Sunteți pe pagina 1din 4

Username / Parola inexistente

email Login Am uitat parola x Creaza cont nou

Home
Administratie Arta cultura Biologie Casa gradina Diverse Economie Geografie Gradinita Istorie Jurnalism Limba Literatura romana Management Medicina Personalitati Profesor scoala Sociologie Stiinta
Arhitectura constructii Astronomie Chimie Drept Fizica Informatica Matematica Stiinte politice Tutorials

Exploreaza

Upload

CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL


Drept

CARACTERIZARE GENERAL A DREPTULUI CIVIL 1. Definitia, rolul si principiile dreptului civil 1.1.Definitia dreptului civil 1.1.1. ntelesurile expresiei "drept civil" Expresia "drept civil" este susceptibila de mai multe ntelesuri.[1] ntr-o prima acceptiune, prin drept civil (mai exact drept subiectiv civil) se desemneaza un element al continutului raportului juridic civil (corelativ obligatiei civile), adica posibilitatea subiectului activ de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar, n caz de nevoie, de a recurge la forta coercitiva a statului. ntr-o a doua acceptiune, pe care o vom avea n vedere ceva mai jos, prin drept civil se desemneaza o ramura de drept, adica un ansamblu de norme juridice. Ultima acceptiune este aceea de ramura a stiintei juridice, care are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramura de drept. La rndul ei stiinta dreptului civil constituie obiectivul disciplinei de nvatamnt desemnata cu expresia in discutie. 1.1.2. Definitia dreptului civil, ca ramura de drept n literatura de specialitate au fost formulate mai multe definitii ale dreptului civil, ca ramura a sistemului romnesc.[2] Dintre definitiile oferite, o vom retine pe aceea potrivit careia dreptul civil este un ansamblu normelor juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite ntre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.3 1.1.3. Explicarea definitiei dreptului civil, ca ramura de drep civil

ALTE DOCUMENTE
ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA ACTIVITATEA DE TRANSPORT Partile ntrebari de rationament analitic - Concurs de admitere la INM Istoria dreptului romnesc ACTUL JURIDIC Cerere de chemare in judecata IMPORTANTA OCROTIRII PATRIMONIULUI PRIN NORMELE DREPTULUI PENAL IMAGINEA FIDELA Infractiunea ACTUL JURIDIC CIVIL

Cutare

Tehnica mecanica Timp liber

n primul rnd definitia de mai sus face referire la continutul dreptului civil, acesta fiind un ansamblu de norme juridice , adica o ramura a sistemului din dreptul romnesc. Normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, adica sunt ordonate n institutii ale dreptului civil. Dreptul civil cuprinde urmatoarele institutii: raportul juridic civil; actul juridic civil; prescriptia extinctiva; subiectele dreptului civil (persoanele fizice si persoanele juridice); drepturile reale; obligatiile civile (teoria generala a obligatiilor); contractele civile speciale; mostenirea (succes 212x2315c iunile); dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala).[3]

Cel de-al doilea element al definitiei priveste obiectul dreptului civil. Acesta este format din raporturile juridice patrimoniale si raporturile juridice nepatrimoniale ce se stabilesc ntre persoane fizice si juridice. Asadar, vom deosebi doua categorii de raporturi juridice civile: raporturi juridice civile patrimoniale; raporturi juridice civile nepatrimoniale.

Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorita continutului si valorii economice, poate fi evaluat pecuniar (de exemplu raportul nascut din contractul de vnzare-cumparare). Raportul juridic nepatrimonial (numit si personal nepatrimonial) este acel raport social lipsit de un continut economic, deci al carui continut nu poate fi evaluat n bani (spre exemplu, raportul ce are n continutul sau dreptul la nume sau denumire). Trebuie retinut nsa ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale din societate, si alte ramuri de drept au obiectul format din astfel de raporturi. n functie de natura sau felul drepturilor subiective civile care intra n continutul lor, raporturile juridice civile patrimoniale sunt grupate n doua categorii: - raporturile juridice reale, adica acele raporturi care au n continutul lor drepturile reale; - raporturile juridice civile obligationale (sau de obligatii), adica acele raporturi care au n continutul lor drepturile de creanta, indiferent ca acestea izvorasc dintr-un act juridic sau dintr-un fapt juridic.[4] Raporturile juridice civile nepatrimoniale pot fi grupate n trei categorii: - raporturile care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil, adica acele raporturi care au n continutul lor drepturi personale nepatrimoniale precum dreptul la viata, sanatate, reputatie, etc; - raporturile de identificare, deci acele raporturi care au n cotinutul lor drepturile prin care se individualizeaza subiectele de drept civil (dreptul la nume, domiciliu, resedinta, denumire,sediu, etc.) - raporturile generate de creatie intelectuala, adica acele raporturi care au n continutul lor drepturile personale nepatrimoniale ce au ca izvor opera stiintifica literara, artistica, inventia sau alte obiect de proprietate industriala (spre exemplu, dreptul la paternitatea operei). Dupa felul subiectelor lor, deosebim trei categorii de raporturi juridice civile;

raporturi juridice civile ce se stabilesc numai ntre persoane fizice; raporturi juridice civile ce se stabilesc numai ntre persoane juridice, raporturi juridice civile care se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice.

Cel de-al treilea element al definitiei vizeaza subiectele (partile) raporturilor de drept civil, acestea fiind persoanele fizice si peroanele juridice. Pentru a fi subiect de drept civil nu este necesara o calitate speciala, fiind suficienta aceea de fiinta umana (persoana fizica) sau aceea de colectiv organizat avnd un patrimoniu si un scop determinat (persoana juridica). Subiectele raporturilor juridice civile, indiferent ca ar fi vorba de persoane fizice sau de persoane juridice si indiferent ca ar fi vorba de raporturi patrimoniale sau raporturi personale nepatrimoniale, se afla pe pozitie de egalitate juridica, n sensul ca nici una din parti nu se subordoneaza celeilalte. n acest sens se afirma ca n raportul de drept civil, partile se gasesc "pe picior de egalitate juridica".[5] Trebuie subliniat ca egalitatea partilor din raporturile de drept civil este numai de ordin juridic, iar nu neaparat si economic. Egalitatea juridica a partilor reprezinta att o trasatura caracteristica raportului juridic civil, ct si metoda de reglementare specifica dreptului civil. 1.2. Rolul dreptului civil

n sistemul dreptului romnesc, dreptul civil are un rol deosebit de important, ntruct, prin normele sale, contribuie la ocrotirea valorilor (drepturilor subiective) patrimoniale si personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice si juridice. De asemenea, dreptul civil reprezinta o garantie a formarii constiintei juridice corecte, precum si a respectarii si ntaririi moralei. Un aspect foarte important al rolui pe care l ocupa dreptul civil n sistemul dreptului romnesc consta n pozitia sau functia dreptului civil de a fi drept comun fata de alte ramuri de drept. Aceasta nseamna ca, ori de cte ori o alta ramura de drept nvecinata nu contine norme juridice proprii care sa reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic sau cnd normele sale ar fi insuficiente, se va recurge la norma corespunzatoare din dreptul civil. De altfel unele ramuri de drept prevad n mod expres mprumutarea unor norme de la dreptul civil. Astfel, potrivit art. 187 C.mun.,"dispozitiile prezentului cod se ntregesc cu celelalte dizpozitii ale legislatiei muncii si, n masura n care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca, cu dispozitiile legislatiei civile" (spre exemplu, legislatia muncii nu reglementeaza nulitatea contractului de munca, nsa, prin aplicarea normelor corespunzatoare din dreptul civil, se poate constata nulitatea unui contract de munca) ; art. 1 C. com. dupa ce precizeaza n comert se plica dispozitiile acestui cod, adauga faptul ca unde el nu dispune se aplica prevederile Codului Civil (de exemplu, art. 1552 C.civ., care stabileste cazurile de ncetare a contractului de mandat, si gaseste aplicare si n privinta contractului de mandat comercial). n alte situatii, mpumutul normelor juridice civile se face n mod tacit, deoarece ramura de drept respectiva nu cuprinde reglementari speciale pentru anumite aspecte, fiind nevoie sa se recurga la dreptul comun, chiar daca nu exista un text de lege care sa trimita expres la acesta. Spre exemplu, art.30 alin.1 C.fam. stabileste ca "bunurile dobndite n timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobndirii lor, bunuri comune ale sotilor", nsa Codul familiei nu reglementeaza institutia juridica a bunurilor, astfel nct, pentru a se cunoaste notiunea si sfera acestei institutii, se va aplela la norme dreptului civil; potrivit art. 48 alin. 2 si art. 57 alin. 2 C. fam.,recunoasterea unui copil din afara casatoriei poate fi facuta de catre tatal sau nu numai prin declaratie la serviciul de stare civila, ci si prin nscris autentic sau testament, iar, pentru a se vedea daca suntem n prezenta unui nscris autentic sau, dupa caz, a unui testament, va trebui sa se apeleze la normele juridice civile. 1.3. Principiile dreptului civil

1.3.1 Categorii de principii ale dreptului civil Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adica de idei calauzitoare (reguli de baza), comune tuturor ramurilor de drept. n acelsi timp fiecare ramura de drept cuprinde raguli de baza pentru ntreaga legislatie din domeniul respectiv, precum si reguli de baza ce se aplica uneia sau mai multor institutii ale ramurii de drept respective. si, n dreptul civil si gasesc aplicare trei categorii de principii, anume: principiile fundamentale ale dreptului romn; principiile fundamentale ale dreptului civil romn; principii ale uneia sau mai multor institutii de drept civil. Principiile fundamnetale ale a dreptului romn sunt idei de baza ce se regasesc n ntreaga legislatie a Romniei, fiind consacrate de legea fundamentala, precum si de alte legi mai importante. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept, deci si dreptului civil. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt idei calauzitoare pentru ntreaga legislatie civila, viznd deci toate institutiile dreptului civil, chiar daca nu-si manifesta prezenta cu aceeasi intensitate. Aceste principii au o vocatie generala pentru ntreaga ramura de drept civil. Vom include n aceasta categorie: principiul proprietatii, principiul egalitatii n fata legii civile, principiul mbinarii intereselor personale cu interesele generale, principiul ocrotirii si garantarii drepturilor civile.[6] Principiile institutiei dreptului civil sunt idei de baza care se aplica fie numai ntr-o institutie, fie n doua sau mai multe institutii ale dreptului civil, avnd deci o importanta mai redusa dect principiile fundamentale ale dreptului civil. Spre exemplu, principiul consensualismului priveste forma actului juridic civil; principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali, principiul proximitatii gradului de rudenie ntre mostenitorii din aceeasi clasa si principiul egalitatii ntre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire sunt specifice devolutiunii succesorale legale; principiul ocrotirii bunei-credinte este ntlnit n mai multe materii ale dreptului civil (drepturile reale, raspunderea civila etc.) etc.

1.3.2. Principiile fundamentale ale dreptului civil Principiul proprietatii este consacrat n Constitutie si dezvoltat de normele de drept civil. Astfel, art.41 din Constitutie se refera la protectia proprietatii private, dispunnd printre altele, ca dreptul de proprietate este garantat si ca proprietatea privata este ocrotita n mod legal de lege, indiferent de titular.Tot la proprietate se refera si art.135 din Constitutie Ct priveste dispozitiile din Codul civil referitoare la proprietate, le vom retine pe cele nscrise n art,480 C,civ., care prevede ca "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire". Mai subliniem ca normele juridice civile reglementeaza continutul dreptului de proprietate (posesia, folosinta si dispozitia), precum si mijlocul specific de ocrotire a lui (actiunea n revendicare), nsa aceste aspecte vor fi analizate la institutiile corespunzatoare. Ct priveste principiul egalitatii n fata legii civile, n prealabil ,trebuie mentionat ca art.4 ali.2 si art.16 din Constitutie consacra, cu caracter general, principiul egalitatii n fata legii. Pentru persoanele fizice, principiul egalitatii n fata legii civile este nscris n art.4 ali.2 din Decretul nr. 31/1954, potrivit caruia,"sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o nraurire asupra capacitatii". Ct priveste persoanele juridice, acest principiu trebuie nteles n sensul ca toate persoanele juridice dintr-o anumita categorie se supun, n mod egal, normelor juridice edictate pentru reglementarea acelei categorii de persoane juridice. Principiul mbinarii intereselor individuale cu interesele colective este consacrat att pentru persoanele fizice, ct si pentru persoanele juridice. Art.1 alin.1 din Decretul nr.31/1954 dispune ca drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute n scopul de a satisface interesele materiale si culturale n acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire..."iar art.3 alin.2 din acelasi act norminativ prevede ca drepturile civile "pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social"; art.26 lit.e din Decretul nr.31/1954 stabileste ca este persoana juridica acel colectiv de oameni care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii "unui anume scop, n acord cu interesul obstesc". si n Constitutie se regasesc numeroase dispozitii care privesc acest principiu, spre exemplu, art.26 ,art37,art.41 alin.4 si 6 etc. Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile este consacrat de o serie de dispozitii cuprinse n Constitutie (art.1 ali.3,art.18 ,art.21 etc.) dar si n art.3 ali.1 din Decretul nr,31/1954 potrivit caruia "drepturile civile sunt ocrotite de lege".Acelasi act normativ contine un ntreg capitol referitor la ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale. De asemenea, art,26 din Pactul international privin drepturile civile si politice ale omului (la care Romnia a aderat prin Decretul nr. 212/1974) dispune ca "toate persoanele sunt egale n fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii...". Garantarea drepturilor subiective civile este prevazuta si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (ratificata de Romnia prin Legea nr.3471994).

2. Norm ele de drept civil 2.1. Izvoarele dreptului civil 2.1.1. Notiune

Norma de drept civil ar putea fi definita ca regula generala si abstracta care reglementeaza conduita subiectelor n raporturile juridice civile.

Forma specifica de exprimare a normelor de drept civil poarta denumirea de izvor de drept civil. Acesta este sensul formal al expresiei "izvor de drep civil", expresie care este susceptibila si de al doilea nteles. Astfel ,n sens material, prin izvor al dreptului civil se desemneaza conditiile materiale de existenta care genereaza normele acestei ramuri de drept. n principiu, singurele izvoare formale ale dreptului civil sunt actele normative, adica actele ce emana de la organele de stat nvestite cu prerogativa legiferarii. n functie de organul de stat de la care emana si de natura lor, deosebim urmatoarele categorii de acte normative ce pot constitui izvoiare ale dreptului civil: legile (atat legile constitutionale, ct si legile organice si legile ordinare);[7] hotarrile si ordonantele Guvernului; ordinele, instruntiunile si regulamentele conducatorilor organelor centrale ale administratiei de stat; actele normative emise de autoritatile administratiei publice locale.

n rndul izvoarelor dreptului civil vom include si actele normative anterioare anului 1990, n masura n care acesetea mai sunt in vigoare (legi, decrete, hotarri ale Consiliului de Ministrii, ordine si instructiuni) precum si reglementarile internationale (conventii, pacte, acorduri etc.) la care Romnia este parte prin aderare sau ratificare.[8] Principalul izvor al dreptului civil romn l reprezinta Codul civil. Avnd ca model Codul civil francez de la 1804 ,Codul civil romn a fost adoptat n anul 1864 si a intrat n vigoare la 1 decembrie 1865. El este alcatuit dintr-un titlu preliminar - " Despre efectele si aplicare legilor n genere"(art.1-5) - si trei carti : Cartea I - "Despre persoane" (n prezent abrogata), Cartea II - "despre bunuri si despre osebitele modificari ale proprietatii" (art.644-1914). Codul civil constituie una dintre cele mai semnificative constante ale dreptului romn, deoarece, desi a suferit n decursul timpului unele abrogari sau modificari, acestea nu au afectat principiile si institutiile sale fundamentale. 2.2.Clasificarea norm enlor de drept civil 2.2.1. Norme juridice civile dispozitive si norme juridice civile imperative

Nornele de drept civil dispozitive sunt acelea care suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata sau insuficient exprimata a subiectelor de drept civil, ngaduind prin chiar continutul lor sa se deroge de la dispozitiile pe care le cuprind. La rndul lor, normele dispozitive se mpart n norme permisive si norme supletive. Normele dispozitive sunt permisive daca nu impun, ci doar permit ca subiectele de drept sa aiba o anumita conduita daca vor. Ca exemple de norme de drept civil permisive citam: art.1296 ali.1 si 2 C.civ., potrivit caruia , "vinderea se poate face sau pur sau sub conditie. Ea poate avea de obiet doua sau mai multe arternative", art.1587 C.civ., care prevede ca partile pot stipula dobnzi pentru un mprumut de bani, producte sau alte lucruri mobile. Normele dispozitive sunt supletive daca stabilesc o anumita conduita, care este obligatorie pentru parti numai n cazul n care acestea nu au prevazut, prin vointa lor, o alta conduita. Ca exemple de norme juridice civile supletive mentionam: art.1305 C.civ., conform caruia , "spezele vnzarii sunt n sarcina cumparatorului, n lipsa de stipulatti contrara"; art.1024 C,civ., care prevede ca "termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat n favoarea debitorului, daca nu rezulta din stipulattie sau din circumstante ca este primit si n favoarea creditorului"etc. Normele de drept civil imperative sunt acelea care impun subiectelor de drept civil o actiune sau le obliga la o abstentiune si, sub sanctiune, nu permit sa se deroge de la ele sau sa nu se aplice. Din definitia de mai sus rezulta ca normele imperative se mpart , la rndul lor, n norme onerative si norme prohibitive. Normele imperative onerative prevad expres obligatia pentru parti de a avea o anumita conduita. De exemlu, art.813 C.civ., dispune ca " toate donatiunile se fac prin act autentic"; art. 994 C.civ., prevede ca, n cazul n care cel care a primit o plata nedatorata a fost de rea-credinta, atunci el trebuie sa restituie att lucrul, ct si fructele produse de acesta din ziua platii. Normele imperative prohibitive interzic expres o anumita conduita a parttilor. Ca exemple de norme de drept civil prohibitive mentionam: art.965 ali.2 C.civ., care prevede ca nu se pot face ndoieli asupra unei succesiuni viitoare; art.1513 C.civ., potrivit caruia, "este nul contractul prin care un asociat si stipuleaza nulitatea cstigurilor. Asemenea, nula este conventia prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de a participa la pierdere". 2.2.2. Norme juridice civile de ordine publica si norme juridice civile de ordine privata

Clasificarea normelor juridice civile n dispozitive si imperative, asa cum am nfatisat-o mai sus si cum, de altfel, este prezentata n majoritatea lucrarilor de specialitate, ar fi utila prin ceea ce priveste faptul ca nerespectarea unei norme imperative ar atrage o serie de sanctiuni civile, n vreme ce partile pot nlatura (n mod expres) aplicarea unor norme dispozitive, fara sa intervina pentru aceasta vreo sanctine civila. Ea nsa nu este suficienta pentru a explica existenta unor diferente de regim juridic n cazul anumitor institutii, n special regimul juridic diferit al nulitatii absolute si al nulitatii relative . Tocmai de aceea, s-ar impune o adoua clasificare, n sensul de a distinge ntre normele juridice civile de ordine publica si normele juridice civile de ordine privata, iar aceasta clasificare ar avea drept criteriu finalitatea textului legal, adica natura interesului ocrotit prin edictarea normei juridice civile. Potrivit acestui criteriu, norma de drept civil este de ordine privata daca urmareste ocrotirea unui interes individual, n schimb, este de ordine publica daca depaseste cadrul interesului individual al subiectelor de drept civil, protejnd (si) un interes general, public. Corelnd aceasta clasificare a normelor juridice civile cu cea anterioara, vom observa ca normele de ordine publica sunt ntotdeauna si norme imperative, nsa nu toate normele jurudice civile imperative sunt si norme de ordine publica; de asemenea, normele dispozitive sunt ntotdeauna si norme de ordine privata, nsa nu toate normele juridice civile de ordine privata sunt si norme dispozitive. n alte cuvinte, normele juridice civile imperative pot fi norme de ordine privata ,daca partile nu pot deroga de la ele n momentul ncheierii actului juridic, nsa, ulterior acestui moment, n anumite conditii, legea permite derogarea (de exemplu, partea interesata renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa a actului juridic ncheiat cu nerespectarea unei norme de ordine privata), dar pot fi si norme de ordine publica, atunci cnd derogarea nu este admisa de lege nici dupa ncheierea actului juridic. 2.2.3. Norme juridice civile generale si norme juridice civile speciale

n functie de ntinderea cmpului de aplicare, normele de drept civil se mpart n norme generale si norme speciale. Prin norme de drept civil generale desemnam acele norme care se aplica n toate cazurile si n orice materie, daca o dispozitie legala nu prevede altfel. Normele de drept civil sunt speciale daca si gasesc aplicare numai n cazurile expres stabilite de lege. Calificarea unei norme de drept civil ca speciala sau generala prezinta importanta practica deosebita, deoarece norma generala reprezinta situatie de drept comun, iar norma speciala constituie exceptia, astfel nct trebuie respectate doua reguli: norma speciala deroga de la norma generala - specialia generalibus derogant; norma generala nu deroga de la norma speciala - generalia specialegus non derogant. Fiind derogatorie de la norma generala rezulta ca norma speciala se aplica ori de cte ori ne gasim n fata unui caz ce intra sub incidenta prevederilor sale, deci norma speciala se aplica prioritar fata de norma generala, chiar si atunci cnd norma speciala este mai veche dect norma generala. Pe cale de consecinta, ar trebui sa se admita ca o norma de drept civil speciala nu poate fi modificata sau abrogata dect expres de o norme generala ulterioara. Aceasta concluzie rezulta si din regula exprimata mai sus prin adagiul generalia specialibus non derogant , n sensul ca, daca norma generala (ulterioara) nu deroga de la norma speciala (anterioara) nseamna ca aceasta din urma nu a fost modificata sau abrogata. Spre exemplu, Legea nr.21/1924, care reglementeaza persoanele juridice de drept privat, nu a fost modificata si nici abrogata de Decretul nr.31/1954 care cuprinde norme generale referitoare la persoanele juridice. Pentru aspectele pe care nu le reglementeaza, norma speciala se completeaza cu normele generale n materie (spre exemplu, din mprejurarea ca Legea nr.144/1996 nu prevede dispozitii referitoare la cesiunea contractului de nchiriere a locuintei, nu trebuie trasa concluzia ca o asemenea operatiune juridica ar fi interzisa deoarece contractul de nchiriere a locuintei este o varietate a contractului de locatiune de drept comun, deci, Legea nr. 114/1996, care are caracterul de lege speciala, se completeaza pentru aspectele pe care nu le reglementeaza, cum este cazul cesiunii contractului, cu dispozitiile de drept comun ale Codului si n materie de locatiune, inclusiv cu art.1418 C.civ.) , iar nu cu alte norme speciale afara de cazurile expres prevazute de lege. Aceasta concluzie este impusa de nsasi regula specialia generalibus derogant, n sensul ca, fiind derogatorie de la dreptul comun, norma speciala este de stricta interpretare si aplicare, deci nu poate fi aplicata, prin analogie la situatiile ce nu se ncadreaza n prevederile sale, aceste situatii urmnd a fi guvernate de normele generale.

[1] A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil romn, vol. 1, Bucuresti, 1928, p1-3;Gh. Beleiu, Drept civil romn.Introducere n
dreptul civil.Subiectele dreptului civil, editie revazuta si adaugita, Editura sansa, Bucuresti, 1995, p.27-28; T.Pop, Drept civil romn. Teoria generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993, p. 7; E. Poenaru, Introducere n dreptul civil. Teoria generala. Persoanele, Editura Europa Nova, 1996, p.9-11.

Lex, Bucuresti, 1993, p. 7; E. Poenaru, Introducere n dreptul civil. Teoria generala. Persoanele, Editura Europa Nova, 1996, p.9-11.

[2] Prin "sistemul dreptului romnesc" desemnam totalitatea normelor juridice adoptate de statul romn, norme rnduite n cadrul ramurilor de drept, care, la rndul lor,
sunt alcatuite din institutii juridice. 3A se vedea si Gh. Beleiu, op.cit., p.25. n doctrina, dreptul civil, ca ramura de drept, mai este definit ca "acea ramura a dreptului pozitiv care se ocupa numai de acele raporturi dintre oameni, n care oamenii lucreaza ca simpli particulari" (N. Rarincescu, Notiuni de drept civil, vol.I, Bucuresti, 1940, p.26), "acea ramura a dreptului privat care reglementeaza raporturi patrimoniale si personale nepatrimoniale intervenite ntre persoane fizice, ntre acestea si persoane juridice, ntre persoane juridice, care se afla pe pozitii de egalitate juridica, precum si conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice, n calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile (T. Pop, op. cit., p.9), "acea ramura a dreptului unitar romn care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale ce-i constituie obiectul de reglementare juridica, ntre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica" (I. Dogaru, Elementele dreptului civil,vol.I, Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura sansa, Bucuresti, 1993, p.11).
4

Pentru definirea drepturilor subiective civile reale si a drepturilor subiective civile de creanta, a se vedea supra, capitolul II, sectiunea a II-a, subsectiunea a II-a, nr.2.2.

[5] Gh. Beleiu, op.cit.,p.27. [6] n acest sens, Gh. Beleiu, op.cit., p.30 si urm.; st. Rauschi, Drept civil. Partea generala. Persoana fizica. Persoana juridica, Editura Fundatiei "Chemarea", Iasi, 1993,
p.14 si urm.; I. Dogaru, op.cit., p.19 si urm.; E.Poenaru, op.cit. p.19-20. Mentionam ca uneori se retine ca principiu fundamental al dreptului civil si principiul exercitarii drepturilor subiective civile cu buna-credinta (T.Pop, op.cit.,p.14).

[7] n sens restrns (stricto sensu), prin lege se ntelege actul normativ adoptat, n termenul art. 72 din Constitutie, de catre Parlament. Notiunea de lege este folosita
uneori si ntr-un sens larg (lato sensu), caz n care ea adopta toate actele normative. Aceasta se explica prin faptul ca toate actele normative, indiferent de organul de la care emana, au forta obligatorie pentru persoanele carora lo se adreseaza.

[8] Pentru exemple de izvoare (n sens formal) ale dreptului civil, pe categorii de acte normative, a se vedea Gh. Beleiu, op.cit., p.45-47; I. Dogaru, op.cit., p.30-34. Ne multumim sa mentionam aici doar cteva legi mai recente: Legea fondului funciar nr.18/1991, Legea nr.64/1991 privind brevetul de inventie, Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, legea nr.16/1994 a arendarii, Legea nr.7/1996 privind cadastrul funciar si publicitatea imobiliara, Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, Legea locuintei nr.114/1996; Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila etc.

Document Info
Accesari: 1260 Apreciat:

A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.
<a href="http://w w w .scritube.com/stiinta/drept/CARACTERIZARE-GENERALA-ADREPT1012231522.php" target="_blank" title="CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL - http://w w w .scritube.com">CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL</a>

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2012 )