ETANŞĂRI MECANICE

Etansarile sunt parti componente ale unui ansamblu care îndeplinesc urmatoarele functii:

 separa spatii în care se afla fluide la presiuni diferite;

 împiedica patrunderea în zonele cuplelor de frecare sau a unor organe active ale circuitelor
hidraulice, a impuritatilor (contaminantilor solizi, lichizi, gazosi).
 împiedica scaparile de lubrifiant.

Principalele tipuri de etansari sunt:

1. Etansari cu contact.

Dintre acestea se amintesc:

 etansari cu contact direct între suprafetele pieselor; în acest caz etansarea se realizeaza
prin contactul direct al pieselor dupa o suprafata plana, conica sau prin contact liniar;
contactul direct si, deci, lipsa unei garnituri deformabile între suprafete este impus de conditii
functionale. Etansarea directa pe suprafete conice este utilizata la organele de închidere cu
ventil ca robinete, supape, la fitingurile pentru asamblarea conductelor etc.
 etansari cu contact, cu element intermediar;
 etansari fixe; dintre acestea se pot aminti:
 etansari cu garnituri plate (de forma inelara sau de forma adaptata suprafetei de etansare);
 etansari cu inele O; etansarea se realizeaza prin comprimarea între suprafetele pieselor de
etansat a unor inele toroidale din cauciuc montate în locasuri de sectiune dreptunghiulara
sau triunghiulare. Inelele O sunt standardizate în STAS 7320 iar locasurile lor în STAS
7319. Pe plan international etansarile sunt tipizate conform ISO 3601 si AS 568.
 etansari mobile pentru miscarea de translatie; dintre acestea fac parte:
 etansari cu inele U, X; sunt printre cele mai importante etansari folosite în actionarile
hidraulice si pneumatice. Principalul rol al acestora este de a etansa cilindrul de piston, sau
tija pistonului, prevenind scaparea fluidului din cilindru. Caracteristicile principale cuprind,
pe de o parte geometria (aceste inele putând fi simetrice sau asimetrice), iar pe de alta
parte forma si modalitatea în care buzele realizeaza etansarea. în timp ce inelele U
simetrice pot fi utilizate atât pentru etansarea piston/cilindru cât si la etansarea tijei
pistonului, cele asimetrice sunt utilizate doar în cazul din urma. Functionarea acestora se
bazeaza pe faptul ca buzele sunt presate pe suprafata de etansare, realizând o forta liniara
de-a lungul circumferintei. Cu cât presiunea de lucru este mai mare, cu atât presiunea de
contact a buzei de etansare pe suprafata de contact este mai mare, ceea ce are ca rezultat
o etansare tot mai buna. Presiunea maxima de lucru este, în general 400 bari. Materialele,
forma, respectiv modalitatea de amplasare a acestora depind de dispozitivul unde acestea
se utilizeaza (de exemplu în cazul unor conditii grele de lucru cum ar fi cilindri pentru
macarale sau cilindri hidraulici pentru baraje se pune accentul pe o siguranta cât mai mare
în functionare, pe când în cazul utilajelor din cariere de pamânt se pune accentul mai mult
pe rezistenta la uzura). Ca materiale se pot utiliza:
 cauciuc acrilonitril-butadian (NBR); este cel mai des utilizat în domeniul etansarilor datorita
proprietatilor fizice si mecanice bune; duritatea variaza între 75 si 90 Shore A; este
rezistent la majoritatea uleiurilor precum si la emulsiile acestora cu apa. Temperaturile
uzuale la care acestea se folosesc variaza între -30°C si +100°C;
 tesaturi din materiale textile sau materiale fibroase impregnate cu elastomeri. Acestea au
avantaje fata de elastomerii puri, cum ar fi: stabilitate dimensionala, rezistenta la uzura,
rezistenta la extruziune, tendinta scazuta spre bombare etc.;
 poliuretan; printre cele mai importante caracteristici se disting: rezistenta crescuta la
întindere, rezistenta buna la uzura, proprietatile nu sunt influentate de uleiuri, au o buna
flexibilitate pentru o gama de temperaturi între -30°C si +100°C;
 politetrafluoretilena (PTFE); se remarca prin rigiditate ridicata si caracteristici de alunecare
foarte bune, cu un coeficient de frecare mic (chiar sub 0,02);
 polioximetilen (POM); este un material termoplastic de rigiditate si duritate mare, cu
caracteristici excelente în cazul presiunilor înalte;
 elastomer FPM; are proprietati foarte bune chimice si de temperatura (între -20°C si
+200°C); în general duritatea este 90 Shore A si poate fi procesat în combinatie cu
materiale metalice.

Înainte de montare, inelele U trebuie verificate în vederea depistarii diferitelor defecte care
ar putea proveni în urma transportului. De asemenea, toate uneltele utilizate pentru
montare trebuie sa fie moi.

Alegerea inelelor U trebuie sa tina cont de forma constructiva a acestora, de zona care
trebuie etansata (cilindru, tija pistonului), de presiunea si temperatura de lucru, de viteza de
translatie, material, dimensiuni etc.

 etansari cu inele O; sunt frecvent utilizate în actionarile pneumatice si hidraulice; presiunile

maxime de lucru sunt de ordinul 7-10 MPa, iar duritatea acestora este, în general, 70 Shore
A; ca material se utilizeaza NBR, la temperaturi între -40°C si +100°C;
 etansari cu mansete; functionarea acestora se bazeaza pe fixarea (uneori strângerea)
initiala a mansetelor în locasurile lor si deformarea acestora sub actiunea fluidului de
etansat, deformare pe baza careia se stabileste un contact intim între manseta si suprafata
pe care lucreaza. Pot fi cu profil A, V, LE, LI, UE;
 presetupe; prin strângerea unor piulite o bucsa preseaza garnitura care îmbraca tija de
etansat, stabilindu-se între garnitura si tija un contact intim. La acest tip de etansari, pentru
apa, gaz, si abur pâna la 150°C se utilizeaza ca material snurul de cânepa impregnat cu
unsoare, azbestul si tesaturile cauciucate. Pentru abur supraîncalzit pâna la 300°C se
folosesc garnituri din azbest.
 etansari mobile pentru miscarea de rotatie
 etansari cu mansete de rotatie (simeringuri); tipurile precum si dimensiunile de montare
sunt prezentate în STAS 7950/1/2/3 (DIN 3760). Mansetele de rotatie sunt folosite pentru a
realiza etansarea organelor de masina aflate în miscare de rotatie fata de mediul din
interiorul sau de contaminantii din exteriorul dispozitivului. Ele se compun dintr-un
elastomer, o insertie metalica si un arc. Suprafata exterioara garanteaza etansarea statica
si fixeaza manseta în locasul acesteia. Aceasta componenta poate fi realizata fie dintr-un
elastomer, fie dintr-un element metalic. Insertia metalica asigura mansetei stabilitatea
necesara. Buza mansetei este pretensionata cu ajutorul unui arc, care asigura presiunea de
contact dintre buza si arbore. Optional, se poate utiliza o buza suplimentara care sa
împiedice intrarea impuritatilor (praf) din exterior.

Domeniile de utilizare ale mansetelor sunt foarte vaste: arbori, butuci, axe din diferite
domenii ale industriei, motoare electrice, motoare cu ardere interna, tehnologii de
antrenare, pompe, masini agricole (unde sunt supuse unui mediu murdar), la masini de
spalat (unde sunt necesare materiale cu rezistenta la temperatura si apa), în industria
eoliana, constructia de nave, de mori etc.

Etansarea se realizeaza datorita faptului ca diametrul interior al mansetei în stare

netensionata este mai mic decât cel al tronsonului corespunzator al arborelui, diferenta
dintre diametre fiind denumita prestrângere. De asemenea forta radiala din zona de contact
este mentinuta de un arc care compenseaza scaderea strângerii datorita uzurii buzei în
timp. Astfel, etansarea va depinde de geometria buzei, de proprietatile elastomerului din
care aceasta este confectionata, de tensionarea arcului, de starea suprafetei arborelui, de
conditiile de ungere etc.

Manseta este montata în general cu deschiderea spre mediul de etansat, recomandându-

se ca diferenta de presiune între spatiile etansate sa nu depaseasca 0,5 bari.
 în afara etansarii, manseta trebuie sa reduca si influentele mecanice cum ar fi frecarea cu
arborele, în vederea minimizarii caldurii din imediata vecinatate a etansarii, respectiv a
pierderii de putere.

Gama maxima de temperaturi la care pot fi utilizate mansetele de rotatie variaza între -40°C
si +200°C, functie de tipul mansetei, iar viteza periferica a arborelui fata de garnitura este
de maximum 35-40 m/s. în cazul ungerii cu unsori consistente disiparea caldurii se face cu
greutate, deci se vor putea folosi mansete de rotatie doar în cazul unor viteze periferice
mici.

Pentru mansetele de rotatie se folosesc diferite materiale standardizate sau speciale, atât
pentru buze cât si pentru insertia metalica, respectiv pentru arc. în general este prescris
materialul pentru buza mansetei. Acesta este un elastomer a carei descriere este redata în
DIN ISO 1629 si ASTM 1418. Materialul final se obtine prin mixarea elastomerului de baza
cu agenti de plastifiere, de vulcanizare, elemente de prelucrare precum si alti aditivi.

Aceasta procedura permite stabilirea proprietatilor necesare materialului astfel încât sa

poata fi utilizate într-o gama mare de aplicatii. în mod uzual se foloseste NBR, FPM. în
cazul în care nu exista lubrifiere în zona de contact, material ales pentru buza este PTFE.

Se disting trei tipuri de mansete de rotatie:

 tipul WA sau WAS; are învelisul exterior confectionat dintr-un elastomer având suprafata
neteda si asigura o etansare statica foarte buna în locasul în care aceasta este montata.
Pot fi utilizate si în cazul în care locasul este despicat, în cazul în care acestea sunt
confectionate din materiale usoare care au un coeficient de dilatare termica mare, în
filmele subtiri de lubrifiant sau medii gazoase, pentru etansarea suprafetelor cu rugozitate
mare etc. Nu produce coroziunea de fretare si alezajul locasului nu se deterioreaza pe
parcursul montarii, respectiv demontarii mansetei. Tipul WAS prezinta o buza suplimentara
de protectie. Se poate aminti si tipul WAK la care suprafata exterioara prezinta rizuri. Acest
fapt permite o montare mai usoara (forte mai mici de presare) si o etansare statica mai
buna în cazul materialelor cu coeficient de dilatare termica ridicat. Se poate mentiona
faptul ca lubrifiantul care trebuie etansat este la rândul lui unul dintre elementele care ajuta
la disiparea caldurii din zona de etansare.
 tipul WB sau WBS; este caracterizat printr-o suprafata exterioara metalica care permite o
montare precisa si rigida a mansetei în locasul acesteia. Asigura de asemenea o centrare
foarte buna a arborelui în locas. Sunt mai ieftine datorita continutului mai mic de
elastomeri, însa necesita o calitate a suprafetei locasului mai buna. De asemenea în cazul
materialelor cu coeficienti de dilatare termica ridicati sau suprafete rugoase ale locasului
sunt necesare elemente suplimentare de etansare pe suprafata exterioara (vopsea sau
compusi de etansare). Tipul WBS prezinta o buza suplimentara de protectie.
 tipul WC sau WCS; asigura mansetei tip WB o rigiditate sporita prin intermediul unei
insertii metalice, putând astfel fi utilizata pentru conditii dificile de lucru. De asemenea este
mai putin sensibila la erorile de montaj. Tipul WCS prezinta o buza suplimentara de
protectie.

Pentru a se alege din marea varietate de tipodimensiuni ale mansetelor de rotatie trebuie sa
se tina cont de: tipul mansetei (WA, WB, WC si derivatele lor), de temperatura de lucru, de
viteza periferica, de materialul din care este confectionata buza de etansare, de dimensiunile
mansetei etc.

 etansare cu inele de pâsla; este simpla, ieftina si eficace la ungerea cu unsoare

consistenta. Se foloseste de obicei la etansarea rulmentilor pentru evitarea scurgerii unsorii
consistente si a intrarii prafului; nu se folosesc la limita a doua spatii cu diferenta de
presiune;
 etansari frontale; se bazeaza pe contactul pe suprafete plane inelare a doua piese
componente ale dispozitivului de etansare. Contactul dintre cele doua inele se realizeaza
cu ajutorul unui arc. Dimensiunile, forta de apasare, montajul sunt astfel stabilite încât prin
acest contact este realizata etansarea dorita.

2. Etansari fara contact

Din categoria etansarilor fara contact fac parte: etansarile cu labirinti, cu fante, cu canale
circulare, cu inele de centrifugare etc.
Etansarile fara contact se utilizeaza în cazul unor viteze periferice foarte ridicate, de exemplu
la lagarele motoarelor electrice de mare putere si turatie, la lagarele turbinelor etc. Prezinta
avantajul ca nu produc în mod practic nici uzura si nici frecare, durabilitatea lor putând fi
considerata nelimitata. Ele se pot folosi atât pentru unsoare cât si pentru ulei. Fantele,
canalele si labirintii trebuie umpluti cu unsoare consistenta indiferent de natura lubrifiantului.
Principalele tipuri precum si dimensiunile lor sunt standardizate în STAS 7297.