MOROMETII DE MARIN PREDA - COMENTARIU - REFERAT

Romanul MOROMETII volumul I a fost publicat in anul 1955 si este o adevarata capodopera a genului opera care l-a consacrat pe Marin Preda. Valoarea de excepie a "Moromeilor" const n densitatea epic, in profunzimea psihologic i n problematica inedit a satului romnesc ante i postbelic, surprins la rspntia dintre dou ornduiri sociale. Cand in 1967, dupa o lunga gestatie, apare volumul al II-lea, critica nu mai arata acelasi entuziasm. Se aud glasuri care cearta pe autor pentru ideea de a continua o carte intrata deja in constiinta publicului. Indignarea nu este prin nimic justificata, "Morometii" II este in unele aspecte mai dens, mai profund decat primul, insa puterea prejudecatii e mare. La acset punct si spiritele criticecare s-au obisnuit cu un stil si o tipologie accepta cu greu aceeasi tipologie vazuta dintr-un unghi diferit si tratata cu alta metoda epica. Cele 2 parti formeaza totusi o unitate, ele se sustin si se lumineaza reciproc, impunand o tipologie necunoscuta pana la Marin Preda in proza romaneasca. Intaiul volum este in intregime concentrat asupra unui singur personaj, intrega desfasurare epica este subordonata lui Ilie Moromete. Cartea este scrisa intr-un stil pe alocuri ironic, personajele au timp sa gandesasca si sa se exprime, gesturile lor sunt libere, existenta in orice caz nu-i terorizeaza. Spatiul este intins, viata nu-i tukburata de intamplari care sa precipite un ritm vechi, calm, de existenta. Ritmul epic se schimba in volumul al II-lea. Existenta sociala este aici mai concentrata, oamenii apar invadati de intamplari, satul asezat pe tipare arhaice, intra intr-un proces rapid de destramare. Proza care nareaza toate acestea este cu necesitate mai crispata, pagina mai densa, sub puterea faptelor dinafara personajele apar micsorate, gesturile lor nu mai au spontaneitatea din prima faza. Moromete, care ramane si aici un simbol, se retrage de pe "podisca" in locuri mai obscure, sfera lui de observatie se micsoreaza, bucuria interiara incepe sa fie conditionata de elemente pe care nu le mai poate stapani. Stilul epic se adapteaza acestor schimbari de perspectiva Structura romanului morometii "Moromeii". VOLUMUL I Aciunea romanului se desfasoara cu trei ani nainte de nceperea celui de-al doilea rzboi mondial (1937) ntr-un sat din "cmpia Dunrii", Silitea-Gumeti, ntr-o perioad n care "timpul .ivea cu oamenii nesfrit rbdare", iar viaa ranilor "se scurgea aici fr conflicte mari." Axa fundamental a romanului o constituie ideea timpului care, ngduitor cu oamenii la nceputul operei, revine simetric n final,

rsturnnd imaginea "vieii tihnite", cnd "timpul nu mai avea rbdare". Romanul se bazeaz pe relaia omului cu timpul, a umanitii cu istoria, la rspntia dintre epoci, cnd societatea se afl sub presiunea unor evenimente zguduitoare. Autorul contureaz imaginea dramatic a satului romnesc surprins n tragismul evenimentelor ce vor sparge tiparele existenei sale strvechi, prin dispariia rnimii tradiionale, a clasei sociale fundamentale aflate n declin i supus destrmrii de ctre istorie'. Aciunea volumului I se petrece n timpul rbdtor cu oamenii, majoritatea ntmplrilor desfurndu-se de la nceput"! pn ctre sfritul verii, interval ce ar putea fi structurat n trei mari episoade epice: un sfert din volumul I cuprinde fapte din viaa familiei Moromete i a satului, ce se petrec de smbt sear pn duminic noaptea, adic de la ntoarcerea Moromeilor de la cmp pn la fuga Polinei Blosu cu Biric; *al doilea episod epic este ilustrat de unul din cele mai importante momente din viaa satului: seceriul; *ultimul episod prezint conflictul dintre Mic Moromete i fiii si, Nil, Paraschiv i Achim, care fugiser la ora cu caii i cu oile, lsnd familia far mijloacele zilnice de trai. Planurile de aciune sunt paralele, destinele familiilor rneti nu se intersecteaz i nu se determin reciproc, cum se ntmpl n romanul "Ion" al lui Rebreanu. Exist aici un plan al familiei Moromete, care este centrul ntregii naraiuni i un plan al celorlalte destine i familii din sat, care evolueaz paralel. Romanul ncepe cu ntoarcerea de la cmp a lui Ilie Moromete, mpreun cu cei trei fii, autorul avnd i el nesfrit rbdare, struind asupra fiecrui amnunt, replic sau gest, construind o scen monumental aceea a cinei - cu o simplitate desvrit a micrii personajelor, ce se deruleaz dup o ordine prestabilit, dup un cod ancestral. Familia Moromoeilor este numeroas, alctuit din copii provenii i din alte cstorii, este o "familie hibrid", generatoare de conflicte n interiorul ei, '"prin ignorarea realitilor sufleteti individuale" (M.Ungheanu): Ilie Moromele, tatl, cu zece ani mai mare dect soia lui, Catrina, venise n aceast a doua cstorie cu trei biei, Paraschiv, Nil i Achim, crora li se adaugaser dou fete, Tita i Ilinca, i nc un biat, Niculae, mezinul de doisprezece ani. Morometii se afl la cin, strni "n tind", n jurul unei mese mici, joase i rotunde, "pe nite scunele ct palma", aezai "unul lng allul, dup fire i neam*. Coi trei frai vitregi stateau spre partea dinafar a tindei, "ca i cum ar fi fost gata n orice clipa sa se scoale de la mas i s plece". n partea dinspre vatr, aproape de oalele cu mncaree sttea "ntotdeauna" Catrina, avnd lng ea pe Niculae, pe Ilinca i pe Tita, "copii fcui cu Moromete". Autoritatea capului familiei esle sugerat nc de acum, deoarece "Moromete sttea parc deasupra tuturor",

veghindu-i familia , stpnind "cu privirea pe fiecare". Atmosfera este tensional, fiecare dintre membrii sai avnd nemulumiri ce mocnesc s izbucneasc n conflictele ce aveau s zguduie puternic familia, ducnd la destrmarea ei. Principalul conflict este ntre Catrina Moromete i cei trei fii vitregi, Paraschiv, Nil i Achim, apoi ntre Ilie Moromete i fiul su, Niculae, care ar fi vrut sa se duc la coal, sa nvee, dar tatl l trimitea cu oile la pscut pentru ca "alta treab n-avem noi acuma! Ne apucm .s studiem". Catrina Moromete mai fusese mritat nainte, dar brbatul i murise n timpul rzboiului, nu pe front, c era prea tnr s fie luat militar, ci acas, mbolnavindu-se de "ap la plmni". Din aceast cstorie mai avea ea o fat, pe care o lsase s-o creasc fotii socri, cu care ns Catrina "nu se avea bine". Catrina i crescuse de mici, cu greu, pe cei trei bieti ai lui Moromete, care insa ncepuser s-o urasc, iar aceste resentimente erau alimentate de sora mai mare a lui Moromete, Mria - zisa Cinica -nemulumita, la rndul ei, de aceast cstorie. Ea ar fi vrut s ngrijeasc de gospodria Morometilor i de copii, ca s poat avea pretenii asupra casei printeti i a locului din spatele casei. Pe Catrina o mai dumnesc i Tudor Blosu, tot pentru locul de cas i o rud mai ndeprtat a lui Moromete. poreclit Parizianul. Bieii cei mari sunt din ce in ce mai nverunai mpotriva Catrinei, dar i a surorilor vitrege, Tita i Minca, ntruct ele i fceau "oale" noi, erau "vesele i vioaie" i li se strngea zestre pentru mriti ntr-o lad ce sttea ncuiat i la care nimeni n-avea voie s umble. Alt conflict se nate ntre Ilie Moromete i nevasta lui, deoarece Catrina revendica, din ce n ce mai insistent, un pogon de pmnt pe care Moromete l vnduse din lotul ei, n limpul foametei de dup primul rzboi. Moromete i promisese n schimb c i face acte pe cas, ca ea s nu rmn "pe drumuri", la o adic, dar acesta nu numai c nu se inuse de cuvnt, dar acum chiar glumea cnd ea aducea vorba despre asta. Bieii se afl n conflict i cu tatl lor, deoarece acesta "nu face nimic, st toat ziua", iar pe ei i scoal cu noaptea n cap s plece la munc i nu-i slbete toata ziua cu ordine i porunci. II acuz pe Moromete c nu e n stare de nimic, pe cnd "alii, ca alde Blosu", tiu s ctige bni din vnzarea produselor i-1 silesc s plece i el la munte cu cerealele, dar nu iese nimic din aceast cltorie, spre satisfacia cinic a lui Moromete. Bieii cei mari plnuiesc s plece cu oile la Bucureti, ca s fac bani, calculele teoretice pe care le fac l conving chiar i pe Moromete c familia s-ar alege cu un ctig important. Datoriile la banc, plata "foncierei" i traiul zilnic al unei familii numeroase l sufoc pe Moromete, care trebuie s se descurce cumva, fr s vnd din pmnt. Se hotrte s vnd lui Tudor Blosu salcmul din curte, dei acesta "strjuia prin nlimea i coroana lui stufoas toat partea aceea a satului", ca simbol al triniciei i al stabilitii satului. Inima adevrat a satului era Poiana lui Iocan, locul unde se adun

gospodarii, cei care sunt "nici sraci, nici bogai", ntre care Moromete, Cocoil i Dumitru al lui Nae, citesc ziarul i comenteaz politica ironic i cu umor, dup legi anume, numai de ei tiute. n faa fierriei lui Iocan "se afla o poian mare", unde, n fiecare duminic, aveau loc "adunrile cele mai zgomotoase", dar "dac de la ele lipseau Moromete i Cocoila, nu erau prea reuite". Moromete era abonat la "Micarea", Iocan la "Curentul, iar Cocoil la "Dimineaa", dar dac ei veneau fr ziare, nsemna c erau suprai "i n-aveau chef s discute politic". Poiana era plin de oameni, "toi glgioi i parc nerbdtori", ntmpinndu-l "de departe cu exclamaii" entuziaste pe Moromete, care se mir, ca n fiecare duminic: "Ce e, m, ce v-ati adunat aicea?!" El citete apoi ziarul "cu glas schimbat i necunoscut, (...) cu grosimi i subirimi ciudate, cu opriri care scormoneau nelesuri nemrturisite (...) care trebuiau s zdrobeasc de convingere pe cei care ascultau", concluzionnd fr drept de apel: "trei chestiuni se desprinde de fapt din aceast situaie". Foncierea sau Plata drilor ctre stat constituie principalul motiv de ngrijorare pentru Moromete, dei avea acum "vreo ase pogoane de pmnt i-i fcuse o cas frumoas", ns nu avea suficieni bani pentru a plti taxele pentru pmnt i ratele mprumutului luat de la banc. Chemat s vin acas de la fierrie, Moromete vzu pe prispa casei doi oameni care-1 ateptau. Unul dintre ei era Jupuitu, mbrcat orenete, dar slab de parc "mnca numai miercurea i vinerea", agent de urmrire, care venise dup "foncierea pmntului", tax restant n valoare de 2863 de Iei. Moromete "joac" scena "foncierii" cu o gam inepuizabil de tertipuri. ncercnd s scape i de data aceasta. Gesturile,, vorbele rstite, agitaia lui fr rost construiesc un moment unic n literatur. Dei era singur acas, Moromete strig la toi ai casei ("Catrino, ia, fa, secerile astea", "Paraschive, (...) mi vezi ca furca aia st acolo lng gard de cinci sptmni!"), pentru a prea un om ocupat, care are de rezolvat probleme mult mai importante dect cele pentru care veniser cei doi, pe care-i ignor cu desvrire, apoi se ntoarse brusc "pe clcie i strig: - Nam!" Moromete i aduce pe cei doi n stare s-i ia din cas "oalele", s-i taie chitan pentru trei mii de lei, s se-mpinga i s se certe cu Catrina i cu Paraschiv, apoi, mpciuitor, i d o mie de lei, urmnd s-i mai plteasc ceva "peste o sptmn, dou". Dup ce i dusese la exasperare pe cei doi ageni, se laud lui Blosu: "l-am pclit cu dou sute de lei", bucurndu-se nespus c nu le dduse toi banii pe care-i luase pe salcm de la vecinul su, care-l privete buimac: "Glumea Moromete? i btea joc de el?". Desi cea mai importanta, istoria Morometilor nu acopera toata suprafata romanului. Alte istorii vin sa coloreze viata unui sat de campie in care oamenii, traind sub amenintarea unui timp capricios, continua imperturbabil sa se nasca, sa treaca prin intamplari vesele si triste, si in cele din urma sa moara, lasand locul altora. Lupta pentru existenta, si aici crancena ca peste tot, nu desfigureaza pe indivizi. Marin Preda inlatura

din viziunea lui imagine omului inlantuit de instincte, iar cand, pentru o clipa, instinctele ies la suprafata textului, prozatorul aduce imediat alte elemente care lumneaza fata sufletului taranesc. Pilduitoare in acest sens este povestea cuplului Birica-Polina, asemanatoare in latura ei sociala cu cea a cuplului Ion-Ana din romanul lui Rebreanu. Preda reia, astfel, tema tanarului taran care se foloseste de fata unui ominstarit pentru a pune mana pe avere, insa schimband sensul strategiei si umanizand timpurile. Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se incheie. E pe cale de a se resemna fata de refuzul socrului de a-i da zestre Polinei, insa, intervine, neasteptat, tanara lui femeie care dovedeste o energie extraordinara. Polina nu-i ca Ana o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. Devenind nevasta, in ea se trezesc energii nebanuite. Vazand modul hotarat in care conduce ostilitatile intre tata si sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte di familia Marei si a Victoriei Lipan, cealalta fata (barbateasca, intreprinzatoare) a tipologiei traditionale. Polina nu lupta insa decat pentru zetsrea ei, si dupa ce isi duce barbatul pe miriste pentru a smulge cu forta graul ce i se cuvine si a da tatalui nedrept o lectie, se retrage cu discretie in umbra barbatului. Demonstratia epica s-a facut, femeia de la sat, nu-i, in viziunea lui Preda, o simpla unealta in mainile barbatului, ambitios si posesiv, iar taranul tanar si sarac nu cauta cu obstinatie sa parvina calcand in picioare legea si sentimentul. Birica e sfios, asculta cu respect de parinti, iar pe Polina o iubeste cu o duiosie de liceean. Scena posesiunii pe pamantul reavan, sub lumina zilei, e simbolica. Nimic din violenta triviala a altor acuplari campenesti descrise de literatura. Barbatul, care peste putin timp, va pune mana in gatul socrului, este aici invadat de un mare sentiment, si gestul impreunarii simple, in linistea si complicitatea sesului, e de o religiozitate poetica. Nu este in intentia lui Marin Preda de a studia feminitatea rurala in raport cu psihologia varstei, insa, indirect, din desfasurarea naratiunii, se poate deduce o schita de tipologie in acest sens. Polina e, intai, fata tanara pe care prejudecatile sociale o impiedica sa se insoteasca cu barbatul care ii place, si atunc, risca totul dand curs liber sentimentului. Criza erotica are o anumita complexitate, femeia de la tara, nu-i in orice caz, numai o sursa de pamant si copii, cum s-a afirmat. Pasiunile izbucnesc fioros, si pentru a se implini, au nevoie uneori de suporul unei mari tenacitati. Marioara Fantana (Morometii II) asteapta cu rabdare ani intregi barbatul pe care l-a ales si recurge la stratageme pentru a-l castiga. Nevasta lui Botoghina reprezinta cazul femeii mature care isi apara copiii. Anghelina si Botoghina se luasera din dragoste si, cand barbatul hotaraste sa vanda o parte din pamant, pentru a-si ingriji sanatatea, femeia, pana atunci intelegatoare si blanda, devine crancena si calculata. . MOROMETII VOLUMUL II

Al doilea volum din romanul "Moromeii'" a aprut dupa 12 ani fa de primul, n anul 1967, relund personajele principale, adugndu-le altele noi, urmrindu-le evoluia destinului pn n deceniul al aselea. Drama lumii taranesti este tema celui de-al II-lea volum al "Morometilor", scris dupa ce prozatorul se familiarizase (in "Risipitorii") cu procedee epice noi. La inceput idee mare a cartii (disparitia unei civilizatii stravechi) nu se vede limpede. Stilul este eseistic si, obisnuiti cu personajele din primul volum, acceptam cu greu ipostaza lor (mediocra social) de acum. Cand pe scena cartii reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimba. El este si aici, personajul unei proze superioare. Indata ce, iesit dintr-o lunga, mediocra, amortire, isi recapata placerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proportiile fabuloase pe care le stim. Ea sta, insa, sub semnul unui hotarat tragism. In spatele replicilor formulate cu aceeasi dezinvoltura, se simte ca multumirea eroului nu mai e aceeasi, loturile in parte refacute, nu-i mai dau siguranta dinainte. Rolul lui de stapan absolut in familie ii fusese retras, feciorii plecati la Bucuresti nu se mai intorc, iar cand tatal, hotarat sa refaca unitatea pierduta a familiei, ii cheama cu o nefireasca duiosie, refuzul lor ia forme neasteptate. Moromete incearca atunci sa-si recastige fiul ce-i mai ramasese (Niculaie), si el nedreptatit. Constrans de fonciire, de cotele impovaratoare, Moromete ii solicita, acum, bani, speriat ca intro zi si acestia ii vor fi refuzati. Este evident ca autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita, si in iluzia personal ca mai poate face ceva, ca nai poate trai ocolit de evenimente, sta maretia tragica a acestui batran taran idealist. Marin Preda a reuit, totui, s dea celor dou volume o unitate de reconstituire a imaginii vieii ranului romn nainte i dup al doilea rzboi mondial. Aciunea primului volum se sfrete nainte cu trei ani de nceperea rzboiului, cnd "timpul nu mai avea rbdare" cu oamenii, iar Moromete se schimbase, aa cum autorul prevzuse n prezentarea personajului principal, c numai "nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva". Din Moromete cel cunoscut de ceilali, rmsese "doar capul lui de hum ars", nu mai era vzut stnd ceasuri ntregi pe stnoaga de la drum, nici "nu mai fu auzit rspunznd cu multe cuvinte la salut . Autorul ncepe volumul al doilea cu o ntrebare, la care n-are cine sa-i rspund: "n bine sau n ru se schimbase Moromete?". Dar toi ceilali rani i schimbaser atitudinea, "cei care l dumneau (...) se . potolir", Tudor Blosu deveni "chiar binevoitor fa de vecinul su", iar Ilinca amuise, "nu i se mai auzea deloc gura prin faa casei", iar cnd muri, Ilie Moromete nu se duse la nmormntarea ei, "dar asta nu mir pe nimeni . Moromete se apucase de nego, ctigase bani buni, "poli galbeni i umpleau buzunarele", dar pe Niculae nu-l mai las la coal. Avea acum un alt cuvnt, "beneficiu", pe care-l folosi i cnd i rspunse biatului: "i ce beneficiu o s am eu, ma, de pe urma ta, dac te las s te duci mai

departe la coal?". Marin Preda semnaleaz prin Niculae schimbrile ce se produsesem cu tatl su, "spuneai una i el asculta i ai fi zis c nelegea, ca s te pomeneti pe urma c rspunsurile pe care i le ddea veneau din alt parte". Moromete este ngndurat, bieii care fugiser la Bucureti cu oile i cu ani nu se aleseser cu nimic, pierduser tot i i gsiser serviciu la "ucebe", cuvnt pronunat amenintor de ctre tat, fiind un loc "unde ajungeau n cele din urm cei care cdeau jos". Moromeii primir o scrisoare de la bieii mai mari, care acum ddeau pentru prima oara detalii despre viaa lor n Capital i puseser i o lotogralie, din care, mama i fetele ncercau s ghiceasc "i ceea ce n scrisoare nu se spunea". Paraschiv lucra acum ca sudor la tramvaie, Nil era portar la un bloc, cunoscut ca "Bloc-Algiu", Achim era singurul care "reuise totui n comer" i avea un mic magazin de "Consum alimentar". Ilie Moromete plec la Bucureti s-i vad feciorii, cu intenia de a-i aduce napoi acas, deoarece acum pusese la loc pogoanele vndute i ar avea pmnt de muncit pentru fiecare dintre copii. Le vorbete cu acelai glas autoritar de altdat celor trei biei, adunai n odia lui Nil, insalubr i plin de obolani, s-l asulte cu atenie, pentru c o s le spun "o singura dat" i le propune s uite cu toii de greelile pe care fiecare dintre ei le-au fcut, rugndu-i s se ntoarc acas. Dup un moment de tcere semnificativ din partea celor trei flci, care nu observar cum pe chipul ncordat "ca de lemn" al tatlui "se rostogolir broboane de sudoare", llie Moromete le strig "cu un glas nalt": "Mi-am luat mna de pe voi. Mna mea asupra voastr nu mai exist". Era n anul n care ncepuse rzboiul i ncercarea nereuit a Iui Moromete de a-i aduce acas fiii izvorte din dragostea lui dureroas pentru copii, pentru casa lui risipit, pentru familia care nsemna tot rostul lui n via. Destrmarea familiei continu cu moartea lui Nil n rzboi, n btlia de la Cotul Donului, anunat de scrisoarea neagr: "Moromete rmase nemicat n pridvor, cu hrtia n mn, paralizat parc de micarea nevzut a aripilor morii care se opriser i deasupra casei lui", precum i cu sfritul tragic al lui Paraschiv, din cauza tuberculozei. Autoritatea lui llie Moromele scade att n familia sa, ct i n sat. Catrina l amenin c l prsete i c se va duce la "ailalt n vale", nemulumit c Moromete nu trecuse casa pe numele ei i nici nu-i dduse napoi pogonul de pmnt pe care i-1 datora. Cu prietenii vechi rupsese legtura, cu Cocoil "nu se mai mpcase nici pn azi", cu Dumitru lui Nae i cu locan nu mai vorbise de mult vreme, iar Niculae observ c oamenii nu-l mai ascult ca altdat: "l vezi cum i ia altul vorba din gur, far nici un respect i el las fruntea n jos i nu zice nimic".

Anii '50 aduc n viaa satului schimbri profunde, provocate de "evenimente pline de viclenie" i Silitea-Gumeti este acum "o groap fr fund din care nu ncetau s mai ias atia necunoscui". Personajele nou introduse de autor ntruchipeaz prostia, ambiia celor obscuri de a veni la putere i de a schimba lumea; venetici i oameni pripii n sat, prezentai cu ironie, ocup acum locurile importante: Bil -, reprezentantul A.R.L.U.S., moldoveanul Mantaroie ("nenorocitul la"), lipoveanul Adam Fntn, Zdroncan - secretarul sfatului i unul din cei 13 copii ai lui Traian Pisic, Plotoag - preedintele consiliului popular ("mai prost dect ceilali"), Isosic, Vasile al Moaei- cel care, o dat ajuns la putere, i pedepsete rudele, Ouabei. Acestea sunt noile personaliti ale satului, ntre care se d o lupt acerb pentru putere, pentru funcii, promovai din raiuni politice, ei nu sunt ranii autentici, ci o lume fals-rural, lipsit de codul spiritual al ranului adevrat, nsuit prin tradiie. Niculae Moromete ajunge activist de partid i crede acum ntr-o "nou religie a binelui i a rului", vorbete o limb "nou" despre "umanism", despre cutarea "eului" su, pe care Moromete o acult, dar n-o pricepe. Trimis cu sarcin de la "judeean" ca s supravegheze strngerea cotelor i predarea lor ctre stat, buna funcionare a primelor forme colective de munc, Niculae se orienteaz cu dificultate n estura, de intrigi pus la cale de oportunitii de profesie, ca Gae, care amenin cu o bta "ascuirea luptei de clas". Conflictele sunt numeroase i greu de aplanat: pe aria de la Cotigeoaia se isc o agitaie agresiv pentru ca s-a zis c "baza de recepie" nu primete gru cu "corpuri strine" (neghin), Nae Cismaru instiga oamenii s fug de pe arie, Bil l lovete cu "goga' pe Nae Marinescu, n timp ce acesta descrca din cru grul netreierat, ranul Gheorghe, speriat de ameninrile celor venii s strng cotele, se arunca n ru i se neac. Toate aceste ntmplri atrag dup sine destituirea activistului Niculae Moromete, care "se d la fund", j continu studiile i ajunge inginer horticultor. Se va nsura cu Mrioara Iui Adam Fntn, care este, i ea, asistent medical, nu mai este ranc. Ultimele capitole reprezint cele mai frumoase pagini din literatura romn care ilustreaz moartea unui ran, fr zbucium, fr dramatism, far patetism, o moarte lent, venit ca un firesc al vieii: "btrnul nu uier de vreo boal, dur i s-a scurs viaa...", zice doctorul. Moromete avea acum aproape de 80 de ani, chipul lui era aureolat de o lumin, dup spusele Ilinci. mpuinat la trup, "avea slbiciunea asta ca nu-i venea neam sa stea acas, (...) o lua cu ciomagul n mn pe lng garduri". Ultima oara a fost adus acas cu roaba, nu se mai putea ine pe picioare, "mergea el, de, aa, doi, trei pai, dar pe urm chiar dac l ineai se fcea greu ca un pietroi .i se lsa n jos". Czut la pat, el i exprim crezul su de via, spunndu-i doctorului, parc cu o profunda nelegere a propriei existene: "Domnule, eu totdeauna am dus o via

independent!". Ins ntr-o noapte, "a nceput s trag, rsufla ru de tot, i din ziua aia n-a mai cunoscut deloc pe nimeni... i alaltieri dimineaa, nainte s se lumineze, a murit...". n volumul al doilea. Marin Preda pierde din coerena narativ, epicul este dispersat, fragmentat i sinuos, el nu creeaz o lume nou, ci o comenteaz, o dezbate. Problema timpului, rbdtor sau nu cu oamenii, nu mai este esena epicului, ci acum este important ideea, discursul despre destrmarea satului tradiional, fa de care autorul, ca i Moromete, se simte strin. Judecat in ansamblu "Morometii" e un mare roman prin originalitate, intai, a tipologiei, si profunzimea creatiei. Tipologia este, ca la Slavici si Rebreanu, taraneasca, totusi, cata deosebire! Sufletul rural este acolo rudimentar, obsedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a incheiat, el poate sa auda si alte glasuri ce vin din interiorul lui. Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu, previzibil, miscat mai mult de instincte, si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala, apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. Sub influenta probabil si a romanului american (Steinbeck, Faulkner) Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici, complecsi ca stare morala, in masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale existentei MOROMETII- MARIN PREDA REFERAT COMENTARIU
Taguri: ,

MOROMETII REFERAT MARIN PREDA ( REFERAT ) - COMENTARIU