NDRUMATOR TEHNIC PENTRU STUDIUL PROPRIETATILOR PAMNTURILOR NECOEZIVE LICHEFIABILE

Indicativ P 125-84

1. DEFINITII
1.1. Prin lichefiere se ntelege scaderea brusca a rezistentei la forfecare a unui pamnt necoeziv saturat, care produce o transformare temporara a materialului respectiv ntr-o masa fluida. Este provocata de o prabusire a structurii datorita socului sau altui tip de solicitare si este nsotita de o crestere brusca, dar temporara, a presiunii apei din pori. 1.2. Se disting doua tipuri de fenomene diferite: 1.2.1. Lichefierea propriu-zisa este fenomenul prin care un pamnt necoeziv saturat afnat si pierde o mare parte din rezistenta la forfecare si poate curge ca un lichid, datorita unei solicitari monoton crescatoare sau ciclice. 1.2.2. Lichefierea ciclica este fenomenul de cedare progresiva a unui nisip saturat, afnat, cu ndesare medie sau ndesat, supus unei solicitari cu variatie ciclica n conditii de volum constant. Deformatia finala rezulta din cumularea deformatiilor produse n timpul fiecarui ciclu de ncarcare; n cazul nisipurilor afnate deformatia poate fi nelimitata, fenomenul devenind similar lichefierii propriu-zise. 1.3. Linia starii stationare (fig. 1) reprezinta locul geometric al punctelor corespunzatoare starilor n care pamntul poate curge pastrndu-si nemodificat indicele porilor, sub efort unitar principal minim ( '3) constant si sub efort de forfecare (t) constant. Punctelor de pe curba le corespund stari ale pamntului necoeziv pentru care variatia de volum este nula cnd se produce cedarea prin forfecare n conditii drenate. 1.3.1. Lichefierea propriu-zisa este rezultatul cedarii n conditii nedrenate a unui nisip saturat contractiv, reprezentat n diagrama de stare (fig. 1), printr-un punct situat deasupra liniei starii de stationare. De exemplu, pornindu-se din starea C se ajunge n starea A careia i corespunde o curgere n regim permanent, sub volum constant si '3 constant ( '3f). n timpul curgerii n conditii nedrenate, starea pamntului ramne cea corespunzatoare punctului A din diagrama de stare. 1.3.2. Starea de nisip miscator (borchis sau chisai) corespunde punctelor de pe ordonata (unde efortul unitar efectiv este zero) situate deasupra punctului Q. n aceasta stare nisipul are rezistenta zero si nu este nici contractiv nici dilatativ; granulele din care este format nu sunt permanent n contract. 1.3.3. Lichefierea ciclica este exemplificata n fig. 1 cu ajutorul punctului D. Pornind de la starea corespunzatoare acestui punct si aplicnd pamntului necoeziv saturat dilatativ o ncarcare cu crestere monotona (statica) n conditii nedrenate, punctul din diagrama de stare se poate deplasa putin spre stnga, dar apoi, pe masura cresterii ncarcarii, se va misca orizontal spre linia starii stationare. Aplicnd aceluiasi pamnt o ncarcare ciclica punctul se va deplasa spre stnga putnd ajunge n B periodic; deformatiile produse n momentele cnd efortul unitar efectiv devine zero se cumuleaza; se considera ca s-a produs lichefierea ciclica cnd deformatiile specifice au atins 10% ( 5%). [top]

2. FACTORII CARE CONDITIONEAZA LICHEFIEREA PROPRIU-ZISA

2.1. Sensibilitatea la lichefiere este mai mare la nisipurile fine uniforme dect la alte pamnturi necoezive. Pot fi lichefiate nsa si nisipurile medii si grosiere, neuniforme. n tabelul 1 se definesc domeniile n care curba granulometrica a pamntului necoeziv trebuie sa se afle n ntregime pentru ca materialul sa fie susceptibil la lichefiere (att propriu-zisa ct si ciclica). Tabelul 1 CRITERIUL GRANULOMETRIC DE APRECIERE A LICHEFIABILITATII Diametrul caracteristic sau fractiunea granulometrica Diametrul mijlociu, d50 (mm) Diametrul eficace, d10 (mm) Fractiunea argila, d < 0,005 mm (%) Fractiunea pietris, d = 220 mm (%) Pietris mare, d > 10 mm (%)

Pamnturi lichefiabile 0,0252 > 0,005 < 10 < 50 < 10

Pamnturi usor lichefiabile 0,075..0,5 > 0,025

0
< 10

2.2. Lichefiabilitatea propriu-zisa este posibila n cazul unui pamnt granulometric lichefiabil numai daca starile de ndesare si de eforturi situeaza punctul corespunzator din diagrama de stare deasupra liniei starii stationare (fig. 1). 2.3. Se defineste potentialul de lichefiere (PL) cu relatia:

(1) n care: '3c este efortul unitar principal minim efectiv initial, respectiv cel de consolidare; '3f efortul unitar principal minim efectiv n timpul curgerii n regim stationar, respectiv abscisa punctului de pe linia starii stationare corespunzatoare indicelui porilor initial; ( u)f cresterea de presiune a apei din pori. Pericolul de lichefiere devine efectiv numai cnd potentialul de lichefiere este mare, depasind valori de ordinul a 5-10.

Din diagrama de stare (fig. 1) se constata ca pentru un grad de ndesare (indice al porilor) dat pericolul de lichefiere creste odata cu cresterea eforturilor unitare normale efective. (n umpluturi de pamnt cu naltime mare, cum sunt barajele din materiale locale sau iazurile de decantare, odata cu cresterea eforturilor datorita greutatii straturilor de deasupra punctului considerat de regula si starea de ndesare; deoarece nsa panta curbei compresiune-porozitate este n general mai redusa dect a liniei starii stationare, susceptibilitatea la lichefiere creste si n aceste conditii odata cu valoarea eforturilor normale initiale). 2.4. Starea de eforturi initiale este importanta si din punct de vedere al eforturilor unitare de forfecare. Cu ct eforturile unitare de forfecare initiale (exprimate de exemplu prin raportul eforturilor unitare principale dupa consolidare, Kc = '1c/ '3c) sunt mai mari, cu att mai mult creste probabilitatea de lichefiere a nisipurilor saturate contractive, fiind necesare cresteri ale efortului unitar deviator ( '1 '3) mai mici pentru provocarea lichefierii. [top]

3. DETERMINARI NECESARE PENTRU ESTIMAREA POTENTIALULUI DE LICHEFIERE PROPRIU-ZISA

3.1. Pentru determinarea curbei starii stationare se efectueaza ncercari de laborator prin care se stabileste pozitia unor puncte de pe curba prin perechi de valori e ' (indice al porilor efort unitar normal efectiv), pentru care n momentul atingerii rezistentei de vrf variatia volumului n raport cu cel initial este nula (fig. 2). 3.2. Pentru determinarea punctelor de pe curbura se efectueaza ncercari de forfecare drenate, fiind posibile doua procedee: 3.2.1. Determinare indicilor porilor critici corespunzatori unor diverse presiuni de consolidare. Pentru aceasta se efectueaza mai multe ncercari de forfecare drenate cu diversi indici ai porilor dupa consolidare (fig. 3.a). 3.2.2. Efectuarea unor serii de ncercari pornind de la un acelasi indice al porilor dupa consolidare dar utiliznd diverse presiuni de consolidare. Se obtin presiuni critice, carora le corespund variatii de volum nule la atingerea rezistentei de vrf (fig. 3.b). 3.3. Prin cele doua procedee se obtine n principiu aceeasi linie a starii stationare (fig. 3.c). n functie de tipul de ncercare folosit (de preferinta forfecare simpla, eventual, forfecare cu plan obligat) eforturile unitare normale efective n raport cu care se va construi curba, vor fi cele verticale aplicate sau presiunea n celula. 3.4. Prin ncercari edometrice se determina curba caracteristica compresiune-porozitate (indice al porilor). Starea initiala a epruvetei ncercate trebuie sa corespunda starii probabile a pamntului n natura. Daca nu este posibila folosirea unor probe netulburate, este necesar sa se foloseasca pentru pregatire epruvetei un procedeu studiat (sedimentare n aer sau n apa, compactare etc.). 3.5. Potentialul de lichefiere (PL) se determina cu ajutorul relatiei (1). ntruct n general eforturile unitare orizontale nu sunt cunoscute (nici n depozitul din natura, nici n ncercare edometrica cu care s-a determinat curba compresiune-porozitate) eforturile unitare normale efective de referinta sunt cele verticale. Efortul unitar '3c (v. fig. 1) este cel vertical probabil la baza depozitului studiat; acestuia i corespunde pe curba compresiune-porozitate caracteristica a materialului un indice al porilor; aceluiasi indice al porilor i corespunde pe curba starii stationare efortul unitar '3f.

3.6. n fig. 4 sunt aratate pentru exemplificare curbe caracteristice ale unui nisip prafos depozitat ntr-un iaz de decantare. Se constata ca n cazul depozitarii materialului initial n starea de afnare maxima, potentialul de lichefiere este de ordinul a PL = 6 pentru gradul de ndesare ID = 0,8 si PL = 7 pentru ID = 0,9. n ipoteza asezarii materialului prin compactare, nu este un pericol de lichefiere pna la eforturi 2 unitare normale de ordinul a 200 kN/m ; chiar la presiuni mai mari pericolul de lichefiere ramne foarte mic, corespunzator de exemplu unui potential de lichefiere PL = 2 la eforturi unitare normale de 1000 2 kN/m (respectiv naltimi de depozit de peste 50 m). [top]

4. CALCULUL STABILITATII CU CONSIDERAREA RISCULUI DE LICHEFIERE PROPRIU-ZISA

4.1. Posibilitatea de lichefiere propriu-zisa trebui avuta n vedere cnd sunt ntrunite urmatoarele conditii: - lichefierea poate afecta stabilitatea unei constructii de clasa I sau II de importanta; - stratul lichefiabil este situat la adncimea de 20 m sau mai mare si se afla n conditii normale n stare de saturare; - potentialul de lichefiere PL = 10, cnd curba granulometrica a materialului este situata n ntregime n domeniul definit n tabelul 1 pentru pamnturi lichefiabile; - potentialul de lichefiere PL = 5, cnd curba granulometrica a materialului este situata n ntregime n domeniul definit n tabelul 1 pentru pamnturi usor lichefiabile; 4.2. Calculul stabilitatii constructiilor cu considerarea posibilitatilor de lichefiere se va efectua prin metodele clasice ale echilibrului limita (stare limita de capacitate portanta, metoda fsiilor n ipoteza cedarii dupa o suprafata cilindrica circulara, metoda blocurilor etc.). 4.2.1. n cazul folosirii unor metode bazate pe eforturi unitare efective, influenta lichefierii va fi considerata prin adaugarea la presiunea apei din pori a cresterii de presiune datorite lichefierii ( u)f = '3c '3f, definita n relatia (1). Presiunea totala a apei din pori nu va putea depasi valoarea eforturilor unitare normale totale. 4.2.2. n cazul cnd presiunea apei din pori nu este considerata n mod explicit n calcul (metode bazate pe eforturi unitare totale sau similare), lichefierea propriu-zisa va fi avuta n vedere n calcul prin considerarea, n locul unghiului de frecare interioara, , a unui unghi rezidual r, definit prin relatia:

(2) 4.3. Ipoteza producerii lichefierii propriu-zise va fi considerata extraordinara, att din punct de vedere al coeficientilor de siguranta admisibili asociati, ct si din cel al solicitarilor cu care se considera suprapusa. [top]

5. FACTORII CARE CONDITIONEAZA LICHEFIEREA CICLICA

5.1. Ca si n cazul lichefierii propriu-zise, lichefierea ciclica este mai probabila la nisipurile fine si medii dect la nisipurile cu pietris sau la nisipurile prafoase. Criteriile cuprinse n tabelul 1 se aplica si n cazul lichefierii ciclice. 5.2. Lichefierea ciclica este cu att mai probabila cu ct pamntul nisipos saturat, se afla ntr-o stare mai afnata. Pentru o apreciere calitativa, se recomanda criteriul din tabelul 2.

Tabelul 2 CRITERIUL STARII DE NDESARE PENTRU APRECIEREA SENSIBILITATII LA LICHEFIERE CICLICA Gradul de intensitate seismica mai mic dect VII VII VIII IX mai mare dect IX Gradul de ndesare, ID, la care pamntul nisipos trebuie considerat susceptibil a se lichefiav pamntul nu este lichefiabil indiferent de ID mai mic dect 0,6 mai mic dect 0,7 mai mic dect 0,85 pamntul este lichefiabil indiferent de ID

Gradul de intensitate seismica este cel din harta de macrozonare seismica a tarii (STAS 11100/1-77), care poate fi modificat pe baza unui studiu de microzonare seismica. Nu va fi considerata majorarea gradului de intensitate seismica pentru clasa de importanta a constructiei (I sau II), dar n cazul unor astfel de constructii se recomanda precizarea lui printr-un studiu de microzonare; Gradul de ndesare ID se obtine prin ncercari de laborator efectuat n conformitate cu Anexa A. 5.3. Lichefierea ciclica este cu att mai putin probabila cu ct starea de eforturi se caracterizeaza prin valori mai mari ale eforturilor unitare normale. Ca urmare, la adncimi mai mari dect circa 15 m, depozitele naturale cu suprafata practic orizontala nu se mai considera lichefiabile, indiferent de compozitia granulometrica si starea de ndesare. Din acelasi motiv, rezistenta la lichefiere Rl, pentru un anumit numar de cicluri ale solicitarii se exprima de regula prin parametrul adimensional (numit si efort unitar de forfecare ciclic normalizat): Rl = n care:
max, l max,l

'0 (3)

efortul unitar tangential maxim la care se produce lichefierea ntr-un numar dat de cicluri de solicitare uniforma;

efortul unitar normal efectiv initial, pentru o stare de eforturi izotropa existenta la nceperea solicitarii ciclice.

[top]

6. DETERMINAREA N LABORATOR A REZISTENTEI LA LICHEFIERE

6.1. Pentru determinarea n laborator a rezistentei la lichefiere a pamnturilor nisipoase saturate se pot folosi, n ordinea preferintei, urmatoarele aparate sau instalatii: - instalatii pentru forfecare simpla (a nu se confunda cu forfecarea directa, pentru care se utilizeaza aparatele de forfecare cu plan obligat): prin translatie: - cu volum constant; - cu placi rigide; - cu membrana armata; - n celula de presiune; cu ajutorul meselor vibrante; prin torsiune cu discuri rigide; - instalatii triaxiale ciclice (cu solicitare axial simetrica): prin torsiune, n celula de presiune: - pe epruvete cilindrice inelare; - pe epruvete cilindrice pline; cu ciclarea fortei axiale. 6.2. n Anexa B sunt date detalii pentru realizarea ncercarilor n triaxialul care permite ciclarea fortei axiale. 6.3. Pentru aprecierea rezistentei la lichefiere n depozitul din natura, Tmax, l / 'v (unde 'v este sarcina geologica efectiva), rezultatele obtinute n aparatul triaxial ciclic trebuie nmultite cu factorul C 1:

(4) n care K0 este coeficientul de mpingere n stare de repaus al depozitului. Pentru depozite normal consolidate (depozite aluviale recente, depuneri prin hidromecanizare necompactate), se poate considera K0 aproximativ egal cu 0,5. Rezultatele ncercarilor de forfecare simpla, care reproduc mai bine dect compresiunea triaxiala starea de eforturi din natura, nu mai trebuie corectate cu coeficientul C1.

6.4. n cazul depozitelor cunoscute ca fiind supraconsolidate (datorita unui istoric n trecutul geologic sau a unei actiuni de ndesare artificiala), rezultatele ncercarilor din laborator se vor nmulti cu factorul C 2: (5) n care RSC = p'c/ 'v0 este raportul supraconsolidare, p'c fiind presiunea efectiva maxima sub care a fost consolidat depozitul, iar 'v0 efortul unitar normal vertical efectiv existent n momentul aplicarii solicitarii ciclice. 6.5. Un coeficient C4 < 1,0 tine seama de tulburarea inerenta a probelor netulburate (recoltate cu metode obisnuite: monoliti, stuturi cu pereti subtiri) n timpul prelevarii, al transportului probelor, al pastrarii lor un oarecare timp pna la ncercare si al fasonarii epruvetelor. 6.6. Un coeficient C4 < 1,0 tine seama de ndesarea inerenta a pamntului n timpul operatiunilor de prelevare si de fasonare a epruvetei. 6.7. n lipsa unor studii speciale pentru stabilirea influentei asupra rezultatelor a tulburarii probelor, se va considera: C3 x C4 = 1,0 (6) 6.8. Erori necontrolabile sunt determinate de orice variatie de volum a diverselor parti ale aparatelor, care se reflecta prin variatii de volum necontrolate ale epruvetei. Astfel de variatii de volum contravin nsusi principiului determinarii rezistentei la lichefiere, care presupune constanta volumului probei (cu exceptia reducerii n foarte mica masura a volumului fazei lichide n urma cresterii presiunii apei din pori). 6.9. Evitarea unor variatii de volum n sistemele de masura a presiunii apei din pori (ansamblul format din traductori, de obicei electrici inductivi, tuburi de legatura, robineti si fitinguri) se va realiza cel putin asigurnd urmatoarele conditii: - volumul total de lichid n sistemul de masura sa nu depaseasca 3% din volumul porilor probei; - compresibilitatea traductorilor sa fie maximum 1,6 10 cm /daN/cm ; - sa se foloseasca robineti care prin actionare sa nu determine variatii de volum. 6.10. La toate aparatele n care proba este nconjurata de o membrana de cauciuc, o sursa de variatie a volumului probei este penetrarea membranei. n timpul consolidarii probei, membrana este presata de presiunea din celula n golurile periferice dintre granule ale probei. n timpul solicitarii ciclice n regim nedrenat, presiunea apei din pori n exces indusa de solicitare va presa membrana n sens invers. n contrast cu conditiile din teren, aceasta deformare a membranei va permite o curgere limitata a apei din pori catre golurile cu volum marit de la periferia probei de nisip, ceea ce corespunde unei drenari partiale a probei si unei scaderi a presiunii apei din pori n exces. Ca urmare, n ceea ce priveste generarea presiunii apei din pori si determinarea lichefiabilitatii probei, rezultatul ncercarii va fi neacoperitor. Factorii care influenteaza penetrarea membranei sunt: presiunea efectiva din celula (respectiv diferenta dintre presiunile lichidelor pe cele doua fete ale membranei), caracteristicile porilor la periferia epruvetei (dimensiunile granulelor, forma lor, distributia granulometrica, starea de ndesare), caracteristicile membranei (grosimea, modulul de elasticitate), suprafata probei n contact cu membrana (respectiv dimensiunile si forma epruvetei).
5 3 2

Orientativ, se poate considera ca efectul penetrarii membranei este neglijabil la pamnturi cu diametrul mijlociu d50 = 0,2 mm, chiar n cazul unor epruvete cu dimensiuni mici (aria transversala de ordinul a 10 2 cm ). La pamnturi cu d50 = 0,6 mm sunt necesare studii speciale pentru luarea n considerare a efectului de penetrare a membranei, chiar n cazul unor epruvete cu dimensiuni mai mari. 6.11. Daca nu se dispune de traductori corespunzatori pentru masurarea variatiei presiunii apei din pori se pot utiliza criteriile de apreciere a momentului lichefierii bazate pe masurarea deformatiei specifice axiale (definite n Anexa B). La probe ndesate (ID > 0,67) cresterea presiunii apei din pori pna la egalarea efortului unitar efectiv initial corespunde aproximativ unei deformatii specifice ciclice axiale de 5% ( 2,5%), iar n cazul probelor afnate (ID < 0,33) unor deformatii specifice ciclice axiale de ordinul a 10% ( 5%). 6.12. n lipsa unor ncercari de laborator, rezistenta la lichefiere corespunzatoare unei solicitari de 20 de cicluri uniforme se poate estima orientativ cu formulele:

(7) pentru 0,04 = d50 = 0,6 mm

(8) pentru 0,6 = d50 = 1,5 mm n care: N rezistenta la penetrare standard n lov/30 cm, 'v sarcina geologica efectiva n daN/cm , d50 diametrul mijlociu al granulelor de nisip, n mm. Relatiile (7) si (8) au fost deduse prin prelucrarea statica a rezultatelor obtinute prin ncercari triaxiale ciclice pe probe recoltate din depozite aluviale normal consolidate n domeniul unor sarcini geologice 2 efective ' = 0,2 1,7 daN/cm , deci vor fi corectate cu ajutorul coeficientilor C1 si C2. Pentru steril din industria miniera depus hidromecanic n iazuri de decantare s-a obtinut relatia:
2

(9) n functie de gradul de ndesare (ID), rezistenta la lichefiere poate fi aproximata cu relatia: Rr, 20 = 0,42 ID + 0,0035 S (10) n care S este continutul procentual de particule fine (d < 0,074 mm). ntre ID si N se admite valabilitatea relatiei:

(11) care este exprimarea analitica aproximativa a graficului din figura C.1 (anexa C). [top]

7. NCERCARI DE TEREN UTILE PENTRU APRECIEREA POTENTIALULUI DE LICHEFIERE CICLICA A DEPOZITELOR DE PAMNT
7.1. ncercarile de teren urmaresc de regula aprecierea starii de ndesare a depozitelor, ca principal factor care conditioneaza sensibilitatea la lichefiere. Se enumera urmatoarele tipuri de determinari: - recoltarea unor probe pentru determinarea gradului de ndesare: - probe netulburate recoltate cu stanta; - dispozitivul tip Soiltest; - dispozitivul tip Bishop; - ncercari de penetrare: - penetrare dinamica standard; - penetrare dinamica cu con; - penetrare statica. 7.2. Prelevarea unor probe netulburate cu stanta este posibila din santuri sau puturi, de la adncimi relativ mici si deasupra nivelului apei subterane. Lsa adncimi mai mari pot apare erori din cauza relaxarii terenului prin ndepartarea sarcinii geologice sau ndesarii n urma coborrii fortate a nivelului apei freatice. 7.3. Dispozitivul tip Soiltest (ASTM D 2167-66) masoara cu ajutorul unui balon mpins de apa volumul unei gropi din care s-a scos o cantitate cunoscuta de pamnt. 7.4. Dispozitivul tip Bishop poate fi actionat n foraje, sub nivelul apei subterane. Greutatea volumica n stare uscata, d, se determina cu relatia:

(12) n care: Gs greutatea materialului extras, uscat n etuva la 105 110 C;

o

A aria sectiunii transversale a prelevatorului, i adncimea pe care prelevatorul a fost fortat sa intre prin presare n pamnt; V volumul de nisip pierdut de la baza prelevatorului. 7.5. ncercarea de penetrare dinamica standard este cea mai utilizata metoda indicata pentru aprecierea sensibilitatii la lichefiere a depozitelor de pamnturi necoezive (a se vedea fig. C.2 din anexa C). Metoda recomandata prin STAS 1242/5-81 nu este adecvata folosirii n cazul pamnturilor lichefiabile, astfel ca n aceste conditii se recomanda utilizarea metodicii expuse n anexa C. 7.6. Penetrarea dinamica cu con va efectua n conformitate cu prevederile Instructiunilor tehnice pentru cercetarea terenului de fundare prin penetrare dinamica cu con, indicativ C 176-84. 7.7. Penetrarea statica se va efectua conform STAS 1242/2-76. Criteriul de apreciere a lichefiabilitatii din fig. C.2 (anexa 2) poate fi folosit si n cazul acestei determinari stabilind corelatia ntre rezistenta la penetrare statica qc, si rezistenta la penetrare dinamica standard N. Se admite n general ca raportul ntre qc" (daN/cm ) si N (lovituri/30 cm) este 3,54 la nisipuri fine si 4,55 la nisipuri grosiere. [top]
2

8. ALTE CARACTERISTICI DINAMICE ALE PAMNTURILOR NISIPOASE NECESARE CALCULELOR DE LICHEFIABILITATE

8.1. Eforturile unitare de forfecare induse de o solicitare de tip seismic se caracterizeaza prin: schimbarea periodica a sensului de variatie, variatia amplitudinii si a frecventei; o relatie efort-deformatie tipica este prezentata n fig. 5. 8.2. n cazul particular al actiunii unui ciclu de eforturi a carui amplitudine variaza, cu schimbare de sens, simetric fata de zero, relatia efort-deformatie este reprezentata printr-o bucla de hysteresis (fig. 6), definita de doi parametri: - modulul dinamic maxim de deformatie transversala (modulul de forfecare dinamic initial sau modulul de rigiditate maxim) G0", definit ca panta tangentei n origine (Y = 0) la curba efort-deformatie; - fractiunea de amortizare critica D = AT/4 AB, n care AB este aria buclei de hysteresis si AT aria triunghiului hasurat n fig. 6. Se mai definesc: - modulul dinamic (secant) de deformatie transversala G; - fractiunea maxima de amortizare critica Dmax, corespunzatoare G = 0; - deformatia unitara de referinta r = tmax/G0, tmax fiind efortul unitar de forfecare la cedare (asimptota orizontala a curbei corespunzatoare unei solicitari cu crestere monotona). ntre parametrii dinamici se admit valabilitatea unor relatii de tip hiperbolic:

G/G0 = 1/(1 + I / rI) (13) D/Dmax = I / rI/(1 + I / I) (14) D = Dmax (1 G/G0) (15) 8.3. Parametrii dinamici de rigiditate ai pamnturilor se determina prin ncercari de laborator si de teren, conform anexei D. 8.4. n lipsa unor ncercari, pentru studii preliminare se pot aprecia parametrii dinamici la nisipuri saturate cu urmatoarele relatii empirice: G0 = (353 + 13,3 ID) ( 'oct) , daN/cm (16) n care 'oct = (1 + 2K0) 'v/3 este presiunea efectiva medie exprimata n daN/cm , iar ID gradul de ndesare. Dmax = 28 1,5 lgNc (17) Nc fiind numarul de cicluri. [top]
2 0,5 2

ANEXA A DETERMINAREA INDICILOR PORILOR MAXIMI SI MINIMI LA PAMNTURI A.1. APLICABILITATE A.1.1. Metoda este aplicabila la nisipuri curate, cu continut de maximum 5% din fractiunile praf si argila (< 0,05 mm) si fara particule de pietris (> 2 mm). A.1.2. Experimental, metoda poate fi aplicata si la alte tipuri de pamnturi nisipoase. A.2. DISPOZITIVE NECESARE A.2.1. Vasul n care se face determinare se executa din otel, are grosimea peretilor de 8 mm si diametrul interior de 60 mm, asa cum se arata n fig. A.1. Vasul are adncimea de 40 mm si este prevazut cu un guler prelungitor de 20 mm. A.2.2. Nisipul se toarna printr-o plnie de carton cu dimensiunile din fig. A.2. (plnia se poate executa si din alt material). A.2.3. Se mai folosesc: un ciocan de lemn, un cutit cu lama dreapta de cca. 20 cm si o balanta cu precizia de 0,1 g. A.3. DETERMINAREA INDICELUI PORILOR MAXIMI A.3.1. Circa 500 g nisip se usuca n etuva la 105110 C.
o

A.3.2. Se aseaza plnia pe fundul vasului fara guler, n centru si se umple cu nisip uscat. Se ridica plnia ncet, astfel ca naltimea de cadere a nisipului sa fie nula. Viteza de ridicare va fi constanta si va asigura curgerea n vas a ntregii cantitati de nisip n 2030 s. se va urmari sa nu fie ntreruperi n curgerea nisipului. A.3.3. Se aseaza lama cutitului pe marginea vasului si se ndeparteaza surplusul de nisip printr-o miscare rapida a cutitului. Se va avea grija sa nu se loveasca vasul. A.3.4. Se cntareste nisipul din vas. Se obtin: - greutatea volumica uscata minima:

(A.1) - indicele porilor maxim:

(A.2) Cu Gu min s-a notat greutatea nisipului, cu V volumul vasului si cu de nisip.

s

greutatea specifica a particulelor

A.4. DETERMINAREA INDICELUI PORILOR MINIM A.4.1. Se prelungeste vasul cu gulerul. Nisipul este asezat n vas n 10 straturi. Cantitatea de nisip folosita pentru realizarea fiecarui strat este astfel aleasa nct vasul sa fie umplut cu al 9-lea strat, stratul al 10-lea realizndu-se n guler. A.4.2. Dupa introducerea n vas a cantitatii de nisip corespunzatoare unui strat, se lovesc peretii vasului de 100 de ori cu un ciocan de lemn. Cu o mna se roteste permanent vasul asezat pe masa, astfel ca ndesarea realizata sa fie ct mai uniforma, iar cu cealalta se misca orizontal ciocanul asezat de asemenea pe masa. A.4.3. Dupa terminarea ndesarii ultimului strat, se ndeparteaza gulerul si nisipul n exces cu ajutorul cutitului. A.4.4. Se cntareste nisipul din vas. Se obtin: - greutatea volumica uscata maxima:

(A.3) - indicele porilor minim:

(A.4)

Cu Gu max s-a notat greutatea nisipului. A.5. UTILIZAREA REZULTATELOR A.5.1. Cu ajutorul emax si emin, cunoscnd si indicele porilor al probei, e, se determina gradul de ndesare, ID:

(A.5) A.5.2. Gradul de ndesare poate fi obtinut si din greutatile volumice n stare uscata:

(A.6) Cu d s-a notat greutatea volumica uscata a probei. Folosirea relatiei (A.6) nu presupune cunoasterea greutatii specifice a granulelor s". [top]

ANEXA B EFECTUAREA NCERCARILOR DE COMPRESIUNE TRIAXIALA CICLICA LA NISIPURI B.1. APARATURA NECESARA B.1.1. Se poate folosi orice aparat de compresiune triaxiala statica, completat cu un dispozitiv de ncarcare ciclica a pistonului vertical. ncarcarea verticala, deplasarea verticala si presiunea apei din pori n epruveta trebuie sa poata fi urmarite cu traductori electrici si nregistrate automat. ncarcarea ciclica trebuie sa poata fi aplicata astfel ca la fiecare ciclu sa se realizeze o compresiune urmata de o extindere triaxiala, presiunea n celula ramnnd constanta. Deci, la fiecare ciclu efortul unitar de forfecare trebuie sa se schimbe de semn, astfel:

- la compresiune

(B.1)

- la extindere unde
1 d

(B.2) este efortul unitar deviatoric ciclic, iar

3

3i

presiunea initiala n celula.

Consolidarea epruvetei sub o presiune izotropa n celula 3i trebuie sa fie posibila n conditiile aplicarii unei contrapresiuni (a unei presiuni initiale n apa din pori, ui, compensata de o parte din presiunea din celula, 3c = ui + 3i). n figura B.1. este prezentata o schema posibila pentru sistemul de contrapresiune:

- presiunea din celula este asigurata de sistemul B, care poate fi compus dintr-un rezervor cu apa la suprafata careia se aplica o presiune de aer controlata de un robinet si un regulator de presiune; - de regula, pentru asigurarea unei stari de eforturi izotrope n epruveta este necesara aplicarea unei ncarcari statice suplimentare pe piston (controlate de robinetul si regulatorul de presiune A), care sa compenseze reducerea ncarcarii verticale transmise epruvetei n raport cu cea orizontala, ca urmare a prezentei tijei pistonului; - contrapresiunea n apa din pori este controlata de robinetele C, D, E, F, G, H si I, regulatorul de presiune C si rezervoarele D si E. apa presurizata din rezervorul D patrunde n epruveta pe la baza, n timp ce la partea superioara aceeasi presiune este aplicata deschiznd robinetele F si H, prin intermediul coloanei de apa din tubul calibrat situat n dreptul riglei gradate. Nivelul de apa din tubul calibrat foloseste la urmarirea volumului de apa iesit din epruveta n timpul consolidarii; contrapresiunea este mentinuta constanta modificnd n tot timpul consolidarii pozitia tubului si a riglei gradate solidare cu acesta, asa fel nct nivelul de apa sa se gaseasca aproximativ la nivelul mijlocului epruvetei; - nchiznd robinetele F si H si deschiznd E si I, contrapresiunea este aplicata prin intermediul cilindrului E. Plasnd acest cilindru mai jos dect cilindrul D, de exemplu cu 70 cm, se stabileste o diferenta de nivel piezometric n epruveta care determina o curgere a apei prin ea; n acest fel se elimina bulele de aer din proba. B.2. PREPARAREA PROBELOR B.2.1. ncercarile triaxiale ciclice pot fi efectuate pe probe netulburate sau pe probe realizate n laborator din material tulburat. B.2.2. Recoltarea probelor netulburate de nisip este posibila deasupra nivelului apei dar foarte dificila sub nivelul pnzei de apa subterane. Se poate recurge la metoda congelarii, sau n masivul de pamnt naintea extragerii probei, sau dupa recoltare cu stuturi cu pereti subtiri si drenare partiala, pentru prezervarea structurii n timpul transportului si al montarii epruvetei n celula triaxialului. B.2.3. Pentru pregatirea unor probe din material tulburat se va alege o metoda care sa reproduca ct mai fidel modul probabil de formare a depozitului studiat, n natura. Se va urmari realizarea unei stari de ndesare sau egale cu cea din natura, sau de ordinul I D = 0,5 urmnd ca rezistenta la lichefiere Rl, pentru pamntul cu gradul de ndesare ID (n natura), sa fie apreciata cu relatia:

(B.3) n care Rl (n laborator) s-a obtinut prin ncercarea probei pregatite artificial la gradul de ndesare arbitrar ID (n laborator). B.2.4. Pentru pregatirea artificiala a probelor se poate folosi orice fel de metoda care modeleaza ct mai bine conditiile de formare a depozitului. Proba realizata poate avea de la nceput dimensiunile epruvetei sau poate fi mai mare, urmnd ca epruveta sa fie fasonata ulterior. B.2.5. depozitele de pamnt susceptibile a se lichefia sunt de regula depozite aluvionare formate recent prin sedimentare. Ca urmare, pentru pregatirea artificiala a probelor este convenabila metoda sedimentarii, care, n varianta realizarii unei probe avnd chiar dimensiunile epruvetei, consta n urmatoarele operatiuni: - se cntareste o cantitate Gd" de nisip uscat:

(B.4) n care s este greutatea specifica a granulelor de nisip, e indicele porilor dorit, de exemplu cel corespunzator gradului de ndesare ID", respectiv e = emax ID (emax emin), V volumul epruvetei; - se amesteca aceasta cantitate de nisip cu apa, iar amestecul se fierbe pentru eliminarea aerului dizolvat n apa; - se umple partial cu apa dezaerata forma care are dimensiunile epruvetei si se toarna amestecul de nisip si apa cu o lingura sau cu un tub flexibil montat la o plnie. Nivelul apei din forma se mentine la circa 3 cm deasupra suprafetei nisipului sedimentat. naltimea de cadere libera n apa a nisipului va fi permanent de ordinul a 3 cm; - cnd s-a ajuns cu sedimentarea la partea de sus a formei se loveste usor forma cu un ciocan de lemn pna cnd suprafata depozitului de nisip se taseaza cu 2030% din naltime; se completeaza cu nisip pna la naltimea dorita; se loveste usor suprafata cu un mic mai de lemn pentru realizarea unei suprafete plane; - se aseaza pe suprafata piatra poroasa si apoi pistonul, dupa care se ruleaza pe piston membrana de cauciuc, care fusese montata de la nceput n interiorul formei; se etanseaza membrana pe piston cu inelele de cauciuc; - se aplica un vacuum de circa 7 kPa (0,07 daN/cm ) pentru prevenirea deformarii epruvetei cnd se ndeparteaza forma. Pentru aceasta se nchide robinetul care permite drenarea pe la baza epruvetei si se coboara cu circa 70 cm fata de nivelul mijlocului epruvetei tubul gradat conectat la partea superioara a epruvetei. B.3. EFECTUAREA NCERCARII B.3.1. Se ndeparteaza forma pentru modelarea epruvetei. Se masoara dimensiunile epruvetei (circumferinta si naltimea) cu o precizie de cel putin 0,03 mm, n vederea stabilirii volumului si a starii de ndesare efectiv realizate. Se monteaza celula triaxialului. B.3.2. Sub o presiune n celula de 20 kPa se revine la presiunea atmosferica n tubulatura de la partea superioara a epruvetei, cu robinetul de la partea inferioara nchis. Se aplica apoi presiunea initiala (contrapresiunea) egala n celula si n apa din pori; se recomanda o presiune initiala de 100200 kPa pentru asigurarea saturarii probei. B.3.3. n aceste conditii de presiune se realizeaza o curgere prin proba pentru saturarea ct mai completa. n acest scop se stabileste o diferenta de potential ntre nivelele de apa din rezervoarele D si E (fig. B.1.) de circa 70 cm si se circula apa dezaerata prin proba nchiznd robinetele F si H si deschiznd robinetele D, E, G si I. B.3.4. Se conecteaza tubul gradat n circuitul probei prin nchiderea robinetelor E si I si deschiderea robinetelor F si H. Se aplica o presiune suplimentara n celula de 100 kPa, astfel nct sa se asigure n interiorul probei dupa consolidare o stare de eforturi unitare efective uniforma egala cu s'3 = 100 kPa (aceasta stare de eforturi corespunde aproximativ conditiei din natura a depozitelor lichefiabile, situate de obicei la adncimi de 515 m). B.3.5. Consolidarea probei se realizeaza prin drenare pe la partea superioara, n conditiile n care diferenta ntre presiunea din celula si cea impusa n apa din pori prin intermediul cilindrilor B si D este mentinuta constanta, la valoarea s'3. Pentru aceasta este recomandabil ca nivelul apei n tubul gradat sa
2

fie mentinut n vecinatatea nivelului mijlociu al epruvetei. Variatia de volum n tubul gradat este folosita pentru corectarea volumului epruvetei utilizat n calculul gradului de ndesare initial (la sfrsitul consolidarii). B.3.6. Consolidarea se considera ncheiata cnd nivelul apei n tubul gradat nu se mai modifica. Acest procedeu este nsa nesigur, fiind de preferat sa se verifice daca presiunea apei din pori nu mai variaza n cazul nchiderii caii de drenare (respectiv a robinetului H). Daca traductorul pentru presiunea apei din pori sesizeaza o variatie a acesteia, se redeschide calea de drenare, prelungindu-se durata afectata consolidarii. B.3.7. Dupa terminarea consolidarii se face verificarea realizarii unui grad de saturare satisfacator prin 2 aplicarea presiunii initiale (contrapresiunii) de 1 daN/cm . Pentru aceasta se nchid robinetele G si H (I 2 fiind deja nchis), se mareste presiunea din celula cu 3, de exemplu 0,5 daN/cm , si se masoara cresterea corespunzatoare a presiunii apei din pori u. Se calculeaza coeficientul presiunii apei din pori B = u/ 3. Daca B = 0,95 gradul de saturare se considera satisfacator; daca B < 0,95 se deschid caile 2 de drenare (respectiv robinetele G, F si H) si se mareste contrapresiunea cu 0,5 daN/cm prin cresterea presiunii aerului n rezervoarele B si D. Apoi se mpiedica din nou drenarea (prin intermediul robinetelor G si H, I fiind deja nchis) si se verifica valoarea coeficientului B. B.3.8. Cu drenarea mpiedicata se aplica ncarcarea axiala ciclica. Se prefera o variatiei sinusoidala unei triunghiulare sau dreptunghiulare. Pentru un tip de nisip la o anumita stare de ndesare se efectueaza cel putin 3 determinari cu valori diferite ale amplitudinii ncarcarii ciclice verticale care determina lichefierea dl. Se recomanda urmatoarele valori:
dl

= 0,3; 0,4 si 0,6 daN/cm

carora le corespund valorile efortului unitar ciclic normalizat:

dl/2

'3 = 0,15; 0,20 si 0,30.

B.3.9. ncarcarea ciclica se aplica pna cnd dublul amplitudinii deformatiei specifice ciclice axiale atinge 10% din naltimea initiala a epruvetei. B.3.10. Se nregistreaza cu ajutorul unui oscilograf variatia n timp a ncarcarii ciclice axiale, a deformatiei specifice axiale si a presiunii apei din pori. B.4. PRELUCRAREA REZULTATELOR NCERCARILOR B.4.1. Este preferabil ca cedarea n ncarcarea ciclica sa fie exprimata dupa trei criterii: - lichefierea initiala, definita ca starea n care presiunea apei din pori n exces (generata de ncarcarea ciclica) devine pentru prima oara egala, ntr-un anumit moment al ciclului, cu efortul unitar efectiv initial '3i"; - deformatia specifica axiala 5% ( 2,5%); aceasta deformatie se atinge de regula la nisipuri curate aproximativ n acelasi moment cu lichefierea initiala; - deformatia specifica axiala 10% ( 5,0%). B.4.2. Rezultatele ncercarii triaxiale ciclice se reprezinta ca n fig. B.2. Punctele de pe grafic corespund criteriilor de la pct. B.4.1. si reprezinta numarul de cicluri pna la lichefiere (marcat pe abscisa n scara

logaritmica) pentru efortul unitar ciclic normalizat aplicat n fiecare ncercare (marcat pe ordonata n scara normala). B.4.3. Daca epruvetele ncercate la diverse valori ale efortului unitar ciclic normalizat nu au aproximativ acelasi grad de ndesare, desi variatia acestuia este ntr-un domeniu restrns, asezarea punctelor pe grafic se face dupa o corectare a valorilor /2 '3 dupa relatia

(B.5) B.4.4. Daca gradele de ndesare variaza ntr-un domeniu suficient de larg, poate fi posibila stabilirea unei corelatii ntre gradul de ndesare ID, si rezistenta la lichefiere corespunzatoare unui anumit numar de cicluri (de exemplu 20), reprezentata grafic ca n figura B.3. B.4.5. Gradul de ndesare reprezentativ pentru o ncercare trebuie stabilit prin corectarea gradului de ndesare obtinut la pregatirea epruvetei cu variatia de volum masurata n timpul consolidarii ei n triaxial. Indicele porilor e se calculeaza cu relatia:

(B.4) n care:
s

greutatea specifica a granulelor de nisip;

V volumul initial al epruvetei minus modificarea de volum n timpul consolidarii; Gu greutatea nisipului uscat, determinata sau naintea pregatirii probei, sau dupa ncercare prin colectarea ntregii cantitatii de nisip utilizate si cntarirea ei dupa uscare n etuva. [top]

ANEXA C EFECTUAREA DETERMINARILOR DE PENETRARE STANDARD N PAMNTURILE LICHEFIABILE C.1. PRESCRIPTII N VIGOARE SI PRINCIPIUL DETERMINARII C.1.1. Efectuarea penetrarii standard formeaza obiectul STAS 1242/5-81 #Teren de fundare. Cercetarea terenului prin penetrare dinamica n foraj. Metoda nu se poate utiliza n cazul pamnturilor refulante n gaura de foraj sau care manifesta fenomene tixotropice (trecere n stare lichida la solicitari dinamice). Ca urmare, metodica prevazuta n STAS 1242/5-81 nu poate fi aplicata la pamnturi lichefiabile. C.1.2. Societatea Internationala de geotehnica si Fundatii a numit un comitet tehnic pentru redactarea unor instructiuni de efectuare a ncercarii de penetrare standard (SPT), cu termen n ianuarie 1985. Un material preliminar a fost ntocmit n octombrie 1983; aceste recomandari internationale provizorii au fost folosite la prezenta redactare. Au fost avute, de asemenea, n vedere standardele n vigoare n S.U.A. si

Japonia, tari n care SPT este principala ncercare de tern utilizata pentru determinarea sensibilitatii la lichefiere a terenurilor nisipoase. C.1.3. Cu ajutorul SPT se determina rezistenta pamntului ntr-un foraj, prin nfigerea unui tub carotier, obtinndu-se astfel si probe tulburate pentru identificare. Rezistenta la penetrare poate fi corelata cu caracteristici ale pamntului. C.1.4. Rezistenta la penetrare (N) reprezinta numarul de caderi ale unui berbec cu masa de 63,5 kg, de la o naltime de 76 cm pe o nicovala montata n capul unui tren de tije, necesar pentru nfigerea pe 30 cm (dupa patrunderea sub greutate proprie si penetrare de fixare) a unui tub carotier. C.2. APARATURA UTILIZATA C.2.1. Tubul carotier se executa din otel tratat si trebuie sa aiba suprafete netede att exterior ct si interior. Diametrul exterior este de 51 mm 1 mm iar cel interior 35 mm 1 mm. Lungimea trebuie sa fie de minimum 460 mm la care se adauga 75 mm 1 mm ale unui sabot detasabil. Sabotul este filetat la un capat si terminat cu un cutit practicat pe 19-20 mm la celalalt capat. Capatul superior, al tubului carotier se nsurubeaza ntr-o piesa de legatura cu tijele instalatiei, prevazuta cu o valva si orificii care sa asigure iesirea libera a fluidului din carotier la patrunderea probei si mentinerea acesteia n carotier la extragere. C.2.2. Tijele care fac legatura ntre carotierul de la baza forajului si nicovala de la suprafata terenului trebuie sa fie astfel dimensionate nct sa nu flambeze n timpul operatiunilor de penetrare. Se folosesc de regula tijele instalatiei de foraj. Obisnuit tijele au greutatea medie de 3-4 daN/cm; nu se admit tije cu greutatea mai mare de 10 daN/m. Nu se vor folosi dect tije drepte; o verificare vizuala periodica este obligatorie. Sageata remanenta a unei tije nu trebuie sa depaseasca 1 : 1000. Tijele vor fi mbinate prin nfiletare. C.2.3. Nicovala se mbina cu tijele prin nfiletare la capatul lor superior. Pe ea cade liber un berbec cu masa de 63,5 kg 0,5 kg de la o naltime de 760 mm. Este necesar ca frecarea ntre berbec si tija de ghidare sa fie nesemnificativa n ceea ce priveste energia de batere. C.3. METODA DE FORARE C.3.1. Instalatia de forare trebuie sa asigure o gaura de foraj curata, astfel nct penetrarea sa se efectueze ntr-un teren relativ netulburat. C.3.2. Se recomanda ca forarea sa se efectueze prin procedeul rotativ, mentinerea peretilor forajului asigurndu-se prin tubare sau cu ajutorul noroiului de foraj. n cazul tubarii forajului, diametrul sculei de sapare nu va depasi 90% din diametrul interior al burlanului de tubare. C.3.3. Se admite forarea prin spalare, cu conditia ca dispozitivul de forare sa dirijeze jeturile de apa n sus sau lateral, nu si n jos. C.3.4. Nu se admite folosirea pompei cu clapet sau a altor dispozitive la care pamntul extras din foraj este scos din partea lor inferioara. C.3.5. Diametrul forajului trebuie sa fie cuprins ntre 63,5 mm si 100 mm. C.4. EXECUTAREA NCERCARII C.4.1. Tubul carotier se coboara n gaura de foraj pna se reazema pe talpa, cu trenul de tije nfiletate pna la suprafata si cu berbecul si nicovala montate la extremitatea superioara a trenului de tije.

C.4.2. Se masoara penetrarea initiala realizata sub greutatea proprie a ansamblului de tije si piese de la capete. Daca aceasta penetrare depaseste 15 cm, nu mai este necesara penetrarea de fixare; daca depaseste 45 cm, nu se mai efectueaza penetrarea propriu-zisa, rezultatul ncercarii fiind N = 0. Dupa penetrarea initiala, ncercarea se realizeaza n doua etape: - penetrarea de fixare, pe 15 cm; daca cei 15 cm de penetrare nu se realizeaza n 50 de lovituri, penetrarea de fixare se considera terminata; - penetrarea propriu-zisa, pe 30 cm; numarul de lovituri necesar pentru aceasta penetrare se numeste rezistenta la penetrare standard (N); ncercarea se ntrerupe la N = 50, notndu-se adncimea de penetrare corespunzatoare acestui numar de lovituri. C.4.3. Viteza de aplicare a loviturilor nu trebuie sa fie mai mare de 30 de lovituri/minut. C.4.4. Presiunea exercitata pe talpa de noroiul din foraj, sau de apa din forajul tubat, trebuie sa fie mai mare dect presiunea hidrostatica a apei n teren la cota talpii forajului. n cazul forajului tubat este necesar deci ca n gaura de foraj sa fie mentinut artificial un nivel de apa superior celui hidrostatic. C.4.5. n cazul n care exista nesiguranta privind caracterul netulburat al materialului de pe fundul forajului, se vor nregistra separat N15-30 si N30-45, valori corespunzatoare penetrarii propriu-zise partiale pe primii si ultimii 15 cm. Teoretic, n cazul unui masiv omogen pe adncimea penetrarii de 3 cm, ntre cele doua marimi trebuie sa existe relatia:

(C.1) n care A este un coeficient functie de N si de caracteristicile geometrice ale penetrometrului (variind ntre 0,69 si 0,68 pentru penetrometrul standard si N = 1030). O diferenta mare ntre N 15-30 masurat si valoarea teoretica 0,7 N30-45 (mai mare de 1-2 lovituri) indica o neuniformitate accentuata a materialelor strabatute si impune studii suplimentare pentru determinarea cauzelor acestei diferente. C.5. INTERPRETAREA REZULTATELOR C.5.1. Pentru compensarea efectului presiunilor negative n apa din pori care pot apare la nisipurile cu indicele porilor inferior celui critic (considerat corespunzator N = 15) la nisipurile fine sau prafoase saturate, sub pnza de apa subterana, daca valoarea N' nregistrata depaseste 15, rezistenta la penetrare standard va fi corectata astfel: N = 15 + 0,5 (N' 15) (C.2) C.5.2. Gradul de ndesare (ID) poate fi apreciat n mod orientativ cu relatia:

(C.3) n care: 'v este sarcina geologica efectiva exprimata n daN/cm . Relatia (C.3) este prezentata grafic n fig. C.1.
2

C.5.3. Lichefiabilitatea pamnturilor granulometric lichefiabile poate fi apreciata cu ajutorul graficului din fig. C.2. [top]

ANEXA D DETERMINAREA PARAMETRILOR DINAMICI AI PAMNTURILOR Proprietatile dinamice ale pamnturilor variaza cu nivelul de deformatie. n functie de nivelul de deformatie pentru care este necesar un anumit parametru dinamic se poate folosi pentru determinarea sa una din metodele din tabelul de mai jos: Tabelul D 1 Marimea deformatiei (cm/cm) fenomene
-6 -5 -4 -3 -2 -1

10

10

10

10

10

10

Propagarea undelor.Vibratii.

Crapaturi Tasari diferentiale

Alunecari Compactari Lichefieri

Parametri dinamici

Modulul de deformatie transversala Coeficientul Poisson Fractiune de amortizare critica Elastice _____________

Unghiul de frecare interna Coeziunea

Caracteristici mecanice Metoda propagarii undelor Metoda de laborator Metoda coloanei rezonante Metoda ncarcarilor ciclice Metode seismice Metoda Metoda vibratiilor de de teren teren Metoda ncarcarilor ciclice

Elastoplastice

Rezistenta

_____________ ___________________ ___________ _____________

___________________

METODE DE LABORATOR D.1. Metoda propagarii undelor Aceasta metoda consta n transmiterea unei unde, generata de un impuls electric, prin proba de pamnt. Impulsul electric trece printr-un cristal piezoelectric amplasat la un capat al probei si apoi prin proba catre alt cristal piezoelectric amplasat la celalalt capat al probei. Se determina viteza de propagare a undei prin nregistrarea timpului de trecere prin proba. n acest mod se determina viteza undelor longitudinale, V L". Prin asezarea radiala a cristalelor si transmiterea impulsului electric astfel nct proba sa fie torsionata se poate obtine viteza undelor transversale, "Vs". Pe baza valorilor vitezelor de propagare a undelor se poate determina att modulul dinamic longitudinal, E, ct si modulul dinamic transversal, G, din relatiile:

(D.1)

(D.2)

(D.3) unde este coeficientul lui Poisson. D.2. Metoda coloanei rezonante n aceasta ncercare, o proba cilindrica de pamnt este solicitata la vibratii longitudinale sau torsionale, dupa ce n prealabil a fost consolidata. n timpul ncercarii se modifica frecventa de vibrare (crescnd de la 30 Hz) pna cnd se obtine prima frecventa fundamentala de rezonanta. Pe baza acesteia, a dimensiunilor probei si caracteristicilor aparatului se poate calcula modulul dinamic transversal, G. De asemenea prin oprirea brusca a generatorului de frecventa si nregistrarea scaderii amplitudinii vibratiei n timp, se poate obtine decrementul logaritmic al amortizarii (fig. D.1 a); pe baza valorii decrementului logaritmic se determina fractiunea de amortizare critica cu formula:

(D.4) Prin nregistrarea amplificarii la rezonanta (fig. D.2) se obtine raportul de amortizare () cu formula:

(D.5) Pentru majoritatea problemelor practice se poate considera D n figura D.3 se arata schema unui echipament pentru ncercarea tip coloana rezonanta.

D.3. Metoda ncercarilor ciclice n domeniul marilor deformatii (> 10 ) pentru foarte multe probleme practice este utilizat modulul echivalent (fig. 6) care reprezinta panta dreptei ce uneste vrfurile buclei de histerezis (modulul secant); daca bucla reprezinta curba (8, ) se obtine modulul dinamic transversal, G, iar pentru curba ( ) se obtine modulul dinamic longitudinal "E". De asemenea, pe baza buclei de histerezis (fig. 6) se poate determina capacitatea de amortizare specifica = AB/AT, unde AB este aria buclei si reprezinta energia absorbita (sau pierduta), iar AT este aria triunghiului hasurat si reprezinta energia nmagazinata. Pe baza lui ? se poate determina fractiunea de amortizare critica cu formula:
-4

(D.5) n general, orice ncercare ciclica la care se poate nregistra relatia efort-deformatie poate fi folosita pentru evaluarea modulilor dinamici si amortizarilor, aparatele cele mai cunoscute pentru aceste ncercari fiind: - triaxialul ciclic; - aparatul de forfecare simpla ciclica; - aparatul de torsiune ciclica; - masa vibranta. ncercarile ciclice cu aceste aparate conduc la deformatii cuprinse ntre 1010 cm/cm. D.3.1. Triaxialul ciclic Triaxialul ciclic este asemanator celui static avnd n plus un sistem de ciclare a probei, compus n principal dintr-un sistem pneumatic de actionare cu regulatorul de presiune electro-valve si un comutator care asigura prin pulsatii alternante ncercare cu dubla actiune a unui piston de ncarcare-descarcare a probei. Pe timpul ncercarii se nregistreaza relatia efort-deformatie, precum si evolutia n timp a presiunii apei din pori. Efortul este transmis prin intermediul unei doze de forte, deformatie cu ajutorul unui traductor liniar variabil, iar presiunea apei din pori cu un traductor electric de presiune. Unele triaxiale ciclice pot modela numai fenomenul lichefierii. Prin consolidarea izotropa a probei; altele folosesc la consolidarea anizotropa a probei furniznd date asupra caracteristicilor de deformatie ale pamnturilor. Este foarte important ca variatia n timp a solicitarii ciclice sa fie ct mai apropiata de o sinusoida; de asemenea, este necesar ca fiecare ciclu sa se compuna dintr-o compresiune si o extindere triaxiala a probei de pamnt. Triaxialele ciclice lucreaza cu frecvente cuprinde ntre 0,5 si 2,0 Hz, apropiate de cele ntlnite n cazul problemelor legate de cutremure si trafic. Aceste valori ale frecventei sunt destul de mici astfel nct fortele de inertie care iau nastere, n interiorul probei de pamnt sa fie neglijabile.
1

D.3.2. Aparatul de forfecare simpla ciclica Spre deosebire de triaxialul ciclic, aparatul de forfecare simpla ciclica foloseste consolidarea anizotropa a probelor (de tip K0), simulnd mai bine eforturile si deformatiile care apar n teren n timpul unui cutremur. Totusi, datorita unor considerente teoretice controversate referitoare la distributia eforturilor n proba, cei mai multi cercetatori folosesc triaxialul ciclic. Se cunosc doua tipuri de aparate de forfecare simpla: tip Geonor si tip Cambridge; La cel de tip Geonor, proba este cilindrica si este montata ntr-o membrana ranforsata cu srma de otel; la cel de tip Cambridge proba este montata ntr-o caseta prismatica avnd peretii legati prin articulatii. D.3.3. Aparatul de torsiune ciclica Aparatul de torsiune ciclica foloseste probe inelare de pamnt. Fata de aparatul de forfecare simpla ciclica prezinta avantajul distributiei uniforme a eforturilor si nlaturarii frecarii laterale. Totusi acest tip de aparat are o utilizare restrnsa fiind relativ compicat si ncercarea destul de dificil de realizat. D.3.4. Masa vibranta Pentru a reduce neuniformitatea distributiei eforturilor n proba de pamnt, unii cercetatori au folosit mese 2 vibrante cu probe avnd dimensiuni de 30 (20) x 20 (10) cm si 1 cm grosime. n acest fel, n cea mai mare parte a suprafetei probei, se realizeaza o stare de eforturi si deformatii.

METODE DE TEREN D.4. Metode seismice Prin metodele seismice se determina viteza de propagare a undelor prin teren si cu ajutorul formulelor de la pct. D.1 se stabilesc valorile modulilor dinamici. Metodele seismice cele mai raspndite sunt: - metoda refractiei, care consta n generarea unui impact la suprafata terenului si masurarea vitezei de propagare a undelor longitudinale si eventual transversale; metoda aceasta conduce la bune rezultate pentru o stratificatie uniforma a terenului, obtinndu-se valori medii ale vitezelor de propagare a undelor prin teren; - metoda forajului singular, care consta fie n generarea impactului la suprafata terenului si masurarea vitezei de propagare a undelor n adncime n foraj, fie n generarea impactului n adncime, n foraj, si masurarea vitezei de propagare a undelor la suprafata terenului; prin aceasta metoda se obtin bune rezultate n terenuri omogene pe verticala; - metoda forajelor n cruce, care consta n generarea impactului ntr-un foraj la un anumit nivel si nregistrarea vitezei de propagare a undelor la un alt foraj, la acelasi nivel; aceasta metoda conduce la bune rezultate n terenurile stratificate. D.5. Metoda vibratiilor pe teren

Prin amplasarea unui vibrator pe suprafata terenului se poate determina amplitudinea pentru diferite frecvente, inclusiv cea la rezonanta. Pa baza frecventei de rezonanta se poate determina modulul transversal dinamic, iar prin determinare a latimii vrfului amplificarii la rezonanta (v. Fig. D.2 si formula D.5) se determina fractiunea de amortizare critica. De asemenea, cu ajutorul unui vibrator amplasat pe teren se pot determina vitezele de propagare a undelor prin teren, transmise de acesta si respectiv valorile modulilor dinamici ai terenului. D.6. Metoda ncarcarilor ciclice Prin ncarcarea statica a unei placi de proba cu mai multe cicluri de ncarcare-descarcare realizate pentru 4-5 presiuni se determina valorile coeficientului elastic de deformatie, cu formula:

(daN/cm ) (D.6) n care "p" este presiunea (daN/cm ); Se tasarea elastica din descarcare (cm) Pe baza lui "Cz" se poate determina modulul transversal, "G", cu formula:
2

(D.7) n care este coeficientul lui Poisson,

A suprafata de contact. D.7. Prin determinare parametrilor dinamici prin diferite metode se pot trasa curbele (G, ) si respectiv (D, ) necesare efectuarii calculelor n diferite probleme de dinamica a pamnturilor. n figura D.4 si figura D.5 se dau orientativ aceste curbe pentru pamnturi coezive si necoezive. [top]