Sunteți pe pagina 1din 9

Formele societatilor comerciale

Societati comerciale forma a ntreprinderii, cu personalitate juridica, pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv, prin afectarea de bunuri n vederea ndeplinirii actelor si faptelor de comert cuprinse n obiectul de activitate prevazut n actul constitutiv, n vederea realizarii de profit. A. Formele societatilor comerciale

In conformitate cu art. 2 din Legea nr. 31/1990, n Romnia societatile comerciale trebuie sa fie organizate n una din urmatoarele forme: - Societate comerciala n nume colectiv (S.N.C); - Societate comerciala n comandita simpla (S.C.S.); - Societate comerciala n comandita pe actiuni (S.C.A.); - Societate comerciala pe actiuni (S.A.); - Societate comerciala cu raspundere limitata (S.R.L.).

B. Caracteristici distinctive ale formelor societatilor comerciale

a. Societate comerciala n nume colectiv (S.N.C); Aceasta reprezinta din punct de vedere istoric, prima forma de societate comerciala care a aparut nca anterior secolului al XIX-lea, si pentru aceasta este considerata forma traditionala de societate comerciala. Caracteristic societatii n nume colectiv este raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor pentru obligatiile sociale. b. Societate comerciala n comandita si mpla (S.C.S.); c. Societate comerciala n comandita pe actiuni (S.C.A.); Societatile n comandita sunt forme de organizare intermediara: asociatii comanditati raspund nelimitat, cu ntregul lor patrimoniu, iar asociatii comanditari raspund numai n limita capitalului social subscris. Diferenta dintre societatea n comandita simpla si cea n comandita pe actiuni este mpartirea capitalului n primul caz n parti sociale iar n cel de-al doilea n actiuni. d. Societate comerciala pe actiuni (S.A.);

Caracteristic societatii pe actiuni este mpartirea capitalului n actiuni, care au o circulatie libera, precum si faptul ca actionarii raspund numai n limita capitalului subscris. e. Societate comerciala cu raspundere limitata (S.R.L.) . Aceasta este cea mai recenta forma de societate, aparuta la nceputul secolului al XIX-lea. Specific societatii cu raspundere limitata este, astfel cum rezulta din chiar denumirea ei, limitarea raspunderii asociatilor la capitalul subscris. Desi aceasta caracteristica apropie societatea cu raspundere limitata de societatea pe actiuni, exista o serie de diferente ntre aceste doua forme de societati, cum ar fi: capitalul social al societatii cu raspundere limitata este mpartit n parti sociale, al caror transfer este mai putin liber dect al actiunilor, organizarea interna a societatii cu raspundere limitata este mai putin reglementata, numarul asociatilor este mai mic dect n cazul societatilor pe actiuni, formalitatile de publicitate sunt mai numeroase la societatile pe actiuni, etc.

C. Caracterul imperativ al enumerarii legale


Aceasta enumerare legala a celor cinci forme de societate este limitativa si imperativa si nu este admisa constituirea unor societati hibrid, care sa mbrace elemente specifice a doua sau mai multe forme de societati comerciale. In cazul n care n documentele constitutive ale societatii comerciale nu se precizeaza forma acesteia sau aceasta nu rezulta cu claritate, societatea va fi considerata n nume colectiv, ntruct protectia tertilor prevaleaza. Desigur este vorba de o situatie teoretica, deoarece n practica toate autoritatile implicate n procesul de constituire sunt obligate sa verifice cu ocazia nregistrarii societatii daca forma societatii este corect definita de actul constitutiv.

D. Dreptul de optiune ntre formele societatilor comerciale

Dreptul de optiune ntre aceste cinci forme este nengradit, asociatii fiind liberi ca la constituirea societatii comerciale sa aleaga oricare dintre aceste forme iar pe parcursul existentei societatii comerciale sa transforme societate comerciala din forma n care a fost constituita n oricare dintre celelalte forme. Totusi, acest drept de optiune este limitat n urmatoarele situatii : a. Societatea cu asociat unic poate mbraca numai forma societatii cu raspundere limitata ; b. In anumite domenii unde se doreste o publicitate mai larga legea impune constituirea societatii n forma societatii pe actiuni. Sunt n aceasta situatie spre exemplu societatile bancare reglementate prin Legea nr. 58/1997, cele din domeniul asigurarilor reglementate prin

Legea nr. 32/2000 sau societatile de servicii de investitii financiare reglementate de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 28/2002. c. Societatile cu capital integral de stat, ca urmare a Legii 15/1990 au fost transformate n societati pe actiuni sau regii autonome.

E.Trasaturi caracteristice ale societatii pe actiuni si ale societatii cu raspundere limitata in dreptul comparat.
n dreptul modern, se constata diminuarea importantei acordate societatilor organizate in comandita simpla si n comandita pe actiuni. Mai mult dect att, legislatia franceza a introdus noi forme de societate care isi gasesc utilitatea n contextul economic actual, cum sunt societatea de exercitiu liberal si societatea pe actiuni simplificata. n majoritatea sistemelor de drept comercial, de reglementarea cea mai amanuntita beneficiaza societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata: a. societatea pe actiuni este, n general, forma de organizare a marilor ntreprinderi, susceptibila de a face apel la forme de finantare diverse, inclusiv subscriptia publica. n ceea ce priveste procedura de constituire la societatile pe actiuni, se constata o preocupare deosebita pentru realizarea unui regim de nregistrare, publicitate si control care sa mpiedice eventualele fraude fata de terti sau chiar fata de actionarii subscriptori. Astfel, n Germania este necesar ntocmirea unui act autentic pentru confirmarea documentului constitutiv si totodata o declaratie a fondatorilor prin care se constata ndeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege. Ulterior intervine controlul judiciar exercitat de catre Tribunalul local unde societatea va fi nregistrata si, n fine, nscrierea n registrul special din localitatea sediului sau social, formalitate prin care societatea va dobndi personalitate juridica. Sistemul italian combina, de asemenea, controlul judiciar, ntocmirea unui act notarial cu nscrierea n registrul de comert, care da nastere noii persoane juridice. Sistemul francez combina controlul intern ce trebuie exercitat de fondatori si de primele organe ale societatii (responsabile civil si penal) cu controlul grefei registrului de comert din momentul nregistrarii societatii, data de la care societatea se bucura de personalitate juridica. In dreptul englez si n toate celelalte sisteme influentate de Common Law, constituirea unei societati presupune convenirea de catre fondatori a unui memorandum of association prin care se afirma existenta societatii si se indica obiectul sau si valoarea capitalului nregistrat precum si subscrierea de catre fiecare fondator a cel putin o actiune. Acest

document este completat prin articles of association, care reglementeaza n special drepturile si obligatiile asociatilor si modul de organizare si functionare a societatii. Documentele mai sus mentionate se nregistreaza la Registrar of Companies, cu o lista a primilor directori ai societatii. n masura in care registratorul considera ca au fost respectate toate dispozitiile legale, elibereaza un certificat de ncorporare care are ca efect constatarea n maniera absoluta a personalitatii juridice a societatii. Se remarca faptul ca procedura de constituire a societatilor pe actiuni este astfel reglementata nct sa permita exercitarea unui control efectiv asupra documentelor constitutive pentru fiecare caz n parte autoritatilor administrative sau judiciare ale tarii respective. Acest control este ntarit in cazul n care societatea nu se constituie simultan ci prin subscriptie publica, existnd, de regula, reglementari speciale pentru operatiunile de apel la subscriptie publica si pentru nscrierea actiunilor la bursa. Pentru constituirea unei societati pe actiuni, majoritatea legislatiilor prevad un numar minim de actionari fondatori si n acelasi timp un capital minim de subscris. Unele legislatii prevad, de asemenea, valori minime pentru fiecare actiuni. Capitalul subscris de catre actionarii fondatori este limita pna la care acestia raspund pentru obligatiile societatii. El nu trebuie confundat cu capitalul efectiv varsat de actionari sau eliberat, care, n general, conform cu majoritatea legislatiilor trebuie sa fie n momentul constituirii de cel putin 20% n raport cu capitalul subscris. Dreptul englez si cel olandez cunosc de asemenea si notiunea de capital autorizat, care practic este o formula supla ce permite majorarea capitalului subscris initial fara formalitati suplimentare, pentru a facilita dezvoltarea societatii pna la valoarea capitalului autorizat. Capitalul social poate fi varsat n bani sau n natura. Pentru cazul aporturilor n natura, majoritatea legislatiilor au instituit mijloace speciale de control pentru protectia tertilor si n acelasi timp a celorlalti actionari. Evaluarea aporturilor n natura se face, de obicei, de catre experti desemnati de Tribunal sau de organele care fac nregistrarea, care urmeaza sa stabileasca valoarea efectiva a aporturilor n natura. n acelasi timp, se instituie sanctiuni penale speciale pentru cei care fraudulos atribuie unui aport n natura o evaluare superioara valorii sale reale. Capitalul social reprezentnd garantia minima a societatii fata de terti nu poate fi redus dect n conditiile speciale prevazute de fiecare legislatie n parte, fiind, n acelasi timp, de principiu interzisa distribuirea de dividende care sa nu fie justificate prin existenta unor beneficii nete efective sau achizitionarea de catre o societate a propriilor actiuni. Daca, n general, toate sistemele recunosc existenta a cel putin trei structuri n organizarea societatii pe actiuni, acestea fiind Adunarea Generala a Actionarilor, Consiliul de Administratie si Comisia de Cenzori, n ceea ce priveste competentele si raspunderile acestor organe exista deosebiri substantiale de la tara la tara. Adunarea Generala a Actionarilor este n principiu organul suprem de decizie al unei societati pe actiuni, avnd nsa n unele legislatii

competente limitate in special n ceea ce priveste interventia directa n gestiunea curenta a afacerilor. n sistemul clasic francez, aplicabil de asemenea n Belgia si Luxemburg si partial n Italia, relatiile care se stabilesc ntre Adunarea Generala a Actionarilor si Consiliul de Administratie sunt relatii de subordonare directa. Adunarile Generale numesc pe membrii Consiliului de Administratie si intervin practic indirect n desemnarea Presedintelui Director General, care trebuie sa fie ales dintre membrii Consiliului. n cadrul acestor legislatii, Adunarea Generala mentine puteri si competente largi n ceea ce priveste politica societatii, hotarnd n mod suveran n special cu privire la aprobarea bilantului si a contului de profit si pierderi precum si la aprobarea distribuirii dividendelor. De asemenea, Adunarea Generala este organul care decide, potrivit legii si statutului, majorarea sau reducerea capitalului social, modificarea statutului sau asupra altor evenimente importante in activitatea societatii. n sistemul dreptului german, Adunarea Generala are competente mult limitate. Ea nu poate interveni cu nici un motiv n problemele concrete de gestiune, care sunt n competenta celorlalte organe ale societatii, Consiliul de Supraveghere (Aufsichtsrat) si Comitet de Directie (Vorstand). Adunarea Generala numeste si revoca membrii Consiliului de Supraveghere nsa nu se poate amesteca n problemele legate de numirea si revocarea membrilor Directoriumului. Ea poate decide, de asemenea, numai asupra problemelor date expres n competenta sa conform legii sau statutului. Aprobarea bilantului si a conturilor se face de obicei de catre Consiliul de Administratie. In sistemul dreptului englez, Adunarea Generala are n principiu puteri nelimitate dar n practica si rezerva n competenta sa, potrivit statutelor, numai unele probleme de principiu, cum ar fi numirea si revocarea membrilor Consiliului de Administratie sau modificarea statutului. n ceea ce priveste conducerea operativa a societatii, exista pe de o parte sistemul clasic francez (asemanator fiind si sistemul de common law), care are la baza existenta Consiliului de Administratie si sistemul german care prevede un Consiliu de Supraveghere si un Comitet de Directie. Conform conceptiei clasice franceze, Consiliul de Administratie este organul responsabil de administrarea efectiva a societatii, n baza mandatului primit de la Adunarea Generala. El este investit cu puteri de gestiune foarte largi, pentru a actiona n toate circumstantele n numele societatii. Membrii sai sunt numiti si pot fi revocati de Adunarea Generala, fiind persoane fizice sau persoane juridice, caz n care acestea desemneaza un reprezentant permanent. De obicei, administratorii trebuie sa posede un anumit numar de actiuni care se depun drept garantie la societate. Membrii Consiliului de Administratie raspund penal sau civil n cazul ncalcarii prevederilor legale, ale statutului sau datorita culpei lor n gestiune.

Conform conceptiei moderne germane, adoptata, dealtfel, ca varianta de optiune si n Franta, Consiliul de Supraveghere exercita controlul permanent asupra modului n care Comitetul de Directie gestioneaza societatea. Membrii Consiliului de Supraveghere sunt numiti si revocati de Adunarea Generala si trebuie sa fie proprietari ai unui anumit numar de actiuni. Organul nsarcinat cu conducerea curenta a societatii este Comitetul de Directie. Acesta este alcatuit din una sau mai multe persoane fizice, care nu trebuie sa aiba calitatea de actionari, persoane numite de catre Consiliul de Supraveghere. b. societatea cu raspundere limitata. Creata pentru prima data n Germania n 1892, societatea cu raspundere limitata este astazi forma cea mai raspndita de societate comerciala, datorita unor avantaje pe care le prezinta in raport cu celelalte forme. Daca n unele tari exista unele limitari care tin de

specificul societatilor de persoane, cum ar fi limitarea numarului asociatilor (50 n Franta, Belgia si Anglia) sau cu privire la calitatea lor, n Belgia numai persoanele fizice avnd dreptul de a deveni parteneri, n celelalte tari nu exista practic nici o ngradire, nici numar maxim nici minim de parteneri, persoanele juridice participnd n mod curent la constituirea societatilor cu raspundere limitata. Aportul partilor la capitalul social poate fi n bani sau n natura, aportul n servicii fiind nsa interzis n unele legislatii (ex. Franta, Belgia). Evaluarea aporturilor n natura se face n conditii asemanatoare celor din cazul societatii pe actiuni, asociatii fiind solidar responsabili o anumita perioada de timp (5 ani n Franta). Adunarea Generala functioneaza potrivit regulilor si procedurii mentionate la societatile pe actiuni, cu precizarea ca n unele legislatii rolul sau n viata societatii este substantial micsorat. n majoritatea legislatiilor (Germania, Franta, Belgia) se prevede ca hotarrile pot fi luate si prin comunicari scrise sau prin consultatii reciproce ntre asociati, fara a necesita prezenta lor efectiva. n Elvetia se ajunge chiar la solutia ca institutia Adunarii Generale este facultativa. Gestiunea este ncredintata unuia sau mai multor geranti care reprezinta societatea fata de terti. Gerantii sunt ntotdeauna persoane fizice si pot fie sa aiba fie sa nu aiba calitatea de asociati. In Germania, daca societatea are mai mult de 500 de salariati, este necesara constituirea unui consiliu de supraveghere, cu regimul juridic cunoscut de la societatile pe actiuni.

E. Clasificari posibile ale societatilor comerciale


A. Dupa numarul asociatilor, societatile comerciale pot fi: a. pluripersonale anume societatile comerciale care au mai multi asociati, situatie n care se afla majoritatea societatilor comerciale;

b. unipersonale anume societatile comerciale cu unic asociat, care reprezinta exceptia, a caror functionare a fost acceptata initial n Germania si n Olanda, purtnd denumirea de Einmanngessellschaft. Singurul caz de societate comerciala unipersonala permis de Legea nr. 31/1990 este societatea cu raspundere limitata cu asociat unic. In conformitate cu art. 13 si 14 din Legea nr. 31/1990, societatea cu asociat unic are unele caracteristici proprii, cum ar fi: - avnd un singur asociat, n mod imperativ se ncheie un singur document actul constitutiv, deci este exclusa semnarea unui contract de societate; - neavnd mai multi asociati, nu exista o Adunare generala si asociatul unic are drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru Adunarea generala; - daca asociatul unic este si administrator, acestuia i revin si obligatiile prevazute de lege pentru aceasta calitate; - expertiza de evaluare a aporturilor n natura la capitalul social este obligatorie; - dizolvarea societatii nu este urmata obligatoriu de lichidare; - legea impune, pentru evitarea unor conflicte de interese, doua restrictii la SRL-urile cu asociat unic: - o persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic dect ntr-o singura societate cu raspundere limitata; - o societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana. B. Dupa natura societatii, societatile comerciale pot fi : a. Societati de persoane In categoria societatilor de persoane intra societatile n nume colectiv si societatile n comandita simpla. Caracteristicile societatilor de persoane sunt: - au un numar restrns de asociati, avnd un caracter intuitu personae si este mai pronuntata natura contractuala a societatii; - cauzele care atrag dizolvarea societatilor de persoane sunt diferite de cele careatrag dizolvarea societatilor de capital. Astfel, moartea unuia dintre asociati poate duce la dizolvarea societatii de persoane, dar nu si la dizolvarea unei societati de capital. b. Societati de capital In categoria societatilor de capital intra societatile pe actiuni si societatile n comandita pe actiuni.

c. Societati cu natura mixta de capital si persoane Societatea cu raspundere limitata este considerata o forma mixta ntre societatile de persoane si cele de capital, deoarece mprumuta caracteristici ale ambelor categorii. C. Dupa raspunderea asociatilor, societatile comerciale se mpart n: a. societati n care asociatii raspund nelimitat pentru obligatiile sociale. In aceasta categorie se nscrie societatea n nume colectiv; b. societati n care toti asociatii raspund limitat pentru obligatiile sociale, anume n limita aportului lor la capitalul social. Sunt astfel de societati societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata. c. societati intermediare, n care o parte din asociati au o raspundere nelimitata iar cealalta parte din asociati au raspundere limitata. Aceasta este situatia societatilor n comandita (simpla sau pe actiuni), n care asociatii comanditati raspund nelimitat iar asociatii comanditari raspund numai n limita capitalului subscris.

D. Dupa structura capitalului social si modul de mpartire al acestuia societatile comerciale pot fi :
a. Societati la care capitalul social se divide n actiuni. Capitalul social este mpartit n actiuni la societatile pe actiuni si n comandita pe actiuni. b. Societati la care capitalul social se divide n parti sociale. Capitalul social este mpartit n parti sociale la societatea n nume colectiv, societatea n comandita simpla si societatea cu raspundere limitata

E. Dupa existenta sau inexistenta posibilitatii de emitere de titluri comerciale de valoare, societatile comerciale se mpart n :
a. Societati comerciale emitente de titluri comerciale de valoare Sunt titluri comerciale de valoare, anume nscrisuri cu valoare comerciala, actiunile si obligatiunile. Numai societatile comerciale pe actiuni si n comandita pe actiuni pot emite astfel de titluri. b. Societati comerciale care nu emit titluri comerciale de valoare. Societatea n nume colectiv, societatea n comandita simpla si societatea cu raspundere limitata nu au dreptul sa emita titluri comerciale de valoare. Desi societatea cu raspundere limitata poate emite certificate de parti sociale, acesta nu este un titlu comercial de

valoare, ci numai un nscris cu valoare probatorie care atesta calitatea de asociat la respectiva societate cu raspundere limitata a persoanei indicate n certificat.

BIBLIOGRAFIE:

Codul Comercial Legea Nr.31 / 1990 pricind Societatile comerciale, republicata cu modificrile ulterioare

Crpenaru, S., Drept comercial roman, Editura Atles SRL, Bucuresti, 1992 Cpn, O., Instituii ale noului drept comercial, societile comerciale, Editura Lumina

Lex, Bucuresti, 1991 Georgescu, I., L., Drept comercial romn, Editura Socec, Bucuresti, 1948 Cameron, George D.; Scaletta, Phillip J. Business Law: Legal Environment,

Transactions, and Regulation. Boston: Homewood, 1989, 1388 p., cota 113659, Depozit