Statul condus de Decebal

Datorita intrepatrunderilor istorice din sud-estul Europei antice, la cumpana celor doua mari ere,
Dacia se integreaza, tot mai evident, in orbis Romanus (“lumea romana”). Este vorba de o integrare
culturala, nu de una teritoriala. Creatia materiala si spirituala din Dacia clasica este tot mai putemic
influentata de civilizatia popoarelor care comunica in limba latina. Treptat, chiar conducatorii
Romei ii considera pe geto-daci un popor civilizat traind, muncind, creand intr-o tara bogata, Dacia,
avand traditie statala (romanii n-au acordat atentie populatiilor considerate de ei "barbare", nu , si-
au propus cucerirea tarilor sarace in care traiau asemenea populatii antice).
Prin nivelul superior al dezvoltarii lor generale, geto-dacii sunt socotiti un obstacol in calea
expansiunii teritoriale a Romei, ai carei conducatori, cautand noi resurse umane si materiale,
urmaresc echivalarea focarului de cultura si civilizatie amintit - orbis Romanus - cu lumea locuita,
stapanita, de romani. Asa se ajunge la statul roman "mondial", de fapt mediteranean pe care primii
imparati il organizeaza in Europa meridionala, Africa septentrionala si Asia Mica. in acest stat
puternic, lmperiul Roman, cu granite naturale (deserturi, fluvii largi) usor de aparat, sunt inclusi
daco-getii dintre Haemus, Danubius si Pont. Imparatul Claudius (41-54), cum stim, reorganizeaza
aici provincia Moesia, un "bastion roman", care - aidoma provinciei Pannonia - va avea un rol
insemnat in pregatirea atacului decisiv asupra Daciei nord-dunarene.
Regii din sud-estul Daciei,care asigurau continuitatea politico-statala din zona dominata de Muntii
Sureanu,inteleg ce pericol genera noua infatisare a hartii Europei antice.In spiritul unitatii de neam,
ei au incercat eliberarea Moesilor.O asemenea semnificatie are campania dacilor nord-dunareni in
sudul fluviului,la sfarsitul domniei lui Nero(54-68).La fel, campania din iarna anului 85/86,cand
armatele regelui Duras patrund in provincia Moesia. Atacului dacic îi cade victimă însuşi
guvernatorul Moesiei, C. Oppius Sabinus (Iordanes, Getica, 76).
La Roma,in acest timp,imparat era Domitianus(81-96).Confruntat in Senat cu o serie de probleme
ridicate de adversarii sai interni si preocupat de intarirea granitei pe Rin,ultimul imparat din
dinastia Flavia soseste in graba la Dunarea de Jos.Cu o armata mai numeroasa decat cea de pe
vremea lui Octavianus,Domitianus respinge ostile regelui dac,restabileste linistea,dar pentru mai
multa siguranta,in anul 86,organizeaza in zona doua provincii consulare:Moesia Superior(la este de
Drava-Serbia,pana la gura raului Ciabrus-azi Tibrita in Bulgaria) si Moesia Inferior(de la Cibarus
pana la gurile Dunarii).Domitianus se retrage apoi in provincial Illyricum,de unde pune la cale
invadarea Daciei.

Campania romana din anul 87;victoria dacilor si inscaunarea lui Decebal. Campania iniţiată
de Domitianus -considerata „cel mai însemnat război de atunci al romanilor” ,cum scrie ulterior,
Cassius Dio are loc in în primăvara anului 87.Cinci sau sase legiuni, conduse de Cornelius Fuscus,
prefectul pretoriului,deci unul dintre generalii-cavaleri de incredere ai imparatului roman trec
Dunarea pe un pod de vase si inainteaza prin zona Banatului de azi1.Cand strabat defileul Portile de
Fier ale Transilvaniei, sunt atacate,prin surprindere,de daci,in locul numit Tapae(in apropierea
actualului sat Bucova).Una dintre legiunile romane(Legio V Alaude) este nimicită aproape in
intregime, steagurile si masinile ei de razboi fiind capturate de autohtoni.Insusi comandantul
expeditiei de cucerire, Fuscus este ucis în luptă(Dio Cassius, LXVII, 6, 5; Iordanes, Getica, 76-78).
Dezastrul armatei romane este recunoscut de mai multi istorici latini (Tacitus, Marţial,
Juvenal).Numele învingătorului este consemnat numai de Tacitus - din opera caruia se inspiră
Orasius (secolul V) şi Iordanes (secolul VI).Este vorba de Diurpaneus ,un tarabostes din sud-vestul

1
Exista si un alt punct de vedere,potrivit caruia Fuscus a trecut Dunarea in apropiere de varsarea Oltului.
Daciei,inrudit cu Duras-probabil nepotul său de frate.In urma victoriei,acest erou este considerat
de conetnici un „semizeu”, după cum scrie Iordanes.Forta lui Diurpaneus,vitejia dovedita in lupta de
aparare a pamantului stramosesc il determina pe Duras sa lase tronul biruitorului lui Fuscus.
Diurpaneus-purtand supranumele Decebal („a onora pe cel mare/puternic"?)–devine astfel rege,in
anul 87.El este recunoscut unic conducator de toti geto-dacii liberi,atrasi de virturtiile regelui
aureolat de legenda.

Luptele cu Tettius Iulianus,pacea cu Domitian. Intemeiata, evident, pe comunitatea etnica,

limba unica si spiritualitatea unitara, dar si pe progresele economico-sociale din prima jumatate a
secolului I, refacerea unitatii statale dacice este grabita, iarasi de agravarea pericolului roman. Cu
atat mai mult cu cat, in anul 88, romanii reiau ofensiva. In fruntea unor forte militare considerabile,
generalul Tettius lulianus, guvernator al provinciei Moesia Superior, trece Dunarea si inainteaza in
spatiul dacic cam pe acelasi itinerar urmat de Fuscus. Lupta are loc tot la Tapae. De aceasta data,
victoria revine romanilor.Tettius lulianus insusi ucide, in timpul bataliei, mai multi dusmani de
frunte. Printre cei care isi salveaza viata cu acest prilej, Cassius Dio il aminteste pe Vezina, "al doilea
dupa Decebal" in ierarhia daca; "viceregele", de fapt marele preot, cade "intr-adins la pamant,
prefacandu-se mort, si astfel fugi pe ascuns noaptea", de la locul dramaticei confruntari.
Tettius lulianus nu poate valorifica succesul de la Tapae, continuarea inaintarii spre zona fortificata
din Muntii Sureanu fiind greu de realizat. Mai mult, teama generalului roman de a nu cadea intr-o
cursa intinsa de Decebal si de a nu avea soarta lui Fuscus il determina sa organizeze tabara la
distanta de Sarmizegetusa. Profitand de ragazul creat astfel, Decebal cere pace. Domitianus refuza,
pentru ca spera sa-l ingenuncheze pe regele dac, dupa ce ii invinge pe cvazi si pe marcomani. De
neam germanic, acestia refuzasera, anterior, sa atace Dacia dinspre Pannonia, ca aliati ai Romei.
Ambitiosul imparat incearca sa-i surprinda in provincia amintita, unde dispune uciderea
solilor cvazi si macromani veniti sa ceara pace. Marcomanii obtin insa o neasteptata victorie; mai
mult, Domitianus este "pus pe fuga", cum povesteste acelasi autor antic. Astfel, infrangerea de pe
frontul pannonic il determina pe imparat sa renunte la continuarea razboiului cu dacii. De aceasta
data, el este cel care trimite, grabnic solie lui Decebal (...), indemnandu-l sa incheie pace". Aflat si el
"la mare stramtoare"- trupele romane se aflau inca pe pamant dacic, iar in dreapta Dunarii, la
Oescus, se afla garnizoana principala a Legiunii a V-a Macedonica - regele dac primeste propunerea.
Nu se prezinta insa personal pentru tratative; nu il trimite nici pe Vezina, ci pe Diegis, care - dupa
poetul Martial- era fratele lui Decebal.
Pentru a arata ca el este "invingatorul", Domitianus asaza o diadema pe capul lui Diegis, imparte
soldatilor romani "onoruri si bani", trimite la Roma soli ai lui Decebal, chiar "o pretinsa scrisoare"
de supunere a acestuia si multe "obiecte de pret "ce nu fusesera luate ca prada". "Dimpotriva, el
imparatul, arata tot Cassius Dio - cheltuie foarte multi bani pentru incheierea pacii, caci fara
intarziere dadu lui Decebal nu numai insemnate sume de bani, dar si mesteri priceputi la felurite
lucruri folositoare in timp de pace si de razboi (...). “(Dio Cassius, LXVII, 7, 4).
Dacia devenea deci,regat clientelar, garantându-se astfel liniştea la frontiera Imperiului.
Incheiata in anul 89, pacea dintre Decebal si Domitianus are caracterul unui "compromis" (cum
arata H. Daicoviciu) "necesara din cauza epuizarii ambelor tabere", ea confirma, deci,un nou client
al Romei, regele dacilor, rolul si rolul unui imparat cu numerosi adversari la Roma

"Noua confederatie daca"; hotare, organizare, semnificatie. Triumf al regalitatii, dupa

aprecierile lui N. lorga , statul carpatic al rasei trace prin dacii lui Decebal (sublinierea apartine
marelui istoric roman) se consolideaza dupa pacea cu Domitianus. Pentru un deceniu relaţiile
dintre regatul dac şi Roma s-au stabilizat. Decebal a utilizat cu folos mijloacele financiare şi
meşterii trimişi de romani, în primul rând pentru consolidarea sistemului de fortificaţii.
Regele este ajutat de Vezinas, vice-rege (Dio Cassius, LXVII, 10, 1); avea un sfat şi o cancelarie, avea
posibilitatea să trimită soli; în fruntea cetăţilor se aflau comandanţi militari, în timp ce lucrările
agricole erau supravegheate de trimişi ai regelui (Criton, Geticele, 5).
Ca intindere insa, noul stat nu se compara cu vasta stapanire a lui Burebista. Dacia lui Decebal se
incadreaza, cu aproximatie, intre granitele naturale precizate, ulterior,de Ptolemeu. Ea "se intinde de
la muntele Carpatos", mai precis, de la "cotitura” initiala de pe cursul superior al "fluviului Tyras“
(Nistru), pana la Dunare. Este posibil ca în timpul său să continue procesul de reunificare a dacilor
sub autoritatea regilor de la Sarmizegetusa. Pericolul roman, poate chiar victoriile răsunătoare
obţinute în faţa inamicului în 86-87, contribuiau la refacerea unităţii pierdute timp de un secol.
La est de Siret (Hierasus) si la vest de Tisa (Pathisus), printre vechile triburi daco-getice
patrunsesera insa triburi sarmatice - roxolanii respecti iazygii. Dacii condusi de Decebal, getii din
rasaritul Moldovei iazygii si roxolanii vor alcatui, in final, o "confedetatie de neamuri" firesc, ea este
opusa Romei, care stapanea intreg teritoriul din dreapta Dunarii, parte a regatului de odinioara al
lui Burebista.
In privinta stadiului general de dezvoltare, statul condus de Decebal era superior celui intemeiat de
Burebista. De la sfarsitul secolului I si inceputul veacului urmator, dateaza constructiile cele mai
grandioase ale Sarmizegetusei, cele mai bogate locuinte si cele mai numeroase unelte din fier" (H.
Daicoviciu). Intr-adevar, incinta sacra de pe Dealul Gradistei este intregita cu un disc solar de
andezid si cu noi sanctuare patrulatere. La Gradistea Muncelului, pentru perioada corespunzatoare
lui Decebal, arheologii au identificat cele mai mari ateliere metalurgice din afara lumii greco-
romane, obiecte din fier care impresioneaza prin puritatea metalului.
Cu fondurile si specialistii primiti de la Domitianus, Decebal a dublat incintele fortificate de la
Blidaru si Piatra Rosie, a dispus construirea unor noi cetati la Piatra Craivei si in alte puncte
strategice.
Cum am vazut, inca din perioada premergatoare razboiului dacic declansat de Domitianus, Decebal
"si multi dintre ai sai" (subliniere de N. Iorga) dovedesc ca stiu latineste. De altfel, sub domnia
acestui rege-erou, scrierea in limba latina este atestata in mai multe dave. Pe langa cunoscutul vas
de cult, cu cele doua stampile, identificat la Gradistea Muncelului, dovezi privind scrierea latina se
pastreaza de la Polovragi (jud. Gorj), Divici (jud. Caras Severin), Cetateni (jud. Arges).
Sa retinem faptul ca anumite izvoare atesta utilizarea limbii latine si de catre aliatii lui Decebal, la
inceputul razboiului dacic initiat de Traian. Daca e sa adaugam la toate acestea datele transmise de
un calator al vremii prin spatiul dacic, Dion Chrysostomos (cca 40-120), intregim imaginea vietii
spirituale si materiale coordonata de conducatorul statului dac. "Rege barbar in sensul cu totul larg
si vag al cuvantului “; acesta se manifesta ca un “mijlocitor intre adevarata barbarie si cultura greco-
romana" (apreciere si subliniere de N. lorga). Potrivit aceluiasi mare istoric roman, aspectele
lingvistice si culturale ofera lui Decebal o autoritate sacra. Pe temeiul ei, el se impune in fata tuturor
celor care alcatuiesc "noua confederatie daca". Este confederatia care, la inceputul secolului al II-lea
al erei crestine, "va aduna in jurul lui [Decebal] pe toti aceia care au o socoteala cu Roma".

In concluzie, statul condus de Decebal este rezultatul noii etape de dezvoltare a societatii geto-dace, al
intregului complex de imprejurari istorice din sud estul Europei antice.
Pe un teritoriu mai restrans decat cel stapanit de Burebista, Decebal coordoneaza un proces mai
amplu de organizare a vietii sociale, spirituale si militare. El isi exercita autoritatea asupra dacilor
liberi. Totodata, "Maria Sa Decebal" (scrie N. lorga) este "exponentul intregii barbarii libere" de la
Dunare, Pont si Carpati, prilej de a se manifesta asa cum I-a caracterizat Cassius Dio: "Uimitor in
alegerea momentului celui mai potrivit pentru atac ori pentru retragere, mester in a intinde curse,
ager in lupta; stiind deopotriva sa foleseasca o biruinta si sa iasa cu bine dintr-o infrangere; drept
pentru care multa vreme a fost pentru romani un adversar de temut".