Sunteți pe pagina 1din 9

Capitolul I -rezumat1.1.

Instrumente teoretice Teoreticienii dreptului international public (DIP) sunt divizati in ceea ce priveste caracterul de sistem ori de ansamblu de norme a DIP. Autorul de fata sustine teoria sistemului de DIP. In esenta, argumentul principal in acest sens tine de centralizarea politico - juridica a sistemului. Adica, avem state suverane care au consimtit la infiintarea unei organizatii internationale globale (ONU), la instituirea unei jurisdictii internationale permanente (Curtea Internationala de Justitie - CIJ) si au declarat si definit izvoarele de DIP prin Statutul CIJ. Ca atare, statele lumii au creat un sistem in care se dezvolta si manifesta DIP, anume ONU. Ideea de baza ar fi ca nu avem doar niste norme de sine statatoare, ci un sistem care le da nastere, le coordoneaza si mai apoi le pune in aplicare. Pentru a sustine argumentul sistemului de DIP, autorul face trimitere la teoriile a doi juristi de renume: Kelsen si Hart. Autorul foloseste teoriile dezvoltate de acestia pentru a analiza si demonstra natura de sistem a DIP. Teoria lui Kelsen 1. Pentru a avea un sistem juridic trebuie sa avem ordine juridica/centralizare Ideea de ordine juridica implica un proces de centralizare politico-juridica, adica existenta unor norme centrale care: se aplica intregului sistem se aplica tuturor subiectelor de drept prezente in sistem (in cazul DIP state, organizatii internationale si indivizi in cazul drepturilor omului si a dreptului penal international)
-

reprezinta criterii de validitate pentru celelalte norme din sistem, anume normele locale (ex. putem compara aceste norme centrale despre care vorbeste Kelsen cu propriile noastre norme constitutionale, in functie de care se verifica validitatea legilor, ordonantelor etc., care ar reprezenta in acest exercitiu normele locale). Odata stabilita aceasta caracteristica a sistemului, anume nevoia de centralizare,

putem observa ca cel mai inalt grad de centralizare se intalneste in statul unitar, iar cel mai
1

putin dezvoltat in DIP, unde centralizarea este la nivel incipient (ex. pentru a intelege, comparati sistemul din Romania - legislativul, executivul si juridicul - cu cel la nivel international - ONU). Totusi, desi la nivel incipient, DIP ramane un sistem, deoarece exista un anumit grad de centralizare la nivelul ONU, organe comune si anumite norme obligatorii si mijloace coercitive. Mai mult, in cadrul sistemului de DIP exista si subsisteme (ex. Curtea Europeana a Drepturilor Omului - CEDO, Curtea Penala Internationala - CPI etc.) care sunt mult mai bine dezvoltate si centralizate decat cel universal (ONU). Acestea, desi sub-sisteme, sunt formate in acord cu normele generale ale sistemului de DIP general (ex. una dintre activitatile ONU este promovarea respectului pentru drepturile omului, iar CEDO s-a nascut exact in ideea aceasta, adica bazele la nivel international au fost puse de ONU, insa mai apoi s-au nascut sisteme regionale de protectie a drepturilor omului). 2. Un sistem juridic este compus din norme centrale si norme locale In afara normelor generale descrise mai sus, un sistem este compus si din norme locale. In cazul DIP, avem normele centrale care se dezvolta si se manifesta in cadrul global al ONU si norme locale care se dezvolta si se manifesta in cadrul sub-sistemelor (ex. CEDO) si care, dupa cum spuneam, se bazeaza pe cele centrale, intarind astfel natura de sistem a DIP.
3. Un sistem de drept se bazeaza pe norme (drept) si nu pe notiunea de justitie (ce e

just? - aprecierea e de natura subiectiva, ca atare aici nu discutam despre drept pozitiv, ci despre ideea de dreptate) Trebuie facuta o delimitare intre drept si dreptate, dreptul fiind un set de norme care se aplica in relatiile internationale (ex. cutuma, tratate etc.), iar dreptatea indicand o preferinta subiectiva (ex. un liberal sustine libertatea, un socialist egalitatea si securitatea sociala). Aceasta distinctie este utila deoarece, dupa cum spuneam, un sistem de drept se bazeaza pe norme. Daca analizam de exemplu politica Consiliului de Securitatea (CS) vom vedea ca deciziile acestuia sunt uneori fondate pe considerente de oportunitate politica (ex art. 37 (2) din Carta ONU) si nu pe norme si vom fi tentati sa sustinem teoria contrara, anume ca DIP nu este un sistem. Totusi, inainte de a ajunge la o atare concluzie, trebuie sa analizam activitatea CIJ ori a tribunalelor penale internationale si sa observam activitatea

acestora, care se rezuma la diferende juridice, iar in procesul de solutionare a diferendelor CIJ si tribunalele aplica dreptul, adica normele dezvoltate la nivel international. Teoria lui Hart 1. Intr-un sistem de drept trebuie sa se disocieze intre dreptul valid din punct de vedere formal si dreptul legitim Aceasta teorie se refera la disocierea intre norme (drept valid din punct de vedere formal) si morala, anume standardele justitiei (dreptul legitim). Ideea care se poate desprinde din aceasta teorie este ca dreptul ia nastere si se evalueaza prin prisma moralei si a ceea ce e just, insa mai apoi capata o existenta de sine statatoare si trebuie disociat de morala, care este in esenta un factor subiectiv care pericliteaza autoritatea dreptului (ex. in DIP exista anumite state care, pe baza teoriei relativismului cultural, neaga legitimitatea anumitor norme internationale, spunand ca nu li se potrivesc ideologic - cum ar fi perpetua lupta vest si est). 2. Intr-un sistem de drept normele trebuie sa indeplineasca anumite functii Aceasta este o teorie functionala care imparte normele in primare si secundare. Norme primare impun drepturi si obligatii se refera la comportamente privesc actiuni sau inactiuni Cel mai evident exemplu de norma primara ar fi dreptul cutumiar (ex. este universal acceptat ca avem dreptul de a nu fi torturati si ca statele au obligatia de a nu tortura persoane aflate sub jurisdictia lor - o astfel de regula cutumiara impune drepturi si obligatii, se refera la un anumit comportament si priveste actiuni si inactiuni). Norme secundare confera puteri (competente) se refera la alte norme determina modul in care se creeaza alte norme de recunoastere (ex. normele care indica izvoarele de drept - art. 38 din Statutul CIJ, se refera la alte norme si determina modul in care se creeaza alte norme)
3

si pot fi

de modificare (ex. dispozitii dintr-un tratat constitutiv care permit membrilor unei organizatii sa amendeze acel tratat - art. 108 si 109 din Carta ONU, confera puteri) de adjudecare, adica norme care stabilesc o anumita violare a DIP si specifica sanctiunile aplicabile in cazul unei violari (ex. Statutul CIJ ori statutele tribunalelor penale internationale, care contin in esenta norme de procedura, confera puteri si se refera la alte norme) Prin prisma acestei analize putem deduce ca DIP, fiind alcatuit din norme primare

si secundare, este suficient de dezvoltat pentru a fi numit sistem de drept. 1.2.Conceptul de ordine internationala Conceptul de ordine internationala se refera in esenta la viata sociala a statelor, care sunt subiecti principali de DIP. Pentru a mentine stabilitatea in relatiile internationale, statele lumii, prin intermediul ONU, au stabilit anumite scopuri: conservarea sistemului si a societatii de state suverana; mentinerea independentei fiecarui stat de pe glob si scopul pacii. Aceste scopuri sunt mentionate in art. 1 din Carta ONU, cel principal fiind, asa cum am repetat de nenumarate ori, mentinerea pacii si a securitatii internationale (ex. atributiile CS). 1.3.Comunitatea internationala si umanitatea Desi dezideratul este de a se crea o comunitate internationala universala, in care toate statele lumii sa fie interdependente si solidare, realitatea ne arata ca interdependenta la nivel international se manifesta nu doar orizontal, ci si vertical. S-ar putea argumenta ca exista la nivel international o comunitate internationala universala (ONU ), insa daca privim structura CS, putem observa relatiile de interdependenta pe plan vertical (cinci membri permanenti cu drept de veto - votul puterii). Ca atare, se vorbeste in continuare despre pasii ce pot duce la atingerea dezideratului mai sus mentionat. 1.3.1. Interdependenta natiunilor. Comunitatea ca proiect politic international Pentru a ajunge la crearea unei comunitati internationale universale, statele lumii trebuie sa actioneze solidar si nu autonom ori unilateral pentru a atinge scopuri care in esenta sunt benefice pentru toate statele. O asemenea solidaritate presupune totusi un
4

sacrificiu: anumite interese nationale vs. un interes agregat al statelor lumii. Din pacate, statele lumii au conceptii diferite, atat asupra dreptului international cat si asupra asaziselor interese comune, de aceea, singurul domeniu unde s-a reusit atingerea unui anumit grad de centralizare si solidaritate este cel care se refera la mentinerea pacii si a securitatii internationale (aceasta centralizare se manifesta, evident, in cadrul ONU; in rest, avem doar sub-sisteme, tratate bilaterale sau multilaterale la care participa un numar limitat de state care au deziderate comune). 1.3.2. Societatea internationala. Diferenta intre comunitate si societate Teoreticienii de DIP folosesc adesea termeni distincti atunci cand vorbesc despre statele lumii: societate internationala si comunitatea internationala. Pentru a atinge dezideratul despre care vorbeam mai sus, anume crearea unei comunitati internationale, trebuie clarificati acesti termeni. Adica, ce defineste o comunitate internationala. Ce este ea si ce conditii trebuie indeplinite pentru crearea ei? Instrumentul teoretic folosit de autor pentru a raspunde la aceste intrebari este teoria lui Schwarzenberger. Teoria lui Schwarzenberger In opinia acestuia, o ordine jurdica se poate crea prin trei tipuri de drept: -

dreptul puterii - ii corespunde notiunea de societate dreptul coordonarii - ii corespunde notiunea de comunitate dreptul reciprocitatii - ii corespunde un sistem hibrid Concluzia la care se ajunge dupa aplicarea acestei teorii este ca la nivel

international nu avem nici macar o societate internationala inchegata, daramite o comunitate. De aceea, trebuie sa cream o societate internationala pentru ca mai apoi sa putem crea o comunitate internationala. In primul rand, trebuie consolidat dreptul puterii la nivelul ONU am avea nevoie in acest sens de o eventuala competenta de control de legalitate a actelor adoptate de CS. In al doilea rand, pentru a crea o comunitate, avem nevoie de solidaritate si consens in relatii internationale, ceea ce se atinge in general doar in

cazul sub-sistemelor regionale, deoarece aceste sisteme au ceva ce nu exista la nivel universal - un grad ridicat de omogenizare (ex. Uniunea Europeana). 1.4.Sistemul international. Fenomenele de centralizare politico-juridica Centralizarea politico-juridica a sistemului international este reprezentata de ONU, organizatie universala care este in esenta garantul principiilor politice impartasite de toate statele lumii: acceptarea universala a suveranitatii, a egalitatii juridice si a dreptului international. In realitatea insa, desi statele beneficiaza de o egalitate de jure (de drept, specificata in insasi Carta ONU - toate statele sunt suverane si independente), de facto ele nu sunt egale (in fapt, statele sunt inegale - dezvoltate/in curs de dezvoltare, echipate nuclear/neechipate nuclear etc.). In plus, inegalitatea e perpetuata nu doar in fapt, ci si in drept, cel putin la nivelul CS - cinci membri permanenti cu drept de veto (puteri/mari puteri). 1.5.Notiunea de constitutionalitate in sistemul de drept international Odata ce am stabilit ca DIP este un sistem de drept relativ centralizat si coordonat de norme centrale, reiese implicit ca aceste norme centrale sunt norme fundamentale ori constitutionale, temelia sistemului de DIP. La nivelul DIP, normele de natura constitutionala sunt cele descrise in mod explicit la p. 72 - 73 din carte. 1.6.Realitatea dreptului international Realitatea DIP ca sistem este contestata dintr-o dubla perspectiva: sociologica si juridica. Din punct de vedere sociologic, i se reproseaza sistemului ca promoveaza o politica a puterii (ex. structura CS) si faptul ca este o creatie in esenta occidentala/vestica si nu universala. Totusi, se observa ca acesta, chiar daca este o creatie occidentala, serveste intregii comunitati de state. Din punct de vedere juridic, i se reproseaza lipsa sanctiunilor centralizate, dar in acelasi timp se observa ca, indiferent de lipsa sanctiunilor, DIP este respectat de aproape toate statele, aproape tot timpul (ex. chestiuni de imunitate juridica, relatii diplomatice si consulare, drepturile omului etc.). 1.7.Drept international public, drept international privat, drept transnational

Dreptul international public reprezinta setul de norme si principii care guverneaza relatiile dintre state, state si organizatii internationale, organizatii internationale si alte organizatii internationale, state si indivizi, organizatii si indivizi (indivizii sunt subiecte de DIP doar in anumite materii, anume in drept penal international si in drepturile omului). Dreptul international privat reprezinta un set de norme si principii care guverneaza raporturile civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate stabilite intre persoane fizice sau juridice. Normele de drept international privat solutioneaza conflictele de legi si de jurisdictii, indicand legea aplicabila (ex. un act juridic este incheiat in strainatate - legea aplicabila se stabileste conform dreptului international privat). Dreptul transnational nu poate fi atasat nici uneia dintre aceste ramuri de drept, el este undeva la mijloc, deoarece dreptul transnational depaseste granitele nationale, poate avea atat valente private cat si valente publice si implica actori variati: indivizi, state, corporatii sau alte grupari ori organizatii (ex. un contract ce se incheie intre o corporatie transnationala si un stat in legatura cu exploatarea anumitor resurse petroliere ale acelui stat).
1.8.

Raporturile dintre dreptul international si dreptul intern

Existenta unor sisteme juridice de natura diferita (ex. national/international) ridica problema raporturilor dintre aceste sisteme. Raporturile respective sunt analizate prin prisma permeabilitatii sau impermeabilitatii sistemelor. 1.8.1. Teoria dualista Aceasta teorie este una impermeabila, in sensul ca nu recunoaste efectivitatea normelor din celelalte sisteme, declarand ca ordinea juridica internationala si cea nationala sunt in mod necesar autonome, deoarece normele fiecarui sistem au conditii specifice de validitate, normele se aplica unor subiecte juridice diferite si normele se aplica unor situatii diferite. Conform teoriei dualiste, cele doua sisteme sunt inchise si se situeaza pe un palier orizontal, adica sunt egale. Consecinta acestei teorii este ca dreptul international nu poate fi aplicat in mod direct in sfera nationala (ex. intr-un stat dualist, un tratat nu este direct

aplicabil dupa semnare si ratificare, ci el trebuie, in plus, incorporat in legislatie nationala, singura considerata ca fiind direct aplicabila in sistemele dualiste). 1.8.2. Teoria monista Aceasta teorie este una permeabila, in sensul ca recunoaste efectivitatea normelor din celelalte sisteme, declarand ca ordinea juridica internationala si cea nationala formeaza o unitate. Ca atare, dreptul international nu trebuie incorporat in dreptul national, ci este de directa aplicare (ex. intr-un stat monist, un tratat este de directa aplicare dupa semnare si ratificare, nu mai este nevoie de incorporare intr-o lege nationala).
1.9.

Solutii constitutionale in materia raporturilor dintre sisteme

Distinctia dualism/monism se reflecta in general in solutiile constitutionale privind raporturile dintre sistemul international si cel national. A. Aplicarea dreptului international general in ordinea interna Dreptul international general se refera la cutuma si principii generale de drept ca izvor de DIP. Acesta poate fi de aplicabilitate interna sau nationala prin: 1. Incorporarea automata a dreptului international general
-

tehnica aceasta reflecta o conceptie monista; nu se schimba caracterul international al normelor prin incorporare in sistemul national; prin Constitutie, se impune organelor statelor sa aplice direct dreptul international.

2. Transformarea automata globala a sistemului intern


-

aceasta metoda se diferentiaza de metoda incorporarii automate prin aceea ca aplicabilitatea directa a dreptului international general presupune un proces de transformare prin adoptarea unor norme interne identice in continut.

3. Transformarea ad-hoc in sistemul intern -

metoda aceasta conditioneaza aplicabilitatea interna a dreptului international general de o transformare punctuala a normelor internationale, de la caz la caz, prin acte legislative, decrete, ordonante guvernamentale ori decizii judiciare.
B. Aplicarea dreptului international conventional in ordinea interna

Dreptul international conventional se refera la tratatele internationale ca izvor de DIP. Prezenta unor tratate auto-executorii (de aplicabilitate directa) creeaza in mod direct
8

drepturi si obligatii in sarcina particularilor, persoane juridice sau persoana fizice, care sunt subiecte de drept intern (ex. un tratat de drepturilor omului). In cazul acestor tratate, daca statul nu realizeaza adoptarea normelor care permit aplicabilitatea interna, judecatorul nu ar trebui in mod normal sa refuze aplicarea tratatului. Daca un stat incheie un astfel de tratat, care prevede efectul direct al acestuia, dispozitiile constitutionale care ar bloca un astfel de efect devin irelevante.
1.9.1. Aplicarea dreptului international conventional in sistemul juridic roman

Art. 20 din Constituia Romaniei consacra teoria monista in ceea ce priveste tratatele privind drepturile omului, care sunt direct aplicabile, pe cand art. 11 din Constitutia Romaniei opteaza pentru teoria dualista, sugerata de expresia potrivit legii. De aici se desprinde ideea potrivit careia sistemul nostru constitutional recunoaste centralizarea internationala a materiei drepturilor omului, adoptand o pozitie monista in acest sens, iar pe de alta parte, exprima rezerve fata de restul tratatelor, adoptand o pozitie dualista. In Romania, tratatele nu se transforma in legi interne, ci se aplica direct, ca tratate. In plus, tratatele au un caracter supralegislativ, ceea ce inseamna ca invalideaza orice norma legislativa contrara dispozitiilor acestora. 1.9.2. Controlul de constitutionalitate al normelor internationale In Romania, controlul de constitutionalitate al tratatelor international se efectueaza ex ante, adica inainte de semnare si ratificare (art. 144 din Constitutia Romaniei).