P. 1
Stiinta Si Ingineria Materialelor

Stiinta Si Ingineria Materialelor

|Views: 19,427|Likes:
Published by ibol8306
Ştiinţa şi ingineria materialelor tratează probleme interdisciplinare, implicând proprietăţile materiei şi aplicaţiile ei în diverse domenii ale ştiinţei şi ingineriei şi folosind cunoştinţe de fizică aplicată, chimie, inginerie mecanică şi electrică. După apariţia, în ultimii ani, a nanoştiinţelor şi nanotehnologiilor, ştiinţa materialelor a fost propulsată în avangarda multor universităţi de prestigiu din lume.
Cunoştinţele oamenilor despre materiale încep odată cu olăritul, dezvoltându-se din epoca pietrei în cea a bronzului şi apoi a oţelului. Ştiinţa materialelor moderne s-a dezvoltat din metalurgie, iar metalurgia din minerit. Dacă la începutul secolului XX ea se ocupa doar de metale, pe la jumătatea acestui secol ea a inclus şi materialele plastice şi ceramice, iar mai recent şi pe cele compozite.
Principalele materiale utilizate în industrie sunt cele metalice. Dintre acestea, aliajele feroase (fontele şi oţelurile) reprezintă circa 90%, restul de 10% fiind metale şi aliaje neferoase. Fonta se elaborează în furnal şi din cauza conţinutului mare de carbon este dură şi fragilă şi nu se poate utiliza în această stare. Proprietăţile sale mecanice se pot îmbunătăţi prin adăugarea unor elemente care transformă grafitul lamelar în grafit nodular (Mg, Si, Ca, Ba), precum şi prin aplicarea unor recoaceri de maleabilizare sau prin aliere cu diverse elemente (Si, Mn, Cr, Ni, Mo, Al, Cu). Oţelul conţine mai puţin carbon şi are proprietăţi mecanice bune. Creşterea conţinutului de carbon conduce la creşterea durităţii şi a rezistenţei la rupere, dar şi la scăderea ductilităţii şi a tenacităţii. Prin aliere cu peste 10% crom, nichel şi molibden, devine inoxidabil.
Metalele şi aliajele neferoase sunt mai scumpe şi mai rare şi se utilizează în domenii care reclamă proprietăţi fizico-mecanice sau chimice speciale. Unele dintre ele sunt foarte vechi şi au avut o importanţă mare în dezvoltarea societăţii umane. Astfel, bronzul a fost descoperit în jurul anului 3500 î.Hr. în Mesopotamia şi Sumer şi a avut o asemenea importanţă încât mileniul al doilea î.Hr. se mai numeşte în istorie şi epoca bronzului. Mai aproape de vremurile noastre s-au descoperit aliajele aluminiului, titanului şi magneziului, apreciate pentru greutatea redusă şi rezistenţa ridicată şi folosite pe scară largă în construcţiile aerospaţiale şi în industria automobilelor.
Materialele plastice au fost descoperite în secolul trecut şi astăzi au ajuns să le depăşească, în greutate, pe cele metalice datorită unor proprietăţi favorabile: sunt ieftine şi uşoare, rezistente la oxidare şi coroziune şi permit modificarea proprietăţilor prin folosirea unor aditivi. Unele se pot recicla prin solubilizare sau topire, iar aplicaţiile lor acoperă aproape toate domeniile activităţii umane, de la banalele pungi pentru cumpărături şi jucării, până la conductele subterane de apă şi gaze care le înlocuiesc treptat pe cele metalice. Reciclarea materialelor plastice este foarte importantă, având în vedere faptul că peste 90% din acestea provin din petrol şi gaze naturale – materii prime valoroase şi din ce în ce mai deficitare. Ca urmare, prin reciclare nu se urmăreşte doar prelucrarea deşeurilor, ci şi utilizarea unor tehnologii avansate, bazate pe folosirea microundelor de diferite frecvenţe, care sparg lanţurile de hidrocarburi ce alcătuiesc materialele plastice şi cauciucul sintetic, obţinându-se ţiţei brut şi gaz metan.
Principalele materiale plastice sunt polietilena, polipropilena, policlorura de vinil, polistirenul, poliamida, poliesterul, poliuretanul şi policarbonatul. Ele se prelucrează prin diverse procedee tehnologice (presare, injecţie, extrudare, expandare, calandrare, sudare, lipire, ştanţare, aşchiere), dar nu se pot utiliza la temperaturi mai mari de circa 200 oC.
A treia categorie de materiale utilizate în tehnică o constituie grupa materialelor ceramice. Ceramica utilitară a apărut odată cu omenirea, vasele şi cărămizile fiind primele produse obţinute de om, pr
Ştiinţa şi ingineria materialelor tratează probleme interdisciplinare, implicând proprietăţile materiei şi aplicaţiile ei în diverse domenii ale ştiinţei şi ingineriei şi folosind cunoştinţe de fizică aplicată, chimie, inginerie mecanică şi electrică. După apariţia, în ultimii ani, a nanoştiinţelor şi nanotehnologiilor, ştiinţa materialelor a fost propulsată în avangarda multor universităţi de prestigiu din lume.
Cunoştinţele oamenilor despre materiale încep odată cu olăritul, dezvoltându-se din epoca pietrei în cea a bronzului şi apoi a oţelului. Ştiinţa materialelor moderne s-a dezvoltat din metalurgie, iar metalurgia din minerit. Dacă la începutul secolului XX ea se ocupa doar de metale, pe la jumătatea acestui secol ea a inclus şi materialele plastice şi ceramice, iar mai recent şi pe cele compozite.
Principalele materiale utilizate în industrie sunt cele metalice. Dintre acestea, aliajele feroase (fontele şi oţelurile) reprezintă circa 90%, restul de 10% fiind metale şi aliaje neferoase. Fonta se elaborează în furnal şi din cauza conţinutului mare de carbon este dură şi fragilă şi nu se poate utiliza în această stare. Proprietăţile sale mecanice se pot îmbunătăţi prin adăugarea unor elemente care transformă grafitul lamelar în grafit nodular (Mg, Si, Ca, Ba), precum şi prin aplicarea unor recoaceri de maleabilizare sau prin aliere cu diverse elemente (Si, Mn, Cr, Ni, Mo, Al, Cu). Oţelul conţine mai puţin carbon şi are proprietăţi mecanice bune. Creşterea conţinutului de carbon conduce la creşterea durităţii şi a rezistenţei la rupere, dar şi la scăderea ductilităţii şi a tenacităţii. Prin aliere cu peste 10% crom, nichel şi molibden, devine inoxidabil.
Metalele şi aliajele neferoase sunt mai scumpe şi mai rare şi se utilizează în domenii care reclamă proprietăţi fizico-mecanice sau chimice speciale. Unele dintre ele sunt foarte vechi şi au avut o importanţă mare în dezvoltarea societăţii umane. Astfel, bronzul a fost descoperit în jurul anului 3500 î.Hr. în Mesopotamia şi Sumer şi a avut o asemenea importanţă încât mileniul al doilea î.Hr. se mai numeşte în istorie şi epoca bronzului. Mai aproape de vremurile noastre s-au descoperit aliajele aluminiului, titanului şi magneziului, apreciate pentru greutatea redusă şi rezistenţa ridicată şi folosite pe scară largă în construcţiile aerospaţiale şi în industria automobilelor.
Materialele plastice au fost descoperite în secolul trecut şi astăzi au ajuns să le depăşească, în greutate, pe cele metalice datorită unor proprietăţi favorabile: sunt ieftine şi uşoare, rezistente la oxidare şi coroziune şi permit modificarea proprietăţilor prin folosirea unor aditivi. Unele se pot recicla prin solubilizare sau topire, iar aplicaţiile lor acoperă aproape toate domeniile activităţii umane, de la banalele pungi pentru cumpărături şi jucării, până la conductele subterane de apă şi gaze care le înlocuiesc treptat pe cele metalice. Reciclarea materialelor plastice este foarte importantă, având în vedere faptul că peste 90% din acestea provin din petrol şi gaze naturale – materii prime valoroase şi din ce în ce mai deficitare. Ca urmare, prin reciclare nu se urmăreşte doar prelucrarea deşeurilor, ci şi utilizarea unor tehnologii avansate, bazate pe folosirea microundelor de diferite frecvenţe, care sparg lanţurile de hidrocarburi ce alcătuiesc materialele plastice şi cauciucul sintetic, obţinându-se ţiţei brut şi gaz metan.
Principalele materiale plastice sunt polietilena, polipropilena, policlorura de vinil, polistirenul, poliamida, poliesterul, poliuretanul şi policarbonatul. Ele se prelucrează prin diverse procedee tehnologice (presare, injecţie, extrudare, expandare, calandrare, sudare, lipire, ştanţare, aşchiere), dar nu se pot utiliza la temperaturi mai mari de circa 200 oC.
A treia categorie de materiale utilizate în tehnică o constituie grupa materialelor ceramice. Ceramica utilitară a apărut odată cu omenirea, vasele şi cărămizile fiind primele produse obţinute de om, pr

More info:

Categories:Types, Research, Science
Published by: ibol8306 on Jun 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/28/2015

pdf

text

original

Prof.univ.dr.ing. Ioan-Lucian BOLUNDUŢ

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA
MATERIALELOR

Moto:

Nu destăinui prietenului tău toate secretele vieţii tale;
se poate prea bine ca într-o zi s
ă-ţi devină duşman.
Nu f
ă duşmanului tău tot răul pe care i-l poţi face;
se poate prea bine ca într-o zi s
ă-ţi devină prieten.

Sa‘adī (c.1215 – 1292) – poet persan

EDITURA TEHNICA – INFO
CHIŞINĂU, 2010

620.22(075.8)
B 66

Referenţi ştiinţifici:

Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU
Universitatea „Politehnica” din Bucureşti
Prof.univ.dr.ing. Dragoş PARASCHIV
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi
Prof.univ.dr.ing. Alexandru MARIN
Universitatea Tehnică a Moldovei din Chişinău

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Ştiinţa şi Ingineria Materialelor: / Ioan-Lucian Bolunduţ [ et al.];

- Ch.: „Tehnica – Info” SRL, 2010 – 300 p.

ISBN: 978-9975-63-313-0

CZU 620.22(075.8)

B 66

250 ex.

Redactor: Sociolog Camelia Lăcătuşu
Tehnoredactare computerizată: Conf.univ.dr.ing. Iosif Dumitrescu
Sociolog Camelia Lăcătuşu

Coperta: ing. Cornel Chirilă

THE SCIENCE AND ENGINEERING OF MATERIALS

Solid materials have been conveniently grouped into three basic categories:
metals, ceramics and plastics. This scheme is based primarily on chemical make up
and atomic structure and most materials fall into one distinct group or another,
although there are some intermediates. In addition, there are the composites,
combinations of two or more of the above three basic material classes.
Metallic materials have the general characteristics of good electrical and
thermal conductivity, relatively high strength, high stiffness, ductility or forma-
bility and shock resistance. Although pure metals are occasionally used, com-
binations of metals called alloys are normally designed to provide improvement in
a particular desirable property or permit better combinations of properties.
Plastics are produced by creating large molecular structures from organic
molecules, obtained from petroleum or natural gas and have low electrical and
thermal conductivity, low strenghts and are not suitable for use at high
temperatures. Plastics are lightweight and frequently have resistance to corrosion.
Ceramics have poor electrical and thermal conductivity. Although
ceramics may have good strenght and hardness, their ductility, formability and
shock resistance are poor. Consequently, ceramics are less often used for structural
or load-bearing applications than metals. Many ceramics have excellent resistance
to high temperatures and certain corrosive media and have a number of unusual
and desirable optical, electrical and thermal properties.
Composite materials are formed from two or more materials, producing
properties that cannot be obtained by any single material. With composites we can
produce lightweight, strong, ductile, high temperature-resistant materials that are
otherwise unobtainable, or produce hard yet shock-resistant cutting tools that
would otherwise shatter.

CONTENTS

I. Metallic Materials………………………………………………………….. 9
1. Properties of Metallic Materials……………………………………. 9
2. Crystalline Structure of Metals……………………………………... 21
3. Ferrous Alloys………………………………………………..…… . 39
4. Nonferrous Metals and Alloys……………………………………… 109
5. Heat Treatments……………………………………………………. 175
II. Plastic Materials………………………………………………………….. 203
6. Properties of Plastics……………………………………………….. 203
7. Types of Plastics…………………………………………………… 210
III. Ceramic Materials………………………………………………………. 233
8. Structure and Properties of Ceramics……………………………… 233
9. Types of Ceramics…………………………………………………. 238
IV. Composite Materials…………………………………………………….. 259

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->