pe scrisori anonime.

NICIAZI

Am să dau la câinii flămânzi trupul frânt al oraşului gol. Şi cine-mi va spune că spre orizont, pe şina spinării acestui cuvânt vor coborî îngerii să mă scufunde în gând ?

Nu ştiu nici azi dacă acea arătare, acele oglinzi, m-au făcut să surâd printre trunchiuri bătrâne, dacă astăzi mai sunt lumină incertă sau fum risipit.

CUATROCAMINOS

Aştept să te arăţi. Să-ţi urmăresc din depărtare străluminările gleznelor tale subţiri şi pasul tău graţios.

Aştept.

COLINDÎNIAD

În dispariţie, în răsfrângeri, în scântei; în tunet şi în ploi de necontenit mor minutele atârnând de încinsele porţi de fier.

Oratorii tac.

Se piere în istovitul tărâm al disperării, în împărăţia Morţii. Şi cine cere tribut de la viaţă primeşte vama morţii îndepărtând suflarea.

Întotdeauna te aştept aici, pe această câmpie gigantică, atât de pustie.

Şi viaţa mea este atât: aşteptare şi fulguire de stele.

MĂÎNSOŢEŞTEMATERIA

În stranii căderi piatra îmi ţine loc de pernă, înflorind stânci, cu maci, cu maci, cu maci …

ÎNZADAR

Strigătul meu pierdut, neînghiţit până la tăcere de întuneric, nesugrumat de mistere, cade la picioarele zeului de pe alte meleaguri nerăscolite de focuri. Dar, răspunsul cererii mele deznădăjduite rămâne înfrunzit la gura zeului, însă nu înflorit.

TEAŞTEPTPENTRUTOTDEAUNA

Pentru tine am să încerc să mint destinul, am să opresc trenurile ce duc soldaţii către moarte. Şi poate am să ordon Soarelui să apună mai târziu, pentru a putea să regăseşti drumul către tine însăţi.

Nu nega aceste evidenţe.

Lumea impetuoasă dinspre cetăţi ne aşteaptă. Am să-ţi dăruiesc un sărut, delicato, şi o să coborâm degrabă în legendă, în poveste. Nu te implica prea mult în mersul lumii şi conteneşte arderea ta peste cântec şi stea.

AŞTEPTĂRI

Seninul e dus. Bolta cuvântului e neagră şi s-au cusut poveşti în unghere; se-aşteaptă să cânte neliniştite clopote zidite-n pereţi, se-aşteaptă morţi navigând hăituiţi.

MINUNATAMEA

Şi orele treceau. Colindând peste pământeni, orele treceau, murindu-ne. Şi eu străbăteam încăperea cu pereţi de os şi cu ferestre spre ceaţă, adulmecând prin tainice cotloane de gheaţă un timp de dor:

al meu, al tău. Ostenisem de atâta uitat după umăr, după noaptea părului tău, după miraje.

Am început într-un târziu să număr cariatidele templelor nemişcării şi încă mai târziu, abisele. Mă tulburasem de tot, aici, la mine, în întuneric şi am simţit c-o să-ţi întâlnesc privirea şi am îndepărtat de mine ceasuri, timpul, visele, neverosimile idei.

Şi tu veneai surâzând, santinelă a vocii, hotărâtă, prin frunze, prin clipe, să-mi umpli viaţa cu sărbătoare şi cântec.

ROCADAMARE

Mă doare dorul când cobor să cânt în cor cum au murit cocorii şi-mi vin pe gând velin, mai lin, ca printr-un verde de pelin noi irizări din zări.

Un cal local calm la culori Aclamă calele navelor dintre calote şi corali. La „ La Lola, laleaua lila „ merg urgent să şterg, nori ce converg deasupra unui lent iceberg.

Şi când cânt în vânt, plângând, pe scene aeriene, printre gene văd un rac care cară Carul Mare înapoi, la noroi şi ploi durându-mi prin aere roi, de priviri mai moi, cu ochi doi.

TEROG

Nu pleca! Ar însemna să mă încurc într-un dement coşmar, printre rădăcini, în întunecime. Nu pleca! Înţelegi ? Aş fi mai aproape de rădăcini, de liniştea întunericului dacă ai face-o. Aş umbla cu mâinile oarbe prin cotloanele sufletului să regăsesc un timp bătând încet şi stins.

Cu inima sătulă de aurore lirice

şi cu fruntea mea adăpostind erotice poeme,

mi-ar fi mai frig,

mi-ar fi mai somn. S-ar înălţa atâtea ruguri peste ani

şi mi s-ar sugruma cuvintele duioase

curgând din ele cenuşă şi moarte. Nu pleca! Altfel îmi vor pune lanţuri arătări cu semne

şi mă vor purta pe umeri

soli ai vieţii, călăuze spre Moarte. Deci, nu pleca, te rog! Altfel mă vei striga fără glas mai târziu,

dincolo de somn, de înaltele Porţi dincolo de noaptea bântuită de Morţi.

NUVINVEŞTILE

În răcoarea nopţii deasupra schitului, în întuneric stelele îşi spun poveşti. Din tenebre urme ard şi zeii îşi furişează paşii spre mâine.

Se supun pe sub zodii, învârtindu-se, destinele şi fântânile îşi retrag apele spre izvoare. Unde sunt fetele nopţii ? Scorburile sunt goale precum craniile fără de ochi în orbite.

E întuneric şi fum

şi şuieră a moarte. Nu cad peste maluri răspunsuri

şi nu se îndreaptă spre ispite

poftele noastre, odată cu Soarele mort.

Râsulcareplânge

DanIoanMarta

9
9
Râsulcareplânge DanIoanMarta 9 Dan Ioan Marta este un spirit donquijotesc din care răzbate metafora unor mori

Dan Ioan Marta este un spirit donquijotesc din care răzbate metafora unor mori de vânt reale ori imaginare. Din acest curent răzbate – poetic vorbind – lacrima înaripată de cuvinte ce amestecă, într-un alambic fermecat, binele cu răul, iubirea cu ura, singurătatea cu dragostea pentru semeni. Preţuindu-i versurile, am nostalgia faptului că nu am apucat să i-l prezint pe tânărul scriitor lui Nichita Stănescu care, cu siguranţă, ar fi vibrat în generozi- tatea lui creativă la metafora acestui poet de excepţie. Dan Ioan Marta este deopotrivă un strigăt „decupat” din tabloul lui Munch şi o lacrimă care plânge şi când râde.

Traian T. Coşovei

Străzi

Poate că din cerul acela noros al iernii, unde ne jucam trupurile în salturi la trapez,

a mai rămas o fărâmă de cupolă să ningă cu-aceleaşi frânghii.

Mai ştii cum arătau străzile oraşului în care nu mai stăm?

Pe ele am învăţat, după abecedare diferite, cum se scrie corect primul om de zăpadă sau primul sărut. Uneori le filai ca pe un loz câştigător al nopţii şi-mi descheiai nasturii de la paltoane şi cămăşi să te poţi încălzi. Eu¬¬? Le-am jurat râsul unei inimi crescute în aer liber şi, fiindu-mi la propriu frig, între gulerul hainei tale şi gât mă ascundeam căutând căldura unui foc de tabără să rămân.

Pe ele învăţasem să punem indicatoarele cu aici am fost o dată şi aici niciodată, până când ne-amobişnuit cu tăcerea şi-amfăcut amândoi cearcăne. Tu, pe cele de nord, eu, pe cele de sud.

Astăzi, tocmai astăzi, când inima îmi cere s-o duc pe braţe la chiuretaj pentru a nu mai naşte altă iubire, aflu şi eu că cearcănele trec mâncând o limbă de hienă cu urlet cu tot.

Auzi cum urlă străzile oraşului în care nu mai stăm?

Obarzăreflexivă

Uite cum facem:

eu cumpăr toate punctele cardinale puse în vânzare,

le arunc într-un bol şi extrag estul.

Tu, cu toate fenomenele tale marginale trăite, n-ai cum să înţelegi nevoia de gri, doar eşti albă. Într-un ajun de dimineaţă să mă depui ca dar suplimentar cu garanţie pe-un pat.

Vezi, să nu-mi uiţi mingiuţa cu elastic

pe care am câştigat-o la ultimul pariu făcut cu tine. Mobila unde trebuie să ajung, fără să las mesaje pe robot, a prins riduri

şi este necesar un zâmbet smuls.

Nu-ţi face probleme pe unde voi rătăci, am să trăiesc într-o gură de aer folosind regionalismele pădurii, iar când va fi să fie, mă voi întoarce la tine într-un tren de marfă.

Na! Ai uitat să-mi pui cutia poştală, barză.

Închiriere

N-am dat şpagă, mi-am obţinut prin bătutul din uşă în uşă un domiciliu

aşa cum mi-l doream:

cu parchet din inimă, cu tonuri de albastru, canapele din rafinate bârfe de îngeri şi eşarfele vremii cu propriul limbaj pe care să păşesc.

Stau cu chirie pe acest pământ în care poate intra

o lume întreagă

şi plătesc, poate ca şi ceilalţi, tot ce este trecut la avizier pentru o singură persoană.

Spun, „poate ca şi ceilalţi”, gândindu-mă la zonă.

Plătesc consumul căldurii cu un rest lăuntric de adoles- cent.

Un scoc condiţionat pentru un plâns, ce-a fost sau o să vină,

îl plătesc din banii de cheltuială pe cuvânt

şi doar dacă nu mi se încarcă nota de plată abuziv. Pierderile? Nu-i nicio problemă dacă mă vor ţintui ca nişte şerpi cu pleoapele sudate, am să le plătesc, fără să cer debranşarea, cu o sminteală salvată sau poate cu un zâmbet aritmetic.

La fondul de rulment, am contribuit cu acele căutări învechite, rupte în fund, ce n-au vrut să dezbrace un „de ce?” colorat în nuanţele lui vreau să ştiu. Se obişnuiseră aşa: retro şi puţin credibile. Am mai lăsat şi nişte şosete cărora, cu puţin noroc, le făcuse safteaua o iubită trecătoare, nişte pături cu miezul nopţii în amorţire

şi vârsta reală a unui gând prin care se mai poate desci-

fra racordarea unei gropi la pământ.

Nu mi-am permis concedii sau excursii, am bătut din uşă în uşă pentru un domiciliu în care să ascult cum trosneşte mobila a muzică.

Numai administratorul să nu fugă cu toată suma plă- tită

Weekend

Îmi fusese sortit să mă bucur de primele trei duminici din lună ca de mirese,să aduc dimpreună cu ele pagubă înţelesului de obişnuit prin neobişnuit, iar a patra să mi se arate cuviincioasă, ca o binefăcătoare, atunci când voi fi tăbăcit suficient de celelalte trei.

Cu prima, foloseam nişte dorinţe pe post de scară şi coboram în beciul vieţii să ne putem îmbăta. Sorbeam un vin vechi făcut din speranţe şi ajungeam din strâmbi drepţi de beţi, de nici nu mai auzeam cum bat tobele a război rece, semn că vine iarna.

Cu a doua, Mă stabileam flotant într-o pădure unde, când se înnora, vântul îmi umfla cămaşa făcută dintr-un in sălbatic. Scoteam pe gură nişte cuvinte sub formă de globule

şi mă lăsam privit de izvoare politicoase

cărora le vorbeam despre cum fac din câmpii frontieră sau despre copacii ce-şi trag pe ei pantaloni de pământ. Alteori, telelei, căutam măduva unor comori.

A treia avea plămâni, nu glumă.

Îmi striga înverşunată să iuţesc pasul spre biserică, loc unde făceam două tabere cu alţii de teapa mea

şi ne înţepam cu acele de siguranţă, fugărindu-ne.

Acele alea parcă trebuiau să ne ţină prinşi unii de alţii.

Îngroziţi de atâta dezordine şi praf văzute de la o poştă, câţiva cunoscuţi cu dare largă de mână, mi-au trimis o duminică oarbă şi între două vârste.

Hoaşca, s-a pus pe făcut curat trăgând cu aspiratorul!

oarbă şi între două vârste. Hoaşca, s-a pus pe făcut curat trăgând cu aspiratorul! Nr. 151
10
10

Cioran,ultimulcathar?

NarcisZărnescu

10 Cioran,ultimulcathar? NarcisZărnescu Résumé . Qu’il fût le dernier des cathares par son innocence, son ascèse

Résumé. Qu’il fût le dernier des cathares par son innocence, son ascèse et sa pauvreté? Ou, tout au contraire, qu’il fût un histrion, une marionnette et un manipulateur qui tirait les ficelles, qui faisait tantôt l’ange, tantôt la bête, le Bon Dieu ou le Bon Diable? La réponse est paradoxale: grâce a sa logique ludique, Cioran invente, et se sauve par là, un Deus ludens. Cuvinte-cheie: logica ludica, Deus ludens, gnoza

«Generaţia Cioran» este generaţia marilor frustrări şi a marilor rataţi. Toţi şi-au ratat proiectul existenţial, dar şi cel metafizic. Există o cauză unică: războiul, real şi simbolic. Personajele acestei tragedii aproape shakespeariene vor avea experienţa celor două războaie mondiale, conştiinţa morţii şi a crizei economico-politice, dar şi culturale, filosofice, ideolo- gice. Micile frustrări, dar şi fascinaţia puterii vor genera con- fuzie în imaginarul «generaţiei ’27», confuzie transformată în voinţă de renaştere şi voinţă de putere. Logica, retorica, geniul oratoric îl transformă pe Nae Ionescu într-un Űber- mensch autohton. Aceeaşi obsedantă «beţie de cuvinte», con- solidată de naţionalism şi ortodoxism, îl va metamorfoză pe CorneliuZeleaCodreanuînmartir, unalt tipde Űbermensch. Micile frustrări, dar şi fascinaţia puterii vor genera confu- zie în imaginarul «generaţiei ’27», confuzie transformată în voinţa de renaştere şi voinţa de putere. Logica, retorica, geniul oratoric îl transformă pe Nae Ionescu într-un Űber- mensch autohton. Aceeaşi obsedantă «beţie de cuvinte», con- solidată de naţionalism şi ortodoxism, îl va metamorfoza pe CorneliuZeleaCodreanuînmartir, unalt tipde Űbermensch. Dar acest leadership de la periferia imperiului, devenit curând un eşec oficial, va continua să subziste în conştiinţa grupării până spre sfârşitul războiului, când imaginea unui Führer invincibil şi a unui Drittes Reich se diluează în ridicol şi caricatură. Între închisoare şi exil, din generaţia de aur care ar fi putut «salva» România şi care între timp va fi trans- ferată pe listele negre ale regimului comunist, cenzurată şi compromisă, rămâne doar o generaţie subversivă, mult mai

fascinantă însă şi modelatoare pentru generaţiile din a doua jumătate a secolului XX. Cioran îşi reneagă, ca şi Heidegger, simpatiile naziste (Schimbarea la faţă a României etc.), regretă atitudinile anti- semite. Eliade trece sub tăcere sau refuză să-şi recunoască trecutul legionar. Dar violenţa verbală şi ideatică a discursu- lui cioranian, ca şi «obstinaţia» cu care filosoful religiilor cer- cetează miturile şi ritualurile păgâne, întemeiate pe sacrificii sângeroase, ar putea sugera - cel puţin în cazul lui Eliade, crede Daniel Dubuisson – o nostalgie discretă şi subliminală a legionarismului. Este posibil, pe de altă parte, ca demons- traţia lui Dubuisson să se bazeze pe o micro-plagiere, evi- dent nerecunoscută, a unor ipoteze susţinute mai întâi de Frazer (The Golden Bough: a Study în Magic and Religion, 1890), urmat de Reitzenstein şi Bousset referitor la celebră- rile păgâne. Exilat, renegat, având o conştiinţă ludică a ratării plurale, Cioran îşi propune un nou scenariu, aparent sub auspiciile unui Dionisos modern, ispitit de o renaştere subversivă a gnosticismului. De altfel, după cum observa Jean Brun, «Beţia dionisiacă încearcă (…) să confere corpului fiecăruia puterea de a vagabonda în afara limitelor lui aici-şi-acum; asta este şi raţiunea pentrucare, în cultul lui Dionisos, ame- ţeala joacă un rol atât de important: ea îl scoate afară din sinea sa pe cel care se lasă purtat de vârtejurile care îl trag în adâncurile unor senzaţii ilimitate unde toate sinesteziile sunt acceptate (…). Dionisos promite dilatarea eului până la ultimele frontiere ale lumii şi pretinde ca va zdrobi închisoa-

frontiere ale lumii şi pretinde ca va zdrobi închisoa- rea trupească în care fiecare om este

rea trupească în care fiecare om este prizonier, făcându-l să

guste extazul unei vieţi infinite. În felul acesta, Dionisos, stăpân al timpului şi al spaţiului, se vrea evanghelistul unei senzaţii cosmice.»

U rmărindu-şi intuiţiile filosofice, subconştientul codificat simbolic şi misticismul ateu, Cioran reu- şeşte să îşi reconstituie un alt timp şi un alt spaţiu,

în care Creatorul se identifică Demiurgului Rău, judecator al triburilor de evrei, pe care îi pedepseşte. Demiurg, care ar

putea deveni acum, în exilul parizian, antinazist şi post-Nür- nberg, un substitut al antisemitismului juvenil, dar totodată

- în logica paradoxală şi ludică a lui Cioran - un substitut

sau o pastişă salvatoare, o parodie a Űbermensch-ului, voluntar, violent şi răzbunător. Astfel, în tradiţia gnostică a Demiurgului Rău, Cioran gândeşte că «Dat fiind că răul se face prezent în tot ce este coruptibil, cu alte cuvinte în tot ce este viu, ar fi o încercare ridicolă dacăai vreasădemonstrezi căînrăuseaflămai puţinăfiinţă decât în bine sau chiar că nu există deloc. Cei care îl asimi- lează neantului îşi închipuie că salvează astfel acest sărman zeu bun. El nu poate fi salvat decât dacă ai curajul să dis- jungi cauza lui de aceea a demiurgului. Pentru că a refuzat să facă asta, creştinismul avea să facă eforturi, de-a lungul întregii sale istorii, ca să impună inevidenţa unui creator mizericordios: întreprindere disperată, care a epuizat creşti- nismul şi a compromis zeul pe care voia să îl salveze. Nu ne putem interzice să gândim că ar fi fost mai bine ca geneza, rămasă la stadiul de schiţă, să nu fi fost încheiată niciodată şi nici n-ar fi meritat să fie, mai ales că în ansamblul ei este ogreşeală, ofaptăreprobabilă, comisăde om, care apare ast- fel ca o versiune minoră a unei fapte în fond deosebit de gravă. Oare nu ne facem noi vinovaţi tocmai de faptul de a fi urmat, mai mult sau mai puţin servili, exemplul creatorului? Fatalitatea care era numai a lui, noi amajuns să o recunoaş- tem în noi înşine: nu degeaba am ieşit noi din mâinile unui zeu nenorocit şi rău, ale unui zeu blestemat.»

D eşi toţi istoricii literaturii şi ai filosofiei îl consideră pe Emil Cioran antisemit, eu cred că, dimpotrivă, Cioran era poate sans le savoir ca Monsieur Jour-

dain, fascinat de Tora, de Talmud şi de legendele hassidice. Complexul de inferioritate, generat de conştiinţa apartenen- ţei la un spaţiu periferic, prin raportare la metropolele şi cul- turile imperiale, îl deschide empatic către celălalt, alungat, exilat, ghettoizat, pedepsit, ucis. În logica ludicului însă şi a absurdului, a irealităţii, Cioran alege atitudini, un discurs şi un limbaj iresponsabile, raportate la situaţiile tragice con- semnate de istorie. Între Dr. Jekyll şi Mr. Hyde, Cioran expe- rimenteazănuunsado-masochismde alcov, ci unul de man- sardă. În ciuda histrionismului, el nu poate ieşi din inerţia perifericului, a registrului minor. Exilul îl ajută să schimbe – metaforic vorbind – parterul din mahalaua bucureşteană cu mansarda din mahalaua pariziană. Discursul cioranian nu se înscrie însă în bodogăneala sau bălmajeala de mahala, ci – în acelaşi spirit ludic – în categoria marilor moralişti, gen La Rochefoucauld, fiind un stilist la fel de subtil ca Boileau sau Saint-Simon. Încercând să rafinăm logica ludică disimulată în scrierile cioraniene, se poate observa că (dumne)zeul său, parodiat după Demiurgul gnosticilor, se identifica lui Yahweh, zeul Vechiului Testament, fiind rebotezat Yaldabaoth sau Yao. De unde şi suprimarea lui Vetus Testamentum din canonul biblic stabilit de Marcion (sec. II). Oasemenea «suprimare» a Cărţii sfinte a evreilor pare a susţine în palimpsest proiectul ludic al lui Cioran, şi explica parţial maliţiozitatea şi ironia sa. În tratatul gnostic Ipostasurile Arhontilor („realitatea autorităţilor”), Yaldabaoth aruncă blasfemii chiar împotriva divinităţii. El este duşmanul lui Dumnezeu. În Diagramele

Ophite, se poate citi: «Arhontele este zeul blestemat al evrei- lor, care aduce ploaie şi tunete. El este Demiurgul acestei lumi, Dumnezeul lui Moise descris în legenda Facerii.» Într-adevăr, dacă toată mistica negativă îl caută pe Deus absconditus, fapt ilustrat de teologia negativă a Maestrului Eckhart sau de Dumnezeul necunoscut al Sfantului Ioan al Crucii, concepţii care se întâlnesc cu «Dumnezeul străin», profund Altul, cu Nenumitul lui Marcion şi al gnozei man- deene, sau cu Inefabilul Basilide («Dumnezeu nu există».), anti-mistica cioraniană sfidează istoria standard, «în genunchi», şi propune un Deus ludens în stare de orice şi chiar «prêt-à-porter». Este un zeu perfect pentru epocile atee, indiferente sau aflate în criză. Ne mai ramâne, aşadar, să studiem, dintr-o perspectivă socio-psihanalitică şi semio-sti- listică, inferenţele în scrierile lui Cioran ale discursului inocent şi alediscursului ironic, aleverosimilului, adevarului şi falsităţii, într-o«epocăanecinstei» (Schopenhauer), caşi în «epoca iresponsabilităţii» (K. Heiden).

S ă fi fost Cioran ultimul cathar, prin inocenţa, asceza şi sărăcia sa? Sau, dimpotrivă, să fi fost el «doar» un histrion, o marionetă şi un manipulator care trage

sforile, care făceacândpe îngerul, cândpe animalul, cândpe Bunul Dumnezeu sau pe Bunul Diavol?

Nr. 151 ► Ianuarie 2012

care făceacândpe îngerul, cândpe animalul, cândpe Bunul Dumnezeu sau pe Bunul Diavol? Nr. 151 ► Ianuarie
11
11

N e-a părăsit mâhnit. Ajunsese la convin- gerea pe care nimeni nu i-o putea întoarce din suflet că fibra noastră nu

este făcută pentru a ne ridica la înălţimea unui ideal. Încercase să caute virtuţi în şcoală dar a constatat că numai Spiru Haret putuse face ceva

bun pentru copiii unui popor năpăstuit. A încer- cat să regăsească puterea Bisericii din vremea în care tipărea cazaniile în teascuri de lemn şi a constatat că învăţătura a ieşit din lăcaşul Dom- nului. Politica? Ţara este dată pe mâna unor nătărăi. Caragiale le spunea Mitici. Everac le zice Popeşti. „În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve minera- liere şi energetice şi cu aproape patru miliarde

de dolari creanţe în cont

talent să conducă, să dezvolte, să administreze

şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiricos,

Popescu n-are

Dar

şmecher, tâmpit, face pe politicul că nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia

măsuri dubioase”. După1989 scriitorul s-a manifestat cu vigoare în publicistică. Nu a abandonat dramaturgia.

De altfel nici nu ar fi putut să o facă. Era născut dramaturg. Publicistică mai făcuse şi în tinereţe. Acum recursul la presă vine din năduful scriito- rului provocat de o Românie constant în derivă.

A

continuat să scrie şi teatru. Nu pentru sertar

ci

pentru cunoscători gândindu-se că va (re)veni

timpul şi pentru marea scenă. Suferea că teatrul românesc, ca instituţie, nu mai serveşte teatrul ca artă al românilor. În ultimii ani organiza spec- tacole-lectură pentru elitele scriitoriceşti, actori- ceşti şi culturale interpretând uneori singur roluri din piesele pe care le scrisese în ultimii ani. Avea talent actoricesc. Când piesele benefi-

ciau de lectura altora, nu-i scăpa din ochi pe actori. Le urmărea mimica, gestica, intonaţiile ajutându-i, ca un sufleur, în reuşita interpretă- rii. Îşi cunoştea textele pe dinafară. Acest mod de „a continua să rămână pe scenă” nu vine din narcisism ci este o demonstraţie de vigoare. Şi de revanşă. De aproape două decenii teatrul ca instituţie a tras cortina peste dramaturgia româ- nească. Paul Everac nu a vrut să depună armele.

n dramaturgie dar mai ales în publicistica lui Everac, politicianul român are o natură amestecată, de potlogar şi de jucător la

Î

PaulEverac,aristocratulrevoltat

GeorgeApostoiu

D e la turnirurile oamenilor politici care au ocupat marea scenă a naţiunii după 1989 şi până la mizeria care ne inva-

dează viaţa de toate zilele nimic nu a scăpat cri-

ticii lui Everac. Nu a ocolit oportunist forţa oarbă

a haosului. O privea cu revoltă. Dacă nu o putea

stăvili, ţinea măcar să îi arate hidoşenia, să o insulte şi să o înjure. Severitatea lui deborda. Everac a diagnosticat corect factorii de agre- siune: atacul la fibra naţională, demolarea valo- rilor naţionale, trădarea intereselor naţionale. Dramaturgul nu a ieşit niciodată din scenă. I-a plăcut publicul şi, din respect, a ţinut să-l incite. Nu este un creator de limbă ci un creator de sin- taxă riguroasă a graiului românesc. Ideea este exprimată cu minimum de cuvinte şi cu maxi- mum de expresivitate şi limpezime. Despre poli- tică scria fără delicateţe. Omul curtenitor, cozeu- rul educat în saloane, cel cu maniere franţuzeşti în viaţa de toate zilele devenise intolerant în scris. Ironia şi auto-ironia erau măşti. Le folosea la necaz pentru a mai salva un minim de ele- ganţă şi a-şi conserva aura de aristocrat atât de firesc aşezată pe chipul şi pe mişcările lui. Lim- pede şi logic, scrisul lui din ultimii ani demon- tează sistematic mecanismele şi sursa răului instalat în viaţa românilor. Personajele cu care ne obişnuise în dramaturgie reapar în publicis- tică descărnate nu în lumina rampei, ci a zilei. Intuitiv şi pătrunzător, ochiul lui iscodea totul şi punea lumină peste esenţial. Statul, politica, biserica, şcoala, educaţia, cultura sunt părţi ale anatomiei naţionale pe care Everac le diseca sis- tematic în dramaturgia, în publicistica din ultima vreme. Fără anestezie. Într-atât era de revoltat că nu mai suntem capabili să avem un ideal. Printre noi, Paul Everac a fost aristocratul revoltat.

ruletă. Nu se dă în lături de la nici o malversa- ţiune pentru a reuşi în aventura în care s-a lan- sat. Adică în politică. Cei mai „tari” reuşesc. Marea lor performanţă, pe care de altfel o urmă- resc în paralel cu cariera, este de a altera mediul, de a-l vicia pentru a putea profita de dia- bolicele unelte ale şantajului şi corupţiei. Odată intraţi în politică „cei tari” devin automat oameni de afaceri. Tulburarea mediului social şi politic are un scop: crearea cercului vicios. Şi o ţintă:

accesul la uriaşele resurse ale României. Şi o patimă: împărţirea prăzii. Partidul din care face parte românul? Nu are importanţă. Pe căi oculte sunt puse la cale înţelegeri care sedimentează interese, facilitează tranzacţii şi garantează împărţirea avantajelor. Până la un punct. Când se iveşte ocazia, adversarii sunt fragilizaţi şi sacrificaţi fără menajamente. Pe cât posibil printr-un spectacol. Unul cât mai grosier. Nu pentru terapie, nu asta îi apasă pe noii politi- cieni, ci ca să alimenteze ziarele şi canalele de televiziune pe care au pus între timp mâna şi le- au transformat tot în surse de afaceri. Televiziu- nea a devenit un instrument de şantaj al noilor ciocoi intraţi pe porţile larg deschise ale unei libertăţi oarbe. Uneori încrâncenarea este aban- donată în favoarea un tip de scepticism. Este greu de desluşit natura acestui scepticism. Să se fi văzut în unele momente neputincios sau învins! Să fi fost şi aceasta o mască a ironiei ele- vate în reţeta căreia cei care îl cunoşteau de aproape ştiau că dramaturgul schimba registrul pentru a strecura altfel dispreţul, ocara, cinis- mul chiar. Adesea aveam impresia că scrie cu bisturiul, că taie în carne vie, fără anestezie. Şi nici nu se folosea de tot instrumentarul chirur- gului. Tăia şi nu mai cosea în urmă. Rămânea ecorşeul. Odată jupuit, corpul bolnav era privit de scriitor cu dispreţ.

jupuit, corpul bolnav era privit de scriitor cu dispreţ. Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Bistriţa, Editura
jupuit, corpul bolnav era privit de scriitor cu dispreţ. Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Bistriţa, Editura
jupuit, corpul bolnav era privit de scriitor cu dispreţ. Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Bistriţa, Editura

Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Bistriţa, Editura Charmides, 2011

„Mixând încet un balet de imagini”, cum de altfel o şi spune, Ştefan Manasia pleacă într-o călătorie pe o Moto- cicletă de lemn şi descrie pentru noi, cei ce nu putem vedea lumea prin aceleaşi dioptrii, decăderea şi reciclarea materiei. Ceea ce frapează în poezia lui este contaminarea lumii ideilor cu obiecte şi fiinţe (atinse şi ele de fapt de reificare) dure, uneori josnice. Ludicul s-a pierdut şi ca un poet-călător serios, îşi începe drumul cu o declaraţie, un crez care anunţă atât o parte din temele ce vor fi prinse în versuri, cât şi atmosfera în care se mişcă atât scriitorul dar şi lectorul: „cred în schimbările la nivel sub- celular/ cred în preţul ce trebuie plătit/mă-nchin home- less-ului cu căşti pe urechi/ sortând resturile dintr-o pungă albastră/ cred în excavatoarele-abandonate/ pe şantier”. Din lumea pură a idealismului metafizic se coboară în societatea murdărită în centrul căreia tronează un… excavator.

C eva dinspre umanitate la începutul căruia găsim

şi crezul va fi deci o radiografie a periferiei, ca

topos sau ca simbol al mizeriei ideologice, ca în

Dovleci, o periferie care îşi răsfrânge ambiguitatea şi amalgamul în mintea unui scriitor scârbit şi apoi adus la indiferenţă de artificialitate. Aparent, poeziile acestui micro-volum sunt şi ele indiferente unele faţă de altele, însă toate converg spre aceeaşi tematică: elogiul morţii cântat într-o atmosferă apocaliptică, uneori suprarealistă

Unitinerarneobişnuit

AlexandruRotariu

alteori cyborgică. Apoi, toate poemele au ca nucleu fie o obsesie existenţială fie una obiectuală. Găsindu-şi subiectele în societatea prin care se plimbă, nu poate să ignore mai întâi pierderea sacralităţii mediului rural din care mai păstrează doar procesul, şi el pervertit, al culti- vării dovlecilor, pentru ca imediat să vedem nu porturi populare ci treninguri. Din Orient este o şi mai bună des- criere a peisajului levantin (coborât şi el la un nivel mai vulgar, fără nimic pitoresc sau care să trezească nostal- gia): periferia încărcată de contraste alcătuite din obiecte de joasă speţă în mijlocul cărora „combinarea pentru un lunch” apare ca un petec de altă culoare, strident; nimic idilic nici măcar în acte cu încărcătură afectivă, şi aşa suntem aduşi iar în realitatea nu prea plăcută. Spaima de malefica fiinţă metalică ( desprinsă parcă dintr-un poster cu roboţi şi femei gothice) o cântă de fapt cel ale cărui vene sunt pline de alcool: în faţa acestei grozăvii, de care numai sălbaticii „oameni Toda” mai scapă, frica se transformă în cuvinte dure, ca un ţipăt în care nu poţi deosebi ura de admiraţie. Morpho Electra, ca una care devorează cărţi, oameni, vieţi, este „personajul” central:

Părul din inele de-aramă. Prin pomeţii ascuţiţi îi ghiceşti craniul. Ochi verzi mocirloşi. Mai curând hidoasă decât de o frumuseţe cyber.” n aceeaşi notă se continuă tot volu- mul, fie că se vede omul într-o notă ironică, ca pe un gân- dac cu pretenţii de misticism, fie că într-o lume destrăbă- lată, adormită apoi de mahmureală, le rămâne tot unor decăzuţi onoarea de a aborda probleme serioase şi mis- tice ale societăţii. Esenţa este puternică şi mesajul, pe cât de nonconformist exprimat, pe atât de clar: cosmosul (odinioară un cosmetikos, adică şi frumos) sau, ca să rămânemla sensul potrivit termenului- lumea, este văzut

ca un sistem de obiecte împrăştiate, supuse toate însă legilor degradării venite în parte din natura lor, parte din pervertire.

A vemîn faţă o poezie pe jumătate ermetică (pe care

poţi spera deci că o descifrezi), pe jumătate auto-

dicteu (şi asta pentru că ai uneori impresia ca

ceva nu se leagă, că pe undeva s-au pierdut coerenţa şi coeziunea), cu sensuri multiple şi poezia lui Manasia nu te domină ca cititor, ci mai degrabă te lasă „să-i apuci ghidoanele” şi să te plimbi pe străduţe întortocheate. A doua parte şi poate cea mai importantă din volumul lui Ştefan Manasia este numită Antwerpen, şi poate fi considerată intrarea în metropolă. Sunt câteva imagini- poveşti interesante aici, centrală fiind cea care dă titlul

întregului volum – motocicleta de lemn/ tchuduku. În

atmosferă ne introduce ploaia care învăluie tot şi nu în mod necesar dezintegrează cât mai ales uneşte, acoperă

şi pune la un loc obiecte şi locuri diferite: garaje cu un

singur nivel, pista cartului roşu, prelata aşternută în grabă de flamanzi deprimaţi, leagăne de lemn, giruete, raţe sălbatice de bronz etc. Invazia consumerismului care, în metropolă, face ca nimic să nu se mai degradeze, ceea ce duce evident la aglomerarea de obiecte, ajunge câteva pagini mai departe să facă dintr-un el şi o ea vic- time, doi zombie acaparaţi de „plase cu lasere şi maşinuţe […] / Spidermanul din punga / de hârtie reciclabilă…”. Interesant de urmărit este şi logica morţii igienice după care se pare că funcţionează Antwerpenul şi care se explică prin pervertirea actului de păstrare a ordinii. Numai că în loc de cosmetizare prin curăţarea mizeriei şi urâtului în general (unde mai devreme văzusem femei venite de nicăieri/ aduse în cargouri morbide, sau pe Mor- pho Electra) se pare că lumea întoarsă pe dos aruncă intr-o pubelă, fără să recileze, tocmai ce trebuia conser- vat: mila şi frumuseţea. Şi atunci avem un elogiu al mor- ţii, nu atât fizice (deşi nici ea nu este exclusă) ci mai degrabă al celei metafizice, ce ţine de morală şi estetică. Ajungem şi la obiectul mult dorit- motocicleta de lemn. Destul de surprinzătoare alegerea, însă cu trimiteri des- tul de profunde. În primul rând arată contrastul, antino-

Urmare în pagina 15

12
12

EminescudespreTudorVladimirescu

TudorNedelcea

Î ntre preocupările sale majore, obsedante, istoria ocupă un loc privilegiat, cu precă- dere istoria naţională. Deşi n-are o operă

istorică în înţelesul strict al cuvântului, Emi- nescu a scris în acest domeniu pagini memora- bile. De altfel, N. Iorga îl considera un mare isto- ric: „Eminescu stăpânea cu desăvârşire cunoş- tinţa trecutului românesc şi era perfect iniţiat în istoria universală: nimeni din generaţia lui n-a avut în acest grad instinctul adevăratului înţeles al istoriei, la nimeni el nu s-a prefăcut ca la dân- sul într-un element permanent şi determinant al întregii lui judecăţi. E uimit cineva astăzi, la capătul atâtor cercetări minuţioase şi pline de răbdare, după adăugirea unui imens material de informaţie şi atâtor sforţări ale criticii, când con- stată cât înţelegea acest om, şi gânditorul politic trebuie să admire ce mare era puterea lui de a integra faptele mărunte şi trecătoare ale vieţii contemporane în maiestoasa curgere a dezvoltă- rii istorice” 1 . Eminescu era conştient de responsabilitatea cuvântului scris, de rolul educativ, formativ al istoriei, precum odinioară cronicarii, şi era con- vins că scrierea istoriei naţionale e un lucru prea serios spre a fi la îndemâna oricui, românismul fiind dominanta gândirii sale istorice. Polemica cu adversarii ideii românismului atinge punctul culminant în privinţa disputei asupra Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. Aripa roşie a Partidului Liberal îşi revendica sorgintea în mişcarea revoluţionară de la 1821. Miza era prea mare şi Eminescu consideră că o asemenea idee este nu numai aberantă şi lipsită de orice suport istoric, dar şi lipsită de bunul simţ: „A mai cuteza să vie cu poveşti de la Anadan Baba- dan, precum că d. C.A. Rosetti ar mai fi făcut parte din ceata lui Tudor Vladimirescu pe când nu era încă pe lume?” 2 . Eminescu nu contestă necesitatea unei lupte de idei politice; nu con- testă nici măcar ideile liberale: lupta este „între ideea unui stat cu instituţii liberale şi solid orga- nizat şi între o demagogie lacomă de câştig fără muncă care a uzurpat numele de partid politic, făr-a fi decât o societate de neomenoasă exploa- tare a poporului românesc” 3 . Polemica de idei este folosită de poet nu de dragul polemicii, ci numai pentru a aşeza „micul curs de istorie naţională”pe făgaşul său normal. „Lecţie de istorie voiţi, onorabililor” îi chestio- nează Eminescu. Lecţie de istorie vă dăm” 4 . Şi această lecţie de istorie, obiectivă şi argumen-

. Şi această lecţie de istorie, obiectivă şi argumen- tată, o aplică, de data aceasta, Revoluţiei

tată, o aplică, de data aceasta, Revoluţiei de la 1821 asimilată de liberalii din jurul ziarului „Românul”. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu are, pe lângă caracterul social, un specific naţio- nal îndreptată împotriva românofobilor. „Româ- nul” se întreabă: „contra alor noştri s-au ridicat Domnul Tudor cu sătenii lui?”, iar răspunsul lui Eminescu este tranşant: „Contra a lor voştri, v- am spus-o o dată şi v-o repetăm ş-acum” şi-şi începe demonstraţia, aducând în sprijinul argu- mentelor sale de idei reieşite din însăşi Procla- maţia de la Padeş, căci aceste „vorbe scrise şi iscălite de el sunt autentice. El [Tudor] au găsit mulţi boieri patrioţi [deci nu numai săteni, n.n.] de aceleşi simţuri cu dânsul cari, constituiţi în sfat, l-au sfătuit să perceapă dări de la toţi fără deosebire, sancţionând astfel prin votul şi ade- ziunea lor puterea pe care moşneanul din Gorj şi-o asumase” 5 . Aşadar, Revoluţia lui Tudor era îndreptată, conform ideilor din Proclamaţie, împotriva „păturii superpusă de străini cari for- mează partidul roşu în ţară, fără tradiţii şi fără

moralitate” 6 . Şi din nou, de la înălţimea spiritu- lui său, printr-o demonstraţie simplă, dar impe- cabilă (sau impecabilă prin simplitate şi adevăr) acuzaţiile sale rămân fără replică: „Oare nu-i asta destul de clar pentru d-nii Giani, Cariagdi, Carada, Pherechydes, C.A. Rosetti etc., etc.? Oare gura lui Tudor, pana lui, nu sunt destule dovezi pentru a se şti în contra cui era îndrep- tată mişcarea?” 7 . Cu un adânc simţ istoric, printr-o stăpânire perfectă a izvoarelor istorice (între care, Revolu- ţia lui Tudor Vladimirescu de M. Cioran, aghio- tantul lui Tudor, apărată în 1859, este o lucrare de referinţă pentru poet, pe care o şi recen- zează 8 ), Eminescu face din nou recurs la istoria naţională spre a arăta că această pătură super- pusă care „ a ştiut chiar să suplanteze aristocra- ţia străveche şi istorică a ţării” este vremelnică, întocmai ca şi alţi stăpâni vremelnici (goţi, huni, gepizi, longobarzi, avari, pecenegi, cumani, tătari, turci, slavi). „Ei, ce s-au ales de

toţi?

nescu, aşa cum peste un secol se întreabă şi C. Noica 9 . De ce? Pentru că – îşi continuă Eminescu argumentaţia – „rasa română e cea istorică în aceste ţări, e cea care îşi impune caracterul, limba şi datina, şi să nu se crează că acest caracter energic şi drept, această minte de-o înnăscută claritate şi iubire de adevăr, vor putea fi pe mult timp întunecate de tertipurile, apucă-

turile sofistice şi mizeria de caracter a stârpitu- rilor bizantine ce ne guvernă o zi” 1 . În vizorul său nu stau străinii (greci sau evrei) stabiliţi de secole în ţară, ci acele elemente recent intrate, care şi-au românizat doar pielea, aspirante prin orice mijloace la funcţii oficiale (la „pita lui Vodă”) şi care practică demagogia la modul vulgar. „Răul esenţial care ameninţă vita- litatea poporului nostru este moral, e demago- gia” şi „felonia nocturnă de la 11 februarie” 1 .

E ste rândul oficiosului guvernamental să- i răspundă, învinuindu-l că provoacă, prin tonul articolelor sale, dezordine

socială. Spre a înlătura orice acuză de xenofobie, Eminescu revine şi precizează că este vorba nu de elementele alogene în sine, ci de latura econo- mică a acestora, de ipocrizia şi demagogia roşilor care afirmau că „tot ce a fost în ţară a fost rău; numai ce au făcut ei este bine” 1 . Tudor Vladimi- rescu a luptat „contra alor voştri”, „contra ele- mentelor străine după vremea aceea, şi voi reprezentaţi astăzi acele elemente străine, am adăugat noi, făcând aluziune nu atât la sângele care curge în vinele fiecăruia, cât la simţirile ce-l însufleţesc şi la faptele ce săvârşeşte” 1 . Ceea ce a

supărat mai mult pe boierii şi pandurii lui Tudor (motivul pentru care s-au şi alăturat acestuia) sunt numai „tendinţele străine, apucăturile stră- ine ale domnilor greci, înrâurirea străină şi dis- preţul a tot ce era românesc: al tradiţiunilor, al

Nimic”,

se întreabă şi-şi răspunde Emi-

gloriilor, al deprinderilor româneşti”, aplicând în ţările româneşti o legislaţie neconformă cu obice-

iul pământului, conformă doar cu „ideile dema-

gogiei franceze, îndulcite şi aurite” 1 . Revoluţia lui Tudor n-a fost canalizată exclusiv împotriva

străinilor, ci şi asupra unor boieri pământeni

„rătăciţi cari serveau de instrumente prin cari străinii despuiau şi-apăsau pe români” 1 . Cu un domn fanariot care avea „urechile astupate de strigătele de ură ale oamenilor politici şi de gălă- gia sărbătorilor”, cu o ţară aflată în situaţie- limită, „ce poate să iasă dintr-o asemenea stare de lucruri?”. Căci „nemulţumirile sunt generale, indignaţia oamenilor este ajunsă la culme şi toate caută să izbucnească. Aşa încât nimeni nu ştie ce poate să aducă ziua de mâne!”. „Iată răs- punsul nostru la întrebarea «Românului»: cine provoacă răsturnările?” 1 . Cauzele Revoluţiei de la 1821 se datorează unui secol şi ceva de domnii fanariote. Faptele de repetiţie – ca să folosim expresia lui A.D. Xenopol

– sunt evidente. „Dac-am încerca să determinăm

exact timpul în care elementul autohton a învins pe cel imigrat, sau a fost învins de el, am zice: la

1700 învinge elementul imigrant prin dominaţia fanariotă. La 1821 începe reacţiunea elementu-

lui autohton şi merge biruitoare şi asimilând

până la 1866. La 11 februarie 1866 învinge din nou elementul imigrat” 1 . Există, aşadar, pe de o parte românii sau românizaţii, cu un trecut identic în toate provinciile în care locuiesc, iar pe de altă parte o pătură superpusă, „un fel de sedi-

ment de pungaşi şi de cocote, răsărită din ames- tecul scursăturilor orientale şi occidentale” 1 , care, cu sprijin extern, violentează spiritul naţio- nal. „Dar să nu desperăm”, ne asigură Emi- nescu, căci „planta creşte la noi. Ar trebui numai nişte mâni vârtoase mocăneşti cari să ştie s-o întrebuinţeze”, iar „geniul neamului românesc e o carte cu şapte peceţi pentru generaţia domi-

nantă” 1 . Şi polemica se întinde şi în alte articole 2 . „Domnul Tudor” este arma prin care polemica sa devine pe deplin eficientă, cum remarcă şi Marin Sorescu: „Scormonitor împătimit al istoriei noas- tre, autorul Luceafărului, necruţător cu contem- poranii, avea de ce să fie fascinat, descoperindu-

l pe Tudor. El a moştenit de la pandur neîncre-

derea în elementul superpus, neproducător, pre- cum şi intuiţia acestuia că nu turcii reprezintă

pericolul major al fiinţei româneşti” 2 .

R efuzând gazetarilor de la „Românul” ascendenţa şi legimitatea de la Revoluţia

lui Tudor (de subliniat faptul că

numeşte mişcarea de la 1821 revoluţie, pe când Roller şi ai săi o numesc „răscoală”), cursul de „istorie naţională” oferit liberalilor depăşeşte caracterul de polemică conjuncturală, „intere-

sând în cel mai înalt grad interpretarea faptului istoric. Istoria tezistă, scrisă după calapoade de grup, este anulată de Eminescu prin cuvântul adevărului” 2 . Eminescu a demonstrat, şi prin acest popas asupra Revoluţiei de la 1821 şi a conducătorului

ei, că are un acut simţ istoric, o perspectivă

obiectivă asupra evenimentelor istorice, bazat nu

atât pe o intuiţie genială, cât mai cu seamă pe

studierea tuturor surselor documentare ale vre-

mii

de primă importanţă; de aici perenitatea idei-

lor

sale privind istoria naţională.

1 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti contemporane,

cap. VII. Literatura în serviciul politicii, în N. Iorga, Emi- nescu, Iaşi, Junimea, 1981, p. 269. Vezi şi volumul Emi- nescu: sens, timp şi devenire istorică, vol. I-II, îngrijit de Gh. Buzatu, Ştefan Lemny, Stela Cheptea şi I. Saizu, Iaşi, Editura Universităţii din Iaşi, 1988-1990.

în Timpul, V, nr. 165, 25

iul. 1880, p. 2. Vezi, pe larg, Tudor Nedelcea, Eminescu, istoricul, Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc, 1998.

2 [„Calumniare audacter

],

3 Ibidem.

4 [„«Pseudo-Românul» ne cere 105, 16 mai 1882, p. 1.

5 Ibidem.

6 Ibidem.

7 Ibidem.

”],

în Timpul, VII, nr.

8 „Carte asupra veracităţii căreia n-am avut nici o

cauză de-a ne îndoi”, vezi [„Observaţii în treacăt Timpul, VII, nr. 108, 21 mai 1882, p. 1.

9 C. Noica. Dialog cu un străin despre România, în Ramuri, nr. 6, 15 iun. 1981, p. 2.

în Timpul, VII, nr.

în

”],

1 [„«Pseudo-Românul» ne cere

”],

105, 16 mai 1882, p. 1.

1 Ibidem.

1 [„«Dar ce dulci, nobili şi politicoşi» nr. 109, 23 mai 1882, p. 1.

1 Ibidem.

1 Ibidem.

”], în Timpul, VII,

Nr. 145 ► Septembrie-octombrie 2011

» nr. 109, 23 mai 1882, p. 1. 1 Ibidem. 1 Ibidem. ”], în Timpul ,
13
13

prin aceste miteme care curg în cascadă în bio- grafia poetului? Vrem să-l învăţăm tot ce nu ştia despre sine şi opera sa? Iată, reiese că el nu ştia nici când s-a născut, „adevăr” care se înseriază bine în celelalte: nu şi-a încheiat studiile, nu şi- a întemeiat o familie, nu şi-a publicat o carte proprie de poezii, etc., etc… Să nu bucurăm cu ochii-n patru, aşadar. Este o lege delicată, care ne invită la simţul măsurii, care încearcă să-l scoată pe Eminescu din zona idolatriei – dar riscă să-l amestece într-un concept dificil de definit, oricum, supus vremurilor.

Eminescuşiculturanaţională

NaeGeorgescu

bători tot ce ţine de acest concept, el este o egidă, un simbol. Nu putem să nu remarcăm, aşadar, că aceasta nu este o sărbătoare exclu- sivă, a lui şi numai a lui, nu e „ziua sa”, cum se zice îndeobşte. Fiecare comunitate locală pri- meşte bani de la buget pentru a-şi celebra, peste an, valorile ei – puse sub semnul acesta tutelar. Tocmai am sosit de undeva, din Moldova, de prin ţinutul Neamţului, unde am fost să mă bucur şi eu de această zi, împreună cu localnicii, invitat de către ei de altfel – şi conducătorul sărbătorii a ţinut să-mi atragă atenţia, discret, desigur, că la ei au mai trăit şi creat: Alexandru Vlahuţă, Vero- nica Micle, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Ion Creangă… Găsesc că este firesc aşa: cum să vor- beşti de cultura naţională fără aceste nume?! În fond, despre „noua geografie literară” s-a vorbit în SUA prin anii ’60 ai secolului trecut – şi la noi, foarte insistent, în anii de dinainte de 1989: se dorea, prin acest concept, trezirea la viaţă a vetrelor locale şi, mai ales, acea descen- tralizare a culturii. Când e vorba de nume aşa de mari ca cel al lui Eminescu, însă, îmi stăruie în minte un vers din Eschil: „Zeii-şi primesc aparte cinstirea fiecare”. Ca strict eminesciană, această zi va trebui apărată în primul rând prin respon- sabilitate personală.

P e mine, de pildă, nu m-ar mira de loc dacă, tocmai pentru individualizarea poetului în lanţul sărbătorilor neamului,

s-ar încerca aducerea zilei sale de naştere din convenţia devenită oarecum mit – în adevărul crud şi incomod. Eminescu scria negru pe alb că s-a născut la 20 decembrie 1849, de Sfântul Ignat. În această zi îşi sărbătorea el însuşi cu prietenii, probabil, ziua de naştere, adică închi- nau un pahar, glumeau pe seama sfântului sui- nelor…Ce înseamnă, în fond, ziua cuiva când acela nu mai este? Nu este, oare, o prelungire a zilei sale, o continuare rituală a acestei mici săr- bători intime pe care şi-o organiza el în timpul

vieţii? Ce vrem noi să instituim, la urma urmei,

A nul acesta s-a sărbătorit mai apăsat Ziua Culturii Naţionale pe 15 ianuarie, conform legii votate cam în grabă în Par-

lament la finele lui 2010 şi care a prins anul 2011 cam nepregătit. Această Lege este ea

însăşi cam grăbită, pentru că ne spune, iată, că,

aşa

cum Italia îşi are ziua lui Dante, Spania pe

cea

a lui Cervantes ori Portugalia pe aceea a lui

Camoes, tot astfel avem şi noi ziua de 15 ianua-

rie. N-am greşit cu nimic, ţările respective au nume proprii, noi avem o dată; vreau să spun că

lipseşte numele lui Eminescu din cele patru arti-

cole ale legii şi din recomandările Parlamentului.

Trebuie să ştii şi să fii foarte sigur că acest 15

ianuarie este ziua de naştere a poetului ca să

faci echivalările – altfel, este o zi oarecare identi-

ficată drept Ziua Culturii Naţionale. Dar cred că nu e om să nu se bucure – nu neapărat că de la anul vom avea încă o zi liberă în calendar (anul trecut 15 ianuarie a căzut într-o sâmbătă, iar anul acesta cade duminică) – dar mai ales că această sărbătoare se leagă într-un fel de numele lui Mihai Eminescu. Şi în fond e mai bine aşa: să se bucure de Eminescu cine ştie şi simte că e ziua lui, nu trebuie afişat acest nume, fiecare îl găseşte în sine însuşi dacă-l caută. Îi stă mai bine ascuns, e mai protejat, mai aproape de oameni. Altfel, o bucurie, adică o sărbătoare, nu e tota- litară, nu poţi ordona la tot natul: bucuraţi-vă în

ziua cutare. Se bucură cine vrea – iar cine nu, nu. Au fost coruri largi care au ţinut cu tot dina- dinsul să-l despartă pe Eminescu de ideea de poet naţional, om naţional etc.: e absurd să li se ceară acum acestor coruri, tot lor adică, să se bucure. S-au cheltuit bani de la buget pentru proiecte şi programe de studii ca să se arate că sintagma „Eminescu poet naţional” este încăr- cată de ideologie, inadecvată, inexactă, vetustă, nu se poate intra cu ea în Europa etc. – acum, doar nu vom face din nou socotelile ca să le plă-

tim alte burse specialiştilor ce s-au exersat în

această materie – pentru a dovedi, dialectic, con- trariul. Pe de altă parte, la noi legea nu e puni- tivă, ci doar decorativă. Nu-l va pedepsi nimeni cu nimic, nici măcar cu impozitul pe prostie sau pe inteligenţă, pe cel ce va striga, dacă va vrea el,

în ziua de 15 ianuarie, că Eminescu este inami-

cul public numărul 1. Vedeţi doar: legea nu are

numele poetului nicăieri, ci doar o dată calenda- ristică, lumea poate să laude Cultura Naţională,

de Ziua Culturii Naţionale, şi în mod egal să

peroreze împotriva lui Eminescu: d.p.d.v. legal

nu are nimic una cu alta. În plus, le permite

celor principiali să rămână principiali. Dar, repet: şi dacă ar fi indicii clare de echivalenţă – legea nu este punitivă, n-are cine ce-i face leliţii

Cutare dacă-şi continuă campania antiemines- ciană şi în această zi.

L egea mai vorbeşte de bani din buget ce

vor fi alocaţi pentru această sărbătoare în

fiecare an, în fiecare localitate din ţară şi,

desigur, în centrele naţionale din lumea largă, de asemenea de programe naţionale de studiu şi cercetare. Numai intenţii bune până acum, dar când auzim de buget ne gândim cu inima strânsă la milionul şi ceva de bugetari din care se vrea atât de arzător ştergerea câtorva zeci de

mii de „capita”. Va să zică: este o zi a Culturii

Naţionale…bugetare? Nebugetarii nu participă cu bani la aceste pregătiri? Nu era mai simplu dacă se cerea un procent oarecare, un o,oo5 la sută de pildă, din orice tranzacţie, bugetară sau nebugetară, pentru un fond al Culturii Naţio- nale? Mă rog, sau să se fi găsit o formă de exo- nerare a bugetului şi de implicare a tot mai mul- telor milioane de nebugetari de la noi. În totul, vreau să atrag atenţia că avem de apărat o lege cam fragilă în care numele poetului naţional nu există dar se bănuieşte. Eminescu, adică numele său, este dedicat culturii naţio- nale; sau: în numele lui, nu este aşa, se va săr-

este dedicat culturii naţio- nale; sau: în numele lui, nu este aşa, se va săr- Nr.

IoanaStuparu

c l u

c e n a

14
14

U ltima întâlnire din 2011, a Cenaclului Literatorul, condus de scriitorul Nicolae Iliescu, a avut loc la Biblioteca Metropo-

litană Mihail Sadoveanu, Bucureşti. Printre cei ce au participat la această întâlnire au fost: Nico- lae Iliescu, Emil Lungeanu, Geo Călugăru, Flo- rica Gh. Ceapoiu, Marian Dumitru, Valentin Rădulescu, Floarea Necşoiu, Petru Solonaru, George Enache, Liliana Petcu, Constantin Kapitza etc. Şi-au exprimat dorinţa să citească din creaţiile proprii: Ioana Stuparu (proză) şi Monica Mureşan (poeme în proză). Ioana Stuparu a citit prima, însă nu înainte de a spune că materialul inedit e un scurt fragment de început al romanului intitulat „Vera”, aflat

sub tipar. Grupajul de poeme, de asemenea inedit, pe care l-

a citit Monica Mureşan, va face parte dintr-un viitor volum.

Ambele materiale citite au stârnit interes, aprecieri. Din impresiile de început ale lui Emil Lungeanu: „Ioana Stuparu este o romancieră versată, cu experienţă scriitori- cească suficientă pentru conturarea unei amprente literare

proprii. Cărţile publicate până acum arată o paletă foarte

largă de disponibilităţi. Şi Monica Mureşan la fel, doar mă întreb ce etichetă vom lipi textelor citite de ea: poeme în proză?”. Nicolae Iliescu: „Au fost prezentate două lecturi foarte interesante. IoanaStuparu, cuunfragment de început al unui roman, din care se văd deja încrengăturile. Un stil

autentic, special, (către autoare): vă invidiez că aveţi această feminitate şi înclinaţia de a pătrunde în detaliu. Este o scrii- tură uşoară, agreabilă şi interesantă”. În cele citite de Monica Mureşan este o aglomeraţie, o cul- tură tv., imagini admirabile făcute pe spaţii mici, un amestec deSorescuşi poezieactualăironică, înciudadramei dinspa- tele televizorului – totul intră într-un volum de sentimente,

Geo Călugăru: „Monica face faţă în

această dublă ipostază. Are un spirit de poezie deosebit. Pe măsură ce avansează în derularea sentimentelor, poate să rotunjească, să finiseze. Despre Ioana Stuparu, este limpede că ne aflăm în faţa unei prozatoare consacrate”. Marian Dumitru: „Monica Mureşan trăieşte emoţiile, iar când are chef le aşterne pe hârtie. Însă o face într-o cheie ironică, toc- mai pentru a-şi proteja intimitatea. În ceea ce priveşte Ioana Stuparu, fragmentul redat este o promisiune. Chiar de la început se deschid noi luminişuri”. Constantin Bordeianu:

exact cum trăim noi

”.

Constantin Bordeianu: exact cum trăim noi ”. Poeziacastenogramăalucidităţii EmilLungeanu C ând
Constantin Bordeianu: exact cum trăim noi ”. Poeziacastenogramăalucidităţii EmilLungeanu C ând

Poeziacastenogramăalucidităţii

EmilLungeanu

C ând Edmund Hillary a fost întrebat de ce tre- buia cucerit Everestul, gloriosul alpinist răs- punsese sec cu o ridicare din umeri: „Pentru

că există”. Şi asemenea lui, mulţi poeţi cred astăzi că şi Parnasul ar trebui cucerit pentru acelaşi simplu motiv. Că e de-ajuns să ştii să scrii pentru a te căţăra pe soclu şi a te crede statuie. Dar Eliza Macadan, deşi cu cinci volume deja publicate până acum, nu se numără printre dânşii, căci pare să-şi fi făcut bine temele la lecţia cu „E uşor a scrie versuri / Cînd nimic nu ai a spune”. Recentele Transcripturi din conştient (Editura Eikon, 2011), în orice caz, au destule lucruri esenţiale de spus, şi încă de o flagrantă actualitate. Îndeosebi despre omul cel nou, sintetic, al minunatei

societăţi de consum, decăzut până la condiţia de „beşică de spumă într-un secul de nimic”. În această nouă lume artificială, filistină şi îndobitocită demnă de paginile unui Huxley, Bradbury ori Zamiatin,

sfinţii sunt în concediu când cade prima zăpadă în cimitire de periferie cu plastic peste cruci de lemn cumpărate la promoţie

iar de la rugăciunea de seară din vremile de altădată abia mai răzbate câte un ecou îndepărtat de genul

spune-mi astrofizica aşa ca pe-o poveste înainte de culcare

Şi pentru ca tacâmul să fie complet, generaţiei McDonald din ziua de azi, când „în caserole de plastic/ se plămădesc demonii viitorului” („BUY’EM BY THE BAG!), i s-a mai dat şi seducătorul Ersatz al noilor ju- cării tehnologice, cu portativele lor biblioteci electronice de buzunar ale căror pagini „alunecă / în sus în jos la stânga la dreapta” şi cu ideologiile „mai virtuale ca ni- ciodată”. E un protest în surdină abia perceptibil, dar permanent, în aceste stihuri. Fără retorici, accente marţiale, doar ici-colo condimentat discret cu câteva boabe de sarcasm:

nimeni nu mai scrie scrisori dar poşta naţională este un obiectiv mai strategic ca niciodată.

D e fapt, însăşi parcimonia compoziţiilor, pe care tăietura bazală a paginii le găseşte întot- deauna gata consumate, ar putea trece drept

o subtilă expresie a aceluiaşi protest. Cert este că, în

exerciţiul său de lapidaritate, volumul de faţă (după cum şi cele precedente, inclusiv cel scris direct în limba lui Montale şi Ungaretti – Frammenti di spazio austero,

publicat la Ragusa în 2001), predicativ prin excelenţă şi bazat pe enunţuri nude, articulate îndeobşte prin parataxă, este un exemplu de consecvenţă în aseme- nea măsură, încât stenogramele lirice ale Elizei Maca- dan ar trebui deja să fie considerate o modalitate de expresie caracteristică. În unele cazuri, ele aproape că ating gradul de esenţializare al unei haikudiade:

dintr-o stea bunicul îmi face cu ochiul

şi joia ia foc

Imageria percutantă („în sus şi-n jos / prin noapte / trag fulgere de coadă”), caleidoscopia şi perspectiva la scară planetară („africa se culcă odată cu găinile”) mai adaugă şi ele rezistenţei acestor notaţii şi diminuţii ale expresiei, numai în aparenţă precare. Şi la drept vor- bind, tocmai în simplitatea agregării stă toată frumu- seţea:

o viză pentru iubire

taxă un formular tip un decret-lege

o

o

hotărâre

aştept

deasupra oceanului până să se-ntâmple

un incident diplomatic un scandal de presă

o mişcare tectonică

să mă aducă la tine

P oate că experienţa jurnalismului, cu numără- torile lui de cuvinte şi celelalte constrângeri ale aşezării în pagină, îşi va fi pus în mod benefic

amprenta pe această scriitură in parvo, austeră, vizibil ţinută în lesă, a Elizei Macadan. Fapt e că economia de mijloace şi procedee de expresie nu face defel mai puţin energic şi convingător demersul literar propriu-zis. De- mitizare lucidă a paradisului post-industrial, în care „farmaciile vând numai cosmeticale / băncile nu mai dau bani / dau soluţii la nevoi personale”, volumul Transcripturi din conştient validează încă o dată sem- nătura unei autoare cu condei versat şi deja distinct, a cărui caligrafie şi-a găsit recunoaşterea într-un cor- tegiu impresionant de premii şi alte distincţii ale Stră- ineziei: „Accademia della Cultura Europea” (Roma,

1989), „Rimbaud” (1990), „Mitteleuropa” (Strasbourg, 1993), „Etniepoesie” (Trieste, 1999), „Marguerite Your- cenar” (Milano, 1999), „Le rosse Pergamene” (Roma, 2002) etc. Căci în propria patrie, singurele „transcrip- turi” care se bucură de atenţie rămân – se ştie – cele din convorbirile telefonice.

„Există o asemănare între cele două creatoare, ambele se referălarealitate. IoanaStuparudezvăluie căpoate merge pe făgaşul analizei psihologice, iar Monica Mureşan oferă certi- tudinea valorii ”. Nicolae Iliescu: „Tocmai aceasta înseamnă modernismul, poezia e făcută din colaj. Poetul îşi poate schimba uneltele, ca şi pictorul. Monica a simţit nevoia să se întoarcă la anii 95-96”. Emil Lungeanu: „Eu am ajuns s-o recunosc pe Monica în scriitura ei prin faptul că îşi însce- nează foarte reuşit poezia. E o expresie a contestaţiei ama- bile, un haz de necaz, râsu’-plânsu’ acela stănescian. Pro- blema e lipsa de plan, de structură, care face din asemenea texte „poezie infinită”. Şi pe Ioana Stuparu am citit-o. Are motor narativ şi un psihologismcare poate face oricând fina- lul poveştii imprevizibil. Scriitura rezistă pentru o proză de bătaie lungă, pentru că are şi exerciţiu. A publicat romane, între care şi o masivă trilogie de tip Bildungsroman, de curând a debutat în teatru, are şi un volum de poezie, a mai publicat pare-mi-se şi proză scurtă. Mie unuia mi-a plăcut. Astăzi am ascultat lecturi inedite.» La finalul întâlnirii, muzicianul George Enache a interpre- tat lafluier colindele: Susboieri, FlorileDalbe şi Sus, laPoarta Raiului.

„Literatorul este astăzi o adevărată şcoală din sânul căreia au ieşit la lumină ti- neri
„Literatorul este astăzi o adevărată şcoală din sânul căreia au ieşit la lumină ti- neri
„Literatorul este astăzi o adevărată
şcoală din sânul căreia au ieşit la lumină ti-
neri cu al căror talent ne putem mândri şi
noi şi ţara. (
)
Astfel revista literară din ca-
pitală devine o republică ce nu va avea alt
cenzor decât controlul stilului.”
Al. Macedonski
alt cenzor decât controlul stilului.” Al. Macedonski Anul XXI Nr. 151 Ianuarie 2012 ▪ 16 pag.

Anul XXI Nr. 151 Ianuarie 2012 ▪ 16 pag.

Al. Macedonski Anul XXI Nr. 151 Ianuarie 2012 ▪ 16 pag. ░ Revistă lunară de literatură

Revistă lunară de literatură şi artă editată de Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu", Bucureşti

Metropolitană „Mihail Sadoveanu", Bucureşti ░ Director FLORIN ROTARU ░ Redactor şef Nicolae

Director FLORIN ROTARU

Sadoveanu", Bucureşti ░ Director FLORIN ROTARU ░ Redactor şef Nicolae ILIESCU ░ Secretar general de

Redactor şef Nicolae ILIESCU

Director FLORIN ROTARU ░ Redactor şef Nicolae ILIESCU ░ Secretar general de redacţie Emil LUNGEANU ░

Secretar general de redacţie Emil LUNGEANU

ILIESCU ░ Secretar general de redacţie Emil LUNGEANU ░ Redacţia Radu Băieşu Lucian Chişu George

Redacţia

Radu Băieşu Lucian Chişu George Cuşnarencu Nicolae Georgescu Aureliu Goci Corneliu Ostahie Florentin Popescu Radu George Serafim Costin Tuchilă Narcis Zărnescu

Popescu Radu George Serafim Costin Tuchilă Narcis Zărnescu ░ Adresa redacţiei Str. Tache lonescu nr.4, Sector

Adresa redacţiei Str. Tache lonescu nr.4, Sector 1, Bucureşti Telefon: 02I/316.83.00 redactia.literatorul@gmail.com

Telefon: 02I/316.83.00 redactia.literatorul@gmail.com ░ Layout şi DTP MANDELLO Scrieţi, băieţi numai

Layout şi DTP

MANDELLO

Scrieţi, băieţi numai scrieţi!

pentru că responsabilitatea asupra textelor aparţine, în exclusivitate, autorilor.

Asumaţi-vi-o cu mândrie!

Literatorul

Urmare din pagina 2

fi grupate pe „expresii”, aceste eforturi şi realizări readuc în prim plan criteriul

„naţional”, care prevalează, aparent, valorii estetice. În limba franceză, prima încercare de a-l traduce pe Eminescu datează din 1890. Sub titlul Rhapsodies roumaines, se edita Bel-Enfant de la larme. Nu se poate pre- ciza numele traducătorului, dar este de presupus că acesta era un conaţional. Apoi, Mărgărita Miller-Verghy îi selectează versurile în trei ediţii (1901, 1910, 1938), ultima însoţită de o scrisoare a Elenei Văcărescu. Urmează Al. Grigore Soutzu (1913), Pierre Nicolesco (1931), Paul Lahovari (1941), Michel Steriade (1966), Paul Miclău (1989, 1999). În raportul de situaţii, fără a părea inconsis-

tentă, contribuţia traducătorilor francezi aproape că întră în siajul celei dintâi, gra- ţie unor conjuncturi favorabile. Traducerile aparţin lui Adolphe Clarnet (1907), Septime Gorceix (1920), Louis Barral (1933; 1934), Hubert Juin (1958), Robert Vivier (1960). Georges şi Ilinca Barthouil (1979) , Jean-Louis Courriol (1987), dar Louis Barral a locuit în România până în 1950, iar Georges Barthouil şi Jean-Louis Courriol au funcţionat ca lectori de limba franceză la universităţile din ţara noas- tră. Dacă ecourile traducerilor în franceză nu s-au produs la nivelul aşteptărilor 9 , în schimb, în ceea ce priveşte exegeza eminesciană, cultura franceză proiectează un Eminescu de valoare universală prin strălucitul studiu al universitarului sorbo- nard Alain Guillermou, La genése intérieure de la poésie d’Eminesco, (traducerea românească în 1987). La fel se prezintă situaţia şi în limba germană. În 1892, Emil Grigorovitza edi- tează pe spezele Ministerului Instrucţiunii Publice, Deutsche Übertragungen aus den auserleseneren Dichtungen des verstorbenen rumänischen Poeten Michial Emi- nescu 1 În 1893, Edgar von Hertz tipăreşte, la Bucureşti, Der Abendstern. Alţi tra- ducători ai poetului sunt V. Teconţia (1903, Bucureşti, cu o prefaţă de Ion Scurtu), Maximillian W. Schroff (1913, Craiova), Viktor Orendi-Hommenau 1 (Timişoara, 1932). Fără a le semnala bibliografic, amintim, şi alte traduceri efectuate de Carol Drimer (1931), Ion Sân-Giorgiu (1936), Franyo Zoltan (1937), Alfred Margul-Sper- ber (1957), Oskar Pastior (1963), Dieter Roth (1975). În categoria traducătorilor autentic germani intră Konrad Richter (Jena şi Leipzig, 1937), născut în Germania dar stabilit ulterior în România, căruia Academia Română i-a decernat premiul Hamangiu pe anul respectiv. Traducerea a fost violent contestă de Leca Morariu, specialist în eminescologie şi editor al „Buletinului Mihai Eminescu”. Aproape identic stau lucrurile şi în limba italiană. Traducerile puţin cunoscutu- lui Marc’Antonio Canini sunt continuate, la fel de modest, de cele semnate de Pier Emilio Bosi (Florenţa, 1906; Napoli,1908) şi Romeo Lovera (Milano, 1908), cărora

li se adaugă câteva poeme transpuse de lingvistul Carlo Tagliavini (1923). După

acestea, cultura italiană receptează poezia lui Eminescu prin intermediul lui Ramiro Ortiz, profesor de italiană la Universitatea din Bucureşti între 1909 şi 1937. Acesta oferă publicului larg cititor un volum de versuri la cunoscuta editură Sansoni (Florenţa,1928). Urmează Giulio Bertoni (1940) căruia i se alătură Umberto Cianciolo (Modena, 1941), pentru o perioadă profesor la Universitatea din

Cluj, a cărui traducere a fost contestată de I. Giuglea, coleg de universitate. Gino Lupi (1943), Pietro Gerbore (1943), Petre Ciureanu (Torino, 1946) Mario de Michele

şi Dragoş Vrânceanu (Bucureşti, 1961) şi Mario Ruffini (Torino, 1964, distins cu

premiul Academiei), Marcello Camilluci (1964) Mariana Câmpean (Bologna, 1982) Rosa del Conte (1990), Marin Mincu şi Silvio Albisini, 1989), Marco Cugno (1990), Geo Vasile (Bucureşti, 1989, 2000), Elio M. Satti (1990), Doina Condrea Derer (1993) completează tabloul general. Ca şi în situaţia traducătorilor francezi, contactul cu opera eminesciană a unor Ramiro Ortiz, Umberto Cionciolo, Rosa del Conte, Marco Cugno, a avut loc în urma unor stagii, ca lectori de limba italiană, în universităţile româneşti. O contribuţie teoretică eminesciană, deosebit de importantă, aparţine Rosei Del Conte, bună cunoscătoare a poetului şi poporului său pentru că la sfârşitul deceniului al V-lea din secolul trecut, mai exact până în 1948, a făcut parte, ca lector la Cluj şi Bucu- reşti, din misiunea italiană în România. Rosa Del Conte a pătruns în profunzime creaţiei eminesciene oferind un studiu de o valoare excepţională cu titlul emblema- tic Mihai Eminescu, o dell’Assoluto (Roma, 1962, traducerea românească, în 1998). Din 1930 datează prima editare a poetului în limba engleză, larg mediatizată ulterior în presa din ţara noastră. A fost realizată de Sylvia Pankhurst şi I. O.Şte- fanovici-Svensk, cel din urmă conferenţiar de limba engleză la Academia Comer-

cială din Cluj. Traducerea beneficiază de o introducere semnată de Nicolae Iorga, precum şi de o insolită prefaţă: scrisoarea în facsimil a lui G.B. Show, adresată tra- ducătoarei. Poemele sunt redate în versuri mai lungi decât originalul, fiind greoaie

şi nemuzicale. Strigoii l-a impresionat pe G.B. Show, care îi declara Sylviei Pan-

khurst: „Ce fericită trebuie să fii cu moldoveanul tău care a scos la lumină sfârşitul

15
15

de secol XVIII-XIX din mormânt!” În pofida tuturor inconvenientelor, avem, totuşi, o recunoaştere a genialităţii poetului În deceniul al IV-lea din secolul trecut, Eminescu este înfăţişat în limba engleză de compozitorul român D. Cuclin 1 (1937) şi de anglistul Petre Grimm (1938), dar fără succes. Şi altor traduceri făcute în timp de Roy Mac Gregor Hastie (1972, 1980), Don Eulert (1973), Tom Marotta, Bob Adelman, W.D. Snodgrass (1976), Brenda Walker şi Horia Florin Popescu (1990, 1998), Kurt W. Treptow (1993) li s- au găsit cusururi. Marele reviriment în domeniul traducerilor eminesciene în engleză este legat de Corneliu Mihai Popescu, elevul care a elaborat între vârsta de 14 şi 18 ani 70 de traduceri din lirica eminesciană. Destinul său se frânge prea devreme, în cataclismul din 4 martie 1977. Specialiştii cei mai severi, cum a fost bunăoară Andrei Bantaş, considerau traducerea lui Corneliu Mihai Popescu (1978, reluată în 1989), genială. O ediţie bilingvă apreciată au dat Leon Leviţchi şi Andrei Bantaş (1978). Adăugând că în anii jubiliari 1929, 1934, 1939, 1950, 1989, 1990, 2010 cota interesului faţă de traducerea operei eminesciene cunoaşte bruşte creşteri în intensitate, amintim şi alţi tălmăcitori, din alte limbi: Emil Zegadlovicz, poloneză (1932), H. Dj. Surini, armeană (1932) Boris Kolev, bulgară (1933), Ivan Krasko în limba slovacă (1957), Maria Teresa Leon şi Rafael Alberti (1958), Iuri Kojevnikov (1962), Amita Bhose (1969), Radu Flora în sârbă (1983). Până în anul 1964 poetul fusese tradus în peste 25 de limbi, numărul acestora dublându-se între timp. În urma celor prezentate, se detaşează câteva concluzii. Traducerea operei emi- nesciene nu prezintă, statistic, fapte concludente. Deşi extrem de bogată şi diver- sificată, aceeaşi statistică coboară în derizoriu ideea unei analize exhaustive, care nu se arată a fi nici posibilă şi nici edificatoare. La fel, gruparea textelor pe limbi (expresii) naţionale nu pare să fie prea conclu- dentă. Numărul mare al traducătorilor autohtoni dezvăluie, pe lângă actul pur al creaţiei, şi un deziderat. Dacă este să „traducem” gândurile lor, detectăm o anume obstinaţie în a-i conferi lui Eminescu titlul de „ambasador al poeziei româneşti”. Ar

suna

dacă realizările ar fi fost pe măsura intenţiilor. În plus, presa culturală

românească a deformat la rândul ei înfăţişarea eminesciană în veşmântul altor limbi, prin supraaprecierea unor traduceri de nivelul celor înainte semnalate, adu- cându-le elogii greu saţiabile, precum şi o fals poleită, în aur, admiraţie. Pe de altă parte, alţi contemporani şi anume aceia care cred că literatura română există numai în măsura în care intră în preocupările şi vârsta lor, îl consideră pe Emi- nescu rece („mort”) şi, faţă cu realitatea de ultimă oră, ne-european. Astfel de căderi în extremă intră şi ele în ecuaţie, ca echipe de zgomot. Apropierea străinilor de lirica eminesciană a fost posibilă datorită cunoaşterii de către aceştia a culturii române, cum se spune, la ea acasă. Foarte mulţi dintre tra- ducătorii străini se integrează în acest capitol, devenit explicit, ca modalitate, în ceea ce priveşte calea de acces cea mai sigură a lui Eminescu în universalitate. Dacă tentativele străinilor sunt rodul ataşamentului faţă de cultura română, acest fapt nu poate suplini calităţile ce se cer unui traducător el însuşi artist al cuvân- tului. Şansa recunoaşterii importanţei liricii sale nu constă nici în numărul foarte mare al traducerilor, ci în valoarea lor. Însă, valoarea înalt estetică a majorităţii traducerilor, care joacă un rol exponenţial, se lasă, deocamdată, aşteptată . De aceea, revenind la traducerile din opera lui Eminescu, ne stă în faţă crudul adevăr: între Eminescu al nostru şi Eminescu izvodit în feluritele expresii, cu doar câteva excepţii, distanţa este, cum se spune, de la cer la pământ. O şansă refuzată lui Eminescu, am spune noi, cu toate că opera beneficiază de sute de traduceri în aproape toate limbile globului terestru.

bine

traduceri în aproape toate limbile globului terestru. bine Urmare din pagina 2 mia pe care se
traduceri în aproape toate limbile globului terestru. bine Urmare din pagina 2 mia pe care se

Urmare din pagina 2

mia pe care se bazează întregul volum: obiecte artificiale

şi lucruri naturale, care ajung în cele din urmă nu numai

să coexiste ci chiar să se unească într-un melanj- dintr- un pom prin definiţie natural şi plin de viaţă se naşte un vehicul care la rândul lui ajută pentru viaţă. Imaginea motocicletei de lemn care se plimbă prin locuri excesiv industrializate arată o nepotrivire între obiect şi mediu (apoi între fiinţe şi mediu, dar fiinţele sunt reificate), opo- ziţie care altfel ar duce la excludere. Ce citim în paginile acestui volum, motiv pentru care şi „beţivul” cântăreţ homeric coboară sau este aruncat din lumea pură a idei-

lor în imanentul social, este tocmai asocierea şi coexis-

tenţa împotriva firii a acestor contraste violente, de unde

şi

starea de nervozitate.

Dacă până acumîn strigătul poetului se putea strecura

şi

fiinţa cititorului, în Ostroveni. Viaţa şi contactele abor-

darea este deja mult mai personală şi chiar intimă. Tre- buie păstrată o distanţă faţă de ceea ce a aparţinut de drept lui şi cu care nu te mai poţi identifica. Cele 18 poeme ale acestei părţi, ce pot fi în elese atât indepen- dent cât şi în ansamblu, sunt mărturisirea unei expe-

rienţe. Nu ştim dacă numărul este neapărat simbolic, ceea ce ar însemna că finalul aduce cu sine şi maturiza- rea nativului din Ostroveni, dar oricum temele par abor- date într-un crescendo. Mai întâi se întoarce spre trecut şi se transbordează acolo pentru a reveni treptat spre prezent. Nu ne interesează fiecare experienţă în parte, lăsăm cititorului plăcerea descoperirii, ci mai degrabă câteva porţiuni ce merită trase în tuşe mai groase. Primul aspect important ar fi ermetismul metaforic teoretizat încă din 1. în care înţelegem că interiorizarea actului de creaţie dă siguranţa profunzimii cuvântului, unde deşi gestul rămâne incomplet, este suficient de ascuţit pentru a pătrunde în două planuri -atât în imanent cât şi până la os, în adâncimi transcedentale, aşa cumne îndemna şi Rabelais să facem. Un al doilea asemenea aspect este condiţia poetului, mort pentru o lume care îl refuză, el, cel care are un alt ritm mai încet şi care mixează imagini ca într-un balet- ritmul este important tocmai pentru că dă posibilitatea unor observaţii mai atente, nu constatări în fugă ci interpretări cu substanţă. Dificil în acest volum, poate chiar un punct slab care, deşi singular, cântăreşte mult prin consistenţă, este că

pentru a-ti face o părere despre chiar şi numai unul din- tre poeme, te vezi nevoit să le parcurgi pe toate. Este un contra-efect în măsura în care te aşteptai ca fiecare poem în parte să îşi conţină sensul şi interpretarea, în lipsa acestui lucru trebuind să revii la imagini pe care ţi le mai aminteşti şi să completezi tabloul cu elemente pe care le găseşti câteva pagini mai departe. Legată de această ambiguitate este şi impresia de autodicteu care nu face neapărat casă bună cu stop-cadrele din societate. Dacă ai impresia că te-ai lămurit în legătură cu vreunul dintre poeme, e suficient să mai citeşti câteva şi să o iei de la capăt în încercarea unor interpretări. În final, poate chiar în asta constă frumuseţea volumu- lui, că ai în faţă o motocicletă neobişnuită, te plimbi (poate pentru a supravieţui în lumea degradată) printr-o metropolă dar şi pădure de sensuri şi provocarea este aceea de a putea prinde un ghidon pentru a avea sigu- ranţa că tu stabileşti direcţia de mers. Rămâne fiecărui cititor în parte să stabilească dacă motocicleta lui Ştefan Manasia parcurge un traseu plăcut sau doar provocator şi dacă are o destinaţie cunoscută, sau poate duce oriunde.

16
16

atât s-a contopit în modul de viaţă al acestora, încât, la un moment dat, notează în Jurnalul de care nu se desparte nici o clipă: …”am senzaţia, pentru câteva fracţiuni de secundă, că sunt acolo dintotdeauna, că nu am trăit decât sub copacul acela… că momentul acesta se dilată cât viaţa”. Iar mai târziu, spre finalul periplului: „Am sufle- tul uşor şi mă simt atât de bucuroasă că sunt exact aici şi exact acum, fericită că trăiesc exact ce am în clipele acestea de trăit”. Această pro- fundă stare de a fi este confirmată de însuşi unul

dintre cei ce-o iniţiaseră: „Tu ai venit direct şi tră- ieşti printre noi de parcă ai fi aici dintotdeauna”

– conchide înţeleptul Maktuan. „Fusesem – îl ci-

tează, parafrazând, Hanna – primul om alb care

a trăit efectiv în satul lor”. …Multe s-ar putea spune despre această sen- zaţională călătorie şi despre această extraordi- nară carte; dar oricât şi oricum s-ar spune, niciodată nu va fi de ajuns. Nu caut cu orice preţ comparaţii. Însă o aşezare în destin se cuvine, cât de cât, cercetată. Spiritual vorbind – cu efect nu doar în modul de a fi, ci şi în creaţia literară, şti- inţifică, filozofică – Hanna este foarte aproape de strălucita noastră compatrioată Dora d`Istria. Actul acesta, descris în cartea ce-o am în faţă, o alătură pe autoare de cel al unor eroi mai vechi:

Emil Racoviţă este unul – precum şi de actul unor eroi contemporani: Teodor Negoiţă, Uca Mari- nescu, Gheorghe Neamu. Şi, astfel, Hanna Bota intră în galeria marilor români, la care temerarul, ştiinţa şi farmecul povestirii fac un tot unitar, stârnind luceferi de admiraţie.

Lamasăcucanibalii

IonAndreiţă

luceferi de admiraţie. Lamasăcucanibalii IonAndreiţă HANNA BOTA – schiţă de portret. S-a născut în ziua de

HANNA BOTA – schiţă de portret. S-a născut în ziua de 7 iulie 1968, la Cluj- Napoca. Licenţiată în Teologie (1999) şi Litere (2003). Master în Etnologie şi Fol- clor la Universitatea din Bucureşti (2004) şi doctorand în Antropologie Culturală la Universitatea de Vest – Timişoara. Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Orală (Universitatea „Babeş-Bolyai”). Scriitoare. Volume de poezie: „Candidaţi pentru ploaia târzie”, 1994; „Dincolo de sine”, 1997; „Ultimele poeme închipuite ale lui V. V. în transcriere imaginară de…”, 2003; „Elogiul pietrei”, 2004; „Jur- nalul unui nabi”, 2007; „Poeme pentru Yerutonga”, 2010. Romane: „Tabla de şah”, 2006; „Maria din Magdala”, 2007 (apărut şi în italiană, la Edizioni Mod- erna, Ravena, 2010); „Cronicile memoriei”, 2010; „Ultimul canibal – jurnal de antropolog”, Editura Cartea Românească, 2011. Despre acest ultim volum va fi vorba în cele ce urmează.

I maginaţi-vă o femeie tânără, un lujer de crin, fragilă şi ispititoare, aterizând, după 50 de ore de zbor năucitor, pe o insulă minus-

culă din întinderile Pacificului, la puţine clipe după ce zona fusese zguduită de un cutremur de 7,8 grade pe scara Richter. Singură. Iar cel dintâi lucru pe care avea să-l afle despre oamenii la care venise să-i cunoască este o anecdotă care dă fiori:

Se zice că ajung, aici, nişte turişti, care îi întreabă pe băştinaşi dacă mai există canibali printre ei:

„Nuuuu! – răspunde şeful tribului – fusese unul, dar l-am mâncat aseară”. Din păcate, bancul nu este atât de departe de realitate: ultimul act an- tropofag – avea să constate tânăra femeie – s-a consumat în anii `70 ai secolului trecut; aşadar, cu doar 40 de ani în urmă! Tocmai vârsta acestei femei, decisă să-i întâlnească pe fiii şi nepoţii ca- nibalilor, să-i cunoască, să le afle viaţa şi obice- iurile, să consemneze. La acest act se încumetă compatrioata noastră Hanna Bota, cu credinţa că „sunt lucruri pe care nu le alegi în viaţă” – şi, în consecinţă, „drumul (acesta la canibali – n. n.) m-a ales pe mine, aşa că am rămas în el doar eu cu Dumnezeu”.

Ţ ara în care descinde se numeşte Vanuatu – „Pământul nostru”, în limba locului; de fapt, un arhipelag alcătuit din 83 de in-

sule, în care se vorbesc peste 120 de dialecte,

unite într-o limbă comună: bislama, după cum o iniţiază un bătrân înţelept local. În fiecare dintre cele trei insule străbătute, pe care le cercetează cu acribie de savant şi curiozi- tate de artist, Hanna are şansa de a fi întâlnit nişte iniţiaţi (sau guru, să zicem) care o introduc în (aproape) toate ascunzişurile vieţii acestor oa- meni de la începuturile lumii. Pe insula Moso, bă- trânul Paltie o iniţiază în ceremonii şi mituri, în tabu-uri. Pe Tanna: învăţătorul Maktuan, cu soţia sa Labo şi cumnatul Nayeu. Pe Sonto:

mama Ellie; Maliu, şeful tribului Kiai (nume cu rădăcina în verbul „na kia” = „a ucide”) şi preotul Selan.

O autentică descindere în ancestralitate întreprinde Hanna Bota, timp de o lună de zile; după calendarul obişnuit – pen-

tru că aici „timpul e dilatat, am trăit zilele astea pe munte o perioadă de timp ce echivalează, acasă, cu luni de zile; am senzaţia că am plecat de acasă de cel puţin o jumătate de an” – vreme în care trăieşte alături de aceşti… ancestrali ai- doma lor: doarme pe jos, în colibe de bambus, cu şopârle şi alte gângănii lângă ea, mănâncă în rând cu ei acelaşi fel (laplap) în… repetir cotidian (totul din frunze, rădăcinoase şi fructe; niciodată carne) bea aceeaşi apă caldă, coclită – context în care curăţenia este o ilustră necunoscută. Unele sate sunt, zice-se, creştinate, deşi tabu- urile sunt în floare, iar teama de spirite omnipre- zentă; altele, păgâne, izolate în creieri de munţi, aproape inaccesibile, trăiesc după cutumele din- tâi ale omenirii. Sate, comunităţi pe triburi, unele formate din 10-15 colibe, altele din 3-5 colibe, as- cunse în păduri întunecoase. În cele „civilizate”,

părţile ruşinoase sunt acoperite cu câte un mă- nunchi de frunze – lavalava; în celelalte este ca- n rai: toţi goi-goluţi. În pofida unei naturi potrivnice, cu ploi, frig şi vânt. În aceste condiţii a trăit Hanna Bota, consem- nând mituri, poveşti, legende, fotografiind totul, filmând dansuri şi ceremonii consacrate naşterii, morţii, căsătoriei, circumciziunii, fertilităţii, che- mării duhurilor bune ori alungării celor rele. Într-

circumciziunii, fertilităţii, che- mării duhurilor bune ori alungării celor rele. Într- Nr. 151 ► Ianuarie 2012
circumciziunii, fertilităţii, che- mării duhurilor bune ori alungării celor rele. Într- Nr. 151 ► Ianuarie 2012