Sunteți pe pagina 1din 6

RAZBOIUL RECE

I. Razboiul rece Razboiul rece este termenul folosit pentru a descrie interesele relatiilor intre USA si Uniunea Sovietica(URSS), fiecare fiind in fruntea unor aliante de mare forta, intre 1947-1989. In realitate, insa, expresia de razboi rece are o istorie lunga, desi, putin cunoscuta, datand din secolul al XIV-lea cand printul Juan Manuel, regentul Castiliei si Leonului, a aplicat-o luptei dintre crestini si mauri. Printul voia sa spuna ca, spre deosebire de razboaiele fierbinti sau declarate oficial, "razboiul rece incepe fara o declaratie de razboi si se incheie fara un tratat de pace". Denumirea de razboi rece a fost data datorita faptului ca relatiile dintre cele doua puteri au fost reci, nu s-au ,,infierbantat niciodata intr-un razboi armat. Pe langa traditionala rivalitate intre cele doua puteri, conflictul se baza si pe o ciocnire de ideologii (intre sistemul democratic capitalist din SUA si sistemul totalitar din URSS). Atunci cand elefantii se lupta, iarba este cea calcata in picioare, spune un intelept proverb al poporului african Swahili. Timp de mai bine de 45 de ani, superputerile lumii, fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si Statele Unite ale Americii (SUA) s-au luptat surd in arena de proportii mondiale a Razboiului Rece. Astazi, unii istorici si analisti politici sunt de parere ca iarba turtita de acesti colosi a fost reprezentata chiar de restul popoarelor lumii. Un potential conflict exista inca dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, dar a fost tinut sub tacere datorita politicii de neimplicare a SUA si a preocuparii URSS-ului pentru problemele sale interne, ceea ce insemna ca Europa continua sa fie arena principala a disputelor politice. Prezenta victorioasei Armate Rosii a fost decisiva pentru a impune in Polonia, Bulgaria, Romania, Ungaria, fosta Iugoslavie si Albania guverne de orientare comunista, care au reusit apoi sa suprime orice opozitie. Aceste tari ,,satelit erau atent controlate de URSS, democratiile occidentale sesizand, in acest fapt, planul de dominatie mondiala al rusilor. Pericolul parea cu atat mai mare cu cat existau partide comuniste si in ,,lumea libera(noncomunista) . Pentru pastrarea uni control total, statele comuniste s-au izolat de restul lumii. La 22 februarie 1946 George Kennan, insarcinatul cu afaceri de la Kremlin expediaza la Washington o analiza a conceptiilor si actiunilor Uniunii Sovietice. Documentul, intrat in istorie drept telegrama cea lunga (8000 de cuvinte) denunta politica externa ruseasca, pe care o considera drept o amenintare pe termen lung asupra civilizatiei occidentale. Termenul de ,,Cortina de fier a fost popularizat de Winston Churchill la Westminister College din Fulton, statul Missouri, la 5 martie 1946, pentru a desemna statele aflate sub conducerea PCUS; in consecinta ,,in spatele cortinei de fier semnifica ,,in interiorul blocului comunist. Churchill a fost unul dintre primii cei care au prevazut un posibil razboi rece, dar, cu toate acestea, la 12 martie 1947 Truman lanseaza Planul Marshall de reconstructie a economiei Europei Vestice prin care acorda 13 miliarde de dolar pentru refacerea, in special, a industriei si agriculturii. La 1 mai ,,Doctrina Truman vizeaza mai ales Grecia si Turcia care sunt mult mai expuse pericolului comunist si carora li se ofera 400 de milioane de dolari pentru repunerea in picioare a economiei. SUA a fost de acord sa sprijine natiunile libere care ,,luptau impotriva 1

incercarilor de subjugare din partea minoritatilor inarmate sau a presiunilor externe. Aceasta a insemnat ca SUA va actiona pentru restrangerea expansiunii comunismului: dictaturile non-comuniste asupra ,,popoarelor libere erau tolerate si intr-adevar au fost adeseori sprijinite de SUA in timpul Razboiului Rece, mai ales in tarile sarace, unde ploiticile democratice ar fi putut aduce la putere un guvern comunist sau procomunist. Totodata, SUA introduc si Planul Marshall prin care ofera ajutor tarilor din occidentul Europei pentru a-si reconstrui economia devastata de razboi. II. Primul razboi rece 1945-1953 O prima etapa, numita de unii cercetatori ai primului razboi rece,inceputa inca inainte de a semnarea tratatului de la Paris, dureaza pana la moartea lui Stalin, deci intre 1945 si 1953. A fost o perioada in care conflictul a izbucnit chiar daca nu declarat, intre superputeri, numeroase dispute armate fiind consemnate pe mai multe continente, in paralel cu primele masuri legate de aplicarea doctrinei Truman. Ca reactie a sovieticilor la doctrina Truman si la Planul Marshall s-a construit Cominformul, o organizatie conceputa pentru a coordona actiunile partidelor comuniste aflate de ambele parti ale Cortinei de fier. Puterea blocului Sovietic a fost consolidata ulterior de lovitura de stat din Cehoslovacia, din 1948. Cu toate acestea, dominatia sovietica asupra miscarii comuniste internationale a suferit o infrangere in plan propagandistic cand liderul iugoslav, Tito, adept al independentei, ce s-a hotarat sa-si urmeze propriul drum si s-a separat de URSS. Pentru a aminti doar cateva exemple, ne vom referi la primul razboi din Indochina, la 19 decembrie 1946, fortele franceze fiind atacate la Tonkin de comunistii viet-minh, la blocada Berlinului si la razboiul din Coreea19. Cursa atomica a cunoscut, la randul ei, o derulare spectaculoasa. La 25 septembrie 1949, agentia T.A.S.S. anunta oficial ca Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica de productie proprie, punand astfel capat monopolului american, in privinta pasului urmator, bomba cu hidrogen, desi americanii au reusit primul experiment in Insulele Marshall la l noiembrie 1952, dupa numai cateva luni, la 8 august 1953, Moscova anunta o realizare similara. Se ajunsese, practic, in situatia ca ambele superputeri sa fie capabile sa declanseze un conflict nuclear cu efecte catastrofale asupra planetei. In acesti primi ani, un eveniment precum criza Berlinului avea sa traseze limitele de demarcatie dintre cele doua blocuri in Europa, dar, in acelasi timp, el elimina posibilitatea conflictelor militare pe batranul continent. Aceasta a avut loc, intre anii 1948-1949, ca urmare a divizarii Germaniei ocupate intre SUA, Marea Britanie, Franta si URSS. Sectorul sovietic fusese deja inclus in frontierele comuniste, dar el mai cuprindea si o parte din capitala istorica, Berlin, impartita si ea intre puterile ocupante. Berlinul de Vest reprezenta un avanpost al capitalismului in interiorul blocului sovietic, fiind o sursa de tensiuni si dispute. Nemultumirile au fost atat de mari incat, in iunie 1948, sovieticii au decis sa izoleze capitala prin intreruperea traficului feroviar si rutier. Raspunsul occidentului a fost construirea unui pod aerian prin care Belinul de Vest a fost aprovizionat cu alimente si bunuri pana la ridicarea blocadei de catre sovietici. Acesta a fost un important punct de cotitura. A fost reconfirmata hotararea SUA de a apara Europa si divizarea de lunga durata a Germaniei in doua state separate. 2

Nici una dintre cele doua parti nu a inlaturat posibilitatea unui razboi, dar constientizarea consecintelor devastatoare a limitat actiunile intreprinse. De exemplu, in blocul sovietic izbucneau din cand in cand miscari si revolte proreformiste sau chiar anticomuniste zdrobite de tancurile sovietice in timp ce occidentul privea neajutorat, constient ca o interventie militara ar fi provocat un dezastru mondial. Drept urmare, ,,razboiul dintre Est si Vest a ramas un conflict rece, formal, implicand propaganda, spionaj, sanctiuni economice si rivalitate pentru influenta teritoriala. Ocazional, lupta pentru extindere sau mentinerea influentei in anumite zone ducea la razboaie in care fiecare din cele doua blocuri sustinea una din parti, sau in care era implicata doar una dintre marile puteri. Aceste razboaie ramaneau traditionale (non-nucleare), desi, initial, nu se stia niciodata acest lucru. Un astfel de razboi a fost cel din Razboiul din Coreea care a izbucnit atunci cand Coreea de Nord(comunista) a atacat Coreea de Sud in 1950. SUA si puterile aliate au intervenit in forta in ajutorul sud-coreenilor, apoi s-a implicat si China, insa pentru nord-coreeni. In cele din urma s-a ajuns la un punct mort in 1953 cand cele doua Coree au fost divizate definitiv de o parte si de alta a paralelei de 420. In 1949 s-a fondat Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord(NATO) care reunea SUA, Canada si puterile vest europene intr-o alianta militara. Admiterea Germaniei de Vest in NATO, in 1955, va determinat crearea unei aliante similare in est - Pactul de la Varsovia. Primul razboi rece s-a incheiat o data cu moartea lui Stalin, in martie 1953, dublata de decizia luata de presedintele american Dwight Eisenhower de a face pace in Coreea ( 1953) si Vietman ( 1954). III. Catre marginea prapastiei si inapoi: 1953- 1969 Perioada de dupa moartea lui Stalin se prezinta sub forma unei etape complicate si sinuoase, care a durat intre 1953 si 1969. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, de multe ori in contradictie cu cursul aparent firesc. Au existat momente de relaxare precum spiritul Genevei" sau cel de la Camp David, generate de negocierile din 1959, dupa cum totul a alternat cu o politica sovietica riscanta ori cu una pe marginea prapastiei" a altor mari puteri. In aceasta perioada, Washingtonul si-a consolidat pozitia in Orientul Mijlociu. Congresul va adopta o declaratie potrivit careia Orientul Mijlociu reprezinta regiune de interes national de importanta vitala pentru Statele Unite, ceea ce va ramane in istorie drept doctrina Eisenhower. Succesorul lui Stalin(decedat in 1953) a fost Nikita Hrusciov, noul lider a modificat cele mai dure aspecte represive ale regimului stalinist, desi URSS a ramas un stat aflat sub controlul total al unui singur partid. Pentru a-si dovedi bunele intentii, Hrusciov a dizolvat Cominformul si a conceput o noua doctrina a ,,convietuirii pasnice. Renuntand la ideea conform careia un conflict intre Est si Vest era inevitabil, el a declarat ca cele doua sisteme puteau sa se afle intr-o competitie pasnica: cea care va avea mai mult succes o va elimina pe cealalta. Dar scaderea tensiunii a fost de scurta durata. Berlinul de Vest provoca o vesnica iritare deoarece, pentru lumea comunista, el era un exemplu al vietii occidentale prospere. De asemenea, el oferea o ruta relativ facila de scapare pentru germanii din est. 3

In cele din urma, cand reformele si tacticile lui Hursiciov s-au dovedit incapabile de a determina puterile occidentale sa se retraga, autoritatile din Germania de Est au ridicat un gard de sarma ghimpata si au construit un zid in jurul Berlinului de Vest in 1961 pentru a impiedica accesul propriilor cetateni in oras. Acesta a fost o recunoastere umilitoare a esecului, dar Zidul Berlinului a reusit sa stabilizeze situatia: Berlinul a incetat sa mai fie scanteia care putea declansa un alt razboi mondial. Probabil cea mai grava criza postbelica a avut loc in Cuba. In 1959, revolutionarul cubanez Fidel Castro a preluat controlul asupra insulei; apoi, in urma unor dispute cu SUA, s-a mutat in tabara comunista. SUA nu agrea prezenta unui aliat sovietic in aceasta regiune considerata dintotdeauna ca facand parte din sfera sa de influenta; in plus, Cuba se afla la o distanta destul de mica fata de coasta SUA. Insa, dupa esecul rusinos al unei invazii a SUA in Cuba, sustinuta de oponentii exilati ai lui Castro, pe insula au fost instalata rachete sovietice. Criza rachetelor din Cuba Fortele americane au demascat prezenta unor rachete nucleare sovietice in Cuba, la numai 150 kilometrei de Statele Unite. Presedintele John F.Kennedy a ordonat o blocada navala pentru a impiedica alte rachete sovietice care deja se aflau pe drum sa ajunga in Cuba. Pentru o buna perioada de timp s-a crezut ca temutul razboi mondial era pe punctul de a izbucni; ocazie de care, presedintele din acel moment al SUA, John F. Kenedy, a profitat din plin pentru a acuza URSS de intentii ostile in fata lumii, moment in care URSS a fost nevoita sa se retraga tacut si sa-si accepte, cu oarecare indaratnicie, supliciul. Acesta a fost o infrangere pentru sovietici, dar Kennedy a evitat sa-l umileasca pe Hrusciov. Evident, acum ambele parti erau constiente de pericolele confruntarii si au luat masuri pentru evitarea ei. In anii 1960 si 1970 blocul sovietic a ramas aparent puternic cu toate ca ruptura dintre URSS si China a complicat relatiile internationale. Razboiul Vietnamului care a i-a adus acestuia independenta si unitate sub un guvern comunist, poate fi impartit in doua mari faze: prima cunoscuta si ca Razboiul din Indochina, a durat din 1946 pana in 1954 si a marcat sfarsitul dominatiei coloniale franceze in Vietnam, cand statul a fost impartit in Vietnamul de Nord si Vietnamul de Sud. Cea de-a doua faza, din 1957 pana in 1975 a insemnat infrangerea guvernului anticomunist din Vietnamul de Sud de catre luptatorii din Fondul National de Eliberare (supranumit si Vietcong aceasta fiind o miscare de gherila comunista) din Vietnamul de Nord. Acest razboi a determinat regresul economiei americane, dovedindu-se dezastruos pentru finante si chiar pentru coeziunea poporului american, fiind un razboi pe care SUA l-au pierdut de-a dreptul. IV. Destinderea 1969- 1979 Se refera la o etapa mai calma, respectiv la un deceniu de destindere Est Vest, 1969-1979, care, fara a fi lipsit de momente tensionate, a consolidat teoria coexistentei pasnice a celor doua sisteme pe termen lung. Venirea presedintelui Richard Nixon la Casa Alba si numirea lui Henry Kissinge in fruntea Consiliului Securitatii Nationale vor schimba optica americanilor asupra relatiilor cu Uniunea Sovietica. Dupa ce un numar major, de conflicte a condus la deteriorarea continua a raporturilor dintre cele doua superputeri, la sfarsitul anilor '70 aparea un nou tip de mesaj, si anume apelul la intelegere si rezolvarea diferendelor pe cale amiabila. Astfel, incepe un deceniu in care au fost promovate cu precadere relatii cordiale si 4

au fost inregistrate progrese simtitoare pe calea cooperarii internationale. Totul avea sa se sfarseasca o data cu atacarea Afganistanului de catre trupele sovietice, in decembrie 1979.Gafa politica a Uniunii Sovietice concretizata prin atacarea Afganistanului avea sa conduca la al doilea razboi rece 1979-1985. V. Al doilea razboi rece 1979 - 1985. Evolutia razboiului rece in timpul lui Ronald Reagan Abordarea democrata a razboiului rece s-a dovedit un esec complet. Daca promotorii destinderii au fost criticati mai ales pentru cinismul lor, in schimb idealismul politicii externe a lui Carter a dus la o serioasa subestimare a capacitatilor Uniunii Sovietice si Tratatului de la Varsovia. Noul presedinte, republicanul Ronald Reagan, era decis sa schimbe complet aceasta viziune, inlocuind in razboiul rece negocierea cu confruntarea efectiva si intarind capacitatea militara a SUA. Din primul an al mandatului sau, bugetul apararii a crescut enorm; pentru intaia data cheltuielile militare ale NATO le-au depasit pe cele ale Tratatului de la Varsovia, iar America a devenit principalul vanzator mondial de armament (ceea ce a permis o machiavelica rezolvare a crizei ostatecilor din Iran). In 1982, Reagan a expus si bazele ideologice ale politicii sale externe: URSS era Imperiul Rau, sursa a tuturor problemelor politice si economice din lume. Administratia americana nu a ezitat sa puna in practica aceasta politica a confruntarii. Scenariile razboiului atomic elaborate de expertii occidentali, culminand cu Initiativa de Aparare Strategica (Razboiul Stelelor), au provocat mari temeri la Moscova, convingandu-i pe liderii sovietici ca Statele Unite erau nu doar pregatite, ci si dispuse sa declanseze un atac atomic; in acelasi timp ele au pus capat miscarii anti-nucleare pacifiste din Europa Occidentala, convingand populatia tarilor NATO de necesitatea instalarii de arsenale atomice in vederea prevenirii unei iminente agresiuni a Imperiului Rau. Punctul culminant al acestei evolutii a fost atins in martie 1983, cand Reagan a initiat Razboiul Stelelor (care s-a dovedit un esec). Totul parea desprins dintr-un scenariu stiintifico-fantastic. De altfel, titlul dat de presa Initiativei este elocvent, propunandu-se protejarea Statelor Unite in fata unui atac nuclear cu rachete prin ridicarea unui scut in spatiu. Criticat, programul a contribuit totusi si mai mult la atragerea Uniunii Sovietice intro cursa extrem de costisitoare pe care economia acestei tari o va suporta tot mai greu. La randul sau, Reagan a avut un argument suplimentar dupa ce rusii au doborat in septembrie 1983 un avion de pasageri sud-coreean, zborul KA 007, care dintr-o eroare se abatuse de pe culoarul de zbor planificat. Au murit atunci toate cele 269 de persoane aflate la bord numai datorita faptului ca sovieticii confundasera avionul sud-corean cu un avion de spionaj; actiunea lor a fost calificata drept crima impotriva umanitatii. Doua luni mai tarziu trupele SUA au invadat minuscula insula caraibiana Granada, unde se instalase un guvern revolutionar de stanga si au transformat aceasta interventie intr-o dovada a suprematiei si hotararii Statelor Unite de a nu permite nici o infiltrare sovietica. Tensiunea a ajuns la maxim la sfarsitul anului, cand un exercitiu nuclear NATO l-a facut pe presedintele rus Kosghin sa se teama de izbucnirea razboiului atomic.

Aceasta epoca de febrilitate militara si retorica apocaliptica s-a incheiat odata cu al doilea mandat al lui Reagan, coincizand cu venirea la putere in URSS a lui Mihail Gorbaciov (1985). VI. Sfarsitul razboiului rece In 1985 Mihail Gorbaciov a devenit presedinte al URSS-ului, cu consecinte decisive asupra razboiului rece. Concentrat asupra reformei interne, Gorbaciov a realizat ca URSS nu mai putea face fata impovaratoarei curse a inarmarilor. In 1987, dupa acceptarea unor importante concesii, a asigurat prima diminuare a armelor nucleare. Cu economia sovietica aflata intr-un declin rapid, Gorbaciov a hotarat incetarea ajutorului acordat si retragerea sprijinului politic acordat regimurilor comuniste est-europene, care in 1989 s-au prabusit. Combinatia dintre reforma politico-economica adusa de perestroika si libertatea sociala data de glasnost a lui Gorbaciov si-au adus contributia la revolutia din URSS, ce a condus la inlocuirea unui sistem comunist totalitarist cu unul mai democratic. Luand-o pe acest drum al democratiei, controlul partidului comunist devine din ce in ce mai slab si economia este la pamant. Astfel URSS se transforma in statul ce trebuia ajutat si, de aceea, in decembrie 1989 este anuntat sfarsitul Razboiului rece de Gorbaciov si George Bush. Tensiunea constanta care a caracterizat Razboiul Rece s-a finalizat odata cu destramarea din 1991 a Uniunii Sovietice, care s-a transformat si reformat, devenind Federatia Rusa. Sfarsitul Razboiului Rece s-a ivit insa atat de abrupt, incat chiar zece ani mai tarziu, neincrederea capitularii inca obseda Vestul. Razboiul rece, prin durata si amploare, a produs efecte dintre cele mai diverse. El agrabit, neindoielnic, reabilitarea Germaniei si a Japoniei. Bonnul va fi primit in N.A.T.O. si Uniunea Europeana, iar niponii se vor afirma drept mare putere economica. Pe de alta parte, marele perdant a fost Kremlinul, Uniunea Sovietica destramandu-se.