P. 1
Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu

|Views: 685|Likes:
Published by Petrisor Diana

More info:

Published by: Petrisor Diana on Jun 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/02/2014

pdf

text

original

VASILE VOICULESCU n. 27 nov. 1884, com. Parscov, jud. Buzau - m. 26 apr. 1963, Bucuresti. Poet, prozator si dramaturg.

Fiul lui Costache Voicu, gospodar cu stare, si al Sultanei (n. Hagiu). incepe scoala in satul Plescoi si termina cursul primar la Buzau. Liceul ,3- P. Hasdeu" (Buzau), apoi "Gh. Lazar" din Bucuresti, absolvit in 1902. Preocupat de materialism, pozitivism si evolutio-nism, ii citeste pe Littre Claude Bernard, A. Comte, Dar-win si Spencer, studiaza opera lui Wundt, Hofding, Pierre Janet si W. James, atras de psihofizica si psihopatologie. Urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1902-1903), apoi trece la Facultatea de Medicina (1903-1910). in 1910 isi sustine teza de doctorat in medicina: Rezectia intestinului cu sutura termino-terminala in herniile strangulate. Debuteaza in Convorbiri literare (1912), cu poezia Dorul. Pana in 1917, practica medicina in diferite circumscriptii satesti: Ocolul (jud. Gorj), Bezdead si Tatarani (jud. Dambovita), Buftea, Budesti (jud. Ilfov). in timpul primului razboi mondial (1917-1918) e medic militar la Barlad, unde participa la serile literare ale lui Al. Vlahuta: "N-a fost gand al meu pe care sa nu i-1 spun, n-a fost vers pe care sa nu i-1 citesc, n-a fost fapta de care sa nu stie". Debut editorial cu voi. Poezii (1916); din acelasi an colaboreaza la Flacara lui C. Banu, in urma unei recomandari date de Al. Macedonski. in 1918 este numit medic de circumscriptie la Bucuresti, apoi medic la Administratia Domeniilor Coroanei (1920). Din 1921, subdirector al Fundatiei Culturale (director, din 1922). Editeaza, la Barlad (impreuna cu G. Tutoveanu, T. Pam-file si M. Lungeanu), rev. Florile dalbe (1919), iar cu T. Paunescu-Ulmu si N. I. Herescu, la Craiova, rev. Pleiada (1927-1928). Colab. la Cuget romanesc, Viata literara, insemnari literare, Dacia, , Kalende, Gandirea, Luceafarul, Revista Fundatiilor Regale, Viata Romaneasca etc. Debut in dramaturgie pe scena Teatrului National, cu drama Fata Ursului (1933). Tot aici i se prezinta Umbra, in 1935. in rev. Azi publica piesa intr-un act La pragul minunii (1934). Publica art. de educatie sanitara si asistenta medicala in Lamura (1919-1928), Albina (1922-1925), Vatra (1929-1930), Romania administrativa (1927-1936) si Farul caminului (1933-1938). De la infiintarea Cugetului romanesc (1922), al lui T. Arghezi si I. Pillat, publica aici poeziile din voi. Poeme cu ingeri (1927). Redacteaza emisiunea saptamanala "Ora satului" la Radio (1930). incepand cu 1933, referent literar la Radiodifuziune, apoi director al programului literar (panain 1945). A publicat voi. de poezii (Din Tara Zimbrului si alte poezii, 1918; Parga, 1921; Poeme cu ingeri, 1927; Destin, 1933; Urcus, 1937; intrezariri, 1939; Poezii, 1944) si teatru (Demiurgul, 1943; Duhul pamantului, 1943). Dupa 1944, participa la intalnirile literare ale grupului "Rugul aprins", de la manastirea Antim (staret era arhimandritul Vasile Vasi-lachi). Reuniunile aveau loc in salonul staretiei sau in biblioteca manastirii, in prezenta a numerosi scriitori, oameni de cultura si monahi: Ion Marin Sadoveanu" class="navg">Ion Marin Sadoveanu, Anton Dimitriu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor, Dumitru Staniloaie, arhimandritul Haralambie Vasilachi, parintii Felix Dub-neac, Andrei Scrima, Sofian Boghiu s.a. Se intentiona scoaterea unei rev. de spiritualitate romaneasca si tiparirea unei col. de traire crestina, alaturi de actiuni umanitare si de incurajare a artelor , prin acordarea de premii. in 1948, gruparea este interzisa, calugarii surghiuniti la alte manastiri, iar ceilalti judecati si condamnati la ani grei de inchisoare. VOICULESCU e arestat in aug. 1958 si eliberat abia la 2 mai 1962, cu mai putin de un an inainte de moarte. Postum, apar Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de VOICULESCU Voiculescu (1964), doua voi. de Povestiri (1966) si romanul inedit Zahei orbul (1970). Dupa o prima faza de traditionalism, poezia lui VOICULESCU evolueaza spre decorativ si o discreta caligrafie a sentimentelor. In proza, aceeasi dispozitie lirica este uneori devastator exercitiu spiritual, alteori

A identificarii gandului cu nemarginirea. In succesiunea lor. Cerna. dar nemiscat". In primele volume. ingemaneaza "potrivnice silinte". a integrarii in istorie (cultura) si in universul miturilor fara varsta. Izbavirea prin eros e metafora unei porunci uitate. o filosofie a identificarii originare. aparut postum (1970). trebuia. Vianu. intrebarile se pun. intemeind un cult al imaginatiei ca izvor al vietii. Ceea ce urmeaza e voluptatea renuntarii. Gandirea magica e cuget profan al genezei si redobandire a obarsiilor tainice istovite in trup. de unde abia poate fi dezvoltata. gingasiile. virtutile si fapturile ei de duh. idealul si arta sunt probele exclusive ale procesului de apropiere a "neclintitului". cerul de "nelinisti interioare" si de "aspre viziuni" ale debutantului. Spatiul povestirilor este cel al "migrarilor fantastice". sublimul doarme si puterile sunt infricosate.reala. In afara unor influente din Al. din Lostrita. Al. cautat cu atata fervoare in poezie. pipairea golului poate fi un gest retoric. E adevarat ca poezia. capabila sa consemneze "ecoul in sensibilitate" al dramaticelor invocatii. Goga. un teritoriu al "uriasei apoteoze". povestirile la fel. iar timpul e simtit ca o nesfarsita rugaciune. credinta ca cineva "sta-mpotriva eternitatii" exista. a memoriei cu libertatea si a artei cu iubirea. in care adorarea ia chipul invizibil al unui ceremonial cosmic. Macedonski si O. Pastelul e doar un exercitiu de echilibru in acest "orb labirint launtric". al neclintitelor taramuri si al odihnei in ganduri. Premiul Acad. sunt rezultatul unui exercitiu spiritual riguros". despre care vorbea T. in sfarsit. Din Tara Zimbrului si alte poezii (1918). Exista o treapta a inchipuirii. Romane pentru voi. "Pamantul interior". in care "eficienta simbolurilor" nu este straina de mai vechiul manierism antropomorfic al scriitorului. Un soim e "beat de zboru-i furtunatec". Gloria povestirii isi are. fara indoiala. Premiul national de poezie (1941). Zahei orbul. supunerea. Scriitorilor Romani pentru voi. Vlahuta. inspaimantatoare ramane doar mistica asteptare. himerele. printr-o necurmata intoarcere la sine. entuziasmul se supune altor rani. pentru ca poetul insusi. spaima poate fi un decor . Acceptarea si refuzul. dar. in acelasi spectacol al risipirii. reducand materialitatea lumii la simpla . a enuntului esential. sa inchida cercul noii alcatuiri magice. desi supunerea la durata cuvantului si la morala semnificatiei lui vine dintr-un extaz si dintr-o ravna ha-rica dincolo de marginile experimentului livresc. radacinile in acelasi efort de a imagina "o tara alaturea de vis". in aceleasi iluminari si naufragii prin lumea lutului sterp. sfasierea si tagaduirea sunt pentru totdeauna fixate in imaginea arcului "vibrand. spatiul se pierde treptat in launtrice. O lume ce urmeaza a fi cucerita pe masura ce descoperim in acest lut "prapastia cu adanc de fericire". din Sezon mort. suferinta. O asteptare in care trupul devine cetate pentru timp si timpul demon al trupului. Impresionanta e la VOICULESCU dorinta de a da un nume arghezienei rugi fara cuvinte. in intentia autorului. drama se consuma "intre cerul strein si lutul ce ne manca". acea "vedere ingenioasa a mintii". marile teme etice pe care le enumera G.. Este punctul cel mai inalt al poeziei lui V. un vers indeamna la incordarea "arcului nebuniei". multumirea lepadarii de sine si cantecul pribeag al marelui exil interior. "cumplite departari" ("Orice apropiere mareste departarea"). binele si raul. unde poezia imprumuta materiei si lumii ritmurile ei eterne. Premiul pentru literatura al Editurii Fundatiilor Regale (1939). Lumea poetului si a prozatorului este una a metaforei prin excelenta.transcendere a anecdoticului prin mit si fictiune pura. De-acum. Poeme cu ingeri (1927). bucuria visului. Din acest moment. insa mai dureroasa decat nevoia certitudinii e identificarea bla-giana cu minunea adormita la temelia lumii. poetul invata tacerea. Calinescu: mila. cauta izvoarele de somn si striga din ruine ("Vreau tanara durere cu proaspete minuni"). P. uneori imprecisa si orgolioasa. va anunta. vocea se pierde si clipa se inchide in sine. A nu fi mantuire decat prin frumusete impune deja lumii un principiu ordonator. Caliman. sau Ultimul berevoi sunt ipostaze ale acestei alchimii obscure. cat printr-o idealitate care-si impune un prag. nu e decat o mantie de visuri. Decorul se estompeaza treptat. isi largeste hotarele pana la limitele gandirii devastatoare. Premiul Soc. Charles. altul la calirea "otelului vointei". Pescarul Amin. o noua "altitudine a durerii". avantul inghetat. in continuare. in poezie. faptura se trezeste "la nadejdea rodirii viitoare". divinitatea. o cumpana si nu o libera manifestare a lirismului. dupa o expresie a autorului. pe care viata insasi. Triumfa de fiecare data. cu fiecare suis. al "imparatiei inchinata muteniei". volumele vor inregistra aceasta orgolioasa prefacere a chinului in "taina fara cheie". Nostalgia paradisului poate fi un pretext. nu atat printr-un descriptivism care-si refuza marginile. cutremuratoare. formula dialogului cu vesnicia e generala. precum in Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare.

nr. Alexandru Vlahuță. iar din dramaturgie între altele: Duhul pământului. Crevedia. personajul e partas la "veghea temeliilor". Noi îl primim cu gheata si-l rasadim îcremeni Când Dragostea-i unica vecie data noua. Destinul unei structuri epice. George Coșbuc. 1933. venirea Magilor. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezențe angelice. Critice. nr. 1972. VOICULESCU Ardeleanu. T. 1969. 1943. Rupt din eternitate. 1967. N. Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic. Istoria. Pillat. Aspecte. Proza poetilor. Scrieri. I. Traditie si literatura. 1968. 21. M. ed. Înclinația spre teluric și elementar. 1933). O. Si înca nu-ntelegem ca fara de iubire Se vestejeste Timpul în noi ca floarea-n glastra. F. În 1941 i-a fost conferit Premiul Național de poezie. Mozaic istorico-literar. P. Constantinescu. moartea Mântuitorului. Ne razvratim. Cioculescu. A scris și povestiri fantastice. 1946. I. . 1970. spre sentimentul religios. Manolescu. III. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase. ține la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite). Povestirea. Istoria. I. nr. 1927. 1930. este transpusă în simboluri și alegorii. 8. Sonetul 183 Mereu cersim vietii ani mai multi. Cu scriitorii prin veac. Vlad. G. citim intr-o poezie). Purificarea prin suferinta si ispasirea presupun iscodirea raului ("ocnele din tine". N. George. Poeti contemporani. Asumandu-si cu luciditate tragedia "purificarii etice". sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Mincu. D. ambele volume de povestiri. II. întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie. Vianu. romanul Zahei orbul și Teatru. ne plângem de pierderea noastra. in Gandirea. prin orbire descopera blagian "fantanile noptii" si suspinul launtric. unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viața literară. 6. 1971. Devine medic și doctor în medicină la București. 1937. care se va transforma în poezia gândiristă. Pribeaga. Ultimul Berevoi. În proză îi apar postum Capul de zimbru. Prin orbire. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur. S. Temele religioase preferate sunt Nașterea. 1971. VOICULESCU a lasat posteritatii imaginea unui rastignit. Metamorfozele poeziei. el vrea tarâm asemeni Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua. O. Al. Semne si repere. Scriitorii si intelesurile vietii. Papadima. drama repetand-o pe cea din poezie: "Cresc dinlauntru tipete spre larg" (volumul Destin. generate de convingerea că există Dumnezeu. aflandu-si implinirea in risipa vietii. 1971. Calinescu. 1967. dar pasiunea pentru scris se amplifică. I. A. Gimnastică sentimentală. in Universul literar. in Calendarul. I. V. REFERINTE CRITICE E. Lovinescu. asa-s nestire. in Sburatorul literar. Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri. Demiurgul. Valerian. Martin. 1971. Papadima. Vlad. Descoperirea operei. idem. Pillat.conditie de stare a visului. Figuri si forme literare. Aderca. 523. nr.

adaugandu-i insa o neliniste moderna. Chiar de-as zacea în groapa cu lespedea pe mine. Timpul si Dragostea. Accesul la iubire are valoare suprema. avand rima libera sau variata. de tipul cdc. ne plangem de piericiunea noastra". de aceea acest sonet poarta numarul 183. Tema o constituie revelatia celor doua concepte esentiale pentru existenta umana. existenta este vazuta aici ca o "mare trecere" catre moarte. alcatuita din 14 versuri. omul traieste drama efemeritatii sale. dragostea avand puteri demiurgice. Minunile iubirii n-au staile pe lume. a eliberarii spirituale prin intermediul unei pasiuni. Timpul si Dragostea. aparute cu circa 350 de ani in urma (1609). include si "Sonetul CLXXXIII". Structura poeziei. Ca Lazar la auzul duioaselor porunci. Ultimul vers al sonetului cuprinde adesea o concluzie a intregii poezii Volumul intitulat "Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu". dcd. Lupta omului cu destinul implacabil transpare inca din debutul poeziei. poetul avand doua atitudini distincte: razvratirea si resemnarea in viziunea filozofica a mortii. Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine. "Dragostea-i unica vecie data noua". / Ne razvratim. Ca si la Lucian Blaga in "Poemele luminii". aceea a izbavirii prin arta. Idealul celui care iubeste este desavarsirea eului prin "puterea ganditoare" (Eugen SimioN). Elementele formale sunt asemanatoare cu cele shakespeariene. De la Dante incoace. Sonetul este poezia cu forma fixa. grupate. asa-n nestire. conferind sens profund existentei umane. singurele care determina conditia omului in Univers. Poezia este alcatuita din doua fragmente lirice. sugerand ideea ca numai iubirea poate . Poetul gaseste singura solutie de supravietuire spirituala care sa invinga timpul si sa eternizeze simtirea umana: "Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire/ Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra". de regula. dupa accentele ideatice ale sonetului. scrise cu majuscula de poet. Acest volum cuprinde 90 de sonete.Ci-n van acum te mânii pe mine si m-arunci. avand doua atitudini distincte in fata vietii: razvratirea si resemnarea. conferindu-i eternizare. care ordoneaza dar si amplifica trairile interioare. numai ca la Voiculescu tensiunea spirituala este amplificata de alegorii solemne prin care se exprima ideea plenitudinii. aparut postum (1964). in doua catrene. conceptie preluata si de Vasile Voiculescu in sonetele sale. care au rima imbratisata si doua tertine. numerotate in continuarea celor 154 ale lui Shakespeare. literatura a relevat ideea ca sentimentul de iubire este o cale spirituala superioara spre cosmos si divinitate. Partea I se organizeaza in jurul a doua concepte filozofice fundamentale ale existentei umane. Ideea poetica exprima drama efemeritatii omului. Oricând si ori de unde ma vei striga pe nume. "Mereu cersim vietii ani multi.

"lespedea". asemenea celei biblice. "ne razvratim". in versurile 8 si 10. Starea de degradare si suferinta pentru efemeritatea omului sunt ilustrate prin verbe cu o puternica forta de sugestie: "cersim". Nivelul semantic al acestui text este constituit din sensurile denotative ale cuvintelor utilizate pentru comunicarea unor intuitii subiective ale unei instante enuntiative (identificabila cu eul poetiC). o tentativa dramatica a individului de a-si depasi conditia umana. regenerare. Nivelul logic. groapa. Lazar. spre sacru.eterniza sufletul omului. sa formuleze. Iubirea determina conditia omului in Univers. in acest sonet. unele se impun cititorului cu mai multa acuitate. altoi. pe cand absenta ei l-ar vesteji "in noi ca floarea-n glastra". este Iubita Christ si are puteri demiurgice. b. epitete "altoiul subred". poetul imaginand o cearta intre indragostiti./ () Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine. comparatiile care sugereaza uscaciunea interioara a omului lipsit de dragoste fiind de natura vegetala. Partea a doua transfera iubirea in planul concretului. / Tot m-as scula din moarte ca sa alerg Ia tine. Prin sensurile lor obisnuite (denotativE). "Minunile iubirii n-au stavile pe lume". un prim sens. Articularea mai clara a acestui sens reiese din organizarea lor in constructii coerente. constatam ca ea are o prima parte (versurile 1-7) constatativa. Iubirea devine un proces initiatic prin intermediul caruia omul accede spre marile taine cosmice. moarte. avand valoare suprema pentru existenta umana. ani. Partea a doua a sonetului este dominata de termeni biblici "Lazar". care trimite la coordonatele definitorii ale existentei omului: eternitate. ne razvratim. si ea dimensiuni sacre. ignorand esentialul. "seva noua". "iubirea vazuta ca un concept deschis spre semnificatiile universului" (Eugen SimioN). rasadim. a scoaterii din moarte a lui Lazar: "Ca Lazar Ia auzul duioaselor porunci. Viata efemera a omului este sugerata prin simboluri semnificative pentru trecerea implacabila a timpului: "piericiunea noastra". "rasadim in cremeni". ne plangem. Urmarind mai indeaproape organizarea sintagmatica instrinseca a textului. In concluzie. "Sonetul CLXXXIII" are tendinta de a depasi teluricul. adica intr-o forma textuala anume. daruindu-1 cu eternizare. in continuare. asadar. Iubirea capata dimensiuni sacre. "floarea-n glastra". in care sunt consemnate observatii generale privind modul in care oamenii (comunI) isi percep existenta (asa-n nestire"). vei striga. Limbajul artistic. prin ariile lor semantice. aforistic exprimat in versul 8 : Dragostea-i unica vecie data noua". sacralizarea iubirii smulge omul de sub tirania efemeritatii. "duioasele porunci". "ne plangem". verbele: cersim. piericiune. eternitate.". nu-ntelegem. accentuand prin acest pretext trainicia sentimentului de dragoste. / Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume. sa alerg. sens lapidar. "altoiul subred". Iubita capata. "rasadim in cremeni". moarte. adica al relatiilor in care sunt puse cuvintele mentionate (cu determinantii loR) constituie coerenta sensului direct (denotatiV) al poeziei. timp. iubire (dragostE). sententios. "Ca Lazar la auzul duioaselor porunci. timp. m-as scula. precum substantivele: viata. Dintre aceste cuvinte. pentru ca. vag. un adevar axiomatic (Dragostea-i unica . "Ci-n van acum te manii pe mine si m-alungi". se vestejeste. viata. iubire. divine. "se vestejeste Timpul". ne plangem") de efemeritatea lor (de piericiunea noastra"). "m-as scula din moarte". metafore -"rupt din eternitate".". Vasile Voiculescu foloseste figuri de stil traditionale pentru a sugera efemeritatea fiintei umane ori esentializarea sentimentului de iubire: comparatii -"Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra". iar sirul de metafore organizeaza o alegorie de inspiratie mitologica. cremene. energia si forta acestui sentiment pot face minuni. gheata. asemenea lexeme (cuvintE) sunt in masura sa contureze. sex a. consemnate in dictionare. lamentandu-se (mereu cersim vietii ani multi". / Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine. aspirand spre zona esentelor pure.

in mod desavarsit stimulandu-se reciproc". altoiul subred.o personificare ampla. Nivelul figurativ este cel in care cuvintele designand observatii. Mentionam ca. patetic exteriorizata in final. poeziei Sonet CLXXXIII i se pot detecta. ne plangem. adorat spiritual si senzual. Metafora piericiunea noastra" sugereaza ideea efemeritatii existentei noastre. cu initiala majuscula) este unica vecie (metafora) data omului. totodata general-uman. cum se poate constata si in sonetul discutat aici. fiinta trecatoare. in continuare. idee rotunjita. Sonet CLXXXIII (183. sub aspect prozodic. exprima. e dezvoltata . Versurile 11-14 aduc o referire la mitul biblic al invierii din morti a lui Lazar. impacati cu conditia noastra trecatoare. Sentimentul iubirii. componenta a sentimentului iubirii. care se vestejeste in noi" si de metaforele imediat urmatoare: altoiul subred" (conotatia ideii de energie revitalizanta de care are nevoie fiinta noastra efemera pentru a atinge absolutul. La acest nivel. textualizat prin forma consacrata a dialogului imaginar cu persoana iubita. ca Lazar alcatuiesc nivelul elementelor de figuratie literara {comparatii . ca argument ilustrativ pentru pertinenta sententiilor mentionate. e. este dominat de tema iubirii. mantuiti din nelinisti. imbibat de o puternica emotie existentiala. Nivelul tropologic sau acela al paradigmelor general-umane. transparent. sintetizand procesul devenirii conotatiilor inregistrate prin sondajul in nivelele anterioare. in Univers. prin convertirea lor la statutul de figuri. . Grafematic. una din minunile lui Isus. incandescent. in functie de sistemele de referinta adoptate. cremeni. textul este asezat monolitic in pagina. eternitateA).una din ele.vecie"). putem citi acest text ca poezie erotica. Ciclul din care face parte. semne poetice. setea de nemurire aflandu-se pretutindeni. Cum s-a mai spus. diversele semnificatii: 1. ca si la Shakespeare. vecie. exceptionala. nivel in masura sa ne trimita la un semnificat de grad superior. Voiculescu obtine efecte surprinzatoare din interpretarea plastica a sentimentului iubirii. observabil la nivelul primei trepte de figurare. piericiunea. Stefan Augustin Doinas spune ca Ideatia si sentimentul se logodesc. Evident. asa-n nestire". implica profunde si complexe semnificatii spirituale privind existenta noastra in lume. care trimit la un alt inteles. asa cum ar cere-o textualizare clasica a speciei numita sonet. c. revelandu-si marea lui fascinatie si persistenta. ne simtim parte a creatiei. semnificam partial din compartimentul grafematiC). este intens potentat emotional si reflexiv. nu putem vorbi de literaritatea lui. de metafora personificatoare Timpul" (scris cu initiala majuscula. inspirate de anecdota biblica.si mai multe metafore simbolizatoare cu mare forta de sugestie piericiunea noastra". Aici avem numai premisele (semnificatii partialI) pentru constituirea semnificatiilor poetice. se vestejeste. concluzia confesiunii lirice : iubirea este o energie revitalizanta. continuand numaratoarea de la 154. fenomene. Referindu-se la intregul ciclu. de acolo de unde a lasat-o ShakespearE) da expresie poetica unui sentiment intim. Nivelul celei de-a doua trepte a procesului de figurare (analogiC) este constituit de elementele metaforico-simbolice. altoiul subred". Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare (1964). degajat din organizarea sintagmatica a textului. pe baza principiului similitudinii. Neutralitatea sensurilor denotative de la nivelul logic al textului este depasita. Faptul constituie una din notele originale ale poetului nostru. trait. aspiratia. evenimente invocate devin. Dragostea . luand-o ca una din foarte multele poezii pe aceasta tema scrise de poet. inteles deci ca poezie erotica. aici. la nivelul figurilor. intensa si infrigurata emotie prin procesul transfigurarii. fara a respecta dispunerea versurilor in strofe separate de spatii albe. literal. la acest nivel al coerentei sensului direct. cu potentialitate simbolica grava: Se vestejeste Timpul in noi" . oarecum diferit de sensul logic (literaL). iar metaforele gheata si cremeni sugereaza incapacitatea noastra de a intelege rostul adevarului atat de clar exprimat in versurile 8 si 10. deja mentionate. poezia devine calda. seva noua. minunile iubirii". dar ea contine si un sens mai profund.vecie data noua" si Minunile iubirii n-au stavile pe lume"). de poet (Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine"). Prin dragoste ne definim ca fiinta. de un Eros bivalent (inger si demoN). Metafora altoiului induce ideea centrala a poeziei si anume ca Dragostea (cuvant scris. d. gheata. cea din versurile 11-14. de asemenea. Comparatia ampla din versurile 11-14. Cuvinte si expresii precum cersim (ani multi de la viata).

divinitate si moarte. ca prin iubire omul învinge timpul. Localizarea actiunii neobisnuite este precizata tot in . care a înviat la auzul duioaselor porunci poetul va raspunde chemarilor iubitei chiar de dincolo de mormânt. un vrajitor descanta un peste de lemn si aduce astfel fabulosul in real. limpezime. subordonând de data aceasta iubirii. este nelipsit dintre oameni si cel mai atragator”. un pescar se arunca in apa si ocroteste lostrita de violenta valurilor. Secventa de debut avertizeaza lectorul asupra continutului senzational al evenimentelor: „Nicaieri diavolul cu toata puita si nagoda lui nu se ascunde mai bine ca in ape. Voiculescu exprima clar ideea ca iubirea este partea noastra de vesnicie: Când Dragostea-i unica vecie data noua. Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine. de mit reactivand prin semnificatiile sale mitul sirenei sau al Ondinei autohtonandu-l pe plaiurile romanesti. Aceasta idee este completata si prin versul: Minunile iubirii n-au stavile pe lume. Moartea. Furat. versurile având semnificatia unor adevarate aforisme. Un peste se preschimba in fata. În continuare poetul apeleaza la un motiv biblic al învierii lui Lazar din Evanghelia lui Ioan. mai precis raporteaza iubirea la timp. trecerea si da sens efemerei sale existente. Toace aceste indicii ale caracterului fantastic al textului sunt anticipate de autor in prologul despre diavol. Existenta umana. dar si o exceptionala deschidere spre necunoscutele universului. Ca Lazar la auzul duioaselor porunci.2. Dragostea. Oricând si ori de unde ma vei striga pe nume. care înnobileaza fiinta umana. planului relativitatii. Atmosfera povestirii este de basm. preocupat de durata vietii. Poetul foloseste în acest sonet câteva notiuni-simbol: Timpul. Putem citi sonetul ca poezie cu implicatii filosofice. ne sugereaza textul. prezinta intr-un timp legendar povestea unui pescar care isi face un ideal din prinderea demonului acvatic. Chiar de-as zacea în groapa cu lespedea pe mine. Din sonetele lui Voiculescu se contureaza ideea iubirii ca principiu fundamental al existentei umane. Si aici Voiculescu prelucreaza discret un motiv biblic. omul uita faptul ca iubirea este singura vesnicie de care se poate bucura. literar Serban Cioculescu considera sonetele lui Voiculescu o adevarata monografie consacrata paradisului si infernului iubirii. povestirea aparuta postum in volumul „Iubire magica” a lui Vasile Voiculescu. „Lostrita”.. Asemenea lui Lazar. Dracul din balta. in care putem surprinde anumite semne al Ideea fundamentala a acestui sonet este. Divinitatea. se stie. Poetul pune în paralel forta iubirii cu forta credintei în Dumnezeu. In mod simbolic el il intruchipeaza pe cautatorul de valori absolute care devine victima unei aspiratii mai presus de fire. timpul condenseaza un evac intr-o saptamana. Poetul pledeaza pentru o pasiune traita rational prin care omul ajunge la semnificatiile ascunse ale universului. Sonetul se remarca prin claritate. este un element care apartine fenomenalitatii. al aparentelor. Iubirea înseamna cunoastere de sine. Ideea de a scrie sonete i-a venit în urma încercari . Vasile Voiculescu a fost un admirator a lui Shakespeare.

. Flacaii insa iubesc primejdia. cu alte cuvinte sensul ascuns al vanatorii. urmarindu-si prada. Pentru el pescuitul este mai mult decat o meserie. Pentru a-si aduce iubita in lumea sa. misterul. aventura. Lostrita apare ca un stimulent pentru orgoliul lui Aliman. Din punct de vedere al fondului mitic nu pot fi omise doua aspecte: se poate vorbi in text despre mitul zburatorului in masura in care fiinta feminina devine aici personajulul principal fantastic ce trezeste prima mare iubire a lui Aliman. este unicul mod de existenta pe care il cunoaste. care ii este familiar. Initial lostrita este o provocare profesionala: intregul sat se antreneaza in aceasta cursa.acest fragment („pe Bistrita . Prin detaliul fizic Aliman aminteste de eroii din basme. In rezumat povestirea prezinta destinul lui Aliman. Treptat.. Aventura capata valente initiatice. Este imaginea specifica a personajului din fantastic care nu trebuie sa aiba inclinatii spre acceptarea miraculosului ci. Odata pactul savarsit prin incantatia pe care o rosteste doua invatatura batranului vrajitor. si pana dincolo de Piatra”). pestele oferind si o modalitate de selectare a membrilor comunitatii: pescarii cuminti pentru care pescuitul este doar o sursa de hrana se retrag semn ca in colectivitate se respinge anormalul. Tema povestirii este obsesia absolutului care se dovesdeste in final distrugatoare. strigoiul vine sa prinda in mrejele sale sufletul unui artist: Este vorba insa si despre mitul pactului fantastic anticipat chiar de prima fraza a textului. fapt care il determina pe Aliman sa se arunce in valuri in dorinta de a-si recupera iubirea. Asociind mediul acvatic miracolului Vasile Voilculescu descrie aparitiile posibile ale diavolului cu atributele feminitatii: „in fata suie care se scalda in valtori” insistand asupra puterilor malefice ale acesteia: „cursa pusa flacailor nestiutori. Initial el reprezinta tipul rational de intelegere a realitatii. mai cu seama ca aici absolutul. de a se implini. . provocarea. o altfel de implinire a lui Aliman decat aceea in registrul acvatic este imposibla. In noaptea premergatoare nuntii are un vis ce anticipeaza reaparitia lostritei care se produce odata cu o noua revarsare de ape. este neincrezator in miturile despre „duhul apelor” si rade superior la auzul legendelor care se nasc in sat. pescarul care doreste sa stapaneasca natura. ca sa-i inece”. reprezentat de lostrita are o puternica incarcatura malefica. omul legat prin meserie de universul acvatic. Se grefeaza acumtema iubirii si se construieste ambiguitatea acelei fiinte iar povestea de vanatoare devine poveste de iubire. prin viziunea generala („flacau voinic”) fiind deosebit prin maiestria profesionala si prin faptul ca salveaza de la inec copii si bunuri ale oamenilor. Aliman apeleaza la un batran vrajitor si lepadandu-se de lumea lui Dumnezeu imblanzeste spatiul acvatic care ii va trimite in timpul unei revarsari o fata necunoscuta cu care eroul traieste o patimasa si neomeneasca poveste de iubire. O oarecare asemnaare exista in acest sens cu nuvela lui Mircea Eliade „Domnisoara Christina”. din contra. Cu atat mai mult metamorfoza sa este mai semnificativa. iar flacaul e cuprins de obsesia pestelui. el se resemneaza cu o casatorie in lumea comuna. unicul care ii confirma superioritatea. senzatia este de voluptate. unde fiinta feminina. fiind anticipata de prima intalnire directa a lostritei: Aliman e atins de vraja. intr-un cadru autohton de unde se poate deduce ca povestirea va evoca universul fabulos al credintelor populare romanesti legate de mitul dugurilor apei (Rusalce). care sugereaza esenta malefica a fapturilor care apartin mediului acvati. Numai un asemnea pact ii permite flacaului accesul la femeia-peste. Aliman este vrajit de lostrita astfel incat vanatoare devine o metafora a cautarii celor doi parteneri ai cuplului. Eroul povestirii este pescarul Aliman. Aparitia mamei fetei pune capat fericirii flacaului si pentru ca toate incercarile lui Aliman de a-si gasi iubita esueaza. trebuie sa fie un „neincrezator”. un tanar pescar dintr-un sat de pe malul Bistritei care initial accepa ca pe o provocare prinderea lostritei de dimensiuni neobisnuite ce facuse multe victime intre flacaii satului.

Pescuitul are. dar. un fel de salbatica picata intr-o comunitate omeneasca. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. provocind inundatii. stirlici) este un argument al artei narative al autorului de o profunda sugestie a fantasticului. Lexicul regional chiar cu rezonante arhaice (nagode. ispitit de lostrita care-l priveste fix in ochi.Inainte de toate „Lostrita” este o poveste de dragoste intre un om si o fiinta fabuloasa. Totemul este singura modalitate a fiintei umane de a invoca o alta dimensiune in situatia in care coenstientizeaza ca nu poate realiza altfel saltul in fantastic. In ziua cununiei. o vrajitoare de pe Bistrita de sus. Povestea asemanatoare celei capitanului Ahab care cauta balena alba nu pentru a se razbuna ci pentru a-si depasi limitele si a atinge astfel absolutul. lasind pe flacau intristat. Apa este mare si. un baietas aduce vestea ca areaparut lostrita si Aliman. insul care tenteaza iesirea din limita (a-liman ceea ce poate insemna dincolo de limita. Aliman este expresia cautatorului de absolut. fata si mama pleaca. trezit dintr-un somn ciudat. Vraciul este un personaj aflat la interferenta dintre real si fabulos el detinand puteri neobisnuite prin care realizeaza „invazia miraculosului in real”. Demult. se topeste ca o boala si dupa ce reuseste odata s-o prinda. Vrajit flacaul tanjeste. al unei existente anterioare dragostei si marcheaza sfarsitul starii de vraja. ca un gust de departe". spatiul tehnic reprezinta ca si principiu masculin echilibrul (cel putin aparent si vremelnic). al implinirii. echivalent cu moartea. se hotaraste nunta. etc. merge la un vraci si vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn (tema dublului). Istorisirea reveleaza tema si constituie tema narativa pe baza careia se impune noutate tratarii mitului Ondinei din apele Bistritei. pastrind in carne "o dezmierdare. Somonu este perfid. Mireasa din real are rolul unui reper al mediului rural si se justifica in existenta lui Aliman prin etapa inertiei. caruia eroul nu i se mai poate sustrage. Acvaticul si femininul au in comun nestatornicia. flacaul se afunda in bulboana si dispare. imaginea feminitatii in toata splendoarea ei. a starii abulice. realul. legile nescrise interzicandu-I acest lucru. Baiatul care anunta reaparitia lostritei functioneaza in epic drept mesager al fantasticului si vesteste intrarea eroului in spatiul fantasticului. ispita raului vazuta ca o chemare din alt spatiu. Bistriteanca sopteste fetei vorbe adormitoare si. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu. despre care. vrea s-o prinda si s-o manince la nunta lui. ce comunica prin radacinile sale folclorice cu arhetipalul. „Balta”. cum treburile merg repede. se indragosteste de o lostrita care naluceste prin bulboane. cu valtorile. mediul acvatic este asociata cu feminitatea si in acelasi timp. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. ca si vanatoarea legi nescrise. Ei comuniacau cu apele. „Bistriceanca” este semnul altui timp. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. In pescuit este vorba . lacom. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. predestinare). Niciodata n-a pescuit moruni. Aliman. nimeni nu stie nimic. aduce de sus de la munte o pluta pe care se afla o fata care nu stie cum a cheama. siguranta. fiinta umana subjugata unui vis mai presus de fire. ii ataca animalele si copii. in transa hipnotica. intrerupta de aparitia mamei. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. „Malul”. suie. o scapa. Lostrita este un demon acvatic si reprezinta fascinatia idealusui. dar nu erau pescari obisnuitri. iarasi. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. ispitirea tainele. Intre Aliman si frumoasa salbatica izbucneste o mare dragoste. Pusa in apa. Rezumat: Un flacau de pe Bistrita. apa este lumea miraculoasa care genereaza visele si atrage cu iluzia implinirii. intr-o „tesatura de simboluri”. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. Pescarul Amin Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal. papusa produce minuni: apa Bistritei vine mare si. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. statornicia. O paminteanca din sat pune ochii pe el si. Exasperat.

reintegrandu-se astfel in circuitul universal. facand parte din proza contemporana. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. In mintea lui se da odata peste cap si intra intr-un loc numit de el fundul mortii. Descopera cu adevarat ce este viata. considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. la fatisoarele cat ganganiile". un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. in acest fel. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. In sfarsit ajunge si la morun. la inceputul primaverii. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. al pescarului. nici maine. creand. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. ca substanta primordiala germinativa a vietii. care. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. Este un ritual magic. al valtorilor. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. imagine reluata a haosului originar. ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale. Povestirea incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii. nici anul intreg". Ea "nu este nici ziua de azi.de iscusinta nu de tehnologii. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica. explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti. in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste "interzis" atat de usor si fara o motivatie temeinica. de toate marimile. Se culca. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu in 1958 si publicata postum in volumul intitulat "Capul de zimbru"(1966). o panda. De fapt el este intr-o calatorie astrala. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume. de toate soiurile. acesta fiind unul dintre semnele care ii prevesteau moartea. un rai ce se afla in ape. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru. Acesta il conduce spre rai. se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. ineditul si senzationalul in banalul cotidian. de la somnii si crapii cat viteii. Subiectul povestirii Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale. ca mit totemic. intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. povestirea simbolizeaza facerea lumii. sunt izbiti de valurile furioase . Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii. Noaptea este cel mai bun sfetnic. Odata cu navalirea puhoaielor. deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential. Devine agitat. "duiumuri de pesti. Atunci rupe gardurile. precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar. Vasile Voicule insinuand in lumea reala credinta straveche. obisnuite. care fac parte din viata oamenilor. ale carui "ape furioase nu-1 mai incapeau". Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. intemeietorul neamului Aminilor. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii.

pentru ca este cel "mai iscusit. "un ala butucanos. "oameni si lighioi". impreuna cu un brigadier. cel mai priceput in gasirea solutiilor de indreptare a gardurilor. luptandu-se cu iuteala curentilor care-i izbeau trupul ca sa simta cu talpile "gandurile apelor de la fundul unde alearga pestii". unde navalise. simtindu-i ca "nu renunta la scapare". cu pieptul mare. pielea lui este acoperita "de niste solzisori". Ca in fiecare an. asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. uneltirile Dunarii". deoarece cand apele baltii vor navali. "sumedenie de peste in balta". ratele si gastele salbatice se roteau dezorientate. cand nu sunt agitati si nervosi. cu coapse si picioare asijderi desirate". despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". Pescarul Amin cerceteaza nisipul din adancul apelor si-i spune brigadierului ca pestii stau incolonati ca ostile. cara de pe mal pietre si bolovani pe fundul apei. se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. foarte priceput si impreuna pornesc sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare. deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor dezlantuite. negru si buzat. Ramas singurul stapanitor peste singuratatile locurilor pustii. Priceputul pescar se hraneste cu "merinda rece". in timp ce ei stau de vorba si nu monteaza gardurile care sa-i opreasca. Amin ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir. asteptand "porunca de la imparatul lor. Amin alearga neobosit in susul ori in josul garlei. care vor cadea in prinzatoarele fixate de pescari. cufundandu-se in valtoarea apelor ca "sa dibuie pulsul garlei. cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. lacurile. Pescarii se asaza in calea lor. sa pandeasca punerile la cale ale pestilor. simtind cum "sumedenia de pesti" curge in capcana intinsa. Din cauza revarsarii Dunarii. oamenii vorbesc soptit intre ei. rasufletul baltii. Faptura lui Amin seamana cu o amfibie. care sa le spuna cum sa-i pacaleasca. cu albia pantecului cand supta. dinspre balta spre fluviu. un piept larg cuprinzator. desi era "prost pe toate partile si in toate felurile". ca pestii sa nu scape inapoi in fluviu. "in nomoale si cotloane". Cand iese din ape. vreun somn intelept". cu o placere neobosita. daca s-ar intampla ceva cu acestea. "Amin vegheaza necontenit peste aceasta imparatie inchinata muteniei". pescuitul devenise impracticabil. Cuprins de o agitatie nestapanita. dand tarcoale capcanei. iesit inainte si umflat pe laturi. e semn ca "lucreaza la o gaura de scapare" si atunci Amin se scufunda. Tabacita de vant si de soare. iar daca gaseste vreo spartura. "pletosi si barbosi ca niste zei ai apelor" se scufunda in apele "iuti si reci" si timp de alte trei zile fixeaza capcanele "cu mare mestesug". porii fiindu-i astupati "de mal si de mazga pestilor". pentru ca in adancurile lor "stau puterile" misterioase. Se lasa o liniste adanca. vreun crap de zeci de ocale" patrund prin clapele gardurilor si vegheaza vigilent ca nici unul sa nu se strecoare cumva pe deasupra zaplazurilor. lunecoasa. "el nu ramane leoarca: se zvanta intr-o clipa". dar nu razbesc forta apelor. ca "niste cetati asediate de hoardele apelor". satele. doarme putin si "iepureste". "sui. ar impinge o data cu ele si pestii. Brigadierul. dadea ordine anapoda si se caznea "sa faca pe desteptul". "un pescar aratos". intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". doarece "pestele e nespus de temator" si daca aude cel mai mic zgomot se sperie si se intoarce din drum. toate vietatile. pornira spre Pociovelistea. Abia in a treia seara a putut sa intre Amin in valtoarea apelor. cerceteaza din nou trainicia gardurilor. cand imbortosata cu aer. neamul Aminilor. mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii. Pescarii. Aici Voiculescu face o prima trimitere catre mitul totemic. Dunarea "iesi din haos". "unde-i cheama aprinsele legi ale biologiei lor" si instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Pe la mijlocul lui aprilie. asteptand incordat pana cand balta isi intoarce brusc curgerea furioasa in sens invers. Atunci cand pestii par linistiti. pana repara stricaciunea. ghiolurile si garlele Deltei. El vede cum "vreun somn barosan. credinta strabuna ce face parte din . semanand cu stramosii lui.care inunda baltile. se linistira. il striga pe Amin. facut proaspat sef. Pielea lui este fara nici un pic de par. nazuielile curentilor. o data cu inundatia. Oamenii. este inalt. pe care oamenii nu le pot invinge.

Pescarul presupune ca este "un somn urias" care bantuia de cativa ani balta. fiindu-i teama sa nu-1 plesneasca "naprasna" cu coada si sa-i franga spatele. echipa sosi la Pociovelistea si toti ascultara uimiti "intamplarea cu somnul urias". stapan din mosi-stramosi peste mai bine de trei sferturi din trupul baltii". Se scufunda de zeci de ori. prinzand curaj. Dupa aproape o saptamana de panda. jos erau crapii cei mari "mai pasnici". pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. le intarea cu bolovani spionand "miscarile fiarei". Din acest moment. ori ca ii place sa doarma pe fundul apelor si. Falos. se scufunda din nou in "ghiolul capcanei". duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. sa o prinda. Amin face tot felul de presupuneri privind nemiscarea pestelui. Cu parul "tuns marunt" si barba rasa. isi baga un picior in apa. Auzind acestea. Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. in aceeasi seara.mentalitatea oamenilor. cu o muscata la ureche". Pescarii verifica inca o data rezistenta stalpilor. apoi "somoteii tineri". se lasa o liniste nefireasca si Amin deveni nelinistit. banuind ca "jigadina" punea ceva la cale. paznicul nu mai avu tihna. ca intreaga natura renastea Ia viata si atunci. pentru ca avea acum ocazia sa se lupte cu "namila" si sa o prinda. zagazurile incepura sa paraie si Amin zari pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana. vine la el nevasta-sa cu merinde. sperand sa zareasca "umbra uriasa". deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". "o unda de placere mangaie sufletul impovarat al paznicului". Cand. peste ei somnii "hrapareti". sta mereu cu o cange in maini. Dar nici aceasta viclenie nu are sorti de izbanda si Amin e cuprins de framantari. Obsedat de pestele urias. Dupa o saptamana. ba chiar se gandea sa atarne la gatul pestelui o tablita pe care sa scrie: "prins de brigadierul Fastac Ion. ori cu bolovani si cu saculete de pietris ca sa le aseze "metereze" la temelia gardurilor. Pe fundul apelor calca "pe pardoseli de pesti in stive". "navodul cel mare" si "halcile de carne imputita". parca. Amin face planuri cum sa prinda el singur "fruntea vanatului. Barbatul ii povesteste pe scurt toate chinurile prin care trecea si trimite. brigadierul deveni nervos si spuse cu ciuda . vorba brigadierului sa vina numaidecat cu echipa. intr-un accces de nebunie. tulburat de intrebari despre "Ce face acolo in fund diavolul? Ce unelteste? Unde scormone?". Amin simti o durere in inima pentru "tainica lui jivina" ce urma sa fie astfel "pangarita" si nu mai voia. a doua zi gasira carligele goale. "cel mai mare pescar al meleagului. apoi. este multumit si bucuros ca. intinzandu-i nade cu pesti "pentru lacomia jiganiei". "primenita si dichisita. speriind copiii care se scaldau si provocand "pradaciuni". Dupa ce se cutremurara de cateva ori gardurile. temandu-se ca e bolnav. pentru ca "dihania darama gardurile" si sa aduca degraba "carligele cu lanturi". Veghea atent "temeliile prinzatorii". ziua si noaptea. i se ingaduie "sa aiba de-a face cu apa si pestii". conducatorul echipei Pociovelistea". dar nu reusea "s-o dibuie". stand langa "somnul urias" si primind rasplata. fiara baltii". ca sa-si puna la incercare "vitejia si iscusinta de prea multa vreme nemaipuse la proba". dar ramane uimita de cat era Amin de "ogarjit". "nu mai mananca. incearca. temandu-se ca "uriasul" sa nu scape. temeliile gardurilor si totul parea in regula. Voiculescu sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". "intr-o sala plina de cele mai inalte autoritati". in calitate de paznic al gardurilor Pociovelistii. Amin se simti cuprins de o bucurie imensa. nu mai doarme". ori ca o fi satul. prin ea. Pescar ambitios. mai intai sa-t momeasca. balabanindu-1 drept momeala. ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. Amin. peste care pestele mai mic si teancurile de platici. brigadierul se si vedea la Bucuresti. mai ales ca nu avea nici un fel de arme sau unelte cu care sa-1 poata rapune.

Voiculescu introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrece sub ochii lor. aceea a prezentei morunului in apa baltii Pociovelistea. Brigadierul sosi impreuna cu un inginer piscicol care trebuia sa cerceteze situatia si sa ia masuri pe loc. el se hranea numai cu pesti mici. cu burtile in sus". Uimirea oamenilor se manifesta zgomotos. cazu inapoi in plasa. Oricat de putin zarisera pestele. Inginerul este incapabil sa gaseasca o solutie pentru prinderea morunului si. fiind blocat de zapoarele puse de ei. hotaraste ca el sa se duca la Tulcea dupa ajutoare "de meserie" si Amin sa stea mai departe de paza pana la intoarcerea lui. deoarece morunii "nu stau niciodata in balti". Ramas din nou singur. o rupse si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". crapii se smuceau spre .ca este "viclean al dracului". il apasa o inspaimantatoare raspundere si-l copleseste un rau fizic. "cu ratul de mistret. asadar. ca morunul ar avea vreo 10 metri si aproximativ sapte sute de kilograme. se surprinse ca privea in strafundurile garlei si vedea in noapte. apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". Acum isi explica ei de ce pestele statea numai Ia fund. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. pe capatana mica si-nfundata". manifestandu-se evolutiv. il suparara pe Amin. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. barci si carute" pentru a incarca pestele. deoarece el nu avea nimic cu morunul. Ramas din nou singur. Brigadierul organizeaza pescarii "bezmetici". Deodata. Amin "se simtea lanced. ceea ce il umple de revolta. Obosit si dezorientat. ci si pestii si vadul se vor face praf. vorbe care. Realitatea il agreseaza. "cum ii era obiceiul". toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". Incompetent si infatuat. "domn peste pustietatile intristate". Morunul nu era agresiv. crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. morunul. ucisi. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege. in mod ciudat. Patru pescari "se pusera sa raneasca apele" cu navodul cel mare. intamplarea aceasta este considerata "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". Asadar. pentru ca rama in namol. numai pentru a-si lasa icrele. ci un morun enorm. prin contopirea definitiva cu stramosul sau. de unde intra in Dunare. Planul fabulos se accentueaza. gastele de pe balta". El ar fi vrut sa prinda somnul. Amin aude aievea "detunaturile" si vede parca "sumedenia de pesti plutind. Ia fata stiucile sareau de-un cot. mahnit". inginerul declara ca el are puterea de a inlocui legea cu dinamita si in zadar ii explica Amin ca actiunea ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. nepasator. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari. "isi simtea bratele amare. rezolvand "dintr-o data toata problema". incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta si de aceea voia el "sa-1 prinza si sa-1 judece". clar cum "unii pesti odihneau nepasatori pe nomoale. care credea ca nu ar trebui dracuit din moment ce uriasul somn este "deasupra celorlalti pesti ai lui Dumnezeu". de parca fierea i s-ar fi varsat in sange. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". care se propti deodata intr-o "povara nebiruita" si incepu sa se miste cu forta. decide sa puna dinamita. sa-si protejeze sufletul si gaseste singura solutie de supravietuire spirituala in sine insusi. ci in mare. ca ar fi ramas pentru iernat in cine stie ce cotlon al Dunarii. Amin incearca sa se salveze. din nou. Inginerul nu renunta la hotarare si pleaca spunandu-le ca ii va anunta in sat cand urmeaza sa vina "cu oameni. Se fac tot felul de presupuneri galagioase. iar o "uriasa amaraciune" ii cuprinde intreaga fiinta. altii forfoteau intre doua ape. picioarele inveninate". acesta nu intra "in socotelile pescuitului sau". Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire" si se gandeste ca inginerul "nu stie ce vorbeste". pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-1 gadile la mustati". pentru ca nimeni nu-si putuse inchipui ca e vorba de un astfel de peste. se zari la fata apei "o namila" care se zvarcoli. pe care i-o spusese bunicul sau.

Amin iese nu numai din lumea reala. brusc. "lasand afara timpul" sa-1 astepte zadarnic. pe care-1 percepe ca pe "un adanc paradis regasit". ca o mangaiere de soba" simti ca poate privi cu limpezime "in cerul de dedesubt". este "un alt chip al vietii". "sa-si intoarca de trei ori peste cap sufletul". el vede ca morunul este "ras-stramosul sau. daruindu-i tot ceea ce aveau mai pretios in ele. copil. incarcata "de har si de puteri". . platici parca aripate se avantau sa zboare". ci pluteste "pe mugetele talazurilor. Clipa cand. Agonia mortii este ilustrata de reactii exterioare ("tremura". El nu mai este o frantura a vietii. se simti strabatut de un fior puternic. Esenta clipei ii destainuie comoara sufletului care-i spune "sa lase nedezgropate avutiile destinului". intocmai ca bunicul sau. deoarece. se stranse "in sine ca intr-o dureroasa rugaciune". odihnei in ganduri"). oprindu-se intr-un luminis din adancuri. Batranetea lui i se pare acum "un alt chip al vietii". dar acesta nu se zarea nicaieri. Copil fiind. de departe. cuprins de o caldura arzatoare. "dulce si buna. "ocrotitori prin vesnicie". cu dintii clatanind parca de "frigurile copilariei". se altoise cu bastinasii si intemeiase intre bratele fluviului neamul cel tare al Aminilor". Patrunde parca in toate cotloanele "zamislirilor dintai". Apoi. si-a dat sufletul chiar in sufletul lui". cu voinicul nazdravan care se dadea de trei ori peste cap si se prefacea in gand. incercase tot felul de tumbe. Amin transcede din lumea reala intr-o alta lume spirituala. cu un oftat ce a incremenit vremile. legendarul" de care aflase inca din copilarie: "Urcase din alte lumi de ape. incercand din rasputeri "sa-si intoarca chipul in sus. putand astfel sa patrunda pretutindeni. ancestrala. prin vartejuri si anafore. ele sunt nemuritoare. Se gandeste insa ca Dumnezeul pescarilor "nu umbla pe nori". "dintii ii clantaneau"). in timp ce sufletul se linisteste ("ii era bine". "se facuse gand". La gandul ca Dumnezeu trebuie "sa fie pe aproape". tremurand gol "ca de un ger naprasnic". dar nu reusise sa devina "gand". Amin vede dintr-o data "zodiile lumii" inchise de el intre garduri. aplecat pe gura bunicului sa-i auda soaptele. odihnei in ganduri". simtind in sine manifestarile "de la inceputul inceputurilor" lumii. de care Amin se simte acum aparat. cu pestii uriasi "din care i se trage neamul" ce carmuise cu pricepere "sortile pescuitului". ca simbol al sfarsitului uman. iar batranetea. un crap de doua ori mai mare decat el. se reintegreaza legilor universale ale existentei umane. Clipele spiritului nu inseamna timp. intr-o unica si mareata fiinta a adancurilor de ape. intr-o noapte. Se incorda si prima oara simti ca "intra ca in fundurile mortii". ca de spirt. intrebandu-se daca nu imbatranise dintr-o data."el trece in vesnicie". Amin cobori in strafundurile apelor "cu toate stiintele gandurilor pescaresti". Deodata isi aminti povestea pe care o auzise in copilarie. asa cum faceau numai plugarii cand cereau ploaie lui Dumnezeu. "se inchina cugetelor. doarece "se inchina cugetelor. spre Cerul de deasupra". eternizandu-se prin intoarcerea la timpul universal. care era el".vazduhul neingaduit. isi da seama ca viata nu este o curgere de timp. pe chitii si morunii biblici". Zareste morunul care-si cauta ascunzis printre constelatii. Cauta cu atentie morunul. ici-colo clipoceau mrene argintate. Privindu-se launtric. pe fundul apelor "batut cu stele". inchipuindu-si cum scanteiaza. pentru ca sa intemeize "neamuri tari" de pescari iscusiti. isi da seama acum ca trebuie sa se dea de trei ori peste cap in suflet. sa le tainuiasca in fundurile de ape. Clipa cand. a scos singur intaiul peste. ci si din timpul limitat si ireversibil si intra in vesnicie. robite pericolului de a le face "maine praf cu dinamita". Strapunse launtric "clestarele cerului de ape () bolta cu bolta". ca trece printr-o prefacere adanca. intregul sobor al stravechimii" cu care se implineste total. vazand inlauntrul sau stramosii asezati intr-un "unic fagur. "intr-o fantastica hora". acesta. ca intr-o "oglinda magica". ci devine "urzeala obsteasca. iar "in pantecele lui stralucesc astrii inghititi". acolo unde le ascunsesera stramosii lui. iar a treia oara. Amin intra nerabdator in bulboana. a doua oara "iesi ca dintr-un inec". patrunzand in el "ca sucul urias a mii si mii de alte vieti". ci este esenta clipei "in care pumnul destinului tescuieste timpul intr-o lacrima. o stare de spiritualitate superioara inaltatoare prin har si puteri. cu "morunii balaurosi" care invinsesera potoapele pentru a naste oameni "din pantecul lor rodnic". misterioasele "zodii de ape".

"). oricum. pielea este. ca si lacomia oamenilor de a strange toti pestii prinsi in capcana construita in balta. o dezinteresare imparateasca. ca morunul. ca pe o sluga. o scumpa autointelegere. pescarul Amin. Atunci se hotari. Asadar. ilustrand bucuria izbanzii intoarcerii omului la esenta germinativa a vietii. Are sa astepte zadarnic: el trece in vesnicie. miraculosul ce nu poate fi dezlegat. sa-1 astepte. Amin recunoaste in el pe "legendarul" sau stramos. maldarele de stuf. adica realul ("Nu mai avea nimic de-a face cu fapta. sporind astfel misterul acestei intamplari. Fantasticul este sustinut printr-un echivoc premeditat de catre autor. Ceilalti pescari. Apele navalira cu putere si pescarul "nu putu sau nu mai vru sa aiba timp". aceasta batranete se arata cu totul noua. ducand la piept pe stranepotul sau. odihnei in ganduri Ca bunicul Oare imbatranise asa. Imaginea din finalul povestirii este una de basm. opintindu-se sa incapa prin spartura prea neincapatoare. Semnificatii Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu este construit din real si fabulos. il "lua cu el in piept pe Amin. facand o spartura "in gardul batut de toata greutatea garlei". brigadierul vanitos si inginerul piscicol incompetent se inscriu de asemenea in viata reala.Stramosul sau le lasase legea straveche "sa nu se atinga de moruni". Batranete grea de har si puteri. un alt chip al vietii O imbogatire a ei cu nemasurate largimi inapoi si inainte. el sparge barajul si moare inecat. la aceea de om al cugetului. de legatura straveche dintre pescarul Amin si morunul miraculos. stranse incordate in ele insele ca pentru o inaltare. luat de ape si ocrotit de morunul urias. acoperita cu solzi. El se afla acum numai in planul inchipuirii. Credinta mitica il leaga pe Amin prin mii de fire tainice de lumea pestilor. fundul bulboanei era un adanc paradis regasit in care el intra. cu lucrarea De acum se inchina cugetelor. Voiculescu nu precizeaza cu exactitate daca. Amin iese din timpul real si intra in vesnicie ("in lumina de matostat batut cu stele. iar talpile si palmele seamana cu niste lopeti. de care se simte atras irezistibil. cu care se poate intelege "de la inceputul inceputurilor". Un prim semnal al acestei prefaceri poate fi schimbarea somnului in morun. Legatura stramoseasca a pescarului cu morunul este construita printr-o prefacere magica ("Se scruta singur: simtea ca trece intr-o alta adanca prefacere") de la conditia de om al faptei. pentru ca "Raiul sta in ape". Amin a fost surprins de puhoaie ori nu a intentionat sa se dea la o parte din calea acestora: "Amin nu putu sau nu mai vru sa aiba timp?". sacii cu pietris. pestii. in clipa in care zareste morunul. pentru a salva pestii. este ca o trecere simbolica de la lumea reala la cea mitica. dezbarate de carne. intr-o uriasi apoteoza catre nepieritoarea legenda cosmica de unde a purces dintotdeauna omul". se scufunda pe fundul apelor si incepu "sa dea la o parte bolovanii. parca. "celalalt mare izvor al vietii" si se hotaraste sa abandoneze fapta. se simte irezistibil atras de "duhul obarsiei vesnice". Atractia fabuloasa dintre Amin si morun este anticipata de cateva elemente totemice: pescarul are ceva de amfibie. distingand cu limpezime agitatia pestilor. facand spartura in grad. dintr-b data? Se cerceta: poate! Dar. iar acum Amin il regasea in rai. la contopirea totala cu elementele cosmosului din care s-a nascut: "Si alaiul fabulos al pestilor se desfasura triumfal la mijloc cu morunul fantastic inconjurat de cetele genunilor. curajosul si iscusitul pescar Amin se opune cu hotarare dinamitarii capcanei construite de oameni si. lasand afara timpul. Planul fabulos este sugerat de mitul totemic. neputand sau nevoind sa i se . o nepasare plutind binevoitoare deasupra tuturor. prin relatia totemica a omului cu stramosii sai. trupul lui fara par se usuca imediat."). cu care porni vijelios peste gardul care se pravali". El vede pana pe fundul apelor. el nu putea ingadui nimanui sa distruga acest paradis. in plan real. care transforma fundul bulboanei intr-un Rai al apelor. pentru ca nu mai avea unde sa se duca dupa moarte. care-1 marcheaza pe Amin.

cu care are patru fete. pare imprima un farmec particular si originalitate povestirii. anecdota si povestirea fantastica. traind spiritual in preajma miturilor naucitoare.El a fost consacrat ca prozator de romanul "Zahei Orbul". "batranul arhitaur". iluzia. omul intuieste principiile primordiale ale existentei. ale prozelor (magia. invaluind totul in aura fabulosului."Ultimul Berevoi" .Voiculescu a cultivat romanul. vraji lE) nu sunt decat expresia aceluiasi instinct artistic pe care l-am gasit la temelia lor Autorul atribuie personajelor facultati. Povestirile anecdotice: Povestiri ca "Proba" . "Capul de zimbru" ori "Farsa" sunt povestiri anecdotice. din timpul individual in vesnicie. forte inrudite cu ale lui. in spiritul basmelor populare: "in planul artei." (Eugen Simion .Finalul povestirilor este ambiguu. dar Marele Magician Proza lui V.Pentru a pune capat acestei campanii calomnioase. "Pescarul Amin" .Voiculescu il ocupa povestirile fantastice. autorul se comporta ca solomonarii. mai ales prin cuvintele populare specifice zonei. Vasile Voiculescu va construi fantasticul din real si fabulos. intre a crede sau nu ceea ce i se relateaza."Scriitori romani de azi"). unde . Fabulosul in povestirile fantastice ale lui V.Voiculescu Ca prozator V. de o deosebita vitalitate. dintr-o lume a faptei in una mitica.opuna. Povestirile fantastice: Un loc aparte in povestirile lui V. dintre care amintim "In mijlocul lupilor" . a posibilului.In "Proba" un mosier grec de 70 de ani. precedat de povestiri anecdotice anecdote si fantastice. in functie de atitudinea scriitorului care nu desface niciodata in mod deschis itele intamplarilor. "marele taur al muntelui" . "Preocupat de lucruri atat de subtile ca trecerea dintr-o realitate spirituala in alta. Asadar. . Scriitorul prefera situatiile neobisnuite. se casatoreste cu o fata tanara. care prin magie . miraculoase. Voiculescu Cititorul este mereu mentinut in jocul oscilant.In toate aceste povestiri descoperim o lume fabuloasa. supranaturalul manifestandu-se firesc in viata reala a oamenilor. semn ca el este tatal copiilor. in maniera povestilor vanatoresti. "Sezon mort" si "Lostrita". batranul sot inchiriaza vitrina cofetariei din centru si in fiecare sarbatoare el si copiii isi expun piciorul drept gol. acest om-animal este "marele lup spiritual de dincolo" . Limbajul artistic este dominat de spontaneitatea si firescul exprimarii. ca vrajitoarele si ca zanele sale: temele insesi. Eliade (la care fantasticul se compune din alternarea real-ireaL) transmite cititorului o siguranta a faptelor relatate in sensul ca personajele sale traiesc experienta ce i proiecteaza in afara lumii reale. Voiculescu nu-si pierde placerea de a infatisa viata in elementaritatea ei sublima. dupa o viata aventuroasa.prin intermediul vanatorii si magiei.Eroii lor sunt niste existente arhetipale.In functie de povestire.se intorc intr-un timp si spatiu arhaic. cele mai frecvente.La acest picior toti aveau cate sase degete. salbatica. "ursul tragic" .El pleaca de la o "situatie extraordinara" . dintr-un spatiu al realului intr-unui acvatic. El trece astfel dintr-o stare spirituala in alta. pe cand la Voiculescu personajele traiesc in cadrul vietii reale experientele fabuloase. "Fata din Java" . "omul peste" .La nasterea fiecarui copil barfitorii targului o acuza pe sotie de adulter. Voiculescu foloseste o naratiune. deschis oricarei interpretari. iar realul se suprapune fantasticului. relatand intamplari aparent autentice.

"Amintiri despre pescuit" ori "Lacul Rau" scriitorul se inspira din lumea fabuloasa a pescuitului. de Vasile Voiculescu Povestirea fantastica "Lostrita" a fost inclusa din volumul "Iubire magica". scriitorul inventeaza simboluri. care a mostenit din mosi-stramosi cunoasterea obiceiurilor acestor animale. reface o atmosfera fabuloasa. prin care atrage atentia cititorului ca intamplarile povestite ies din sfera realului.El este un vanator si vrajitor de lupi.Pestele nu mai este vanat. El are brate lungi si palme late "ca niste lopecioare".El porneste de la credintele populare privitoare la fortele supranaturale existente in lume.Finalul povestirii simbolizeaza tentatia absolutului. sa-l astepte". autorul avertizand ca cel ce are tentatia absolutului se expune la pericole. Alaturi de pescari. . Adancul devine pentru el o matrice originara. fara par. ci devine ocrotitor si arhetip al neamurilor de pescari. datorita intamplarilor fantastice.Ca si in "Pescarul Amin" .Amin se scufunda "lasand afara timpul ca pe o sluga. n. care se usuca imediat ce iese din apa.In "In mijlocul lupilor" portretul Luparului aminteste aceasta conditie a omului-animal. Intrucat autoritatile au interzis uciderea cu arme de foc a animalelor salbatice care le decimau turmele.Din mosistramosi a mostenit o piele "lunecoasa" .Dar Amin nu vrea ca acest peste fabulos. pastorii cer ajutorul batranului solomonar. El aminteste de stimele viclene care intind curse flacailor nestiutori. Aceasta poveste de vanatoare si de dragoste. care ar putea reda vigoare vitelor. el se scufunda in apa pentru a indeparta bolovanii si a distruge capcana. "Lostrita". in care diferenta dintre om si peste se atenueaza. Eroul din "Pescarul Amin" pare un om-amfibie. miscari magice si eresuri. cu care vorbeste si pe care le domina prin magie.Tema povestirii o constituie nazuinta spre absolut. a unei culturi arhaice. ca sa-i inece. el participa la asezarea capcanelor pentru prinderea unui nefiresc morun urias.printr-un ritual magic.In "Ultimul Berevoi" ultimul descendent al familiei Berevoi este un personaj ambiguu : vanator si solomonar.Coborarea in adancuri echivaleaza cu iesirea din real si cu regasirea "in fundul bulboanei" a paradisului acvatic pierdut.Dar magia batranului ramane fara efect si el isi insceneaza propria moarte.Dupa un moment de regasire de sine. Izvoare de inspiratie: In deschiderea textului scriitorul precizeaza sursele folclorice ale povestirii.Acesta este un animal originar. Intorcandu-se prin timp in anistorie. indeletnicire ce exprima puternica legatura om-natura. de basm. dar si naturii unor personaje si fapte nascute dintr-un "miracol magic". De aceea se spune ca neamul lui s-ar trage din pesti. totemic. ramane de fapt el insusi" (Nicolae ManolescU).Descriind ritualul magic. Moartea sa simbolizeaza disparitia mitului. vazuta ca practica ancestrala. Vrajitorul adevarat. in acelasi timp. arhetipul spiritual al neamului sau. incrustata cu niste solzisori. sa fie ucis cu dinamita. solomonarul intra intr-o puternica relatie cu duhul arhitaurului" pe care il invoca.Scriitorul foloseste formule de narare specifice basmului. iar in apa se lungeste si se scurteaza. ratacit in balta din apele Dunarii.

siliti de imprejurari. insufletirea il aprinsese intr-atat. Atunci el incearca sa trezeasca instinctul de aparare al unei turme alcatuita din tauri si vaci inbracandu-se cu o piele de urs si provocand taurul. ca sa-i ajute impotriva unor ursi care le omorau vitele.Ultimul Berevoi . Acest solomonar realizeaza un ritual magic al vanatoarei. . la un solomonar. fie din violenta fiarelor. in gesturi. Provocat. Pretextul este felul in care locuitorii unui sat apeleaza. fie din lipsa dibaciei lui. fie din necredinta oamenilor. taurul il va ucide pe solomonar. moartea sa este simbolica si sugereaza apusul satului ancestral. dar acesta nu-si dovedeste eficienta. Acesta traia singuratic si retras. El joaca rolul ursului spre a-l invata pe taur sa se bata. La vestea ca se apeleaza la serviciile lui el se transforma: "Puteri din adanc tescuite ii izbucnira in priviri.o povestire realista de Vasile VOICULESCU Vasile VOICULESCU Ultimul Berevoi Ultimul Berevoi este o povestire realista cu elemente fantastice izvorate din realitatile ancestrale ale satului romanesc. ca parca dogorea din el ceva fierbinte". Si din uscativul unchias naparli un stapan tare pe poruncile lui. cerand supunere si ascultare. in glas. Problema dezbatuta este a incompatibilitatii dintre conceptia despre lume si viata a omului contemporan si lumea mitului din satul ancestral. in fata lui oamenii uimiti incepura sa clipeasca si fara sa vrea sa-si fereasca ochii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->