Dragostea lui Mihai Eminescu (15 ianuarie 185O - 15 iunie pentru folclorul national a fost profundA si constants, poetul

lindu-si radacinile spirituale adanc infipte in sufletul neamului anesc, dupe cum mArturisea el insusi intr-o insemnare f'AcutA pe inea unui manuscris: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, soarbe soarele un nour de aur din marea de amar. Eminescu a fascinat de creatiile populare, culegand doine, legende si basme I-au inspirat 5i i-au influentat intreaga creatie. Basmele culese au prelucrate si versificate, uneori modificate atat in continut, cat si semnificatii, 'adaptandu-le universului sau poetic. Din cartea oristului german Richard Kunisch, cuprinzand 4i basme populare anesti, culese de acesta din Muntenia, Eminescu a fost impresionat Fata in gradina de aur si de Fecioara flhra corp, pe care le-a ificat 4i le-a innobilat cu idei filozofice in dour poeme de referinta: uceaMrul si Miron *i frumoasa Mrd corp. Geneza poemului Luceafi;rul Izvoare folclorice: Poemul Luceatarul are ca sursA principals de inspiratie mul popular romanesc Fata in grAdina de aur, cules de rmanul Richard Kunisch intr-o peregrinare a sa prin Oltenia. mescu is cunostinla de acest basm din cartea de calatorie a cloristului german, inch din timpul studentiei sale la Berlin, it ifica intre anii 1870-1872, pAstrandu-I in manuscris. Mai tarziu. ul creeazA cinci variante succesive ale basmului, intre 188O si 883, mai intdi versificandu-1 4i schimbandu-i finalul, apo bogatindu-1 cu idei filozofice reflectand conditia geniului in lume superficiala si meschind, recompunand creatia popular inU'-un 1 filozofic de unica valoare ideatica si artistic. Subiectul basmului. Indragostit de o pdmanteanii, lull impArat, Zmeul merge la Creator A fie dezlegat de nemurin 11 capete statut de om pentru a-si putea implini iubirea. in acesl i-1-111 fats se indragostqte de un pAmantean, Florin. Intorcandu-sc, /m vede impreuna si, ca sa se rdzbune, pravAleste o stanch Ix,Ir necredincioas2i, lasandu-i iubitul sa traiascA mai departe, clnnull neconsolat. De durere, Florin moare 5i el langa stanca sub c,uc i iubita lui. In prima variants versificata, Eminescu modifica r3ihun Zmeului, acesta capi{tand detasarea superioars specifics grnlN transformand-o intr-un blestem: Fiti fericiti - cu glasu-i stins .+ ..I Atat de fericiti, cat vista toata/ Un chin s-aveti: de-a nu muri dc, s,I Mitul Zburatorului este valorificat in primul t,ilduu poemului Luceafarul, prin visul erotic al fetei de imparat caw, .+luu4A la varsta dragostei, iii imagineaza intruparea tanarului in +lawtMi# angelica ,i in ipostaza demonica, pentru a putea dialogs cu acesi.i.i,,l,4 legile pamantene. Izvoare filozofice: Atras de conceptia filozofica a lui Arthur SchopcnhM (1788-1860), Mihai Eminescu preia din lucrarea intitulata I,unu,p voints si reprezentare viziunea antiteticA dintre omul obianu omul de geniu, fiecare dintre cei doi hind particularizat prin u1x definitorii: - omul obisnuit, muritorul de rand se caracterizeaz;i lulu mediocritate, atitudine subiectiva in perceperea realitatii, neputiI1i.1 'IO a-si depssi sfera limitata de actiune, dorinta oarbA de a trsi si a fi 1, 1 1, I in sensul pragmatic, imediat al indeplinirii scopurilor omenr.yll excesul de socializare; - geniul se particularizeazA prin inteligents profunda 11 meditativa, sete de cunoa5tere cu aspiratie spre absolut, atiiu+llnm obiectivs asupra realitatii, puterea de sacrificiu de sine Iw,ouu implinirea idealurilor, solitudine si capacitatea de a-si depssi li+ni+i la conditiei umane prin cugetare asupra gravelor probleme si legi caru guverneaza universul. Motive mitologice preluate din sistemul de gandirc al filozofilor greci, Platon si Aristotel, din Poemele Vedelor aparlinllnJ

Illo/utiei indiene si din mitologia crqtind, mai ales notiunea de piicat wlginur si viziunea cosmogoniei crqtine si a apocalipsei sunt joIlrliite in acest poem. Aparil;ia poemului si interpretAri A cincea variants versificata a basmului popular romanesc Unto in grddina de aur este definitive, constituind cea mai frumoasa Wlliure si cea mai bogatfi in simboluri reflectate de Eminescu in p4wnwl Luceatarul: In cadrul de basm se inaltA expresia cea mai 1knRvarsita a lirismului erotic 4i filozofic al lui Eminescu. [...] Dac;i nu+urtca ar voi ca in noianul vremurilor viitoare intreaga opera poetica kit FAminescu sa se piarda, [...] si numai Luceafarul si{ se pastreze, N+nncpotii nostri ar putea culege din ea imagines esentiala a poetului, iipunca Tudor Vianu. Lectors poemului Luceafarul s-a f'dcut la Junimea, inainte {o uparitia lui in Almanahul Societatii Academice Social-Literare Romania Juni{ din Viena, in aprilie 1883. In luna august a aceluiasi fln, Imemul a fost reprodus in revista Convorbiri literare si in revista Ihunilia, iar la sfar*itul anului a aparut in prima si singura editie tlntumii de Poezii eminesciene, ingrijita de Titu Maiorescu. Luceafarul este un poem filozofic, in care terra romantics a conditiei omului de geniu capata stralucire desavarsita. I minescu insu4i consemna pe marginea unui manuscris sursa de Intihiratie a Luceafiirului si definirea geniului in lume: In descrierea unui voiaj in t rile romane, germanul Kunisch povesteste legends Ml,uceal'dnalui. Aceasta este povestea [...], iar intelesul alegoric ce him dat este cs, dacs geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui Mrnps de noaptea uitsrii, pe de alts parte, aici, pe psmant nici e rnhabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Problems geniului este ilustrata de poet prin prisms filozotiei lui Schopenhauer, potrivit csreia cunoasterea lumii este accesibils numai omului superior, singurul capabil ss iasa din sfera mubiectivitstii, sa se deps*eascs pe sine, insltandu-se in sfera ubiectivului. Spre deosebire de el, omul obisnuit nu se poate ridica deasupra concretetei vietii, nu-si poate depssi conditia subiectivs. O alts interpretare a poemului Luceafsrul apartine lui Tudor Vianu, in studiul intitulat Atitudinea ,ci formele eului in Brits lui Eminescu. Lirica msstilor se manifesta in poezia in care 1)(,( wl iii exprima ideile, sentimentele, conceptiile sub o masts strains exemplifica acest nou concept in poemul Luceafarul. El considrrq toate personajele sunt masti lirice ale poetului, adica eul liric imaginat pe sine in mai multe ipostaze: aceea de geniu - intruchip.ii .dk Luceafar si Hyperion -, de bsrbat indrsgostit - simbolizat de C1lAlltd -, de forts universals - in ipostaza impersonala a Demiurgului. In studiul Vocile lirice ale uLuceajrrului , cntu ul )Yicolae Manolescu sustine si argumenteaza conceptia ca oriCtttY persona] din poem este o voce a poetului, care dezvaluie, fiec;u, ail pane, cate ceva despre el. Astfel, Hyperion intrupeaza genius insctut 4O absolut; Catalina sugereaza latura muritoare a poetului care aspic eternitate si care ziua urmeaza chemarea lui Cstalin, iar noaptctt, aceea a Luceafarului; Demiurgul simbolizeaza tot pe poet, in pus lui cea mai inalta, hind votes cea mai impersonala si universalM, care si-o tie poetul; Catalin este intruchiparea daturii virile si sum a poetului: de-ar fi primit dezlegare, Hyperion ar fi devenit ('slq insotindu-se cu Catalina. Nicolae Manolescu lanseazs astfel idrra in acest poem, Eminescu nu a ilustrat numai conditia poetulti, .1 conditia omului in general, care are o latura muritoare ; i iltA nemuritoare, o components terestra si una diving, concluzion;ind A aceasts creatie artistica este poemul dual itstii esentiale a omulu i -.u unui destin si unei naturi care-i sunt date Si tinzand sa le depa ru sclav si stspan in acelasi timp. Structura compozitionals

Poemul Luceafsrul are 392 de versuri, structurate in 98 4 catrene, hind dominat de existents a doud plaruri: smid universal-cosmic si altul uman-terestru, care converg until , uw celalalt si se interfereaza uneori in cele patru tablouri, gandus entitati distincte. Pe parcursul intregului poem sunt evidrnj ipostazele omului de geniu in capon cu ipostazele ideii de fcm// Compozdtia poemului este simetricd, in cele patru t;ibhtllil manifestandu-se armonios planul terestru si cel cosmic, ii-41M= tablourile int&i jd patru imbinn planul universal-cosmic 11 jW umanterestru, tabloid al doilea este dominat de planul unnMl terestru, iar al treilea de cel universalcosmic. In tees cc priveste ipostazele (msstile) geniului, in taliluul intai omul superior este simbolizat de Luceafsr, ca astru apaidmntidl plunului cosmic, in al doilea este numai aspiratie spirituals pentru 1'1ttSlina, in al treilea este intruchipat de Hyperion, iar in ultimul este until superior simbolizat de Hyperion si Luceafsr, ca simbol al lumii lupcrioare, detasat de pragmatismul si efemeritatea oamenilor pbisnuiti, muritori. Ipostazele feminine Bunt ilustrate de unicitatea fetei de Imp3rat, in tabloid intai, de Cstalina, femeia psmsnteans, care are Iilrntitate si nume, in cel de al doilea, in tabloid al treilea ideea de /'emcie este simbolizats de aspiratia geniului cstre iubirea ideals, iar /It ultimul ea devine o muritoare oarecare, o anonims, un chip de 111. Tabloid intai este o poveste fantastics de dragoste, droarece se manifesta intre dour fiinte apartinand unor lumi dIferite, cea terestru si cea cosmica 5i tocmai de aceea este si o iubire iJmduosibils. A*adar, planul universal-cosmic se intrepatrunde Mnnunios cu cel uman-terestru, genius este astrul in ipostaza I.uccafsrului, fats de impsrat este units, iar in capon cu luceafsrul, odnuape o egala. Incipitul este o formula initials de basm, atestand astfel filonul Icloric al poemului: A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude marl impsratqti O Area frumoass fats. Epitetul care definqte frumusetea neasemuita a fetei, cc tvcnea din rude marl imparstqti, este un superlativ popular, pica frumoasa, fiind cunoscut faptul cs Eminescu sues o grija dcw,rhits in alegerea cuvintelor cu mare forts de expresie, de aceea, On.) sa se hotsrascs asupra acestuia, el a incercat mai multe metafore: iocel, vlsstsrel, grangure, passre, giuvaer, csnaras, dalie ... de fats. Strofa utmatoare ilustreaza unicitatea fetei de impsrat, prin lannparatii sugestive pentru a accentua trsssturile care o fag cu totul 1Nniic in lume, aproape incluzand-o in spiritualitatea superioars a Opniului: si era una la psrinti si mandra-n toate cele, Cum e Fecioara intro sfinti si lung intro stele. Legatura intre cele doue planuri se realizeaze prin intermediul ferestrei, singurul spatiu de comunicare intre cele doue lumi, terestra ji cosmicd, metaford intalnite atat in poemul filozofic Scrisoarea I, cat si in alte crealii eminesciene: Din umbra falnicelor bold Ea pasul si-1 indreapte Lange fereastre, unde-n colt Luceafarul asteapte. Privindu-1 fascinate in fiecare noapte - II vede azi, it vede mani -, tanera se indregostqte de astru, sentimentul hind reciproc: El iar, privind de septemani,/ Ii cede drage fate. Intalnirea celor doi indregostili are loc in oglindi;, ca spatiu de reflexie si prin intermediul visului: Ea it privea cu un surds, El tremura-n oglinde, Ceci o urma adanc in vis De suflet se se prinde.

Chemarea Luceafarului de cetre fate este patetica, incercate de dorinte si de fore magica, strofa find construite ca o formula cu puteri supranaturale: Cobori in jos, luceafer bland, Alunecand pe-o raze, Petrunde-n case si in gand si viata-mi lumineaza! Luceaferul se intrupeazA mai intai sub infatisarea angelicii a unui taner voievod, ca flu al cerului si al marii -Iar cerul este fatal meu/ si mume-mea e marea. O cheama pe fate in lumea lui, oferindu-i statutul de stepana a intinderilor de ape: 0, vin'! odorul meu nespus, si lumea to o lass! Eu sunt luceafarul de sus, Jar to se-mi fii mireasa. Fate insA it refuzA, simtindu-1 strain la vorbe si la port, ca fecand parte dintr-o lume necunoscute ei si de care se teme: Ochiul teu ma-ngheale. Antilezele prezente aici demonstreazA ideea ca cei doi indregostiti apartin unor lumi diametral opuse, simbolizand via(a vesnica si iminen(a morfii: Caci eu sunt vie, to esti mort. TotodatA este si o prima sugerare a ideii de neputinfa a fetei pentru a accede spre cunoastere: Dara pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodata;. Ca in basmele populare, dupe trei Ale si trei nopti, fats iii aminteste de Luceafer in somn si ii adreseaze din nou aceeasi chemare incercate de dorinte. Luceaf-arul se intrupeaza de aceastA data sub infatisare demonica, un mandru chip, nascut din snare si din noapte si vine in odaia fetei cu un efort mai math decat prima oare: - Din sfera mea venii cu greu Ca sa to-ascult *-acuma, si soarele e fatal meu, lar noaptea-mi este muma. Din nou o cheamA pe fate in lumea lui, oferindu-i de data aceasta cosmosul, pe cerurile caruia ea va fi cea mai stralucitoare stea. Fate it refuzA din nou, deli frumusetea lui o impresioneaza puternic: - 0, esti frumos, cum numa-n vis Un demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata! Metamorfozele LuceafArului in cele doue intrupari, de finger si demon, ilustreaza mitul Zburatorului, preluat de Eminescu din mitologia populara autohtona. Ideea apartenentei geniului la nemurire ca si statutul de muritoare al fetei sunt exprimate sugestiv, cu claritate in strofa urmAtoare: - Dar cum ai urea sA ma cobor? Au nu-ntelegi to oare, Cum ca eu sunt nemuritor, si to qti muritoare? Fate insa nu poate accede in lumea lui si nici nu-I poate intelege -Deli vorbesti pe inteles/ Eu nu to pot pricepe-, de aceea ii cere sa devinA el muritor, sa coboare el in lumea ei: Dar dace vrei cu crezamant Se te-ndrAgesc pe tine, _ Tu to coboarA pe pamant, Fii muritor ca mine.

Puterea de sacrificiu a omului de geniu in numele implinirii idealului absolut este proprie numai geniului, find exprimate prin intensitatea sentimentului de iubire, care duce la renuntarea la nemurire: - Tu-mi ceri chiar nemurirea mea In schimb pe-o siirutare, Dar voi sii stii asemenea Cat to iubesc de tare; Da, ma voi naste din pAcat Primind o alti{ lege; Cu vecinicia sunt legal, Ci voi si{ md dezlege. Superlativul popular absolut folosit in versa) Cat to iubesc do tare sugereaza transpunerea fetei in conditia obiectului unic . s pasiunii erotice simtite de Luceafa-r si dorinta acestuia de cunoaster( lumii pi{mantene. El accepta ideea pacatului originar din mitolo!'' .s crestind si, implicit, dezlegarea de legile vesniciei. Lucealarul pleaca spre Demiurg pentru a-i cere acesiun dezlegarea de nemurire, S-a rapt din local lui de sus/ Pierind nmii matte zits. Tabloul al doilea este o idilA pastorald intre doua Ilinlr apartinand aceleiasi lumi. Cadrul naturii este dominat de spunul amen-terestru, celalalt plan, universal-cosmic, fund putin reprezcni,1i Fate se individualizeazA prin name, Catalina, si prin infiEtisarc, i.o Luceatgrul este doar aspiratie spirituals, ideal. Tablout incepe prin prezentarea lui Catalin, viclean cod case, caruia eul uric ii face un scurf portret, in care tonal ironic evident: indraznet cu ochii, cu obrajei ca doi bujori si c. ., urmarqte panditor pe Catalina. Numele celor doi, Catalin si Oi,iluiy nu este intamplator acelasi, deoarece ei sunt exponentii individual) MI aceleiasi spete omenqti. Intalnirea celor doi pamanteni seam,)noi , u dragostea dintre un flacau si o fats de la tare, o idile pastorale ilu i, it , si prin limbaj si prin gesturi: - Dar ce vrei, mari, Catalin/ 1a dui p vezi de treaba. Prezenta Luceafarului este in acest tablou doer suger,u., aspiratie spirituals, ca dorinta erotica ideate: 0, de luceatarul clue M-a prins un dor de moarte. Jocul dragostei ca ritual ce se manifests in toate liut+4Q, erotice eminesciene este ilustrat de gesturile tandre, mangaicloA pentru invatarea iubirii: -Dace nu stii, ti-as arata/ Din bole m 1 amoral/ [..,] si ochii taii nemiscatori/ Sub ochii mei ram5ir I Cand fate mea se pleaca-n jos,/ In sus ramai cu fate. i sarutandu-te ma-nclin,/ Tu iarasi ma saruta. Ideea eompatibilita(ii celor doua lumi este ilu;u sugestiv, intr-un limbaj popular, cat se poets de obisnuit: ti i s, , , , - i, de nimic/ Te-ai potrivi cu constientizats de mine . Superioritatea Luceafdrului este Ciitii]ina, prin exprimarea propriei neputinte de a pAtrunde in lumea ideilor inalte: In veci it voi iubi i-n rAmanea departe.... veci/ Tabloid al treilea s Va dominat de planul universal-cosmist si drama) cunoasterii, este - pe deasupra mergstorul) s genial este Hyperion (h iubirii ideate. , iar fats este motive#ia ciilfitoriei, simbor eon lul Acest fragment uric incepe cu un Cste fascinanta, postal facand scams referitrilla ideea , filozo ,Clare Ulirnpului siniversului: a s a iului universal, p s trimitand totodata i la s a

Ciilatoria lui Hyperion s Geneza rimbolizeaza un drum spre Demiurg in spatial intergalactic pr care Eminescu o facelasupraVconditieitomauluri de geniu in report watia meditatiei Cu oamenii obisnuiti, dar si cu idealul spre care aspire acesta. Sets s'uiuastere a OM ului de genju dezlegat de nemurire _o I Ivlsrrion sa mearga la Demiurg sets care-1 a de y ` I'ul in si focal din privire, si pentru toate da-mi in schimb O ore de iubire.., Demiurgut ii refuza lui Hyperion dorinta sA mul muritor nu-si poets determine propriul destin si se b 1 pe noroc, in antiteZe cu omul de Geniu sssI , si si prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, si nu cunoastem moans. Ideea dualitstii existential. ciclice, aceea ca existents umana rslc;ituita din viats O moans ssssus'gului in a-1 convin e , este anal dintre argumentele Otil muritor: g pe Hyperion sa rename la ideea de a muri si mor spre a se naste. Demiurgul respinge cu fermitate dorinta lui Hyperion, moartea nu se poate..., exprimandu-si profundul dispret pentru aceasta lume superficiala, meschina, care nu merits sacrificiul omului de genius si pentru cine vrei sa mori? Intoarce-te, te-ndreapta Spre-acel pamant ratacitor si vezi ce to asteapta. Tabloul al IV-lea imbina, ca si primul, planul universalcosmic cu cel uman-terestru, dand poemului o simetrie perfecta. Luceafarul redevine astru, iar fates isi pierde unicitatea, numele, frumusetea, infatisarea, hind doar o muritoare oarecare, o anonima, un chip de lot: Intorcandu-se in locul lui menit pe cer, Hyperion privqte pe pamant si-i vede pe cei doi tineri %'ndragostiti intr-un dezlentuit joc al dragostei: - 0, lass-mi capul meu pe Ban, lubito, sa se coke Sub rata ochiului Benin si negrait de dulcet Chemarea fetei adresatA Luceafarului exprima vechile dorinte, formula modificata in acest ultim tablou nu mai este magica si accentueaza ideea ca omul obisnuit este supus sortii, intamplarii, norocului, hind incapabil a se inalta la iubirea absolutes, ideal care nu-i este accesibil: - Cobori in jos, luceafar bland, Alunecand pe-o razes, Patrunde-n codru si in gand, Norocu-mi lumineaza!

Eliberat de patima iubirii, Luceafarul se detaseaza de lumea stramte, meschina, superficiala si nu mai cede ca-n trecutl In mari din tot inaltul, exprimandu-si profundul dispret fates de incapacitates acestei lumi de a-si depesi limitele, de a se ridica spre o viziune a ideilor superioare: -Ce-ti pass tie, chip de lit/ Dac-oi fi eu sau altul?. Finalul poemului este o sentinte in sens justifier, in care antiteza dintre pronumele personal de persoana I singular, eu 4i a II-a plural, vostru semnifica esenta conflictului dintre etern si efemer, subliniind menirea creatoare a geniului eliberat de patima iubirii, de amagitoarele chemeri ale fericirii pi{mantqti, care este trecetoare si lipsite de profunzimea sentimentului: Treind in cercul vostru stramt Norocul ve petrece, - Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece. Atitudinea detasata a Luceafarului din finalul poemului nu exprima o resemnare, ci este o atitudine specifice geniului, rece, rationale, distantA, care nu mai permite un dialog intre cei doi, deoarece ei apartin unor lumi incompatibile, ce nu pot comunica , avand concepte diferite despre iubire, ilustrand valoarea supreme a idealului spre care poate aspires doar omul superior. Limbajul artistic poate C definit prin cateva particulariteti: limpezimea clasice este data de absenta podoabelor stilistice, epitetele alese de poet dovedind preocuparea acestuia pentru claritatea descrierii si folosirea celor mai potrivite cuvinte pentru conturarea ideilor: - epitetul popular o prea frumoasa fates a fost ales dupes un lung fir de incercari: un ghiocel de fates, un vlastarel de fats, o dalie de fate, un grangure de fates, o pasare de fates, un canarasde fates , un giuvaer de fates etc; - folosirea putinelor adjective (89 in tot poemul) este particularizata prin frecventa acelorasi cateva: mdndru, frumos, mare, bland, duke, viu sau prin formarea unora noi, cu prefixul ne: nemarginit, nemuritor, nespus, negrait, nemiscator etc. exprimarea gnomice, aforistice este data de folosirea in poem a unor maxime, sentinte, precepte morale: Dar pure oamenii cu toti/ S-ar naste iarasi oameni; Caci toti se nasc spre a muri/ si mor spre a se naste; puritatea limbajului este semnificativa prin multitudinea cuvintelor de origine latine (din 1908 cuvinte ale poemului, 1688 Bunt de origine latina) si prin folosirea restriinse de neologisme: demon, himeric, haos, ideal, sfera; cuvintele Si expresiile populare dau un farmec aparte limbajului artistic eminescian, prin firescul exprimerii: De dorul lui si mimes! si sufletu-i se imple, In orisicare sera, Ei, Catelin, acuI acu/ Ca sa-ti incerci norocul, Ea, imbi{tata de amor etc.