Academia de Studii Economice Facultatea de Marketing

Fişa de marketing a ţării. Republica Federală Germania

Drapel Stemă

Deviză: Einigkeit und Recht und Freiheit „Unitate și dreptate și libertate”

Student: Necula Silviu Grupa 1740 Seria B

2011

1.

Prezentare generala

1.2 Scurt istoric Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca țară/teritoriu Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German, înglobînd partea de nord a Germaniei actuale - Confederația Germană de Nord

(dominată de Prusia), apoi Bavaria (în germană: Bayern) precum și diferite alte regiuni, excluzând însă părțile vorbitoare de germană din Austria. Acesta a fost deja cel de al doilea Reich german, tradus de obicei ca "imperiu". Primul Reich - cunoscut pentru mult timp drept Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană -- provenea din divizarea Imperiului Carolingian în 843, existând sub diverse forme până în anul 1806. Cel de-al Treilea Reich (și ultimul) a fost cel al naziștilor; el a durat doar 12 ani, din 1933 până în 1945. Germania, care devenise una dintre importantele puteri din Europa, s-a implicat în Primul Război Mondial prin aliatul ei Austro-Ungaria (1914). Germania a invadat de câteva ori Franța. Războiul s-a încheiat în 1918, și, ca una din urmări, împăratul german a fost forțat să abdice. În Tratatul de la Versailles de după război, Germania a fost considerată responsabilă pentru război. Unii politicieni consideră că condițiile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles din 1919 și problemele economice ale crizei economice mondiale începând cu 1929 i-au permis partidului nazist al lui Hitler NSDAP să fie ales de către cetățenii germani și în cele din urmă să formeze un nou guvern în 1933, cu Hitler în funcția de cancelar. Anul următor Hitler a preluat tot controlul, devenind șeful statului și scăpând de opoziție prin aplicarea forței. În 1935 anti-semitismul a devenit o politică oficială de stat germană, justificată formal prin Legile de la Nürnberg - Nürnberger Gesetze. A făcut o alianță cu Italia și Japonia numită Axa Berlin-RomaTokyo. Politica lui Hitler de a anexa țările vecine a culminat cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa la 1 septembrie 1939. În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, câștigând controlul asupra principalelor teritorii din Europa, unei mari părți a URSS și nordului Africii. În 1941 naziștii au pus în aplicație Holocaustul ca politică de stat de ucidere în masă, bazată pe argumente și pretexte rasiste, a milioane de evrei și alte naționalități. Între 1942-1943 balanța în război s-a schimbat, succesele trecând de partea Aliaților împotriva Germaniei, printre care URSS, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. În aprilie 1945 Hitler și-a recunoscut eșecul său total și s-a sinucis. La 8 mai 1945 Germania a capitulat fără condiții. În urma cererilor făcute de către Stalin la conferințele de la Yalta și Potsdam, părțile din Germania situate la est de râurile Odra ( Oder ) și Nisa ( Neiße ), conținând Pomerania, Silezia, orașul hanseatic Danzig (astăzi: Gdansk în Polonia) și Prusia de Est, au fost detașate de Germania și anexate la Polonia și la URSS. Locuitorii germani ai acesor zone, care înainte de război numărau circa 10 milioane, au fost expropriați. În jur de 2 milioane dintre aceștia chiar și-au pierdut viața în război și prin expulzare. În urma războiului, Germania inclusiv Berlinul au fost împărțite în patru sectoare, controlate de către Franța, URSS, Regatul Unit și Statele Unite. Această împărțire a culminat prin constituirea pe teritoriul Germaniei a două state germane: partea de apus s-a numit Republica Federală Germania (RFG, Germania de Vest sau Bundesrepublik Deutschland), iar partea de răsărit, orientată spre URSS, s-a numit Republica Democrată Germană (RDG, DDR, Germania de Est sau de Răsărit). Germania de vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei. În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că landurile fostei RDG au aderat oficial la RFG, adoptând bine-înțeles și constituția RFG.

Tratatul care a definit această reunificare se numește "Doi Plus Patru" (a fost încheiat de către cele două state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea Britanie, Franța și URSS). lume. Statul unit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din

2. Indicatori fizico-geografici 2.1 Suprafata 357.021 km² 2.2 Structura administrativ-teritoriala si configuratia teritoriala Cadrul de reglementare: Legea fundamentală (Grundgesetz 1949) Germania este alcătuită din 16 land-uri.

Land-urile Germaniei

Land-ul

Capitala Land-ului Stuttgart München Potsdam Bremen Wiesbaden Schwerin Hannover Düsseldorf Mainz Saarbrücken Dresden Magdeburg Kiel Erfurt

Suprafata (km²) 35.752 70.552 892 29.479 404 755 21.115 23.180 47.624 34.085 19.853 2.569 18.416 20.446 15.799 16.172 357.093

Populatia (x1000) 10.749 12.520 3.416 2.535 663 1.770 6.072 1.679 7.971 17.996 4.045 1.036 4.220 2.412 2.837 2.289 82.217

Densitatea populatia (loc./km²) 301 177 3.834 86 1.640 2.344 288 72 167 528 204 404 229 118 180 142 230

1.Baden-Württemberg 2.Bayern 3.Berlin 4.Brandenburg 5.Bremen 6.Hamburg 7.Hessen 8.Mecklenburg-Vorpommern 9.Niedersachsen 10.Nordrhein-Westfalen 11.Rheinland-Pfalz 12.Saarland 13.Sachsen 14.Sachsen-Anhalt 15.Schleswig-Holsein 16.Thüringen Total (16)

Bund (federația Germania) este alcătuită din cele 16 landuri de mai sus (din care 13 landuri așa-numite „cu suprafață” și 3 landuri de tip stat-oraș și anume Berlin, Brema și Hamburg). Unele landuri sunt subîmpărțite în regiuni administrative numite Regierungsbezirk. Landurile, și acolo unde există și aceste Regierungsbezirk, se subîmpart la rândul lor în districte de două tipuri: Kreis (district rural), în unele landuri numit Landkreis kreisfreie Stadt (district urbane) - orașe district, care nu țin de vreun Kreis sau Landkreis
• •

Unele districte se subîmpart în subunități numite Amt. În sfârșit, districtele, și acolo unde există și Amt, se subîmpart în Gemeinde (comune). În unele landuri există și unitățile de tip Verbandsgemeinde, o grupare de comune.

Fiecare land are propria sa legislaţie care poate diferi de la un land la altul, fără a contraveni Legii fundamentale (Constituţia federală). Landurile au parlamente proprii în care se votează legislaţia land-ului. De asemenea, land-urile au propriul guvern. Numărul şi atribuţiile miniştrilor pot fi diferite de la un land la altul. Alături de colectivităţile locale, land-urile constituie un veritabil nivel administrativ. Se disting două tipuri de land: – land-urile cu suprafaţă mare; – oraşele-stat (Berlin, Bremen, Hamburg). Ministerele land-ului sunt mult mai implicate în transpunerea în practică a sarcinilor administrative decât ministerele federale. Fiecărui land îi revine sarcina de a-şi organiza în mod concret structurile administrative. Land-urile cu suprafaţă mare au o ierarhie administrativă pe trei niveluri: – autorităţile superioare ale land-ului (ministerele land-ului); – nivelul intermediar – diviziunile administrative intermediare numite preşedinţie regională sau guvernul districtului; – autorităţile administrative de primă instanţă care se întâlnesc la nivelul administraţiilor localităţilor cu rol de interfaţă cu land-ul. Anumite land-uri cu teritoriu restrâns, ca şi oraşele-stat, nu au nivel intermediar. În oraşele-stat, administraţia statului se uneşte cu cea municipală. În cadrul administraţiei land-ului există şi autorităţi specializate care au apărut datorită faptului că anumite sarcini au fost externalizate. Se disting:  Autorităţile superioare ale land-ului – nu au propriile servicii de primă instanţă şi îşi asumă sarcini administrative specifice ansamblului land-ului (de exemplu, birourile de statistică, de poliţie criminală, de pensii).  Autorităţile specializate intermediare – se situează la nivel intermediar între ministere şi autorităţile de primă instanţă (de exemplu, direcţiile regionale de finanţare, inspectoratele şcolare regionale).  Autorităţile specializate de primă instanţă – situate la nivel local (de exemplu, birouri pentru impozite, birourile de inspecţie a muncii, serviciile de sănătate publică, de construcţii, serviciile de cadastru. În land-urile din Est, serviciile de protecţie a mediului au statut de autorităţi specializate. Începând din ultimul deceniu al secolului trecut, în toate land-urile se aplică proiecte de reformă în scopul de a reduce cheltuielile şi a realiza o transparenţă sporită a structurilor administrative şi apropierii autorităţilor de cetăţean. Principalele domenii administrative din punct de vedere al efectivelor sunt: învăţământul, instituţii publice şcolare, instituţii de învăţământ superior, poliţia, finanţele. 2.3 Clima Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C.

2.4 Resursele natural si energetic In subsol detine foarte multe bogatii, pe langa petrol si gaze naturale, Germania are resurse importante de fier, plumb, cupru, argint, uraniu, magneziu, zinc etc. de aici luand nastere si majoritatea mineralelor expuse la inceputul descrierii.

2.5 Avantaj competitive Franţa şi Germania au propus un „pact pentru competitivitate”, cu scopul de a elimina diferenţele de politici ce au slăbit zona euro, şi, cu toate că unii parteneri europeni dau semne că nu ar fi de acord cu această propunere, se pare că, potrivit unei clauze din Tratatul de la Lisabona, nu este nevoie de aprobarea celorlalte state membre UE. Petiţie pentru competitivitate „comună”. În efortul lor de a scoate Europa din criza datoriilor, liderii Germaniei şi Franţei au întocmit un document, denumit „pactul pentru competitivitate”, pentru a determina ţările membre UE să accepte politici armonizate privind impozitarea şi piaţa muncii, inclusiv creşterea vârstei de pensionare la 67 de ani. Această iniţiativă vine după ce, anul trecut, cele două ţări şi-au prezentat intenţia de a propune planuri în această direcţie pentru zona euro, deoarece, potrivit acestora, criza a făcut necesară completarea uniunii monetare cu o uniune economică. 3. Indicatori demografici 3.1 Marimea populatiei tarii 81.471.834 (Iulie 2011) 3.2 Densitatea medie a populatiei 230 loc/km² (locul 36) 3.3 Durata medie de viata barbati: 43,7 ani femei: 46 ani (2011) 3.4 Raportul intre populatia care domiciliaza in mediul rural si mediul urban Mediu urban: 74% din totalul populatiei (2010) Mediul rural: 26% din totalul populatiei (2010)

3.5 Rata mortalitatii si a natalitatii Rata natalitatii: 8,3 nascuti/1000 oameni (2011) Rata mortalitatii: 10,92 decese/1000 oameni (Iulie 2011) 3.6 Sporul natural al populatiei -0.208% (2011) 3.7 Migratia populatiei 0,54 migranti/1000 oameni 3.8 Structura populatiei pe grupe de varsta si sex 0-14 ani: 13,3% (sex masculin 5.569.390/sex feminin 5.282.245) 15-64 ani: 66,1% (sex masculin 27.227.487/sex feminin 26.617.915) 65 de ani si peste: 20,6% (sex masculin 7.217.163/sex feminin 9.557.634) (2011)

4. Indicatori economici care definesc performantele si structura economiei tarii respective 4.1 Produsul intern brut (PIB) PIB = $2.94 trilioane (2010) PIB/locuitor = $35,700 (2010) PIB/sector : agricultura: 0.9% industrie: 27.8% servicii: 71.3% (2010) 4.2 Gradul de ocupare al fortei de munca agricultură: 2,8 %, industrie: 33,4 %, servicii: 63,8 % 4.3 Indicatori monetari si financiari Moneda nationala : euro € Rata de schimb: 1 € = 1,35 $ Inflatie: 1,1 % (2010) Balanta comerciala(% PIB): 5,311% , 176,084 miliarde $ Datorie externa: 65,8 % din PIB

4.4 Investitii straine directe 36 miliarde dolari(2009) 4.5 Investiile Germaniei in strainatate 62,7 miliarde dolari (2009) 4.6 Bariera tarifara si netarifara Bariera tarifara 1,1 Bariera netarifara 57,3 4.7 Situatia monopolurilor Electricitate – privata Gaze naturale – straine 5. Infrastructura existenta 5.1 Infrastructura rutiera Germania a fost prima tară din lume ce a dezvoltat un sistem national de super-autostrăzi si pentru multi ani, sistemul său Authobahn a constituit un model pentru multe natiuni. După unificare, autostrăzile din partea estică a tării au fost modernizate simtitor. În 2006 Germania avea aproape 6000 mile/9660km de Autobahns si o retea extrem de bine dezvoltată de autostrăzi mai mici. Astfel că traversarea acestei tări devine extrem de usoară si plăcută, iar reteaua germană este de asemenea interconectată cu retele din tările vecine. Germania are aproape 500 mile/805km lungime (N-S) si 400 mile/644 km lătime. În ceea ce priveste transportul rutier, prima autostradă germană a fost deschisă în 1931 si de atunci reteaua s-a dezvoltat foarte repede. Limitele de viteză în Germania sunt următoarele: oras 50 km/h; drum deschis 100 km/h; autostradă 130 km/h este recomandat, însă majoritatea autobahnurilor nu au limită de viteză. Această lipsă a limitelor de viteză de pe autostrăzi a dus de multe ori la fluidizarea traficului, atunci când numărul de autovehicule existente pe drumurile Germaniei au dus la blocaje în trafic. Pentru aceasta, dar si pentru calitatea infrastructurii, autostrăzile Germaniei sunt cele mai renumite din lume si multi pasionati de viteză le iubesc pur si simplu. Astfel, există recomandarea de a circula cu 130 km/h, dar e legal să se circule cu orice viteză. Nemtii se mândresc cu celebrele Autobahn pentru care nici nu se percepe vreo taxa de tranzitare.

Tinând cont de acest avantaj, multi oameni îsi permit să lucreze la distante apreciabile de propria casă pentru că autostrăzile extrem de numeroase si lipsa unei limite de viteză le facilitează transportul rapid la destinatie. Cu toate acestea, s-a luat în discutie introducerea unei limite de viteza pe Autobahn, însă cancelarul german Angela Merkel a afirmat că nu se va adopta o asemenea măsură. Totusi oficialii landului Bremen au adoptat o decizie locală prin care viteza maximă pe autostrada care tine de landul lor este de 120 km/h. Această reglementare a fost prima care a impus o limită de viteză generală pe vreo autostradă din Germania - în mai multe zone există limitări de viteza, dar aceasta din cauza traficului si a lucrărilor de întretinere. Decizia de a exista o limită de viteză în landul Bremen nu a fost luată din motive de sigurantă, cum s-ar putea crede. Chiar dacă oricine poate merge cât poate de repede, pe autostrăzile Germaniei rata accidentelor nu este deloc mare (tinând cont de numărul de masini care le tranziteaza). Aceste autostrăzi sunt considerate printre cele mai sigure din lume, din acest punct de vedere. Oficialii landului Bremen au impus această restrictie din motive de ecologie. Logica e simplă - cu cât o masină merge mai repede, cu atât emite mai multe noxe. Portiunea de autostradă administrată de landul Bremen are doar 60 de kilometri. Unele statistici spun că există perioade când în fiecare zi în Germania se finalizează aproximativ 3.5 km de autostradă de cea mai buna calitate. Astfel, în 20 de ani de la unificarea Germaniei, s-au investit zeci de miliarde de euro în infrastructura rutieră, feroviară şi navală, în noile landuri est-germane. În 1991, sub guvernarea fostului cancelar federal, Helmut Kohl, a fost semnat un proiect de reabilitare a infrastructurii est-germane, în care urmau să fie investite 39,4 miliarde de euro. Proiectul de transport "Unificarea Germaniei" (VDE), aşa cum a fost numit, viza construirea a 17 noi drumuri rutiere, feroviare şi navale. Construcţia celor şapte autostrăzi planificate în urmă cu două decenii, lucrări care au fost încheiate în proporţie de 92%, a scurtat cu o treime până la 50% timpul de călătorie cu maşina. Un alt exemplu ar fi traseul rutier Berlin-Heiligenstadt (Turingia), o distanţă de 329 kilometri, care astăzi poate fi parcursă în numai trei ore, spre deosebire de minim şase ore, cât erau necesare înainte de construcţia autostrăzii. De la reunificarea Germaniei, au fost construiţi aproape 2.000 de kilometri de autostrăzi, numai în cadrul proiectului VDE, adică trasee rutiere, care fac legătura între vestul şi estul ţării.

Economia, în toate noile landuri, dar şi în Berlin, a cunoscut o dezvoltare considerabilă datorită proiectelor VDE. În plus, zonele mai puţin prospere, din vestul Germaniei, au profitat şi ele de infrastructura îmbunătăţită prin acest proiect. Cu toate acestea, un număr semnificativ de germani preferă să utilizeze transportul public, sau bicicletele, în loc de autovehicule. 5.2 Infrastructura feroviara În ceea ce priveşte infrastructura feroviară, au fost încheiate şase lucrări, din cele nouă, planificate în 1991, ultimele trei fiind încă în lucru. Până în anul 2017 s-a previzionat încheierea construcţiei totale a peste 1.300 de kilometri de căi ferate, care leagă estul de vestul Germaniei. Pe toate traseele de căi ferate insumand 41,981 km, există o capacitate sporită, iar acest lucru duce la câstigul de timp de călătorie necesar circulatiei pe aceste rute, faţă de cum era în 1990. Un exemplu ar fi legăturile cu Berlinul. Dacă în 1990, erau necesare peste 4 ore pentru a călători de la Hamburg la Berlin, astăzi, aceeaşi călătorie nu durează mai mult de 90 de minute. 5.3 Infrastructura aeriana 549 aeroporturi (2010) Cu toate acestea Germania se remarcă si prin calitatea transportului aerian. Cel mai mare operator de transport aerian din Germania este Lufthansa, o importanta companie pe piata mondială din industria aeriană. Cele mai mari aeroporturi germane, sunt Aeroportul Frankfurt şi Munchen, ambele hub-uri de Lufthansa, în timp ce Air Berlin are hub-uri la Berlin Tegel şi Düsseldorf. Alte aeroporturi majore includ Berlin Schönefeld, Hamburg, Köln / Bonn şi Leipzig / Halle. Deutsche Lufthansa AG este cea mai mare companie aeriană germană; până în august 2009 a fost a doua ca mărime în Europa (după Air France-KLM, înaintea lui British Airways). Numele provine de la Luft (germană "aer"), si Hansa (Liga hanseatică). Începând din septembrie 2009 Lufthansa a preluat compania aeriană austriacă Austrian Airlines (AUA), avansând astfel pe primul loc ca mărime din Europa. Alte companii aeriene detinute de Lufthansa, pe lângă AUA, sunt: Germaniawings, Swiss, British Midland. În plus, Lufthansa este unul dintre proprietarii minoritari ai companiilor aeriene Brussels Airlines, SunExpress, JetBlue. Compania are ca bază principală Aeroportul International Frankfurt si este membră fondatoare a aliantei aeriene globale Star Alliance din 1997.

5.4 Infrastructura navala 7,467 km de canale navigabile, Fluviul Rhin fiind cel mai important, iar canalul Main-Dunare avand legaturi cu Marea Nordului si Marea Neagra. Porturile germaniei fiind urmatoarele: Bremen, Bremerhaven, Elba. Duisburg, Hamburg, Karlsruhe, Lubeck, Neuss-Dusseldorf, Rostock, Wilhemshaven. Hamburg este cel mai important fluvial mareic din Germania, situat pe fluviul

6. Indicatori tehnologici Realizările Germaniei în domeniul ştiinţelor au fost semnificative, precum şi eforturile de cercetare şi dezvoltare constituie o parte integrantă a economiei. Premiul Nobel a fost distins cu până la 103 laureaţi germani. Pentru cea mai mare parte a secolului 20, laureaţii germani au avut mai multe premii decât orice altă naţiune, mai ales în domeniul ştiinţelor (fizică, chimie, fiziologie sau medicină şi). Activitatea lui Albert Einstein şi Max Planck a fost crucială pentru fundaţia fizicii moderne, iar Werner Heisenberg şi Max Born au dezvoltat-o în continuare. Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele X si a fost primul castigator al Premiului Nobel pentru Fizică în 1901. Numerosi matematicieni s-au născut în Germania, inclusiv Carl Friedrich Gauss, David Hilbert, Bernhard Riemann, Gottfried Leibniz, Karl Weierstrass, Hermann Weyl şi Felix Klein. Printre instituţii de cercetare din Germania se numără Societatea Max Planck, Asociaţia Helmholtz şi Societatea Fraunhofer. Premiul Gottfried Wilhelm Leibniz se acordă la zece oameni de stiinta si academicieni in fiecare an. Cu un maxim de 2,5 milioane € de premiu, este una din cele mai mari premii de cercetare dotate din lume. Germania a fost tara de origine a multor inventatori şi ingineri celebri, cum ar fi Johannes Gutenberg, creditat cu inventarea tiparului mobil în Europa, Hans Geiger, creatorul de contor Geiger, şi Konrad Zuse, care a construit primul calculator complet automat digital. Inventatori germani, ingineri şi industriaşii, cum ar fi Contele Ferdinand von Zeppelin, Otto Lilienthal, Gottlieb Daimler, Rudolf Diesel, Junkers Hugo şi Karl Benz au ajutat forma modernă de tehnologie a automobilelor şi de transport aerian. Inginerul aerospatial, Wernher von Braun, a dezvoltat prima racheta in spaţiu şi mai târziu a fost un membru proeminent al NASA şi a dezvoltat Saturn V, racheta pe luna, care a deschis drumul pentru succesul programului american Apollo. Heinrich Rudolf Hertz de muncă în domeniul de radiaţii electromagnetice a fost pivot la dezvoltarea de telecomunicaţii moderne.

Germania este, de asemenea, una dintre ţările lider în dezvoltarea şi utilizarea tehnologiilor ecologice. Companii specializate în tehnologia ecologica au o cifră de afaceri estimată de 200 € miliarde de euro. Mai ales de expertiză în inginerie, ştiinţă şi cercetare, Germania este eminamente respectabila. Pieţele-pilot tehnologiei ecologice sunt generarea de energie electrică, mobilitatea durabilă, eficienţa materialelor, eficienţa energetică, gestionarea şi reciclarea deşeurilor, gestionarea durabilă a apei.

7. Indicatori socio-culturali 7.1 Limba Germana este limba oficială şi predominant vorbita în Germania. Aceasta este una dintre 23 de limbi oficiale din Uniunea Europeană, şi una dintre cele trei limbi de lucru ale Comisiei Europene. Limbile materne minoritare recunoscute în Germania sunt: daneza, germana de jos, sorabe, rroma, şi frizona, ele sunt protejate oficial de ECRML. Cele mai utilizate limbi imigrante sunt kurda, turca, polona, limbile balcanice, şi rusă, 67% din cetăţenii germani pretind a fi în măsură să comunice în cel puţin o limbă străină şi 27% în cel puţin două limbi, altele decât propria lor limba. Germana standard este o limbă vest germanică şi este strâns legată şi clasificata alături de engleza, germana de jos, olandeza, şi limbile Friziei. Pentru o mai mică măsură, este de asemenea legată de germana de Est (dispărută) şi de Nord. 7.2 Religia Creştinismul este religia cea mai raspandita din Germania, cu aproximativ 51.5 milioane aderenţi (62,8%) în 2008, din care 30,0% sunt catolici şi 29,9% sunt protestanţi, care fac parte din Biserica Evanghelică din Germania (EKD), restul este format din grupuri mici (fiecare mai puţin decât 0,5 % din populaţia germană) protestantismul este concentrată în partea de nord şi est şi romano-catolicismul este concentrată în partea de sud şi vest; 1,6% din populaţia ţării globală se declară creştini ortodocşi . Religia de pe locul 2 este Islamismul, cu o valoare estimata de 3.8 la 4.3 milioane adepti (4,6% la 5,2%), urmată de budism cu 250.000 si iudaismul cu în jurul valorii de 200.000 de aderenţi (0,3%); hinduism are 90,000 de adepţi (0,1%) .

7.3Sistemul de invătămant in Germania Educatia prescolară include institutii specifice pentru copii de la 3 la 6 ani, în primul rând crese, grădinite, sistem prescolar. Participarea este de obicei, optională, dar se plăteste. Educatia obligatorie începe la sase ani cu scoala primară Grundschule (clasele 1 - 4). Participarea la o scoală publică este gratuită. Părintii trebuie să plătească doar pentru manuale, materiale didactice suplimentare si excursii. După scoala primară copiii, împreună cu părintii lor pot opta pentru scolile secundare: • Hauptschule - colegii (pâna la clasa a 9 a sau a 10-a), • Realschule - scoala reală care emite o diplomă echivalentă cu un certificat de absolvire după clasa 10-a) • Gymnasium - liceu care se finalizează cu un examen de bacalaureat Abitur [BA] la sfârsitul clasei a 12-a sau a 13a, care constituie o conditie pentru urmarea învătământului superior. • Gesamtschule - Centrul scolar colectiv este similară scolilor de formare profesională pornind de la clasa a 5-a. Nu toate landurile au Centre scolare colective.

7.4 Mediul cultural “Ordnung muss sein” (Trebuie să existe ordine) este o bine cunoscută şi frecvent auzită afirmaţie în Germania, unele dintre primele lucruri cu care vizitatorii se lovesc fiind curăţenia şi ordinea. In orice casă germană te-ai duce, aceasta va fi foarte curată cu totul asezat la locul lui. Acelaşi lucru se poate spune despre garajul mecanicului sau atelierul dugherului unde uneltele şi echipamentele vor fi bine întreţinute şi depozitate îngrijit. Punctualitatea este o virtute şi întârzierea este văzută ca o neglijenţă sau un semn al lipsei de respect. Probabil căile ferate ale ţării oferă cea mai bună ilustrare a punctualităţii germane. Este o glumă clasică potrivit căreia poţi seta ceasul în funcţie de orele de sosire şi de plecare a unui tren. Sentimentul de ordine nu se limitează doar la germani, o mare influenţa o are şi asupra lumii lor sociale. Încă un aspect important pe care îl numesc Gründlichkeit sau seriozitate. Germanii sunt mari credincioşi în a face lucrurile bine şi acest lucru le-a adus reputaţia de perfecţionişti. Respectul pentru justificarea raţională este crucial pentru a înţelege conceptul de Ordnung (Ordine) şi psihicul german. Opusul ordinii, haosul este ceva pe care germanul tipic îl detestă. Haosul cauzează anxietate şi nesiguranţă şi este o continuă ameninţare la ordine. Haosul apare la multe niveluri şi poate lua multe forme: tulburări sociale, creşterea ratei criminalităţii, stagnare economică, elevi nedisciplinaţi sau orice

altă problemă nerezolvată. Chiar şi străzile murdare sau un automobil nespălat pot fi interpretate ca o dovadă că haosul este mereu prezent şi aşteaptă să apară. În acest secol numai germanii au pierdut de două ori toate economiile personale din cauza inflaţiei şi a colapsului economic provocat de război. Această pierdere poate explica mândria germană în moneda lor, mult iubita Deutsche Mark (Marca Germană) care simbolizează reconstrucţia Germaniei, stabilitatea şi ordinea care miracolul economic de la sfârşitul anilor 1950 şi 1960 le-a creat. Un alt factor major care a constribuit la dorinţa lor pentru Ordnung (Ordine) este neîncrederea lor ca urmare a laturei sălbatice şi romantice a personalităţii germane: muzică, miturile, literatura precum şi Wanderlust (dorinţa de a călătorii) a poporului german. Probabil cel mai evident vestigiu a vechii societăţi este sistemul şcolar german, şi aici Ordnung îşi joacă rolul în urmărirea strictă a elevilor. Pe parcursul primilor patru ani de şcolarizare toţi copii germani participa la Grundschule (Şcoala de bază). După ce părăsesc Grundschule, ei merg la una dintre cele trei tipuri de şcoli: Gymnasium (Gimnaziu), Realschule (Liceu ) şi Hauptschule (Şcoala Generală). Gimnaziul este cel mai academic dintre cele trei, necesita cea mai lungă prezenta şi este menit să pregătească elevii pentru intrarea în universităţi. Liceul pregăteşte elevii pentru poziţii administrative şi management de mijloc în timp ce şcoala generală oferă o educaţie mai profesională pentru cei care vor intra mai târziu în programul extensiv de ucenicie al Germaniei. Majoritatea angajatorilor nu vor lua în considerare pe cineva pentru un loc de muncă care nu are o educaţie corespunzătoare şi scrisori de acreditare. În plus, germanii care au o educaţie formală înseamnă un mare respect precum şi statut înalt. În contrast cu Statele Unite profesorii sunt bine plătiţi şi extrem de respectaţi. Şi în timp ce oamenii de afaceri sunt de multe ori priviţi cu scepticism, profesorii universitari se bucura de un mai mare prestigiu precum şi de salarii generoase. Vestigiile sistemului de clasa joacă de asemenea un rol important în modul în care germanii fac distincţia între “insideri” şi “outsideri”. Insiderii sunt acele persoane care aparţin aceluiaşi grup cu care un german se identifica. În funcţie de situaţie, aceasta ar putea fi familia, un grup de prieteni, un club social, membrii ai aceleaşi companii, cineva vorbind acelaşi dialect regional şi aşa mai departe. Atunci când germanii sunt într-un grup cu care aceştia se identifica şi nu există outsideri prezenţi, ei vorbesc despre a fi ‘unter uns’ (între noi). Fiind unter uns creează un sentiment de securitate şi solidaritate şi influenţează modul în care germanii comunică. Atunci când străinii sunt prezenţi, germanii sunt mult mai formali, mai rezervaţi şi mai puţin prietenoşi.

Atunci când sunt prezenţi numai insiderii, aceştia se deschid şi vorbesc mult mai sincer despre subiecte care nu le-ar fi discutat cu outsiderii. Fiind membru al unui grup aduce de la sine angajamente şi obligaţii faţă de ceilalţi membrii ai grupului. Acest sentiment de solidaritate internă şi datorie faţă de ceilalţi membri face mult mai dificila sarcină celor din exterior de a intra în grup. Germanii de asemenea compartimentează sferele private şi publice ale vieţii lor. Le place să spună ‘Dienst ist Dienst und Schnaps ist Schnaps’ care înseamnă că afacerile şi plăcerea nu trebuie amestecate. Spre deosebire de engleză, germana are mai mult de un cuvânt pentru pronumele tu. Când se adresează unul altuia, germanii trebuie să aleagă între oficialul Sie şi mult mai familiarul du. Ambele înseamnă “tu” dar fiecare poarta diferenţe semnificative în sens. A utiliza forma greşită poate fi extrem de jignitor. În general vorbind germanii se gândesc la persoana cu care lucrează ca la un Kollege (coleg) şi nu ca la un prieten. ‘Pflichtbewusstsein’, simţul datoriei este o componentă majoră a psihicului german. Noţiunea de datorie şi obligaţie face cunoscută distincţia dintre insider şi outsider precum şi de simţul lor puternic de Gruppenzugehörigkeit (apartenenţa la un grup) şi Gemeinschaft (comunitate). În timp ce germanii sunt puternic individualişti precum şi credincioşi în importanţa drepturilor individuale, aceştia au tendinţa de a se identifica mai puternic cu grupurile din care fac parte decât americanii. Acest sentiment de apartenenţa şi loialitate faţă de grup merge mâna în mână cu sentimentul de datorie şi obligaţie spre binele comun. Aceasta este ideea de a fi parte a unui contract social care explica în mare măsură modul de viaţă german şi neîndeplinirea acestei datorii generează un sentiment de vinovăţie şi ruşine. Acest sentiment de datorie îşi găseşte rădăcinile în vechile triburi germanice, a căror supravieţuire depindea de eficienta lucrului împreună. Solidaritatea în grup era extrem de apreciată şi indivizii erau grav pedepsiţi pentru laşitate sau dezertare din grup în vremuri de război. În Germania există un accent puternic pe comunicarea explicită, care subliniază conţinutul nivelului de comunicare şi pune mai puţin accent pe nivelul relaţiei. Acest lucru se întâlneşte în rândul germanilor educaţi în afaceri şi situaţii publice. Există o credinţă larg răspândită în rândul germanilor bine educaţi ca numai rămânând raţionali şi urmărindu-şi clar principiile, oamenii vor fi capabili să obţină o mai bună şi civilizată societate. Germanii socotesc că pentru a exprima ceva exact au nevoie de un limbaj complex. Corespunzător accentului puternic pe conţinut, aspectele relaţiei de comunicare sunt mai marginalizate. Conflictul este în general evitat, nu de către accentuarea armoniei în relaţiile personale sau prin uniformizarea diferenţelor de opinie ci mai

degrabă prin menţinerea formalităţii şi a distanţei sociale. Atacurile directe asupra conţinutului comunicării persoanei dar atacurile la persoane sunt evitate prin menţinerea discuţiei impersonale şi obiective.

8. Coordonate ale mediului politic - Preşedintele federal (în prezent, Christian Wulff, ales la 30 iunie 2010), desemnat pentru o perioadă de 5 ani de Adunarea Federală, organ care se întruneşte numai cu ocazia alegerii preşedintelui, compus din deputaţii Bundestag-ului şi un număr egal de delegaţi aleşi de parlamentele landurilor. - Parlamentul Federal – Bundestag (compus, în actuala legislatură, din 614 deputaţi), ales de popor pentru o perioadă de 4 ani; ultimele alegeri (anticipate) au avut loc la 18 septembrie 2005. - Consiliul Federal – Bundesrat, compus din 69 de membri reprezentând cele 16 landuri (între 3-6 persoane din fiecare land, în funcţie de numărul populaţiei). Are atribuţii importante în activitatea legislativă; mai mult de jumătate din legi nu pot fi adoptate fără votul Bundesrat-ului. Membrii Bundesrat-ului nu sunt aleşi, ci sunt desemnaţi de landuri, dintre membrii guvernelor lor. - Guvernul Federal, compus din miniştri federali, este condus de către Cancelarul federal (în prezent, Dr. Angela Merkel). - Curtea Constituţională, cu sediul la Karlsruhe: veghează la respectarea Constituţiei. Cadrul general de desfăsurare a comertului exterior german: Politica de comerţ exterior a Germaniei se bazează pe recunoaşterea principiului necesităţii unei continue dezvoltări a diviziunii internaţionale a muncii şi a circulaţiei bunurilor, serviciilor şi a capitalurilor, pe cât posibil fără obstacole sau limitări. Schimburile economice cu străinătatea sunt, în principiu, complet liberalizate, în măsura în care legislaţia privind comerţul exterior nu prevede, în mod explicit, anumite restricţii. Guvernul Federal german militează, la nivel internaţional (în cadrul OMC şi în alte organizaţii economice internaţionale) pentru liberalizarea pieţelor, avertizează asupra pericolelor protecţionismului şi, în limita competenţelor sale, se pronunţă împotriva restricţiilor în calea schimburilor comerciale. Fiind membră a Uniunii Europene, Germania adoptă politicile, reglementările de piaţă şi procedurile de autorizare care sunt fixate de UE pentru anumite sectoare şi pentru anumite grupe de mărfuri.

9. Reglementari in domeniul comertului exterior Ca membră a Uniunii Europene, Germania aplică, în relaţiile comerciale cu ţările terţe, politicile şi reglementările acesteia. În relaţiile cu ţările asociate, candidate sau în curs de aderare, se aplică prevederile acordurilor de asociere. Comerţul exterior se mai supune şi reglementarilor ONU (în materie de embargo, interdicţii de export, reglementări speciale pentru anumite mărfuri şi ţări) şi ale Uniunii Europene, care au precădere faţă de legile şi reglementările naţionale. Astfel, în domeniul comerţului cu mărfuri având dublă posibilitate de utilizare, atât civilă, cât şi militară (Dual-use), sunt aplicate unitar, în toate statele membre, reglementările UE. AWV este actul normativ de aplicare/realizare a prevederilor AWG. Acesta conţine majoritatea reglementărilor referitoare la aspectele practice ale comerţului exterior şi este în concordanţă cu prevederile şi reglementările Uniunii Europene. AWV are ca anexă "lista de export", care conţine restricţiile la export. Exportul german este, în principiu, liberalizat în întregime, nefiind necesare licenţe de export. Există însă şi câteva excepţii, privind mărfuri militare şi strategice, unele materii prime şi produse din oţel, precum şi unele produse agricole. AWG are ca anexă "lista de import", în cadrul căreia este permis importul. Aceasta se împarte în liste de ţări şi liste de mărfuri. Importul german de produse industriale este practic liberalizat în întregime, fără să fie necesară licenţă sau declaraţie de import. Puţinele limitări şi restricţii servesc, în general, la protecţia ordinii publice, a mediului înconjurător, a sănătăţii populaţiei, faunei şi florei. Obligativitatea licenţei se limitează, de asemenea, la poziţii definite/denumite strict, cu precădere la cele pentru care sunt prevăzute restricţii/limitări la import (contingente), cum sunt produsele metalurgice. La importul german se mai au în vedere prevederile privind monopolul pentru băuturi alcoolice, reglementări privind mărfurile inflamabile, restricţii la importul de tutun, bere, cereale, furaje, animale, carne. Pe baza reglementărilor în vigoare, unele mărfuri sunt interzise la import: alimente, băuturi, medicamente şi alte produse care conţin alcool metilic, pulbere de coji de cacao şi mărfuri care au în compoziţie acest produs, explozibili cu fosfor alb sau galben, DDT şi produse care conţin DDT, animale cu boli contagioase şi produse rezultate din acestea. Importul de carne, peşte şi produse din acestea se bazează pe respectarea normelor de igienă. Produsele respective pot fi importate cu condiţia ca întreprinderile producătoare furnizoare să fie omologate/agreate de Comisia Europeană/Oficiul Alimentar şi Veterinar. Aprobări de ordin veterinar sunt necesare pentru importul de animale vii, carne, lână şi păr, piei, coarne, produse sau materii prime de origine animală. Exista anumite restricţii la importuri în scopul protecţiei florei şi

faunei, luând în considerare prevederile Acordului de la Washington privind protecţia unor specii de animale şi plante. Conform legii pentru protecţia plantelor, unele plante, posibile purtătoare de dăunători, sunt interzise la import. Restricţii există şi la importul de sămânţă. La importul de vin, must, suc de struguri, lichior din vin, vin distilat, alcool brut din vin este necesară prezentarea unei aprobări vamale eliberate de Organizaţia europeană a pieţei vinului, cu respectarea Legii vinului şi a Ordonanţei privind supravegherea calităţii vinului. De asemenea, în Germania este admis importul unor articole tehnice (scule, unelte de muncă, maşini, utilaje, instalaţii etc.) numai cu respectarea prescripţiilor privind protecţia muncii. Acelaşi lucru este valabil şi pentru unele materiale otrăvitoare sau inflamabile. Reglementările tehnice sunt elaborate de institute specializate, dintre care cel mai important este Institutul German pentru Normare – DIN (Deutsches Institut für Normung – DIN), având în structura sa şi Centrul German de Informaţii privind Reglementările Tehnice (Deutsches Informationszentrum für Technische Regeln – DITR). Norme şi reglementări tehnice pentru produse industriale elaborează şi Asociaţia Germană a Inginerilor (VDI – Verein Deutscher Ingenieure e.V.), Uniunea Germană pentru Electrotehnică, Electronică şi Tehnică Informatică (VDE – Verband der Elektrotechnik, Elektronik und Informationstechnik). Un rol şi o importanţă deosebită în supravegherea şi controlul/verificarea tehnică a produselor industriale îi revin Uniunii Germane pentru Verificare Tehnică (Technischer Überwachungsverein – TÜV). Îndeplinirea formalităţilor vamale nu înseamnă automat că mărfurile importate sunt apte pentru comercializare pe piaţa germană. În principiu, produsele importate se supun aceloraşi prescripţii şi reglementări ca şi mărfurile produse în Germania, referitoare la îndeplinirea condiţiilor de calitate şi a normelor tehnice de securitate După cum s-a menţionat, obligaţia de autorizare a importului se limitează, în general, la puţine poziţii definite şi la anumite mărfuri şi ţări desemnate în listele anexe la AWG, precum şi la acele mărfuri supuse unor contingente de import. Instituţiile competente pentru eliberarea licenţelor de import sunt: Oficiul Federal pentru Economie şi Controlul Exportului (Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle – BAFA), Oficiul Federal pentru Agricultură şi Alimentaţie (Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung – BLE). Regimul vamal aplicat în Germania este cel armonizat la nivelul Uniunii Europene, valabil pentru toate ţările membre. Taxa pe valoarea adăugată este de 19% pentru produsele industriale şi de 7% pentru produsele agroalimentare. Accize (impozitul pe consum) sunt percepute pentru produsele petroliere, alcool şi băuturi alcoolice, produse din tutun şi cafea prăjită (inclusiv extracte

din aceasta). Nu există diferenţe între accizele percepute pentru mărfurile importate şi cele produse în Germania. Condiţii de livrare: conform regulilor INCOTERMS.

10. Regimul investitiilor Germania oferă străinilor interesaţi posibilităţi vaste de investiţii. Este de subliniat faptul că în Germania nu există o legislaţie specifică pentru investiţii. Investitorii străini sunt trataţi în mod egal cu cei germani. Pentru o angajare investiţională pot veni în considerare următoarele forme: - înfiinţarea/constituirea unei societăţi, proprietate a unui singur investitor sau a mai multor parteneri (germani şi străini), - achiziţionarea/cumpărarea unei societăţi existente, - cumpărarea de acţiuni/participarea cu capital la o societate, - înfiinţarea unei societăţi comune/mixte (Joint Venture), - aport de mijloace fixe sau financiare la o societate sau filială.

Formele juridice de societăţi comerciale: - societăţi de capital: societate cu răspundere limitată (GmbH), societate pe acţiuni (AG), societate în comandită pe acţiuni (KGaA); - societăţi personale şi societăţi asociaţii de persoane: comerciant individual, societate în nume colectiv (OHG), societate în comandită simplă (KG), societate tacită (stille Gesellschaft). Întreprinderi româneşti sau persoane fizice române pot înfiinţa societăţi comerciale în Germania sau pot dobândi integral sau parţial o întreprindere germană. Forma juridică de societate cea mai frecventă în Germania este GmbH/SRL; capital social minim: 25.000 euro. Una sau mai multe persoane fizice sau juridice, autohtone sau străine, se asociază printr-un contract de societate, care trebuie semnat de către toţi asociaţii şi autentificat de notar. În cazul în care un asociat nu poate fi prezent personal, el poate fi reprezentat de o altă persoană, însă numai cu o împuternicire autentificată notarial. Cererea de înregistrare se face la Registrul Comerţului de pe lângă judecătoria teritorială competentă.

11. Conditii de intrare si regimul de sedere Conditiile de intrare în Germania sunt cele prevăzute de sistemul de reglementări care guvernează admisia în spatiul Schengen (statele membre ale spatiului Schengen sunt următoarele: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Islanda si Norvegia). Aceste conditii sunt următoarele: * detinerea unui pasaport/carte de identitate valabile (valabilitatea pasaportului/cărtii de identitate trebuie să depăsească cu cel putin trei luni data încheierii călătoriei); * detinerea vizei valabile aplicată în pasaport, în cazul deplasărilor pentru care este necesară viza; * absenta unei interdictii de intrare în spatiul Schengen (aceasta poate fi verificată de autoritătile de frontieră prin consultarea Sistemului Informatic Shengen). Cetătenii romani pot intra pe teritoriul Germaniei in baza cărtii de identitate sau a pasaportului valabil care atestă nationalitatea si pot rezida pe teritoriul acestui stat pentru o perioadă de pană la 3 luni fără nici o conditionare sau formalităti, alta decat de a detine o carte de identitate sau pasaport valabile. Pentru verificarea conditiilor particulare de intrare si sedere se recomandă consultarea informatiilor oficiale furnizate de autoritătile germane:
• •

Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei (www.auswaertiges-amt.de) Ambasada Germaniei din Bucuresti (www.bukarest.diplo.de) Consulatul General al Germaniei la Sibiu Consulatul General al Germaniei la Timisoara (www.germanconsultimisoara.ro)

•
•

12. Caracteristici ale mediului de marketing Pentru a comercializa cu succes un produs, managerul de marketing trebuie să dezvolte o strategie. El ia decizii în cadrul acesteia, care depind de mai multe variabile, factori şi forte care sunt în continuă schimbare.Câteva din aceste variabile sunt interne.El are un anumit control asupra variabilelor care afectează produsul: natura lui, promovarea, parcursul pe care îl va urma de la producător la consumator şi preţul său. Dar când este fabricat,el intră în mediul extern: economic, tehnologic, socio-cultural şi legislativ-politic.Marketerul nu poate controla aceste variabile externe; în alt mod acestea îl controlează pe el. Sub raport tehnic-tehnologic, social,economic,modelul german de management este unul dintre cele mai eficiente din lume. Managementul postbelic german s-a impus ca model datorita unor performante economice durabile si exceptionale obtinute intr-un context economic special si

pe un fond cultural-religios specific. Dupa unificare in anul 1990, economia sociala de piata germana s-a confruntat cu mari greutati mai ales pe piata muncii, trebuind sa absoarba dificultatile economiei de comanda preluata de la fosta RDG. Comportamentul managerial si modul de gândire german sunt puternic influentate de principiile protestante si de teoriile lui Max Weber privind eficienta sociala a structurilor organizationale.Toate acestea au condus la conceptul de economie sociala de piata, ai carui promotori au format un cerc de rezistenta împotriva nationalismului socialist. Din punct de vedere cultural, managementul german a fost si este influentat de unele principii religioase catolice si protestante , precum: solidaritate prin asumarea unor responsabilitati sociale comune; demnitate umana prin asigurare de bunastare si trai decent pentru toti membrii comunitatii; responsabilitate individuala prin simt al datoriei, performanta si randament; respectul proprietatii prin garantare si inviolabilitate. 12.1 Media Cinematografia germana datează de la primii ani de mediu cu opera lui Max Skladanowsky, care a fost deosebit de influent cu expresionişti germani, cum ar fi Robert Wiene şi Friedric Wilhelm Murnau. In anul 1930 austro-americanul Josef von Sternberg, a regizat Blue Angel, primul film important cu sunet, german. Festivalul de film de la Berlin, organizat anual din 1951, este unul dintre renumitele festivaluri de film. Mai recent, filme cum ar fi Good Bye Lenin! (2003), Gegen die Wand (Head-la) (2004), Der Untergang (Downfall) (2004), Der Baader Meinhof şi Komplex (2008) au avut un succes internaţional. Premiul Oscar pentru Cel mai bun film strain a mers la casa de productie germana Die Blechtrommel (Toba de tinichea), în 1979, la Nicăieri în Africa în 2002, şi la Das Leben der Anderen (Viaţa celorlalţi) în 2007. Televiziunea germana este cea mai mare piaţă din Europa, cu 34 de centre TV de milioane de euro. În jurul valorii de 90% din gospodăriile germane au cablu sau TV prin satelit, cu o varietate de free-to-view, canale publice şi comerciale.

Bibliografie
 http://www.economistul.ro/search-results/find-monopol-germania/filtru-/all-wordsoff/  en.wikipedia.org/wiki/Germany  http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania#Guvernul_.C8.99i_politica_de_stat  https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/gm.html  http://www.economywatch.com/economic-statistics/country/Germany/  http://www.populstat.info/  https://members.weforum.org/pdf/GETR08/germany.pdf