Sunteți pe pagina 1din 1

Tudor Arghezi (1880-1967) a fost poet, prozator, dramaturg si publicist, desi lirica este partea cea

mai cunoscuta a operei sale. Printre volumele sale se regasesc "Cuvinte potrivite", "Flori de
mucigai", "Versuri de seara", "Stihuri pestrite", "Cantare omului".

Poezia "Ex libris" este o poezie lirica, in care poetul isi expune direct sentimentele de afectiune
pentru cuvantul scris, pentru carte, pentru opera literara in general. Sentimentele poetului sunt
intense, Arghezi pare a scrie pentru sine, expresiile sale si constructiile lirice sunt destul de greu de
patruns.
Este interiorizat, versurile sunt dovada unui preaplin sufletesc. Eul liric este identificabil in marcile
sale gramaticale, versurile la prezent: "esti ca o floare", "nu raspunzi", si pronume de persoana I si
a II-a:"te", "mele", "tale", "tu".

Strofele sunt organizate sub forma unui monolog liric, in care Arghezi se adreseaza "cartii"
personificate. Atasamentul pentru ea se releva inca din primul vers, atribuindu-se un determinant
semnificativ "carte frumoasa". Doua epitete "incet gandita", "gingas cumpanita", sesizeaza efortul
de creatie existent in spatele fiecarei file scrise. Doua comparatii "esti ca o floare", si "esti ca o
vioara" sunt prilejul constructiei unor figuri de complexe. "Anume inflorita mainilor mele, care te-
au deschis" alatura un complement indirect - "mainilor", adjectivului "inflorita", intr-un mod
surprinzator si care inspira la meditatie. "Esti ca vioara ce canta iubirea toata pe un fir de par",
aduce o metafora a strunelor viorii - fir de par, si a totalitatii sentimentelor omenesti - "iubirea
toata".

Ultimele doua strofe adancesc sensurile profunde ale metaforelor. Cartea, creatia unui "om de
sange", este prezentata ca "marea lui fantoma / De reverie, umbra si aroma", urmarind amprenta
autorului in opera sa, ca o "fantoma". Spre deosebire de autor, creatia sa va ramane mereu vie "si o
pogoara vie printre noi".

Constructia in vocativ "carte frumoasa", se reia spre final usor diferita "carte iubita", sentimentele
poetului parand aici mai profunde.

Uimirea lui Arghezi in fata lumii, vizibila in "Psalmi" si incercarea sa de deslusire a misterelor,
este reluata cu dezamagire in ultimul vers: "Tu nu raspunzi la nicio intrebare". Cartea nu face
altceva decat sa adanceasca misterul, nu sa-l explice.

Arghezi transmite un mesaj de dragoste pentru carte, ca simbol, dar si pentru autor, de pretuire
pentru acest creator de frumos. "Ex libris" este simbolul devizei pe care o reprezinta orice carte.