Emanciparea femeii in islam

Unul din motivele pentru care in lumea islamica s-a dezvoltat un fenomen de emancipare a femeii este acela ca timp de treisprezece secole conditia femeii a ramas neschimbata fiind plina de privatiuni. In islam morala este la baza una de grup , de regula de societate inchisa. Ceea ce conteaza e coeziunea societatii. Deci solidaritatea va fi virtutea esentiala a moralei sociale. Musulmanii considerau ca, casatorindu-se si avand copii omul isi indeplineste adevarata misiune. Acest lucru nu impiedica prin nimic placerea in casatorie, dar numai barbatul are dreptul la o savarsire continua. De asemenea femeia nu-si poate refuza sotul si nici sa intre in greva iubirii: ...o femeie n-are voie niciodata sa-si refuse sotul indiferent daca se afla pe samarul unei camile sau pe marginea de sus a unui cuptor incins. 1 Din toate acestea reiese o conceptie despre femeie redusa doar la trup. Pentru islam senzualitatea pur fizica nu are nimic socant si nici faptul ca musulmanii vad in femei, in primul rand niste procreeatoare. Femeile plapande si delicate nu sunt pretuite. In Mauritania, viitoarea mireasa este inchisa si i se dea sa bea mult lapte ca sa fie alba, grasa si moale. Casatoria este o datorie, iar a-i casatori pe altii e o fapta buna. Parintii trebuie sa faca acest lucru deoarece e rusinos sa ai copii celibatari. In Islamism o femeie nemaritata e ca un pamant lasat in paragina. Datorita faptului ca in islamism este practicata poligamia cu forma ei cea mai frecventa si anume poliginia (un barbat este casatorit concomitent cu mai multe femei), prima sotie este cea care capata un avantaj, si anume faptul ca ea este cea care are dreptul de a coordona activitatile celorlalte sotii, insa nu are dreptul la o opinie in deciziile luate in legatura cu familia, intr-o societate in care familia e conceputa inca dupa modelul familiei patriarhale unde autoritatea e detinuta de tata iar barbatul este superior femeii. Coranul a reglementat conduita femeii in interiorul casei: spune-le credincioaselor sa-si plece privirea, sa nu-si arate frumusetile, ci numai ceea ce apare in afara, sa-si traga valul peste rascroiala vesminelor. Sa nu-si descopere frumusetile decat in fata barbatului lor, si a familiei.2
1 2

Anne-Marie Delcambre- Islamul, editia III, editura Coresi Bucuresti 1999 idem

Pentru a se cunoaste situatia juridica a femeii se fac referiri la Coran, la Sunna sau la dreptul musulman. La sfarsitul secolului al XIX-lea, unii ganditori musulmani vor incerca sa pledeze in favoarea drepturilor femei. In lumea araba cea mai cunoscuta voce e aceea a egipteanului Qasim Amin(1863-1908) cu cartea sa Liberation de la femme aparuta in 1899 in care trateaza problemele puse de val, poligamie si repudiere. Abia aparut, volumul a provocat o revolutie. Avalansei de critici , Qasim le raspunde cu o versiune noua a cartii lui , La femme moderne, publicata in 1900. In realitate chiar daca multi erau de acord sa accepte educarea femeii, ei respingeau ideea participarii sale la viata publica si a desfiintarii valului. Devarata revolta va veni insa din partea femeilor. In 1933 Hoda Cha`rawi isi rupe spectaculos valul pe un peron din gara orasului Cairo. in India , Mumtaz Ali in eseul sau despre drepturile femeii aparut in 1898, pledeazapentru egalitatea sociala a sexelor. Primii reformatory musulmani ca tunisianul Tahar Haddad sau Qasim Amin amintit deja sustin ameliorarea conditiei feminine pe un ton moralizator si apologetic. In general modernistii musumani gasesc umilitoare pentru Islamsituaia femeii prin raportare la Occident. De atunci situatia femeii nu a mai evoluat. Sigur ca multe femei musulmane sunt azi ministry, avocati sau profesori insa (cu exceptia Turciei) islamul este o religie de stat iar unei musulmane ii este interzisa casatoria cu o persoana de o religie diferita. Insusi guvernul Tunisian afost nevoit sa revina in 1973 asupra acestei libertati acordate intr-un moment de independenta in codul familiei. In statele unde se aplica legea islamica(Arabia, iran) femeia adultera risca si acum lapidarea. Unele voci feministe se fac auzite insa nu indeajuns de puternic.

Bibliografie: 1. Anne-Marie Delcambre- Islamul, editia III, editura Coresi Bucuresti 1999 2. Petru Ilut Sociopsihologia si antropologia familiei editura polirom Iasi 2005