1.

Sistematica plantelor medicinale si toxice Algele sunt plante inferioare ce traiesc prevalent in apa(mari, oceane si ape dulci), sau adaptate mediului terestru umed. Prezinta dimensiuni variabile, unele fiind microscopice in timp ce altele pot fi considerate cele mai mari plante de pe planeta, cu lungimi de pana la 200m. Dpdv morfogenetic, algele sunt alcatuite dintr-un tal unicelular sau pluricelular, simplu sau ramificat, cu forma de filamente si lame. Plante autotrofe, algele imprumuta culoarea pigmentului dominant, culoare ce determina si clasificarea lor pe increngaturi. Ignorate multa vreme de medicina, algele revin in atentia acesteia, fiind privite ca o sursa de hrana a viitorului, fie ca o importanta sursa de principii active utilizate in patologia umana, veterinara si in cosmetica. Increngatura Cyanophyta (algele albastre)- Cuprinde 1500 de specii de alge adaptate traiului in ape dulci, statatoare, ape termale, mai rar in ape sarate. Contin pigmenti: ficocianina (pigment albastru), ficoeritrina (pigment rosu), clorofila (pigment verde) si carotenul (pigment galben-portocaliu). Algele acestei increngaturi pot avea forme variate ( filamente, siraguri de margele), datorita proprietatilor celulelor de a se uni in cenobii. Inmultirea se face exclusiv asexuat, prin diviziune celulara sau prin fragmente de cenobii, numite hormogoni. Algele constituie o sursa importanta de hrana pentru pesti. Uleiul de peste este folosit in terapie ca sursa de retinol sub denumirea de Oleum Jecoris. Genul Spirulina- Din increngatura Cyanophyta face parte si genul Spirulina cu reprezentantul Spirulina platensis, alga unicelulara, filiforma, care traieste in mod natural in lacuri cu ape alcaline, astazi fiind cultivata in bazine( sisteme deschise sau semi-inchise), producatorii principali fiind Mexicul, Japonia. Pigmentii raspunzatori de culoarea sa sunt: ficocianina A si alloficocianina, clorofila si carotenoidele. Principii active. Are continut echilibrat in proteine, glucide, vitamine, hormoni, acizi grasi esentiali, macroelemente si microelemente. Manifesta calitati farmacodinamice superioare soiei si algei Chlorella vulgaris, gratie superioritatii continutului mai ales in substante organice. Spirulina participa la sinteza polipeptidelor, hormonilor cerebrali, in producerea insulinei, astfel incat alga este folosita in terapia diabetului, afectiunilor gastrice, pancreatitelor si hepatitelor, in anemie, in stres, oboseli si depresie. Lipidele din Spirulina constituie factori importanti in controlul functiilor sexuale. Acidul linoleic, participa la sinteza prostaglandinelor care manifesta actiune antiinflamatoare si antialergica. Spirulina este totodata un concentrat de vitamine hidrosolubile si liposolubile . Are capacitatea de a stimula sinteza adrenalinei si insulinei. Manifesta efecte benefice asupra metabolismului glucidic, controland senzatia de foame si pofta de mancare din centrii hipotalamusului. In felul acesta, alga poate fi un important remediu in curele de slabire.

Clasa Ascomycetes. In aceasta clasa intra ciuperci evoluate, la care aparatul vegetativ este reprezentat de un miceliu sau de un dermoplast. Majoritatea ciupercilor prezinta semnificatie pentru patologie, fiind agenti etiologici ai unor micoze, micotoxicoze, alte ciuperci sunt producatoare de antibiotice, iar altele prezinta importanta pentru alimentatie. Familia Hypocreaceae incadreaza micetul Claviceps purpureea (cornul secarei), ciuperca ce paraziteaza floarea de secara, parazitare insotita de elaborarea unor micotoxine derivate de la acidul lisergic si izolisergic. Miceliul acestor ciuperci se fixeaza in peretii ovarului pe care il consuma pana la epuizare, dupa care se transforma in sclerot, organul de rezistenta. Sclerotul cade pe sol, unde in primavara urmatoare germineaza, formandu-se periteciile ce contin ascele in care se gasesc ascosporii. Acestia ies din porii periteciilor, ajung pe stigmatul florilor de secara unde germineaza, generand miceliul de infectie. Principii

active/ toxice: Sclerotii de Claviceps purpureea produc 12 alcaloizi derivati ai acidului lisergic si izolisergic. Clasificarea chimica a alcaloizilor produsi de Claviceps purpureea: grupa: ergometrinei, componenta: ergometrina(Anglia), ergobazina(Germania), ergonovina (SUA); grupa: ergotaminei, componenta: ergotamina, -ergozina, ergovalina,; grupa: ergotoxinei, componenta: ergocornina, ergocristina, ergocriptina; grupa: ergoxinei, componenta: ergostina, ergonina, ergoptina. Pe langa alcaloizii respectivi, cornul secarei mai contine numeroase amine, sterine, pigmenti, lipide, saruri minerale. Actiune toxica: Alcaloizii din ergot se absorb lent la nivelul tubului digestive. Acestia prezinta actiune ocitocica, prin stimularea directa a muschiului neted. Aproape toti alcaloizii din ergot exercita actiune vasoconstrictoare la nivelul vaselor periferice. La nivelul SNC, produc tulburarile: deprimarea centrului respirator si vasomotor si stimularea vagului si centrului vomei. Ingerarea fainei de secara provoaca intoxicatia cronica numita ergotism, intalnita la om, rumegatoare, porcine si pasari. In functie de doza si de sensibilitatea individuala, boala evouleaza in doua forme: forma gangrenoasa: consta in manifestari ale efectelor vasoconstrictiei, si forma convulsiva: manifestata prin dureri puternice, manifestari produse de afectarea SNC. Se cunosc si forme usoare de ergotism, aparute la parazitari usoare ale secarei, manifestate prin astenie, amorteli ale mainilor si picioarelor. 2. Increngatura Pteridophyta: Fam. Lycopodiaceae, Bradisorul (pedicuta, talpa ursului) Lycopodium clavatum este o planta perena, ce poate fi intalnita in padurile de conifere si foioase. Prezinta radacini adventive, tulpini taratoare de pe suprafata carora pornesc ramuri erecte, ramificate, care se termina cu 1-2 sau chiar 3 spice sporifere. Principii active si toxice: Datorita continutului in alcaloizi piridinici, clavatina, licopodina, clavatoxina si nicotina, folosirea pulberii obtinute din sporii plantei in dermatologie, cosmetic si tehnica farmaceutica a fost mult limitata. Utilizari terapeutice: In tehnica farmaceutica se utilizeaza pulberea obtinuta din sporii uscati ai plantei in operatiunea de conspergare, adica de acoperire a pilulelor, bolurilor, ovulelor si supozitoarelor cu un strat antiadeziv. Pulberea de spori are effect cicatrizant prin aplicare locala pe rani, ragade, fisuri anale etc. Fam. Equisetaceae, Coada calului (Barba ursului) Equisetum arvense este o planta perena, ce prezinta un rizom puternic de pe care se dezvolta primavara tulpini brune, fertile, neramificate, inalte de 15-35cm, ce se termina la varf cu un spic cilindric. Aceste tulpini brune sunt inlocuite dupa uscare cu tulpini verzi, sterile, fistuloase, ramificate, inalte de 20-50cm. Intalnita pe malurile apelor statatoare, pe terenuri umede, culturi, planta prezinta un pericol pentru animalele care o pasc datorita principiilor toxice pe care le contine atat in stare proaspata, cat si uscata. Produse vegetale: Se folosesc tulpinile sterile, uscate, ce prezinta un continut in substante solubile de minimum 20%. Principii active si toxice: Planta contine o saponozida, equisetonina (5%), care prezinta usoare proprietati hemolizante, si care prin hidroliza pune in libertate equisetogenol, fructoza si arabinoza. Mai contine si acid ascorbic, steroli, acid cinamic, acid oxalic, acid malic, acid aconitic, ulei volatile cu effect diuretic. Actiune terapeutica: Principiile active prezinta actiune diuretica, antiinflamatoare, antiedematoasa. Sucul obtinut din planta proaspata prezinta actiune hemostatica. Actiune toxica: Toxicitatea este datorata unei substante cu actiune antivitaminica B1. Intoxicatia cronica apare la cabaline, ovine si taurine dupa o pasunare de mai multe zile. Se manifesta, in general, prin tulburari digestive, tulburari ale SNC, tulburari renale, diminuarea secretiei de lapte, hemoglobinurie, avorturi spontane. La cabaline predomina simptomele nervoase: necoordonare motorie, astazie, manifestari de polinevrite. La rumegatoare, simptomatologia debuteaza cu scaderea lactatiei, absenta apetitului

si a rumegarii. Poate avea hemoglobinurie si intoxicatia poate avea prognostic letal. Utilizari terapeutice: In medicina traditionala se utilizeaza tulpinile sterile pentru proprietatilor lor diuretice. Produsul vegetal se prescrie in terapia reumatismului, poliartritelor, artrozelor, edemelor picioarelor si in afectiunile inflamatorii care insotesc fracturile si degeraturile. Se recomanda produsul Equiseta herba in afectiuni genito-urinare. Fam. Polypodiaceae, Feriga de padure Dryopteris filix-mas, planta raspandita prin poieni, terenuri umede si umbroase, prezinta un rizom subteran lung de 10-12 cm. Produs vegetal: Rizomul manifesta interes therapeutic, produs vegetal care trebuie sa contina 1,6% filicina bruta. Pentru a corespunde continutului in principia active, planta trebuie recoltata primavera devreme sau toamna tarziu. Principii active: Filicis maris rhizome contine o oleorezina, numita generic filicina, un amestec de derivati floroglucinolici. Toti compusii floroglucinolici din feriga manifesta actiune vermifuga. In proportie de 5-6%, Filicis maris rhizome contine un ulei gras, colorat in verde, ulei ce este alcatuit din acilgliceroli. In rizomul de feriga au mai fost evidentiate si substante cu rol de rezerva: amidon, ceara, diferite oze. Utilizari terapeutice: Compusii floroglucinolici paralizeaza musculature neteda a teniilor. Eficienta vermifuga depinde de prospetimea produsului vegetal. In traditia populara romaneasca frunzele de feriga sunt folosite pentru a pastra carnea si branza sau pentru conservarea acestora prin afumare dup ace au fost infasurate in Frunze de feriga. Actiune toxica: Datorita unor practice empirice, tratamentul cu rizom de feriga poate provoca accidente. Nu se administreaza concomitant, in pretratament sau posttratament uleiul de ricin sau alcoolul, deoarece aceste substante cresc absorbtia enterala a filicinei, atingandu-se cu usurinta doza toxica. Fam. Ginkoaceae, Arborele pagoda, Ginkgo biloba este reprezentantul cel mai cu seama dpdv fitoterapeutic, considerat o specie relict ace persista inca din Jurasic. Este un arbore inalt pana la 30 m, bine ramificat, avand o coroana bogata. Este originar din China si Japonia, dar se cultiva si in Europa, Asia, SUA, etc. Produse vegetale: In terapeutica se folosesc doar frunzele, rar radacinile. Frunzele se utilizeaza in stare proaspata, uscata, sub forma de pulbere sau infuzie, sau sub forma de extracte standardizate. Principii active: Compozitia chimica a frunzelor este complexa si este promovata idea de fitocomplex pentru componentele bioactive din produs. Un loc importat intre principiile active il ocupa compusii terpenici. O clasa de substante chimice care imprima valoare terapeutica arborelui este clasa flavonoidelor, reprezentata de: flavone, flavonoli, biflavone, taninuri catehice si proantocianidoli. Din compozitia frunzelor arborelui mai fac parte acizi grasi saturati si nesaturati, acizi alifatici, aminoacizi. Actiune si utilizari: Fitocomplexul din Ginkgo bilobae folium prezinta actiune vasodilatatoare arteriolara si vasoconstrictoare venoasa, fiind efficient in insuficienta circulatorie cerebrala si periferica, recomandandu-se in tulburari de atentie si memorie specific varstei a III-a, sechele dupa accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, fragilitati vasculare, flebite, angiopatie diabetica. Principiile active componente stimuleaza metabolismul energetic cellular, actiune realizata prin cresterea captarii glucozei si prin cresterea sintezei de ATP. Fam. Ranunculaceae, Pastita, Anemone ranunculoides este o plantace vegeteaza si infloreste primavera timpuriu prin paduri si poieni. Prezinta rizom subteran, Frunze trisectate, flori cu tepale galbene, fructul fiind o poliachena. Principii active si toxice: Planta contine ranunculozida care este metabolizata in organismul animal prin hidroliza la protoanemonina. Prin uscarea plantei, toxicitatea dispare. Intoxicatia este intalnita la toate speciile de animale manifestandu-se prin tremuraturi muscular, poliurie, hematurie, colici, diaree, tulburari cardiovasculare. Poate fi letala, moartea

instalandu-se dupa 12 ore. Utilizari terapeutice: Se utilizeaza sub forma de sub proaspat pt proprietatile vezicante, antibacteriene, antimicotice, antihelmintice. Omag Aconitum tauricum este o planta perena, cu tulpina puternica si radacina puternic tuberificata, specifica zonei alpine. Principii active si toxice: Toate organelle plantei, dar mai ales radacina si semintele, manifesta toxicitate prin cele doua grupe de alcaloizi pe care le contin: grupa napelinei, grupa aconitinei (aconitina, aconina, mezaconitina, hipoconina, hipoaconitina). Cel mai toxic este aconitina, care isi exercita actiunea toxicodinamica la nivelul SNC si miocardului, paralizand terminatiile nervoase sensitive si motorii periferice si centrii nervosa din bulb. Doza letala la om pt aconitina pura este sub 1mg, iar la cal este de 10-12 mg. Utilizari terapeutice: Produsul vegetal din care se prepara pulbere, tincture sau sirop este Aconiti tuber. Sub aceste forme se prescrie ca analgesic in terapia unor nevralgii persistente si antipiretic in stari gripale. Se foloseste si aconitina pura, fie sub forma de pulbere, fie sub forma de pilule in stari gripale, congestii pulmonare etc. Fam. Papaveraceae, Rostopasca - Chelidonium majus este o planta perena, ce prezinta radacina pivotanta, tulpina ramificata, florile in inflorescente de tip umbela. Intreaga planta este strabatuta de canale laticifere bogate intr-un latex portocaliu cu gust amar, neplacut. Principii active si toxice: Atat partea aeriana a plantei, cat si radacina contin doua mari grupe de alcaloizi: cu nucleu benzilizochinoleinic, si cu nucleu naftofenantridinic. Ambele se gasesc sub forma de saruri tertiare si saruri cuaternare. Dpdv farmacodinamic, cei mai important alcaloizi sunt: chelidonina, coptizina, sanguinarina si protopina. Alaturi de acestia se gasesc acizi organici. Intoxicatiile cu rostopasca sunt rar intalnite la animale, datorita mirosului dezagreabil si gustului neplacut al latexului din planta. Intoxicatia la toate speciile se manifesta prin vomismente, diaree sanguinolenta, colici abdominali. Utilizari terapeutice: Latexul proaspat al plantei este folosit in medicina popular pentru extirparea tumoretelor, negilor. Produsele vegetale au proprietati lipotrope, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, antispastice, coleretice. Fam. Liliaceae, Brandusa de toamna Colchicum autumnale este o planta perena care prefera terenurile umede, mlastinoase, din zonele de munte. Prezinta floare solitara, petale de culoare liliachie. Fructul este o caspsula cu numeroase seminte sferice, cu suprafata aspra. Este o planta cunoscuta si evitata datorita toxicitatii ei. Produse vegetale: Se folosesc bulbul, semintele, dar cel mai adesea sunt folosite impreuna. Principii active si toxice: Bulbul si semintele contin colchicina si alcaloizi derivati din colchicina, si doua heteroglucide: colchicozida si tiocolchicozida. Dupa absorbtie, colchicina se acumuleaza usor in organismul animal, eliminandu-se foarte lent. Este distribuita in toate tesuturile, mai ales in mucoasa intestinala, ficat, rinichi si splina. Colchicina se elimina prin urina sau fecale, dar si prin lapte, provocand intoxicatii la tineret si la oameni. Actiune terapeutica: Alcaloizii prezinta actiune analgezica, fiind utilizati pentru tratamentul crizelor de guta, sub forma de tinctura si extract uscat. Manifesta actiune antimitotica. Colchicina stimuleaza peristaltismul intestinal, accelerand tranzitul intestinal, creste secretiile biliare, intestinale si urinare. Colchicina este unicul remediu pentru maladia genetic febra mediteraneana.Actiune toxica: Colchicina este un alkaloid cu actiune toxica la nivelul maduvei osoase. Actioneaza toxic si la nivelul capilarelor, provocand tulburari digestive si cardiovasculare. Intoxicatia acuta se manifesta prin tulburari digestive grave(diaree sanguinolenta), tulburari renale, tulburari respiratorii. Moartea survine in cateva ore prin colaps respirator.

Fam. Apocinaceae, vinca rosea Catharanthus roseus se prezinta sub forma unui arbust ce atinge inaltimi pana la 0,8m. In sol se fixeaza bine, are un system radicular puternic. Radacinile prezinta striuri longitudinal care strabat intreaga suprafata externa. Tulpina este abundant ramificata, la baza ea fiind lemnoasa. Florile sunt mari, solitare, care au corolla alcatuita din 5 petale. Planta se cultiva si ca planta ornamentala, fiind nepretentioasa si rezistenta. Este una din cele mai appreciate plante din medicina traditional din India, Africa, Australia si Antile, pt proprietatile sale purgative, febrifuge, vermifuge, antidiabetice. Desi produsul vegetal folosit in fitoterapie si ca materie prima pt obtinerea alcaloizilor cu actiune citostatica se numeste Vincae roseae herba, el este alcatuit nu numai din partea superioara a plantei ci si din radacinile sale. Principii active: Au fost izolati si identificati 65 de alcaloizi indolici, monomer si dimeri, impartiti in 7 subgrupe. Dintre acestia doar alcaloizii aflati in stare dimerizata prezinta actiune antitumorala. Importanta deosebita prezinta alcaloizii dimeri, vinblastina si vincristina. Acestia sunt important in terapia anticanceroasa. Alcaloizii monomer sunt reprezentati de ajmalicina, vindolina, vindolinina, catarantina, tetrahidroalstonina. In partea aeriana a plantei sunt glicoalcaloizi, antocianozide, flavonozide, iridoide, acid ursolic. Utilizari terapeutice: Vincae roseae folium exercita actiune hipoglicemianta de durata lunga. Extractul apos administrat unor soareci hiperlipidemici a condus la scaderea colesterolului, trigliceridelor, lipoproteinelor circulante. Planta are effect antiinflamator. Vinblastina da rezultate bune in tratamentul maladiei Hodgkin, limfosarcomului, reticulosarcomului, neuroblastonului, cancerului ovarian, testicular si mamar. Actiune toxica: Alcaloizii dimeri se folosesc doar in stare pura, ei avand o toxicitate ridicata ca orice substanta citotoxica. Terapia cu vincaleucoblastina este insotita de aparitia leucopeniei, trombocitopeniei, polinevritei, tulburarilor digestive. Fam. Taxaceae, Tisa Taxus baccata Frunzele au un continut mare de taxol, avand unul dintre precursorii biogenetici ai taxolului 10-desacetilbacatina III. Acesta este punctual de plecare pentru semisinteza taxolului. Actiune terapeutica: Taxolul exercita actiune antimitotica prin blocarea microtubulilor intr-o forma modificata, nedisponibila pentru interfaza. Mecanismul actiunii antimitotice a taxolului este deosebit de cel al alcaloizilor din Vinca sp. Si din Colchicum autumnale care inhiba polimerizarea tubulinei. Taxolul se utilizeaza sub forma de solutii injectabile si perfuzabile in terapia cancerului local sau metastatic ovarian, mamar, pulmonar, cerebral, laringian. Actiune toxica: Taxolul, administrat pe cale parenterala, determina aparitia unor fenomene toxice: leziuni ulcerative la nivelul mucoasei digestive, alergii, hipotensiune. Intoxicatia cu frunze de tisa apare la cai, magari, care sunt mai sensibili decat rumegatoarele. Toxicitatea frunzelor este mai ridicata iarna decat vara. Fam. Cannabinaceae, Canepa Cannabis sativa este o planta anuala, dioica, care se cultiva in zona temperate pentru fibre textile si seminte, iar in zonele tropicale pt oleorezina ce contine o subst. halucinogena. Produs vegetal: In terapeutica a fost folosit sub denumirea de Cannabis indicae herba, produsul alcatuit din tulpinile si florile female de Cannabis sativa, planta cultivate in India, principal zona din lume furnizoare de drog. Produse pe baza de canepa din India: Bhang(obtinut prin sectionarea partii aeriene superioare a plantei cu flori female, contine multa celuloza si putina rezina), Ganga(masa rezinoasa obtinuta din varfurile florale female, este fumat dup ace se amesteca cu tutun)Charas(rezina recoltata de la planta inflorita, mai apreciat decat ganga, datorita continutului in principiu active hallucinogen). In oriental mijlociu: Marijuana(reprezinta varfurile florale uscate, recoltate in timpul infloririi, cand continutul in principia active e maxim), Hasis(se obtine din rezina de canepa si se prezinta sub forma de turte rotunde, ovale sau batoane de culoare maronie-bruna.Se poate mesteca, fuma)Uleiul de hasis.Principii active si toxice: Canepa contine canabinoide.

Precursorul acestei clase este un compus terpenoidic, acidul canabidiolic, substanta cu proprietati bacteriostatice si sedative. La temperature inalte din timpul verii tropicale, acidul canabidiolic este convertit in THC, derivate ce manifesta actiune psihotropa. Prin inhalare, THC atinge concentratia sanguine maxima in 10-30 minute, iar actiunea sa dureaza 3 ore. Se distribuie in ficat, sange, rinichi, creier si maduva. Actiune farmacologica si toxica: Principiul active din cannabis, tetrahidrocanabiolul, manifesta initial actiune excitanta asupra SNC, apoi actiune deprimanta. Deprima functia respiratory si accelereaza ritmul cardiac. Efectele halucinogene se instaleaza in 30-60 min de la ingerare si in doar cateva min de la inhalare. Intoxicatia cronica (canabism) este o toxicomanie majora, caracterizandu-se prin dependent fizica si psihica. Totusi, renuntarea la aceste droguri este mult mai usoara decat la altele. Utilizari terapeutice: Marijuana se utilizeaza in Nepal ca antidiareic. In SUA, produsele pe baza de cannabis sunt admise in terapia anticanceroasa datorita efectului euforizant si analgesic, care ajuta bolnavul sa se detaseze de conditia sa. Inhalarea marijuanei provoaca o puternica contractie a vaselor conjunctivei, o slaba contractie a pupilei, scade secretia lacrimala, diminueaza presiunea intraoculara. Fam. Solanaceae, Matraguna Atropa belladonna este o planta perena, robusta, intalnita in padurile umbroase de dealuri si munte, preferand solurile umede si bogate in humus. Florile sunt solitare, prezentand culoare violeta, iar fructul este o baca sferica de culoare neagra, stralucitoare. Principii active si toxice: Intreaga planta prezinta toxicitate datorita continutului in alcaloizi cu nucleu tropanic, L-hiosciamina. In timpul uscarii sau extragerii, hiosciamina sufera un process de racemizare in urma caruia rezulta atropine. Atropa belladonna mai contine si alti alcaloizi: scopolamine, hioscina, beladonina, apoatropina, tropanol si scopina. Produse vegetale: Se utilizeaza frunzele de matraguna sub denumirea de Belladonae folium datorita actiunii parasimpaticolitice a alcaloizilor tropanici. In terapeutica se intalnesc diferite preparate: Tinctura Belladonnae, Extractum Belladonnae siccum, preparate cu actiune spasmolitica. Alt produs vegetal este Belladonnae radix din care se prepara extractul uscat si din care se extrage astropina pura. Actiune terapeutica: Hiosciamina reduce secretiile salivare, lacrimale, nazale, bronsice si gastrice , scade tonusul si motilitatea tractusului gastrointestinal, biliar, renal si bronsic. Utilizari terapeutice: Produsele vegetale sunt prescrise datorita actiunii spasmolitice, in tratamentul enterocolitelor acute si cornice, in tulburari digestive provocate de hiperaciditate, astm bronsic. Atropina pura se foloseste in oftalmologie. Atropina este antidotul in intoxicatii cu ciuperci si pesticide organofosforice. Se recomanda de asemenea in tratamentul maladiei Parkinson. Actiune toxica: Alcaloizii tropanici se absorb bine la nivelul tubului digestive, distribuindu-se in toate organelle, traversand cu rapiditate si bariera placentara. Sunt metabolizati prin hidroliza, cu formarea acidului tropic si tropinei, de toxicitate scazuta. Alcaloizii tropanici prezinta efecte toxice: tulburari digestive, ocular, respiratorii, cardiovasculare, renale. Intoxicatia acuta se manifesta prin congestia mucoaselor, uscaciunea cavitatii bucale cu sete persistent, insuficienta respiratory, constipatie, convulsii, coma. Fam. Solanaceae. Maselaria Hyoscyamus niger este o planta anuala sau bienala cu radacina pivotanta si tulpina glandular-paroasa. Frunzele sunt penat lobate, petiolate in partea superioara si sessile in partea inferioara. Florile prezinta culoare galbuie, iar fructele sunt pixide. Emana un miros neplacut. Produse vegetale: Se utilizeaza frunzele si uleiul de maselarita, un decoct obtinut din planta proaspata sau uscata si un ulei vegetal drept vehicul. Principii active si toxice: constituite din alcaloizi tropanici, se gasesc in concentratii f mici. Totalul alcaloidic este reprezentat de L-hiosciamina si scopolamine. Actiune terapeutica: prezinta actiune farmacodinamica identical cu cea a matragunei, doar ca prezenta scopolaminei ii imprima actiune hipnotica. Utilizari terapeutice: Datorita actiunii

antispastice si narcotice, Hyoscyamus niger se utilizeaza sub forma produsului Hyoscyami folium in afectiuni nervoase, nevroze, maladia Parkinson, Nevralgie de trigemen. Semintele de maselarita sunt folosite in medicina traditional pt calmarea durerilor de dinti. Actiune toxica: Gratie mirosului respingator al plantei, intoxicatia cu planta verde este rara, dar planta uscata poate provoca intoxicatii atunci cand este prezenta in nutreturi. Intoxicatia cu planta verde este intalnita des la porci. Intoxicatia acuta se manifesta prin somnolenta, inconstienta, insuficienta respiratorie, edem pulmonar acut. Fam. Solanaceae, Ciumafaie(Laur) Datura stramonium este cunoscuta ca o planta anuala, ierboasa, cu tulpina fistuloasa si glabra. Frunzele sunt ovate, inegal-dintate, iar florile solitare prezinta caliciul alcatuit din 5 sepale unite intr-un tub lung si corolla alcatuita din 5 petale albe unite intre ele. Fructul este o capsula ghimpoasa care se deschide in 4 valve. Planta este intalnita in locuri ruderale, fanaturi, culture, marginea drumurilor. Atat in stare proaspata, cat si uscata, prezinta un miros respingator si gust acru-amarui. Produse vegetale: Stramonii folium si Stramonii semen reprezinta frunzele si semintele de ciumafaie, prin acestea planta facandu-se cunoscuta in terapie. Din Frunze se obtine pulberea de ciumafaie, folosita sub forma de fumigatii in terapia astmului bronsic. Principii active si toxice: Frunzele plantei contin alcaloizi dintre care predomina Lhiosciamina, si L-scopolamina, si secundari: scopina, scopolina, nicotina, cumarine, acizi organic, taninuri si ulei volatile. Utilizari terapeutice: Stramonii folium se utilizeaza in terapia umana ca parasim[atolitic, antispastic, antiasmatic, antiparkinsonian. Actiune toxica: Planta provoaca rar intoxicatii la animale, atunci cand e prezenta in furaje. Foarte frecvente sunt insa intoxicatiile la copii, care se lasa atrasi de aspectul placut al florilor, si mai ales, al fructelor. Intoxicatia acuta se manifesta prin inrosirea tegumentelor, uscarea gurii, midriaza, accelerarea pulsului, tahicardie, hipertensiune, halucinatii si coma. Fam. Cannabinaceae, Hamei Humulus lupulu este o planta specifica zonei temperate, se cultiva in toate zonele globului datorita utilizarii sale in procesul tehnologic de obtinere a berii. Planta dioica, volubila, prezinta un rizom puternic din care se dezvolta annual tulpini cataratoare cu lungimi de 8-9 cm. Florile mascule sunt grupate in ciorchine, iar cele female in conuri. Produs vegetal: Planta se cultiva pt florile female, indispensabile prepararii berii. Se recolteaza in lunile august, septembrie. Se folosesc de asemena perii glandulari. Principii active: Planta contine principia amare rezinoase, concentratia cea mai mare gasindu-se in florile female si in perii glandulari. Principiile amare se gasesc sub forma de izomeri: -acizi (humulona, cohumulona, prehumulona, posthumulona, adhumulona) si -acizi(adlupulona si colupulona). Gustul amar, characteristic, este dat de humulona si lupulona. Hameiul contine flavonoide(rutin, astragalina, cvercetrina), acizi fenolici(acid clorogenic, ferulic), taninuri, aminoacizi, estrogeni. Actiune terapeutica: Amestecul de principia amare si uleiul volatile, cunoscut sub numele de lupulina este folosit pt aromatizarea berii. Solutiile extractive apoase de Lupuli strobuli sunt folosite ca hipnotice, facilitand instalarea somnului. Produsele vegetale pe baza de Humulus lupulus prezinta actiune antibacteriana, recomandandu-se in gastropatiile nervoase, indicatie sustinuta si de actiunea relaxanta exercitata asupra musculaturii netede. Hameiul se recomanda in nevrozele sexual ale barbatilor, datorita continutului in estrogeni cu actiune afrodisiaca. Cremele din hamei sunt folosite pentru intretinerea tenului. Hameiul da rezultate in terapia osteoporozei. Fam. Hypericaceae, Pojarnita Hypericum perforatum este o planta perena intalnita in poienile si fanetele din zonele de campie, deal si munte. Prezinta Frunze mici, sessile, ovate, dispuse opus.

Florile sunt galbene grupate in cime terminale, iar staminele sunt lungi si proeminente. Produs vegetal: Este constituit din tulpinile florale, excluzandu-se partea lignificata. O larga utilizare are maceratul uleios, cunoscut sub numele de unt de sunatoare. Principii active: Glandele secretoare ale plantei contin ulei volatile alcatuit din monoterpene si sescviterpene(cariofilen, humulen). Principiile active predominante sunt derivati diantronici: hipericina, pseudohipericina si izomerii acestora, protohipericina, protopseudohipericina. Hipericina poseda proprietati fotosensibilizatoare pt om si animale cu blana alba. Sunatoarea contine si flavonoide care se gasesc atat sub forma de agliconi, glicozide, cat si sub forma de biflavonoide. Dintre acestea predomina hiperina, rutinul, cvercetolul, cvercetrina, kempferolul si biapigenina. Actiune si utilizari terapeutice: Hyperici herba prezinta actiune coleretica si colagoga datorita flavonoidelor si acizilor fenolici. Actiunea antibacteriana este data si de uleiul volatile secretat de glandele din frunza de sunatoare. Untul de sunatoare este folosit ca cicatrizant.Hypericum perforatum manifesta efecte antidepresive datorita hiperforinei. Hipericina din sunatoare manifesta si actiune antitumorala, oprind multiplicarea celulelor canceroase la nivel cerebral, pulmonar si dermic. Actiune toxica: Fotosensibilitatea provocata de hipericina se manifesta prin inflamatii ale pielii, edeme, arsuri pruriginoase, hemoliza, stari epileptiforme, moarte. Fam. Amaryllidaceae, Ghiocel Galanthus nivalis este o planta foarte timpurie, care vegeteaza sub zapada, inflorind chiar in luna ianuarie. Prezinta un bulb subteran din care se dezvolta doua Frunze liniare si o tulpina care se termina cu o floare solitara, alba. Principii active si toxice: Intreaga planta, mai ales bulbul, contine un alkaloid cu actiune antidementiva, galantamina. Acesta este folosit in tratamentul maladiei Alzheimer. Galantamina actioneaza pe doua cai in dementa Alzheimer incipient si de gravitate medie. In primul rand creste moderat concentratia de acetilcolina din creier prin inhibarea acetilcolinesterazei ceea ce determina stimularea atentiei si cresterea puterii de concentrare. In al doilea rand, sensibilizeaza receptorii nicotinergici, intensificand actiunea acetilcolinei si a altor neurotransmitatori. Actiune toxica: Intoxicatia nu este semnalata la animale, aparand doar in urma tratamentului cu alkaloid pur. Pt a evita fenomenele secundare se incepe tratamentul cu doze mici, care se maresc gradual. Cu toate acestea apar fenomene secundare ca: voma, diaree, anorexie, colici abdominali, agitatie, ameteli, tremor. Fam. Ephedraceae face parte din ordinal Ephedrales si cuprinde 30 de specii, reprezentantul autohton fiind Ephedra disrachya( carcel, slabanog). Carcel: Este un semiarbust cu tulpina ramificata, noduroasa, lignificata in partea inferioara, verde in partea superioara. Pe tulpina sunt dispuse Frunze in mod opus. Florile unisexuate au culoare galbena, fructul este o pseudo-baca, globuloasa, rosie, comestibila. Planta este intalnita pe litoralul Marii Negre, in Transilvania, Moldova, preferand solurile nisipoase. Produs vegetal: Se utilizeaza partea aeriana a plantei. Planta se utilize ca antispastic in astmul bronsic si in urticarie de stramosii nostri, tracii. Principii active si toxice: Principiul active este efedrina. Dpdv chimic, seaman cu adrenalina, deosebindu-se de aceasta prin absenta celor doua grupari OH fenolice si prin aparitia unei grupari CH3 la C al catenei laterale. Actiune farmacologica: Efedrina prezinta actiune vasoconstrictoare, crescand presiunea arterial si actiune vasodilatatoare mai slaba decat adrenalina. Provoaca stimulare psihomotorie, indepartand senzatia de oboseala, provocand o senzatie de vitalitate. Actiune toxica: Intoxicatia acuta apare destul de rar la animale, doza letala fiind destul de mare. Este intalnita la om, manifestandu-se prin greata, voma, anorexie, nervozitate, palpitatii, cefalee, hipertensiune arterial, tahicardie, fotofobie. Fam. Rosaceae, Turtita mare Agrimonia eupatoria planta erbacee, perena, este raspandita in Europa, Asia, America. In Romania se intalneste pretutindeni. Se fixeaza in sol printr-un rizom scurt,

prevazut cu radacini filamentoase. Tulpina este erecta, rigida, pubescent, pe aceasta alternand frunzele mari cu frunzele mici. Florile sunt grupate in raceme spiciforme din care se formeaza la maturitate nucule. Produs vegetal: Se utilizeaza partea aeriana a plantei Agrimoniae herba. Principii active: Este bogata in taninuri catehice, flavonozide(rutozida, hiperozida), izocumarine. Partea aeriana a plantei mai contine un ulei volatile, guma si triterpene pentaciclice. Actiune si utilizari terapeutice: Datorita taninurilor catehice, este utilizata ca astringent, antimicrobian si antidiareic. Agromonolidei ii sunt atribuite proprietati hepatotrope, fiind utilizata in tratamentul colecistopatiilor sub forma de infuzie. Fitocomplexul tannin-flavonozide-gume-ulei volatile actioneaza ca antiviral, antiinflamator, cicatrizant. Fam. Ranunculaceae, Ruscuta de primavara Adonis vernalis este o planta decorativa cu rizom gros, tulpina erect ace se termina cu floare solitara, mare, galbena. Prezinta Frunze divizate, fructele sunt poliachene. Se intalneste in fanete, pasuni uscate, pe dealuri insorite, mai ales in Transilvania. Principii active si toxice: Contine heterozide cardiotonice, flavones (adoniverita sau adonivernozida) si pregnan derivati(fucujusona, fucujusonorona, adolinida, lineolona). Actiune toxica:Datorita principiilor active cardiotonice, planta e toxica pt animale, dar nu sunt informatii precise despre doza toxica. Intoxicatia debuteaza cu tulburari digestive, poliurie, dupa care apar tulburari cardiovasculare cu incetinirea pulsului urmata de accelerarea acestuiia, insuficienta cardiac progresiva, convulsii si colaps. Utilizari terapeutice: Prin complexul cardenolidic si flavonele din compozitie, manifesta actiune cardiotonica si diuretica, ceea ce impiedica acumularea glicozidelor in organism. Datorita acestui fapt, Adonis herba se utilizeaza atat sub forma de pulbere, cat si infuzii in insuficienta cardiac, in pauzele digitalice, angina pectoral si hipertiroidism. Fam. Liliaceae, Lacramioare Convallaria majalis este o planta perena de dimensiuni mici intalnita in Europa, Asia de Est si America de Nord. Creste spontan in paduri de foioase si este cultivate in gradini, ca planta ornamental .Prezinta rizom orizontal. Florile sunt albe, grupate in numar de 5-15 intr-un racem terminal unilateral. Fructul este o baca de culoare rosie. Produs vegetal: Prezinta interes tulpinile florale. In industria parfumurilor se utilizeaza florile de lacramioare pt extragerea uleiului volatil. Principii active: Partea aeriana a lacramioarei contine app. 40 glicozide cardiotonice. Jumatate dintre acestea sunt reprezentate de convalozida si convalatoxozida. Actiune si utilizari: Glicozidele cardiotonice prezinta actiune cardiotonica, ceea ce le recomanda in insuficienta cardiaca in pauzele digitalice. Actiune toxica: Dintre principiile active continute, cele mai toxice sunt convalatoxina sau convalatoxorida si convalamarina sau convalatoxorida. Intoxicatiile apar la animale prin consumul plantei inflorite si la copii. Se manifesta prin vomismente spumoase, diaree, poliurie, tulburari respiratorii.