P. 1
Istoricul Integrarii Monetare Europene

Istoricul Integrarii Monetare Europene

|Views: 128|Likes:
Published by Ornela Anamaria

More info:

Published by: Ornela Anamaria on Jun 10, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/27/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” din ARAD FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE Specializarea: Administrarea Financiar-Contabilă a Întreprinderii

REFERAT LA POLITICI FINANCIARE ȘI MONETARE Istoricul Uniunii Monetare Europene

COORDONATOR Ș TIINȚ IFIC: Conf.univ.dr.Niţu Adrian

MASTERAND: Petrișor Ornela Anamaria

ARAD

..............................................5..................2012 CUPRINS INTRODUCERE.................................................... Unificarea Monetară Germană.5 1.......... Acordurile de la Bretton Woods..........................19 2 ...........4..................9 2.....1..8 2....................................................................................14 3..................................................... Uniunea Monetară Latină.......................1.....10 2............................................ Istoricul integrării monetare europene........................................... Avantajele și dezavantajele integrării României în UME………………………16 CONCLUZII......................2........ Uniuniea Monetară Belgo-Luxemburgheză..........3 CAPITOLUL 1 1...........8 2.................. Criza monetară interbelică......................................................................... Uniuniea Monetară Scandinavă..12 CAPITOLUL 3 3................................. Etape premergătoare Uniunii Monetare Europene..........3....................6 1..........................6 1................................................................. Integrarea României în Uniunea Monetară Europeană.....3............7 CAPITOLUL 2 2....5 1................................................................ Raportul Werner..6 1................................................... Planul Marshall şi Organizaţia Europeană de Cooperare Economică..............18 BIBLIOGRAFIE.............................4.........................................................................2........................................ Uniunea Monetară Austro-Ungară........2................................................................1....................................................................

după caz. Uniunea economică şi monetară este mai degrabă asociată cu piaţa internă unică. care presupune eliminarea cursului de schimb şi aplicarea unei politici monetare comune conduce la diminuarea unor costuri şi riscuri care. Analizand obiectivele ce stau la baza realizării Uniunii Economice şi Monetare.un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze politica monetară Condiţia de bază pentru crearea şi funcţionarea unei forme integrative de tipul uniunii economice şi monetare o constituie existenţa unei pieţe comune a bunurilor şi serviciilor. cel de-al doilea curent şi-a făcut simţită prezenţa în special după perioade de războaie. de o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor de natură economică şi socială la scară societală În prezent.Trebuie eliminate incertitudinea. piaţă comună etc. Europa a fost marcată de două curente geo-politice opuse: unul de confruntare şi celălalt de unire. deşi în cazul Uniunii Europene.INTRODUCERE „Europa are nevoie de o naţionalitate europeană” (Victor Hugo) Este totul atât de incert atunci când vorbim de monedă şi de economie în general. în timp ce. De-a lungul timpului.monedă unică . Privită ca o etapă superioară a integrării multinaţionale. dar şi costurile foarte mari şi totodată trebuie să se realizeze asigurări impotriva riscurilor fluctuaţiei monetare mai ales în condiţiile actuale de criză economică care afecteazăşi România. când accentul se punea pe refacere şi relansare. timp în care s-au prezentat diferite 3 .liberalizarea fluxurilor de capital . a intensificării integrării şi presupune: . Şi pentru România trebuie conştientizat faptul că o monedă europeană unică permite. ele trebuie căutate. in egală măsură in interiorul fiecărei ţări şi acest lucru se poate realiza dacă se implementează aceste informaţii celor care se specializează in diverse domenii de activitate. Uniunea economică şi monetară este rezultatul adâncirii. Uniunea Europeană se află în faza de construcţie a Uniunii conomice şi monetare. drept pentru care consider că proiectul Uniunea Economică şi Monetară aduce un plus de cunoaştere la ceea ce înseamnă integrare economică şi monetară.politică monetară comună . Lucrarea prezintă atăt aspecte teoretice cât şi practice în ceea cepriveşte Uniunea Economică şi Monetară. anterior. in primul rând. să împiedice interpenetrarea pieţelor de capital. au putut să accentueze sau.strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre . Manifestarea primului curent a avut efecte dintre cele mai nefaste pentru viaţa economică şi socială a statelor. să surmonteze fragmentarea actuală a pieţei interne şi deci să-şi intărească poziţia faţă de concurenţa internaţională. să genereze distorsiuni în funcţionarea pieţei agricole comune sau să nu permită politicii industriale o dezvoltare unitară care să conducă spre o piaţă comună în domeniu. în construcţie. Uniunea Europeană reprezintă un spaţiu economico-social şi politic. Acest proces de integrare economică şi monetară a necesitat parcurgerea multor ani. Stadiul de Uniune economică şi monetară.

Printre primele repere istorice în favoarea ideii de uniune europeană pot fi menţionate următoarele:  1814: contele francez Claude Saint Simon avea în vedere o construcţie europeană pe baza alianţei dintre Franţa şi Anglia.  1848: scriitorul francez Victor Hugo vorbea la Congresul de pace de la Paris despre conceptul de „Statele Unite ale Europei”1. p. Integrarea europeană. 1 Vasile Nechita. Bacău.propuneri şi proiecte de uniune europeană.55 4 . Editura Deşteptarea. 1996. el fiind şi cel căruia i se atribuie noţiunile de „Comunitate Europeană” şi de „Parlament European”.

generând exporturi nete de metal preţios dintr-o ţară într-alta. monedele Euro de astăzi au o faţă naţională. ce au determinat apariţia unei prime la schimbul dintr-un metal preţios într-altul pe piaţă faţă de raportul legal rămas neschimbat.  monedele emise de fiecare stat menbru al UML aveau aceeaşi dimensiune şi greutate. În condiţiile unei emisiuni monetare descentralizate. în aceeaşi zonă monetară a mai multor monede cu putere liberatorie deplină a fost o sursă de instabilitate. Elveţia şi Italia. 5 . Aceste disfuncţionalităţi au fost accentuate de variaţiile înregistrate în secolul al XIX-lea în producţia de aur şi mai apoi de argint. inexistenţa unui cadru instituţional supranaţional comun. adică 1RFR = 1BEF = 1CHF = 1ITL = 1GRD. la iniţiativa lui Napoleon al III-lea. fără să fie pusă în discuţie ideea unei monede unice. având drept rezultat circula. ar fi de notat:  participarea unor ţări cu limbi şi culturi diferite. Istoricul integrării monetare europene 1. În cazul monedelor din cadrul Euro între 1 ianuarie 1999 şi 31 decembrie 2001. având toate caracteristicile identice.CAPITOLUL 1 1. Convenţia de la Paris viza armonizarea sistemelor monetare naţionale ale celor patru ţări după modelul francez. împreună cu ignorarea unor reguli asumate are ca rezultat crearea de tensiuni inflaţioniste în întreg sistemul.1. Obiectivul principal al Uniunii Monetare Latine îl constituia o stare de uniformizare a greutăţii. nu însă de 1:1. astfel încât să poată fi posibilă circulaţia liberă a monedelor dintr-o ţară membră în ţările partenere. Uniunea Monetară Latină O uniune monetară în adevăratul sens al cuvântului a fost aceea realizată în 1865 între Franţa. având drept rezultat circulaţia liberă la cursul legal a monedelor unui stat pe teritoriul celuilalt. titlului şi cursului pieselor monetizate de aur şi argint.  lipsa voinţei politice. strict necesar şi a unei strategii monetare comune au determinat imposibilitatea adaptării masei monetare în circulaţie dintr-o ţară.  cursurile de schimb între monedele participante erau fixe. Raportul în cadrul UML era de 1:1. eterogene din punct de vedere economic. La fel. dar purtând însemne naţionale. irevocabil. Printre criticile adresate UML pot fi menţionate:  circulaţia în paralel. Belgia. în condiţiile obligaţiei de a accepta pe teritoriul propriu moneda emisă în ţările partenere (riscul substituibilităţii monedei). în vederea atenuării disfuncţionalităţilor determinate de existenţa bimetalismului aur-argint. Emisiunea monetară. exista un raport definit. În ceea ce priveşte asemănările Uniunii Monetare Latine cu Uniunea Economică şi Monetară. UML a fost o uniune monetară a unor state suverane. au existat temeri că unele ţări ar putea „parazita” din punct de vedere monetar ceilalţi parteneri.

alături de alte state participante la Uniunea Vamală Germană şi a durat până în 1878. inclusiv Prusia.4. thalerul.3. cu valoarea de 2 thaleri. Uniunea Monetară Austro-Ungară a fost realizată în baza convenţiei din 1857 dintre Austria şi Prusia. fiind la latitudinea fiecărui land. teritoriul german era împărţit în 35 de principate şi 4 oraşe libere. Convenţia stabilea un monometalism argint bazat pe sistemul zecimal şi avea în vedere emisiunea mai multor categorii de monede:  monede principale şi divizionare naţionale – destinate numai circulaţiei interne a ţării emitente. Reichsbank.2. pe teritoriul german orientările erau împărţite către două etaloane străine:  thalerul – folosit ca referinţă pentru statele din nord. Este introdusă şi o monedă comună. ce devine unica instituţie emitentă de bancnote. Dincolo de greutăţile şi denumirile diferite ale monedelor.1. inclusiv Austria.  monede comerciale – folosite în relaţiile cu alte state din sfera uniunii. fiecare stat membru putând alege dintre cele două unităţi monetare. biletele de bancă denominate în alte monede decât marca sunt retrase din circulaţie. fiecare cu propriul sistem monetar şi vamal. Unificarea Monetară Germană Unificarea monetară germană începe o dată cu crearea Reich-ului german în 1871. 1. vereinsmünze. după Congresul de la Viena din 1814 . Procesul unificării monetare germane a plecat de la circulaţia unei monede comune. Astfel. din 1873. Acest proces de unificare este desăvârşit în 1876 când este înfiinţată Banca Centrală.  guldenul – folosit ca referinţă pentru statele din sud. Cea de-a doua lege monetară. moment când baterea monedei nu era uniformizată. având drept suport despăgubirile de 5 miliarde franci aur primite de la Franţa în urma războiului din 1870. 1.1815. Uniunea vamală Zollvereign din 1834 şi acordul de la Dresda din 1838 simplifică circulaţia monetară. cu excepţia thalerului de argint care beneficiază de un statut aparte până în 1907. Legea monetară emisă de Reich în 1871 prevedea trecerea la etalonul aur. ambele bazate pe etalonul argint. progresul pe linia integrării politice conducând la apariţia unei monede unice germane: marca. Uniuniea Monetară Scandinavă 6 . sub forma mărcii standardizate. Uniunea Monetară Austro-Ungară Istoricul zonei monetare germane este legat de uniunea vamală Zollvereign şi de contextul apariţiei ei. monedă ce se va bucura de un curs legal pe întreg teritoriul german.  monede principale cu caracter unional – destinate circulaţiei între ţările semnatare pentru a înlesni comerţul. prevedea că toate monedele emise anterior de statele membre îşi încetează puterea liberatorie. Tot în urma acestei legi.

Spre deosebire de UML. În condiţiile actuale.25 BEF = 1 LUF. transformat ulterior în bancă centrală independentă. Obiectivul acestei uniuni era reducerea costurilor de tranzacţie printr-o armonizare a monedelor. Aceste experienţe monetare integraţioniste au demonstrat că o uniune monetară trebuie abordată şi din perspectiva unei uniuni politice reale şi concrete. În condiţiile unei independenţe din punct de vedere politic. fiind facilitată şi de legăturile istorice dintre ţările nordice. ca şi gradul de deschidere comercială. Fiecare dintre experienţele de unificare monetară prezentate are particularităţile sale. 1. Unitatea monetară comună a fost aleasă coroana scandinavă. când cele două guverne semnează la Londra revenirea la paritatea de 1:1. Succesul uniunii şi supravieţuirea ei până la abandonarea etalonului aur îşi au explicaţia în asemănările structurale ale celor trei economii. mobilitatea forţei de muncă era considerabilă.Uniunea monetară regională dintre Danemarca. Acest raport se menţine până în 1944. măsură necesară participării sale în sistemul european al băncilor centrale din 1998.  Unificarea monetară germană a arătat că o uniune monetară poate preceda uniunea politică. însă în 1935 guvernul belgian recurge la o devalorizare competitivă cu 28% a francului belgian. rata de schimb fiind de 1:1. 7 . din 1979 Luxemburg îşi crează propriile reglementări monetare: în 1983 este creat Institutul Monetar Luxemburghez. circulaţia bancnotelor a fost substanţială. cât şi nivelul apropiat al importurilor şi exporturilor reciproce. Norvegia şi Suedia a fost realizată treptat. Uniunea Monetară BelgoLuxemburgheză nu mai este de actualitate. fiscale şi financiare şi a succesului uniunii economice. un sistem de cursuri fixe sau o uniune monetară nu sunt suficiente pentru garantarea cooperării monetare.5. însă unele aspecte sunt necesare pentru abordarea actualei construcţii monetareuropene:  Uniune Monetară Latină a demonstrat că diverse ţări pot accepta în urma unor acorduri monetare monede emise pe teritoriul altor state.  Uniunea Monetară Scandinavă a dovedit că bancnotele emise de diferite bănci centrale pot circula într-o zonă comună. raportul dintre cele două monede devenind 1. ale trecerii la Euro. în Uniunea Monetară Scandinavă. adică 1 SEK = 1 DKK = 1 NOK. semnat de cele trei ţări. Uniuniea Monetară Belgo-Luxemburgheză Uniunea Monetară Belgo-Luxemburgheză ia naştere la 25 iulie 1921. Uniunea Monetară Scandinavă este considerată o zonă monetară optimală deoarece preţurile şi salariile erau flexibile. În urma Tratatului de la Stockholm din 1872. ele fiind acceptate la paritate de băncile centrale naţionale. În 1929 francul luxemburghez este definit pe baza parităţii aur a francului belgian. Deşi adoptaseră un etalon aur. Chiar dacă paritatea între cele două monede se păstrează în continuare. când este semnat un tratat între cele două ţări. iar ponderea bancnotelor era mai mare decât în alte ţări. care a fost o uniune strict metalică.  Uniunea Monetară Belgo-Luxemburgheză a arătat punctele tari şi punctele slabe ale unei asocieri monetare între două ţări de dimensiuni diferite. în circulaţie se găseau şi monede din argint sau bronz. a fost creată Comisia Monetară Scandinavă.

Astfel. sau prin rezerve în devize. monedă ce avea aceeaşi valoare în aur cu a mărcii de dinaintea războiului. inflaţia astfel provocată ducând la resorbirea datoriilor. Ţările participante nu ajung însă la un conens. Participanţii doreau ca monedele lor să fie garantate prin aur. • scăderea ratei dobânzilor şi realizarea unei oferte abundente de credit. la unul de pace. Această politică economică dezastruasă. • eliminarea taxelor vamale. condusă de ministrul de finanţe W. Editura Institutul European. Churchill. extinderea devalorizărilor competitive şi întărirea măsurilor de protecţie unilaterală. iar mare parte a rezervelor mondiale de aur se aflau în Statele Unite. are loc în 1933 la Londra Conferinţă Monetară şi Economică.2 miliarde de mărci. ceea ce va însemna sfârşitul tentativelor de cooperare. 1997. În 1924. În Germania.25 8 . Iaşi. conferinţa de la Genova (1922) asupra reconstrucţiei economice a Europei căuta să stabilească un sistem monetar internaţional fondat pe etalonul de schimb aur (Gold Exchange Standard). a fost criticată de Keynes. abandonarea etalonul aur de către Anglia şi îşi devalorizarea cu 30% a lirei sterline conduc la devalorizări în lanţ ale monedelor europene în încercarea de a câştiga cote din piaţă. Sistemul monetar internaţional. un dolar să fie echivalentul a 4. mecanismele de formare a preţurilor şi veniturilor au fost puternic transformate. În aceste condiţii. 2 Frédéric Teulon. Noua marcă este garantată în proporţie de 40% prin rezervele de devize şi aur ale băncii centrale. la o paritate egală cu cea de dinaintea războiului. şi cu o gravă criză a finanţelor publice. ţările europene au întâmpinat mari dificultăţi în ceea ce priveşte trecerea de la un sistem monetar în regim de război. În 1931. când este creată marca Reichsmark. Franţa renunţă definitiv la etalonul aur. în care fusese suspendată convertibilitatea monedei de hârtie în aur. împiedicând astfel Regatul Unit să profite de pe urma expansiunii economice mondiale din anii 1925-1929. Franţa încearcă în 1928 o stabilizare monetară şi se reîntoarce la etalonul aur. Confruntată cu o inflaţie foarte puternică. În Marea Britanie se dorea susţinerea activităţii bancherilor şi a centrului financiar londonez în detrimentul New-York-ului. lumea împăţindu-se în diferite zone monetare: zona dolar. convertibile la rândul lor în aur. hiperinflaţia face ca în 1923. în mare parte din cauza intereselor naţionale. În această situaţie. Caracterul supraevaluat al lirei sterline a redus exporturile engleze. într-un pamflet intitulat „Consecinţele economice ale D-lui Churchill”. Performanţele macroeconomice ale statelor beligerante erau caracterizate de variaţii mari între nivelurile inflaţiei. Germania şi în 1936. în care ţările europene propun trei soluţii pentru redresarea economică a Europei2: • oprirea prăbuşirii monedelor printr-o reîntoarcere la parităţi stabile. p. un opozant al reintroducerii etalonului aur. moştenită din timpul războiului. Germania devine una din primele ţari europene ce revine la etalonul aur. În 1933. lira sterlină redevine convertibilă în aur în 1925. zona franc francez. zona liră sterlină etc.CAPITOLUL 2 Etape premergătoare Uniunii Monetare Europene Criza monetară interbelică După primul război mondial.

însărcinată cu schimbul creanţelor bilaterale ale diferitelor ţări membre şi acordarea în mod automat de credite băncilor centrale debitoare. 3 Costin C. Principalele acorduri ale Conferinţei de la Bretton Woods erau următoarele:  instituirea unui sistem de schimburi fixe. şi monetar. Proiectul american avea în vedere formarea unui „Fond de stabilizare al Naţiunilor Unite şi Asociate” din contribuţia ţărilor membre.  crearea unui organism internaţional cu rolul de a acorda împrumuturi ţărilor debitoare ce prezintau dezechilibre temporare ale balanţei de plăţi. ce şi-au impus punctul de vedere deoarece:  deţineau două treimi din stocul din stocul mondial de aur. al omenirii. intuind sfârşitul celui de-al doilea război mondial. care să nu se bazeze pe deflaţie ca înainte de 1914. Franţa şi Statele Unite semnează un acord tripartit. El propunea înfiinţarea unei „Uniuni internaţionale de compensaţie” (Clearing Union). Editura Enciclopedică. pentru a sprijini alte ţări membre ce înregistrau deficite ale balanţelor de plăţi şi utilizarea etalonului aur-devize. 1996. cu scopul de a frâna declinul Marii Britanii şi al lirei sterline. Participanţii erau oameni politici şi economişti. Proiectul lui Keynes stimula crearea de lichidităţi internaţionale şi favoriza în mod explicit ţările debitoare. Anglia. în special. Kiriţescu. au reflectat asupra viitorului economic. Acordurile de la Bretton Woods În mica localitate Bretton Woods din statul New Hampshire s-au reunit la 1 iulie 1944 reprezentanţii a 45 de state. După trei săptămâni de discuţii aprinse.96 9 .  aveau creanţe importante asupra ţărilor cărora le-au furnizat armament în timpul războiului. cei mai importanţi fiind John Maynard Keynes din partea Marii Britanii şi Harry Dexter White pentru Statele Unite. Bucureşti. în general. Prin acest acord se reglementau finanţări reciproce pe termen foarte scurt. însă ajustabile în cazul în care se constata un “dezechilibru fundamental” al balanţei de plăţi. pentru a preveni devalorizările competitive ca urmare a deficitului schimburilor externe. Proiectul britanic avea în centru crearea unei monede universale pe care Keynes o botezase „Bancor”3. în încercarea de a proteja libertatea schimburilor şi pentru a evita prăbuşirea totală a relaţiilor economice internaţionale. în septembrie 1936. Dezacordurile erau legate de natura acestei instituţii şi la modul de apărare a parităţii fixe. care. p.  dolarul american era singura monedă care putea juca rolul de prim-plan datorită puterii economice a statului emitent. care aveau ca bază comună următoarele:  adoptarea unui sistem de schimburi fixe. Idei contemporane în acţiune. comunicatul final a purtat amprenta ideilor emise de Statele Unite.Touşi. Cei doi veneau cu câte un proiect al unui plan de redresare economică. fapt ce va conduce la o sporire a puterii dolarului american.

Soluţia acestei situaţii dezastruase putea fi una din variantele următoare:  o susţinere de cel puţin 5 miliarde de dolari a economiei Europei din partea unei ţări ce putea să-şi permită acest lucru. Editura Enciclopedică. compus din rezerve oficiale. Lipsa de resurse materiale şi financiare de după război a fost accentuată de seceta şi inundaţiile din 1945 şi 1946. Sistemul monetar de la Bretton Woods a funcţionat cu dificultăţi tot mai greu de învins până la 15 august 1971. făcând astfel posibilă creşterea ratei investiţiilor. Idei contemporane în acţiune. obţinute prin depăşirea pozitivă a cotei de participare la Fond a ţării respective faţă de deţinerile efective în moneda naţională a acestei ţări. 1996. Statele Unite erau singura ţară ceşi defineau moneda în raport cu aurul. p.  o planificare socialistă ce viza reducerea puternică a consumului. Planul lui Keynes de introducere a “bancor”-ului nu a putut fi realizat din cauza diferenţelor foarte mari între economiile statelor ce urmau să adere la respectiva monedă.  constituirea unui volum de rezerve internaţionale adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei de plăţi. Bucureşti. deoarece a pus în discuţie crearea unei monede supranaţionale. 4 Costin C. fiecare ţară îşi stabileşte valoarea externă a monedei sale în aur sau în funcţie de dolarul american. ci şi instituirea organismelor care să conducă la realizarea acestor principii. Principiile fundamentale ale sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods au fost următoarele4:  universalitatea. Europa Occidentală se afla în pragul unei crize economice şi politice. iar acordurile de la Bretton Woods au consacrat supremaţia politică şi financiară americană şi locul proeminent al dolarului în Sistemul Monetar Internaţional în defavoarea planului britanic şi a lirei sterline. când a fost desfiinţat. la paritatea de 35$/uncia. şi anume Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (parte a grupului Băncii Mondiale). poate adera la Fondul Monetar Internaţional şi implicit la sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods.  marjele de fluctuaţie ale monedelor în raport cu dolarul american sunt de ± 1%. reprezentată de faptul că orice stat care acceptă prevederile statutare.  fixitatea relativă a participanţilor şi a cursurilor valutare.104 10 . Conferinţa de la Bretton Woods este importantă în procesul evoluţiei către o uniune monetară europeană. ce se dovedise incapabil să asigure ordinea monetară mondială. Kiriţescu. aur. o monedă trebuie să aibă sprijinul unei economii puternice. creanţe faţă FMI. Pentru a fi puternică. devize.  convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente internaţionale. Semnarea Acordurilor de la Bretton Woods a însemnat nu numai consacrarea unor principii după care să se conducă lumea postbelică. menit să înlocuiască vechiul sistem. Planul Marshall şi Organizaţia Europeană de Cooperare Economică În anul 1947. Ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods au pus bazele unui nou sistem monetar internaţional.

la care s-au adăugat SUA şi Canada ca membri asociaţi şi Iugoslavia cu statut de observator.18 11 .  a consolidat alianţele şi structurile economice şi politice occidentale şi a oprt ofensiva comunismului. o agenţie europeană a planului Marshall. secretarul de stat nordamerican George Marshall argumentează necesitatea sprijinirii Europei de către SUA.F. Ed. Referindu-se la acest lucru. Marea Britanie. într-un discurs la Universitatea Harvard. Franţa. Iaşi. Deşteptarea. ce ameninţau sistemul economiei de piaţă din vestul Europei. De cealaltă parte a oceanului. 5 6 Vasile C. Italia. Luxemburg. de unde vor veni viitoarele iniţiative de coperare şi integrare europeană. În această perioadă. Principalele argumente enunţate au fost:  restabilirea unui nivelal activităţii economice cât mai ridicat în Europa era văzută drept o condiţie a relansării economiei americane. Efectele planului Marshall în cei 5 ani de funcţionare au fost următoarele:  crearea premiselor şi cadrului favorabil integrării. Uniunea Economică şi Monetară Europeană. 1996. la 3 aprilie 1948 are loc iniţierea oficială a planului Marshall. s-a constituit în 16 aprilie 1948 la Paris. Suedia şi Turcia. 1994. Danemarca. o dată cu semnarea de către preşedintele Harry Truman a Legii Asistenţei Externe (Foreign Assistance Act) care sprijină Programul de Recuperare Europeană. R. Norvegia. lunar. un organism de compensare între ţările europene.  a revigorat economia americană şi i-a consolidat poziţia de lider în lume. Belgia. Membrii fondatori ai OECE au fost 16 ţări: Austria.La 5 iulie 1947. Ajutorul acordat de către americani a fost sporit de faptul că de la multitudinea de pieţe mici şi separate ale Europei s-a evoluat spre o mai mare libertate de mişcare între componentele sale. Synposion. mai precis în 1948 este creată Uniunea Europeană de Plăţi. pe baza conţinutului în aur: 0. definită în mod similar dolarului american. Spania. poziţia debitoare sau creditoare multilaterală în UCE a fiecărei ţări participante. singura ţară cu posibilităţi efective de a acorda ajutorul solicitat. Astfel. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică. p. Grecia. Jean Monnet spunea „de la planul Marshall. Bacău. În cadrul UEP. fiind încurajat de Statele Unite. era lichidată.  a marcat o nouă eră în relaţiile occidentale şi începutul integrării vesteuropene. Integrarea europeană. totalul ajutorului acordat Europei Occidentale de Statele Unite în perioada 1946-1961 a fost de peste 30 miliarde de dolari (din care 13 miliarde numai prin planul Marshall – vezi Anexa nr. Ed. interesată de succesul planului Marshall. Portugalia.  contracararea intereselor URSS.61 Ion Ignat. sprijinul american pentru unirea Europei niciodată nu s-a diminuat. menit să liberalizeze traficul de mărfuri şi servicii şi considerat drept o primă formă a cooperării monetare.888671 grame aur fin. însă cel mai important efect pe care l-a avut planul Marshall a fost cel al cooperării intra-europene. rezultat al comerţului reciproc.  a scurtat reconstrucţia şi a grăbit relansarea europeană. în donaţii şi împrumuturi. Progresul adus de compensarea pe baze multilaterale a fost binevenit în contextul dorinţei de relansare a schimburilor economice internaţionale. Irlanda. Nechita. Olanda. Pentru a ţine evidenţa relaţiilor financiar-monetare dintre ţările membre ale UEP a fost creată Unitatea de Cont Europeană (UCE). p. având valoarea cea mai mare în acţiunea ce a condus la ceea ce am ajuns în Unificarea Europei”6. Germania.5 În final.1).

ori să accepte o rată mai mare a inflaţiei. fiind un obiectiv principal al Uniunii Europene de Plăţi (1948).  grupul ţărilor „monetariste”. Ţările „economiste” încercau de fapt să aducă ratele inflaţiei din alte state la nivelul propriilor rate ale inflaţiei. PierreWerner a propus un plan de acţiune care viza trecerea la cursuri fixe între ţările Comunităţii Economice Europene. d) centralizarea rezervelor de mijloace de plată internaţionale ale ţărilor membre într-o rezervă comunitară. crearea unei unităţi de cont europene şi a unui Fond Monetar European.Raportul Werner Ideea creării unei Uniuni Monetare Europene o regăsim înaintea constituirii Comunităţii Economice Europene (realizată în 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma). serviciilor. 12 . în 1968. e) crearea unui Fond European de Cooperare Monetară care să gestioneze rezervele valutare ale Comunităţii Economice Europene şi resursele de sprijin monetar pe termen scurt şi mediu. al Acordului Monetar European (1956) şi al altor numeroase proiecte. persoanelor şi capitalului. ţări care se vedeau astfel nevoite ori să finanţeze deficitele altora. Acest plan a generat aspecte contradictorii referitoare la prima etapă. Luxemburg. fără ca ultimele să fie capabile să-şi disciplineze politicile economice şi monetare. c) libera circulaţie a bunurilor. propunerile sale concrete referindu-se la: a) armonizarea politicilor fiscale şi financiare. în care să se creeze un fond de rezervă european la care vor fi transferate rezervele monetare ale ţărilor membre. însă criza ce a urmat devalorizării lirei sterline din 1967 a readus în atenţie necesitatea un sistem ce să asigure stabilitatea monedelor Comunităţii. Astfel. prezentat în decembrie 1970. ce susţineau importanţa disciplinei cursurilor de schimb şi nevoia de consolidare a personalităţii monetare a Comunităţii Economice Europene în întâlnirile internaţionale. care să urmărească armonizarea politicilor economice pe termen scurt şi stabilirea comună a obiectivelor pe termen mediu. statele membre cu excedente în balanţa de plăţi nu vor fi nevoite să finanţeze ţările cu balanţe deficitare. Astfel. între două grupuri de ţări:  grupul ţărilor „economiste”. reprezenta un compromis între poziţiile mai sus menţionate. Stabilitatea monetară de-a lungul anilor 1958-1966 a făcut uitat subiectul Uniunii Monetare Europene. reprezentat de Belgia. b) restrângerea limitelor de fluctuaţie între monedele ţărilor membre până se va ajunge la rate de schimb complet fixe sau înlocuirea monedelor naţionale cu o monedă internaţională. reprezentat de Germania şi Olanda şi care considerau că armonizarea politicilor naţionale reprezintă o condiţie pentru o mai bună coordonare monetară. Raportul Werner. b) o a doua etapă. Aceste ţări doreau să lase povara ajustării pe umerii ţărilor cu excedent bugetar. Franţa. primul ministru luxemburghez. La întâlnirea la nivel înalt din 1969 de la Haga s-a lansat ideea realizării unei uniuni monetare şi economice europene în două etape: a) o primă etapă de-a lungul a 10 ani.

Libertatea deplină a mișcării capitalurilor și o perfectă integrare a pieței financiare. Existența unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă și a stabilității sociale. g) consultarea sistematică şi permanentă între ţări în principalele probleme economice. și în final. 13 . o monedă unică. Stabilitate irevocabilă în ceea ce privește cursul de schimb. Finanțe publice puternice și sănătoase în toate statele membre. financiare şi monetare. Principiile care stau la baza realizării Uniunii Economice și Monetare și care constituie o componentă principală a obiectivelor Uniunii sunt: Sistemul economiei de piață sau al concurenței este liber acolo unde piețele sunt deschise.      f) supravegherea comunitară a acoperirii deficitelor bugetare. Stabilitatea monetară este garantată de o dezvoltare ritmică a economiei. Fragilitatea compromisului şi decizia preşedintelui Nixon din 1971 de a sista convertibilitatea în aur a dolarului american au făcut uitat obiectivul Uniuni Monetare Europene.

în raport cu creşterea productivităţii muncii. a monedei naţionale. conform programului propus de guvernul actual.îmbunătăţirea semnificativă şi generalizată a standardului de viaţă al cetăţenilor României. pentru perioada 2003 –2006. care să asigure condiţiile aderării României . această evoluţie mentinandu-se si în anii viitori. în direcţia realizării obiectivelor menţionate.sporirea ratei investiţiilor şi atragerea capitalului străin .dezvoltarea unui mediu de afaceri funcţional şi atractiv . ca urmare a unei dinamici superioare a formării brute de capital fix. . Integrarea României în Uniunea Monetară Europeană Economia românească avansează astăzi în direcţia cea bună iar ultimele rezultate ne permit să privim viitorul cu mai mult optimism. cu un aport sporit de valoare adăugată. . . în condiţiile măririi ritmului productivităţii muncii . ale politicilor macroeconomice. . Programul Economic de Preaderare. capabilă să facă faţă presiunii concurenţiale din partea UE.creşterea reală şi durabilă a P.îmbunătăţirea stabilităţii sistemului financiar şi bancar . au fost stabilite ca următoarele : . . În 2001. respective o evoluţie a acestora strict legată de performanţele economice .aprecierea moderată. .1. compatibile cu principiile. comparativ cu cea a consumului final .CAPITOLUL 3 3.accelerarea reformei structurale a economiei şi accelerarea procesului de privatizare. obiectivele fundamentale. 14 . adoptat de Guvern în luna octombrie a anului trecut precum şi elementele sale de actualizare din anul 2002 reprezintă instrumentele de planificare şi implementare a politicilor necesare pentru transforma economia României într-o economie de piaţă viabilă.promovarea unei politici a veniturilor care să susţină procesul de dezinflaţie. . Principalele opţiuni strategice. astfel încât să nu afecteze competitivitatea externă a producţiei naţionale . instituţiile şi politicile Uniunii Europene. normele. care îşi va face simţit efectul şi în creşterea serviciilor . .crearea unei economii de piaţă funcţionale. . în regim de flotare controlată. au fost următoarele : .B. mecanismele.modificarea structurii exporturilor româneşti în favoarea produselor cu grad superior de prelucrare şi cu valoarea adăugată mai ridicată . . .consolidarea procesului de dezinflaţie .îmbunătăţirea structurii cererii totale.I. .revigorarea producţiei interne şi în special a industriei prelucrătoare. creşterea economică a României a atins nivelul de 5. .3%. în sensul creşterii numărului de personal. În ceea ce priveşte programul macroeconomic de preaderare.îmbunătăţirea utilizării resurselor de muncă.

.5 + 9. Obiectivele ţintă.8 + 9.a.creşterea producţiei de bunuri şi servicii .8 + 3.6 9.diminuarea inflaţiei .7 +3.0 +5.1 + 3.1 +4.0 + 1.5 15 .7 2004 + 5.) Rata şomajului (% p. În concluzie.creşterea consumului intern .9 2006 + 5. în perioada 2003 – 2006: AN INDICATOR Produs intern brut (ritm anual %) Producţia industrială (ritm anual %) Producţia agricolă (ritm anual %) Export FOB (ritm anual %) Import CIF (ritm anual %) Inflaţia (% p. .0 +4.6 + 4.9 + 10.7 7.a.0 + 11.0 + 3. .creşterea fluxului de capital străin şi a colaborării economice internaţionale.0 8.0 + 1.progrese semnificative în cadrul reformei structurale.0 8.8 +4.1 + 8.îmbunătăţirea proporţionalităţii între diversele preţuri din economie.5 +5.1 + 6.4 14 8..1 + 4. . în condiţiile reducerii continue a ratei inflaţiei .2 + 7. stabilite pentru perioada 2003 – 2006 au determinat următoarea evoluţie a principalilor indicatori macroeconomici : Evoluţia programată a principalilor indicatori macroeconomici. .6 + 8.) Cererea internă (ritm anual %) din care : Consum individual efectiv al gospodăriilor populaţiei (ritm anual %) Consum colectiv al administraţiilor publice (ritm anual %) Formarea brută de capital fix (ritm anual %) 2003 + 5.0 + 1.2 +6. .4 + 7.2 + 2.5 + 9.stimularea exporturilor.0 7.0 + 11.5 + 4. în domeniul disciplinei financiare.3 2005 + 5.4 + 5.stimularea proceselor de economisire şi investiţii .5 + 6.1 +4.3 4. sprijinite prin perfecţionarea cadrului legislativ şi prin definirea unor pachete de oferte complete de investiţii .9 + 4. aceste obiective şi strategii pot fi sintetizate în următoarele direcţii de acţiune a principalelor politici economice: .

cu privire la integrarea unei economii naţionale în zona euro. cum sunt: reducerea până la anulare a barierelor tarifare în comerţul reciproc cu Statele Membre. tehnici. a unui pachet minim de politici. constituite în şocuri ce nu ar avea posibilitatea să fie preîntâmpinate sau absorbite în absenţa unificării. oportunităţi. pentru asigurarea echilibrului macroeconomic. să fie stabilită o corespondenţă. din punctul de vedere al condiţiilor şi de asemenea este recomandabil ca. costuri. intensificarea cooperării economice dintre România şi Statele Membre şi altele) relaţiile comerciale şi economice. la nivelul macrosistemului. al căror număr va fi. integrarea economică europeană ar fi lipsită de sens fără realizarea şi a integrării monetare tocmai datorită faptului că interrelaţiile economice. cu necesitate şi integrarea sa în uniunea monetară. dezavantaje. Din această perspectivă. în general. al gestionării acestor măsuri şi politici. de obicei mult mai riguros. creşterea investiţiilor europene în România. la scara Uniunii. presupune. la acest capitol problematic se poate face referire la un exemplu real şi actual pentru România şi anume: -în contextul apropierii de momentul aderării (prin mecanisme deja cunoscute. o posibilă abordare a categoriilor: avantaje.2. la nivelul macroeconomic. la nivelul statelor membre. a unei economii naţionale. ar putea avea următoarele puncte de reper: -privind fenomenul integrării pe termen lung. cel puţin din punctul 16 . în sensul obţinerii unui grad cât mai ridicat de neutralizare sau reducere a efectelor costurilor şi dezavantajelor de către acelea corespunzătoare oportunităţilor şi avantajelor. Avantajele și dezavantajele integrării României în UME Integrarea europeană. ca şi acelea ale integrării monetare.Sursa : Raportul Ministerului Finanţelor Publice privind perspective macroeconomice în perioada 2004 – 2006 3. -costurile integrării economice. instrumente şi măsuri. moneda unică europeană fiind doar una dintre componentele viitorului pachet de instrumente ce vor fi utilizate. fie că sunt privite din perspectivă macroeconomică sau din cea micoreconomică pot fi diminuate prin măsuri şi politici de pregătire a mediilor ţintă ce tind să intre într-un nou stadiu al integrării. dimensionat în funcţie de amplitudinea şi intensitatea relaţiilor din economia reală. dintre România şi Statele Membre au o mare posibilitate de intensificare. în mod strict. întotdeauna. ar da naştere implicit şi la surse a unor dezechilibre macroeconomice.

va fi incertă. în avans şi cu caracter de exerciţiu. încă..în condiţiile în care nu va exista un optimum al asimilării valorilor europene de către mediul de afaceri românesc creşterea numărului de segmente de piaţă europeană. deja existente. pentru produsele româneşti. la momentul actual. 17 . acest actual exerciţiu va da rezultate ce vor reprezenta premisele unei evoluţii foarte bune a economiei româneşti în sistemul comunitar.teoretic de vedere. a condiţiilor specifice pieţei unice. tendinţei teoretice de dezvoltare a relaţiilor economice dintre România şi Statele Membre i se opune realitatea practică a stadiului. să întrunească toate condiţiile de rigurozitate prevăzute de legislaţia comunitară şi valabile pe tot teritoriul Uniunii Europene. privind în perspectivă. România nu este. încă insuficient.E. schimburile economice. . de pregătire a ofertei comerciale româneşti. stat membru al Uniunii Europene. participanţilor români. tocmai această discrepanţă este obiectivul principal asociat politicilor de pregătire pentru aderare la U. între România şi Statele Membre. pentru piaţa unică. . induc obligaţia. situaţia descrisă are următoarele caracteristici: la momentul actual se poate spune că reprezintă un avantaj cert pentru întreaga economie naţională prin generarea. însă. sub aspect practic. cu alte cuvinte.în condiţiile în care administratorii macroeconomici ai programelor de pregătire pentru aderare şi mediile ţintă înţeleg necesitatea şi miza unei realizării unei cooperarări perfecte. chiar dacă.

mai puţin evidentă. nevoia de unitate şi stabilitate a devenit imperios necesară în toate domeniile.CONCLUZII Integrarea monetară europeană reprezintă un proces ce a surescitat interesul europenilor încă din anii 1800. incongruenţa dintre zona euro şi zona monetară optimă etc. Deşi multe din slăbiciunile evidenţiate fac dovada unei intuiţii corecte. care se reflectă cu generozitate în textele economice academice. ci o adevărată provocare căreia europenii au ştiut şi au reuşit să-i facă faţă. Integrarea monetară a fost şi continuă să fie în mare parte legată de integrarea economică şi politică. Cu atât mai mult în domeniul economic. în opinia mea. 18 . Procesul integrării monetare europene a dat naştere la un imens volum de literatură dedicat condiţiilor. Observatorii au punctat numeroase deficienţe în constucţia Uniunii Monetare Europene. una supranaţională. nu există un punct de vedere unitar asupra semnificaţiei naşterii euro. Deşi unii ar putea pune neînţelegerile pe seama complexităţii fenomenului discutat. sintetizată în următoarele cuvinte: "Introducerea euro nu este economică în nici un fel. neclaritatea politicii Băncii Centrale Europene. Această abordare. datorită specificului activităţilor. este concurată de perspectiva politică. pe baza căruia să putem oferi un verdict pertinent în cazul uniunii monetare europene. precum absenţa coordonării politicilor fiscale în cadrul uniunii. avantajelor şi dezavantajelor monedei unice europene. lipseşte încă o analiză comprehensivă a unificării monetare. efectelor. Europa a răspuns tendinţei de globalizare din ultimii ani cu o nouă identitate. Semnificaţia istorică a euro este aceea de a construi o economie bipolară în lume”." Adoptarea monedei unice în Europa reprezintă poate cea mai temerară încercare din toate timpurile a unui grup numeros şi divers de state suverane de a capta câştigurile de eficienţă rezultate din folosirea unei monede comune". Nu reprezintă doar un simplu proces istoric. care să favorizeze înţelegerea corectă a fenomenului discutat şi a implicaţiilor acestuia. Analiza mea îşi propune să suplinească acest neajuns şi să situeze edificarea UME într-o perspectivă mai amplă. În ciuda eforturilor analiştilor. mai puternică şi mai viabilă ca oricând. dezacordurile persistente sunt cauzate de modul diferit de a privi integrarea monetară europeană. Într-o lume în continuă schimbare. Această declaraţie este elocventă pentru ceea ce am putea numi perspectiva utilitaristă asupra uniunii monetare europene.

Teulon Frédéric.ro 1.Editura Deşteptarea. Sistemul monetar internaţional . 2.Bibliografie *** www. 3. Iaşi. Integrarea europeană . 6. 1996. Bucureşti. Ignat Ion.Ed.Ed. 1997. 4. Iaşi. Nechita Vasile. Politici monetare-Editura Polirom.exonline. Iaşi. Institutul European.curs. 1996. Kiriţescu Costin C. 19 . 2002. Nițu Adrian.Editura Enciclopedică. Synposion. Uniunea Economică şi Monetară Europeană . Turliuc Vasile. 5.. 1994. Bacău. Integrarea Monetară Europeană . Idei contemporane în acţiune .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->