Sunteți pe pagina 1din 49

Integrarea economica regionala Tematica cursului 1. 2. 3. 4.

5. 6.

7. 8. 9.

Integrarea economica regionala: concept, premise, factori Forme de aranjamente de integrare regional Teorii ale Integrarii Economice Efectele liberalizrii prefereniale a fluxurilor comerciale i ale formrii blocurilor comerciale Integrarea regionala in perioada postbelica; Procesul integraionist n Europa Integrarea regionala pe continentul american: 6.1 Integrarea Economica Nord Americana (Comuitatea de Comert Liber Nord American-NAFTA 6.2 Integrarea economica in America de Sud si Caraibe. Asociatia LatinoAmericana (ALADI) 6.3 Grupul Andin sau Comunitatea Andina de Natiuni ( P.Aa-CAN) 6.4 Piata Comuna Sudului (MERCOSUR) 6.5 Piata Comuna Central-Americana(PCCA) 6.6 Comunitatea si piata comuna a Caraibelor ( CARICOM) 6.7 Zona de Liber Schimb a Americilor (FTTA) Integrarea regionala in Africa si Orientul Mijlociu; Asia in procesul integrarii si cooperarii regionale; Spatiul ex-sovietic in contextul globalizarii si integrarii regionale

Cursul 1 Integrarea economic: concept, premise si factori


1. Abordarea la scar spaial a economiei n teoria economic exist, n general, dou niveluri de cercetare dinstincte:

nivelul microeconomic, care se ocup de cunoaterea comportamentului firmelor i

consumatorilor individuali i interaciunea lor pe pia, independent de comportamentul agregatelor macroeconomice i de funcionarea economiei ca ntreg;

nivelul macroeconomic, care pune accentul pe determinarea agregatelor

macroeconomice (venitul total, gradul de ocupare a forei de munc, rata inflaiei, oscilaiile creterii economice etc.), deci pe funcionarea i comportamentul sistemului economiei naionale n complexitatea sa; n centrul ateniei teoriilor macroeconomice se afl, n final, rolul pe care statul l are n ntregul context economic. ntr-o asemenea viziune, analiza comportamentelor la cele dou niveluri se realizeaz izolat, fr a aprofunda relaiile i interconexiunile dintre acestea. n consecin, a aprut necesitatea unui nivel intermediar de cercetare:

nivelul mezoeconomic, care studiaz comportamentul grupurilor la un nivel

mediu de agregare, ntre factorii de decizie politici (nivelul macroeconomic) i comportamentele individuale (nivel microeconomic). Acest nivel mezoeconomic se concretizeaz n dou tipuri de analize:
-

analize sectoriale, la nivel de ramur, subramur, activitate, domeniu etc.); analize regionale (teritoriale sau spaiale), la nivel de localitate, zon, jude,

regiune etc.). n acest sistem ierarhic de analiz poate fi integrat i:

nivelul mondoeconomic, al ariilor continentale i al uniunilor de state, la care se

realizeaz analiza spaial la nivelul ansamblului economiilor sau a unui grup de state (uniuni de state). Concluzie Abordarea spaial a economiei presupune reducerea decalajelor i optimizarea echilibrelor la nivel de: -

localiti, zone, judee, regiuni etc. din cadrul unei economii naionale; state i regiuni ale statelor membre ale unor uniuni de state (de ex. Uniunea state ale lumii.

European); -

2. Aspecte introductive ale integrarii economice regionale: concepte de baz Integrarea economic este un proces complex, multidimensional i dinamic care a devenit un aspect important al economiei internaionale, mai ales n ultimele decenii. n Dicionarul Explicativ al Limbii Romne
1 verbul a integra

= a include, a ngloba, a ncorpora, a armoniza ntr-un tot;

substantivul integrare = aciunea de a (se) integra si rezultatul ei. Termenul provine din latinescul integro-are care nseamn: a pune la un loc, a ntregi, a completa, a reuni mai multe pri ntr-un tot unitar sau pentru constituirea unui ntreg, a restabili. Termenul de integrare este folosit i n sens sociologic pentru a desemna stabilirea unei strnse interdependene ntre prile unei fiine vii sau ntre membrii unei societi, ale unei uniuni formate din multiple entiti sau din mai multe grupri de indivizi.

Din punct de vedere economic, n literatura de specialitate, termenul este utilizat att la nivel macroeconomic (integrare regional, integrare european, integrare internaional, integrare interstatal, etc.) ct i microeconomic (integrarea ntreprinderii1). In ceea ce ne privete, ne vom referi n continuare la integrarea economic regionala. Din Dicionarul Enciclopedic integrarea economic regionala este o trstur esenial a evoluiei economiei mondiale n perioada postbelic, care const ntr-o cooperare adncit i permanent, convenit i programat ntre ri vecine, pe baza unor acorduri sau tratate interguvernamentale, prin care se prevd nfiinarea unor organizaii regionale cu caracter integraionist (respectiv a unui spaiu economic unificat); ea reflect o treapt calitativ superioar de adncire a interdependenelor economice, tiinifice i tehnice i a specializrilor ntre economiile diferitelor ri. Dicionarul de economie (coord. Ni Dobrot) confer noiunii de integrare economic numeroase sensuri: trecerea de la microspaii la macrospaii, crearea unor ansambluri economice tot mai vaste; absena discriminrilor sau eliminarea progresiv a acestora din raporturile economice ntre diferite state; stabilitatea i eficiena economic a relaiilor dintre state2. Integrarea economic nu este un scop n sine, ci un mijloc, o cale spre realizarea unor obiective ca: ridicarea prosperitii tuturor prilor, meninerea pcii prin reducerea ansei de conflict armat ntre parteneri. Jan Tinbergen, laureat al Premiului Nobel n domeniul tiinelor economice, definete integrarea ca fiind crearea celei mai de dorit structuri economice mondiale, prin suprimarea obstacolelor artificiale din calea funcionrii optime i prin introducerea deliberat a tuturor elementelor necesare coordonrii i unificrii. El face distincia ntre conceptele de integrare negativ (= eliminarea tuturor discriminrilor i restriciilor din calea circulaiei mrfurilor i a mijloacelor de producie) i integrare pozitiv (= modificarea instrumentelor i instituiilor existente precum i crearea unora noi, formarea i aplicarea unor politici coordonate i comune n vederea realizrii unor obiective economice i de bunstare, altele dect eliminarea discriminrilor). Accepiunilor de mai sus acordate termenului de integrare, li se adaug i distincia care este fcut relativ recent de ctre teoriile integrrii ntre integrarea formal (ce presupune
1

Strategie de dezvoltare a unei ntreprinderi prin asocierea, fuziunea sau absorbia altor ntreprinderi, n scopul creterii capacitii de concuren, sporirii vnzrilor i reducerii costurilor, Dicionar Enciclopedic, vol. III (HK), Editura Enciclopedic, Bucureti, 1999. 2 Conf.univ.dr. Mirela Diaconescu - Economie european

schimbri ale reglementrilor juridice i de alt natur n direcia compatibilizrii reciproce i atingerii funcionalitii eficiente a comunitii) i integrarea informal (care se refer la dinamica produciei, a comerului cu bunuri i servicii i a sistemelor de comunicaie). Dac integrarea formal depinde direct de iniiative politice, integrarea informal se desfoar mai mult prin fora mecanismelor civilizaiei europene actuale (Andrei Marga - Filosofia unificrii europene). Integrarea economica e un proces istoric conditionat de dorinta si necesitatea a 2 sau mai multe tari de a se uni si a forma un spatiu unic economic o piata unica, mai eficienta si mai productiva. Integrarea economica este una din trasaturile caracteristice esentiale ale economiei mondiale contemporane. Procesul de integrare a determinat formarea unor noi centre de putere economica care exercita o influenta tot mai mare asupra raportului de forta din lumea contemporana. La etapa actuala exista citeva centre integrationiste de putere economica care influnteaza real toate regiunile si economiile tarilor lumii, printre care putem mentiona: Uniunea Europeana, Acordul Nord American pentru Comert Liber (NAFTA), Asociatia Statelor din Asia de Sud Est (ASEAN), Piata comuna a sudului (MERCOSUR-MERCOSUL). Pe viitor se prevede formarea noilor centre integrationiste ca: Asociatia de cooperare Asia Pacific (APEC), Cooperarea Economica a Tarilor Marii Negre (CEMN), CSI, Organizatia pentru Democratie si Dezvoltare Economica (ODDE/GUAM) Integrarea economic este rezultatul aciunii unui complex de factori dintre care se apreciaz c cei economici i politici dein o pondere semnificativ (cunoasteti ex. integrarii in Europa). Indiferent de natura motivaiilor primordiale, factorii economici i cei politici sunt interdependeni. n integrare nevoia de cooperare i coordonare manifestndu-se insistent n stadiile mai avansate ale integrrii. n afar de premisele economice i politice au fost adui n discuie factorii geografici i culturali. Paul Krugman apreciaz c proximitatea geografic d natere unor blocuri comerciale naturale create ntre parteneri care deruleaz ntre ei o parte semnificativ din fluxurile lor comerciale. Samuel Hungtington prezint cultura drept o for care unete i divide n acelai timp. n consecin, rile cu afiniti culturale coopereaz economic i politic, iar organizaiile internaionale cum ar fi UE, formate din state cu trsturi culturale comune au mai mult succes dect cele care ncearc s transcead culturile. Integrarea economic determin transformarea sistemului internaional contemporan i altereaz oarecum viziunea clasic asupra rolului statului i asupra conceptului de suveranitate.

Interguvernamentalism i supranaionalism Integrarea economic poate fi abordat : fie din perspectiv confederalist fie din perspectiv federalist

n esen, abordarea confederalist, respectiv interguvernamentalismul nseamn c statele convin s coopereze reciproc fr a ceda ceva din suveranitatea lor naional. Scopul nu este de a crea un nou superstat care s le nglobeze pe toate ci de a pune n legtur statele suverane ntr-o confederaie n care fiecare i pstreaz structurile naionale. Acesta este principiul care a stat la baza crerii Consiliului Europei i al Organizaiei pentru Cooperare i Dezvoltare Economic precum i al majoritii schemelor de integrare regional ntre state n dezvoltare. Acest principiu a stat i la baza celui de al doilea i al treilea pilon al UE. Sarcinile trasate uniunii n aceste domenii sunt o form de cooperare interguvernamental dei aceasta nu exclude posibilitatea adncirii integrrii. Abordarea federalist respectiv supranaionalismul i propune s dizolve distinciile tradiionale dintre statele naiune. Deocamdat naiune a suveranitii naionale inviolabil i indivizibil arat c imperfeciunile coexistenei sociale i internaionale, neajunsurile specifice statului naiune i pericolul dominaiei unui stat asupra altora pot fi depite doar prin crearea unei comuniti supranaionale i transferarea ctre aceasta a unei pri din suveranitatea statelor componente. Rezultatul este o federaie n care destinul comun al popoarelor sale este ghidat de autoriti comune, respectiv federale. UE este n esen un produs al abordrii federaliste dei ntr-o form oarecum modificat. Statele membre ezitau n abandonarea suveranitii redobndit i consolidat dup cel de al doilea rzboi mondial i cedarea ctre o federaie european. Pn la urm soluia a fost de a realiza trecerea de la autonomia naional la o federaie european printr-un proces gradual. Vitez variabil i geometrie variabil Deoarece numrul participanilor la aranjamentele de integrare regional este n continu cretere, devine tot mai dificil asigurarea consensului asupra adncirii integrrii. Apariia acestei dileme n evoluia UE confruntat cu un numr tot mai mare de membrii avnd niveluri diferite de dezvoltare a dat natere conceptelor de: vitez variabil

geometrie variabil

Viteza variabil se refer la situaia n care toi membrii sunt legai prin obiective comune dar unora li se acord un timp mai ndelungat pentru realizarea acestora.. n locul meninerii tuturor membrilor la ritmul celui mai lent i mai ovelnic, unele state pot opta pentru aplicarea unor politici comune la care celelalte vor adera cnd vor fi pregtite. Geometria variabil se refer la situaiile n care subgrupuri de membrii, posibil pe diferite probleme, doresc s treac la forme mai adnci de integrare i cooperare pe probleme specifice n timp ce ali membrii doresc s rmn n afara acestor iniiative. Conceptul de regiune difer de la o ar la alta, iar procesul de regionalizare este organizat diferit, n fiecare ar european, n funcie de: - contextul propriu (juridic, economic, social, demografic, cultural, etnic). - organizarea statal (stat unitar sau federal); - tradiiile istorice. Totui exist o serie de elemente comune, definitorii care permit formularea unor definiii i explicaii unitare. Definirea conceptului de regiune de ctre instituiile europene: - abordarea preponderent politic (Consiliul Europei): Regiunea constituie un interval de dimensiune medie, susceptibil de a fi determinat geografic i care este considerat ca omogen. (Aceast definiie pune accentul pe legtura ntre teritoriu i elementul uman care l populeaz). - abordarea preponderent economic (Uniunea European): Regiunea reprezint ealonul imediat inferior celui al statului, ealon care n funcie de competenele acordate (n cadrul sistemelor centralizate sau al celor federale), gestioneaz pe plan administrativ i politic o comunitate teritorial. (Aceast definiie are un caracter administrativ, folosind drept criteriu de apreciere a regiunii, competenele de care aceasta dispune). Elementele comune ce definesc orice definiie a regiunii: - spaiul (cu limite mai mult sau mai puin precizate); - colectivitatea uman care ocup acel spaiu i care posed caracteristici specifice i o anumit unitate sau identitate; - competenele atribuite regiunii. Regiunea poate fi definit ca o zon de teritoriu din cadrul spaiului economic naional, cu un ansamblu de caracteristici interne, distincte i consistente, fizice sau umane, care i

confer o anumit unitate semnificativ i independen funcional, caracteristici care o disting de alte zone nvecinate. n practic, regiunile difer foarte mult din punct de vedere al dimensiunii geografice i al populaiei. Astfel, la nivel european ntlnim: - cantoanele elveiene, cu o populaie de cteva zeci de mii de locuitori; - landurile germane cu o populaie care ajunge n unele cazuri (Bavaria) la cteva zeci de milioane de locuitori. Europa este alctuit dintr-un veritabil mozaic de regiuni, rezultat al diversitaii socio-economice, culturale i istorice. n general, regiunea este tratat ca o unitate administrativ-teritorial, avnd: - o determinare geografic prin delimitarea unui teritoriu dup anumite criterii; - o determinare administrativ, la nivel sub-statal, ce i confer o anumit autonomie (mai larg sau mai strns), n raport cu autoritatea central. Procesul de regionalizare trebuie s se realizeze pe baza principiului vecintii, n sensul c regiunile sistemului naional trebuie s acopere ntreaga suprafa, fr a exista suprapuneri. Concluzii naional.

o integrare a regiunilor este mai eficient i mai realist dect integrarea la nivel regiunea este una dintre cele mai bune forme de organizare spaial a informaiei; regiunile sunt considerate de importan major pentru procesul i obiectivele Regiunea poate fi definit, din perspectiva dezvoltrii regionale, ntr-un mod

planificrii dezvoltrii. specific, care nu este ntotdeauna similar cu sensurile tradiionale, geografice sau administrative, care se dau acesteia.

Regiunea de dezvoltare este un nivel teritorial optim, la care structuri Definiia Parlamentului European:

instituionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale i economice specifice. Prin regiune de dezvoltare se nelege un teritoriu care formeaz, din punct de vedere geografic, o unitate net, sau un ansamblu de teritorii n care exist continuitate, n care populaia posed anumite elemente comune i dorete s-i pstreze specificitatea astfel rezultat, i s o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social i economic.

Regiunea este nivelul teritorial de punere n practic a politicilor regionale i a

programelor corespunztoare acestora.

Cursul 2 Factori, implicatii ale integrarii economice si forme

2.1. Premise, factori si implicatiile

integrarii economice

Integrarea economica si dezvoltarea ei se bazeaza pe unele premise concrete din care putem mentiona:

apropierea nivelelor dezvoltarii economice si gradul maturitatii economiei de piata a tarilor care vor sa se integreze apropierea geografica a tarilor ce vor sa se integreze si existenta granitelor comune si a relatiilor economice din punct de vedere una de alta avind comunicatii de transport la baza. istoric constituirea formatiunilor integrationiste a inceput cu citeva tari vecine situate pe acelasi continent in apropiere

problemele, interesele comune ale tarilor ce vor sa se integreze in domeniul dezvoltarii, finantarii, reglarii economice si colaborarii politice. efectul de demonstrare. In tarile care au creat formatiuni integrationiste au avut loc mutatii pozitive: - crestere economica, - diminuarea inflatiei si a somajului. Efectul de demonstrare s-a manifestat, de exemplu mai accentuat, prin dorinta multor tari post-comuniste care au devenit membre ai Uniunii Europene. Integrarea economica a devenit o necesitate obiectiva datorita conditiilor actuale si anume: a) dezvoltarea economiei mondiale b) diviziunea mondiala a muncii, a noii diviziuni mondiale a muncii. In primul rind, printre factorii de ordin general care au determinat acest proces se numara: 1. amplificarea interdependentelor economice dintre statele lumii in perioada postbelica pe baza conditiilor specifice zonelor geografice si economiilor nationale; 2. dezvoltarea puternica a stiinte, tehnicii si tehnologiilor moderne care impune transformari structurale trepte si forme noi ale diviziunii mondiale a muncii, precum si modalitati de rezlizare a lor, adica folosirea eficienta a potentialului material, tehnic, stiintific, uman, financiar al fiecarei tari unde impune largirea spatiului activitatii productive a schimburilor, a circulatiei bunurilor materiale, a serviciilor, a rezultatelor cercetarii stiintifice, a persoanelor si capitalurilor pe plan subregional si regional;

3. consecinta preocuparii statelor in dezvoltare de a rezolva pe calea extinderii si conlucrarii economice, probleme comune cu care se confrunta; 4. convergenta intereselor economice si vecinatatea tarilor, complementarea lor economica, presiunile concurentiale ce vin din afara zonei geografice respective. Tendintele de putere intraregionale, comertul intraregional, efectuarea preferentiala de catre parteneri a investitiilor in zona respectiva; 5. aparitia si manifestarea in forme tot mai acute a contradictiei dintre posibilitatile de sporire a productiei si capacitatea restrinsa a pietelor nationale; 6. gradul inalt de concentrare a productiei si decentralizare a capitalului pe de o parte si limitele si restrictiile miscarii libere a capitalurilor si fortei de munca pe de alta parte; 7. constituirea de mari firme companii, corporatii de stat sau private care prin activitatea lor depasesc granitele nationale. Tendina de formare a unor blocuri comerciale regionale este determinat de aciunea unor factori: att de natur endogen, ct i exogen; Factorii endogeni sunt rezultatul evoluiilor care au avut loc n interiorul unei ri deja constituite. I. II. Opiunile fundamentale de politic economic similare respectiv concepia Politicile de liberalizare a comerului promovate de multe ri n curs de comun despre dezvoltare. dezvoltare, proces care va facilita liberalizarea accentuat n vederea unei viitoare integrri cu statele mai avansate. III. valorificat. Printre factorii exogeni pot fi menionai: A. B. interaioniste. C. Dorina de stabilitate politic i de consolidare a sistemelor democratice. Modalitatea de acoperire a riscurilor poteniale determinate de evenimente care ncercri de a compensa printr-o intensificare a schimburilor intragrup se petrec fie n zona respectiv, fie n alte zone. eventualele pierderi datorate ngustrii unor piee externe ca urmare tot a unor procese Dificultile economice cu care s-au confruntat rile ca urmare a crizei energetice care a avut ca efect contientizarea faptului c exist potenial de cretere insuficient

Implicatiile IE asupra tarilor participante la organizatiile integrationiste sunt numeroase printre ele putem mentiona:

a) IE creaza premize pentru imbunatatirea alocarii resurselor si disponibilitatilor acestora datorita reducerii restrictiilor pe care le impune capacitatea pietelor interne, ea poate stimula astfel cresterea economica. b) IE stimuleaza difuzarea mai rapida a tehnologiilor moderne cu rmarile sale pe planul eficientei si competitivitatii. c) IE duce la perfectionarea infrastructurii in tarile membre, ieftinindu-se transportul si opratiunile import-export. d) IE conduce la intensificarea concurentei in cadrul noii piete unite. e) IE stimuleaza in strinsa legatura cu innasprirea concurentei procesul investitional, atit al investitiilor interne cit si externe. f) IE contribuie la dezvoltarea anumitor activitati care nu este posibila in mod eficient de catre unele tari in mod individual, datorita limitarii resurselor de care dispun. g) IE permite tarilor situate intr-o anumita zona de a-si promova si a apara in comun interesele amenintate de concurenti internationali foarte puternici. Forme de aranjamente de integrare regional Formele pe care le mbrac integrarea economic regional, sunt determinate de multitudinea de relaii care se stabilesc ntre 2 sau mai multe state care i conjug eforturile n vederea atingerii unui obiectiv comun. Dimensiunile unui proces integraionist sunt date n principal de axa vertical corespunztoare profunzimii gradului de integrare i de axa orizontal corespunztoare numrului de state membre. Gruprile integraioniste existente astzi, chiar dac au obiective diferite i grad de instituionalizare inegal sunt grupri deshise ce permit aderarea a noi membrii n condiiile stabilite de fiecare acord n parte. Analiza diverselor forme de integrare are n vedere n principal axa vertical respectiv intensitatea procesului integraionist. Astfel, principalele forme sau aranjamente de integrare regional privite din perspectiva procesului integraionist sunt: zone de comer preferenial; zone de liber schimb; uniuni vamale; piee unice; uniuni monetare;

uniuni economice; uniuni politice; O zon de comer preferenial este un perimetru format din teritoriile a 2 sau mai

multe state n care barierele comerciale impuse fluxurilor de bunuri produse n interiorul acestei zone sunt mai mici dect barierele comerciale impuse fluxurilor de bunuri produse n rile tere. O zon de liber schimb reprezint rezultatul unui aranjament comercial preferenial prin care se liberalizeaz comerul cu bunuri produse n statele membre. n acelai timp fiecare stat partener ntr-un astfel de aranjament i menine propriul tarif vamal respectiv propria politic comercial n relaiile cu terii. O uniune vamal include 2 sau mai multe state care convin: 1. 2. 3. s elimine restriciile tarifare i netarifare asupra comerului dintre ele; s adopte un tarif vamal comun n relaiile cu terii; s mpart veniturile din tariful vamal comun ntr-un mod predeterminat;

Piaa unic presupune: 1. eliminarea restriciilor tarifare i netarifare asupra comerului dintre statele membre;
2.

stabilirea unui tarif vamal extern comun; comerciale;

3. eliminarea restriciilor comerciale invizibile i armonizarea standardelor i practicilor 4. libera circulaie a serviciilor, persoanelor i capitalurilor; Uniunea monetar presupune rate de schimb fixe sau o moned unic. Aceasta implic o politic monetar comun i eventual armonizarea politicilor fiscale. Uniunea economic este expresia maximei integrri economice i combin elementele pieei comune i ale uniunii monetare. Aspectele principale ale uniunii economice sunt: 1. o pia unic n care bunurile, serviciile, capitalurile i persoanele circul n mod liber; 2. o politic concurenial i alte msuri destinate consolidrii mecanismelor pieei; 3. politici comune referitoare la ajustrile structurale i dezvoltarea regional; 4. coordonarea politicilor macroeconomice includiv reguli obligatorii pentru politicile bugetare; Uniunea politic de regul implic o structur federal cu politici comune stabilite la nivel regional i care afecteaz toi membrii. OBSERVAII :

11. Dominique Redor - economist francez, consider c piaa comun i piaa unic reprezint grade diferite ale integrrii economice, piaa unic fiind un stadiu superior celui al pieei comune ; n acest sens, piaa comun presupune libera micare a lucrtorilor i a capitalurilor , n timp ce piaa unic armonizeaz pentru toi agenii economici din zon, toate condiiile de acces ctre pieele rilor membre, i implic un anumit nivel de coordonare a politicilor economice i a politicii cursului valutar . 2. Dei exist o logic cumulativ a integrrii economice, acest proces nu trebuie vzut ca un proces linear, n care fiecare grad trebuie s fie realizat nainte de a trece la urmtorul. Tranziiile ntre diferitele stadii de integrare sunt fluente i nu pot fi ntotdeauna definite cu claritate. Astfel de exemplu, Comunitatea European a instituit rapid o uniune vamal ca i elemente ale pieei unice sau ale uniunii economice i monetare (politica agricol comun, apoi mai trziu Sistemul Monetar European). OMC specific, c aranjamentele comerciale regionale pot completa sistemul comercial multilateral contribuind la dezvoltarea lui. ns, prin natura lor, aceste aranjamente sunt discriminatorii reprezentnd o derogare de la CNF (clauza naiunii celei mai favorizate). Crearea GATT n 1947 a marcat nceputul unei lungi perioade de liberalizare progresiv a comerului internaional pe principii nediscriminatorii dar, n acelai timp, aceast perioad este caracterizat de apariia a 2 valuri de aranjamente comerciale regionale. Primul val a aprut la nceputul anilor 1960 cnd, sub impulsul pieei comune europene, regionalismul s-a rspndit n Africa, America Latin i n alte zone n curs de dezvoltare. n acea perioad SUA era un susintor fidel al multilateralismului. Al doilea val, mult mai durabil dect primul, ncepe la jumtatea anilor 1980. De aceast dat SUA devine un juctor important, fapt ce constituie, de altfel, dup prerea unor specialiti, motivul apariiei acestui al doilea val al liberalizrii prefereniale a fluxurilor comerciale. Dup negocierea unor acorduri comerciale de liber schimb la nivel bilateral cu Canada i Israel, SUA lanseaz propunerea pentru o zon de liber schimb emisferic care s nglobeze ambele continente americane. Ulterior SUA semneaz mpreun cu Canada i Mexic acordul pentru nfiinarea NAFTA. n Europa, procesul integraionist continu att printr-o lrgire succesiv ct i printr-o adncire. Pe celelalte continente s-au revigorat vechile scheme prefereniale i au luat natere altele noi. Realitatea arat c liberalizarea preferenial, care este prin natura sa discriminatorie, a fost mai atrgtoare dect liberalizarea pe baze multilaterale. Astfel pentru liberalizarea pe baze

multilaterale au fost necesari aprox. 45 de ani, n timp ce perioadele de liberalizare preferenial au fost chiar mai scurte dect s-a prevzut n acordurile de constituire. La prima vedere, o explicaie ar fi numrul mai mic de participani la astfel de scheme prefereniale precum i gradul ridicat de similitudine al economiilor lor. Unii autori apreciaz c motivul cheie pentru care SUA s-a convertit la regionalism este progresul mai lent al negocierilor n cadrul GATT cauzat de: 1. 2. 3. 4. creterea numrului participanilor; schimbarea caracterului proteciei, respectiv prevalena autolimitrilor la export declinul hegemoniei comerciale a SUA; existena a numeroase diferene instituionale ntre ri;

a mecanismelor anti-dumping i a altor forme de protecie administrat;

Mai trebuie remarcat faptul c al doilea val prezint o serie de modificri calitative comparativ cu primul val. Prima este trecerea de la un regionalism nchis la unul mai deschis. Multe dintre blocurile comerciale nfiinate n anii 1960-1970 se bazeaz pe o politic de substituire a importurilor i impunerea unor bariere externe ridicate. Noul val se caracterizeaz printr-o deschidere mai mare fa de exterior i o disponibilitate mai mare de a susine dect de a controla comerul internaional. A doua este apariia blocurilor comerciale n care parteneri sunt att statele dezvoltate ct i statele n curs de dezvoltare. Pn n iulie 2006 doar o singur ar membr a OMC respectiv Mongolia nu era partener ntr-un astfel de aranjament. Numrul total al acestor acorduri notificate ctre GATT i OMC era la data menionat de 330. 2.2.Efectele statice ale integrrii economice Crearea i deturnarea de comer Teoriile integrrii ce deriv din cele ale liberului schimb au la baz analizele privind uniunile vamale sau regionale, ele constituind cheia de bolt, condiia sine qua non a tuturor formelor de integrare economic. Cel care a teoretizat pentru prima dat aspectele formale ale funcionrii unei uniuni vamale a fost economistul american Jacob Viner ("The Customs Union Issue", Carnegie Endowment for International Peace, New-York, 1950); el schieaz cadrul analitic ce permite s se vad dac astfel de uniuni, definite ca zone de liber-schimb geografic limitate, ajung sau nu s amelioreze bunstarea general n raport cu liberul schimb universal.

Contribuia principal a economistului J. Viner const n definirea i demarcarea efectelor de creare de comer (trade creation) i de deturnare sau deviere de comer (trade diversion). Prin creare de comer, J. Viner nelege apariia de noi fluxuri comerciale n cadrul uniunilor vamale care nlocuiesc sursele de furnizare mai puin eficiente cu cele mai avantajoase din punct de vedere al costurilor de producie. Aceasta reprezint crearea intern de comer. Dac nlocuirea unor fluxuri din interiorul uniunii mai puin avantajoase (mai puin eficiente din punct de vedere al costurilor de producie) se face cu fluxuri mai eficiente din afara uniunii vamale, atunci are loc fenomenul de creare extern de comer. Dac nlocuirea surselor de furnizare a mrfurilor, mai eficiente din punct de vedere al costurilor de producie ce provin din afara uniunii vamale se face cu surse din cadrul uniunii vamale mai puin eficiente, dar devenite mai ieftine ca urmare a liberalizrii schimburilor comerciale reciproce i a instituirii unui tarif vamal comun, atunci are loc fenomenul de deturnare de comer. Raionamentul lui J. Viner este urmtorul: fie A i B dou ri care vor forma o uniune vamal (UV), iar C o ar ter (poate reprezenta i restul lumii). Inainte de instituirea UV, taxele vamale impuse de ara A pot fi astfel nct anumite bunuri nu sunt importate nici din B, nici din C, datorit faptului c preul intern, de pe piaa rii A, al acestor bunuri este inferior preurilor minime de import (cost de producie + taxa vamal). Dac se realizeaz UV ntre rile A i B, taxele vamale la importul reciproc din aceste ri sunt eliminate; n consecin, anumite bunuri, pentru care costurile de producie sunt mai mici n B dect n A, pot fi importate n ara A. Este ceea ce J. Viner numete efectul de creare de comer. Dar se poate presupune i c nainte de formarea UV, ara A, ce aplica taxe vamale identice pentru bunurile din rile B i C, importa anumite bunuri din C, unde costurile de producie sunt inferioare celor din B. Dac eliminarea taxelor vamale ntre rile A i B face ca ara A s importe bunul respectiv din B i nu din C, atunci formarea uniunii vamale antreneaz o deturnare de comer. Preponderena unuia sau altuia din cele dou efecte identificate depinde de : 1- elasticitatea curbelor cererii i ofertei; - de nivelul taxelor vamale nlturate prin constituirea uniunii vamale;

- de nivelul prevzut n tariful vamal comun fa de teri. Din unghiul teoriei bunstrii, problema este de a ti care va fi rezultanta efectelor de creare i deturnare de comer, altfel spus efectul net. De exemplu, dac uniunea vamal conduce la o creare net de comer, atunci ea este avantajoas i va antrena o cretere a bunstrii. J. Viner a artat c o uniune vamal poate fie s mbunteasc, fie s deterioreze alocarea de resurse, adic s conduc fie la creare de comer, fie la deturnare de comer; cele dou efecte de creare i deturnare de comer pot aprea ns i simultan, atunci cnd productorul mai eficient se situeaz n afara uniunii vamale: dac productorii din uniunea vamal i dezvolt vnzrile n zona de integrare peste cantitile importate anterior de la productorii eficieni din afara uniunii vamale, partea din noile schimburi ce se substituie n mod riguros vechilor importuri constituie o deturnare de comer, iar partea ce corespunde creterii vnzrilor reprezint o creare de comer. J. Viner admite, n ultim instan, c numai studiul concret al zonelor integrate permite s se vad dac integrarea regional genereaz efecte de creare de comer superioare celor de deturnare de comer.

2.4. Efectele dinamice ale liberalizrii prefereniale (continuare cursul 2) Cercettorii au identificat i alte posibile beneficii ale formrii blocurilor comerciale dei este dificil de cuantificat ct de mari sunt acestea. Aceste beneficii apar datorit faptului c prin astfel de acorduri se creaz o pia de desfacere ampl de dimensiuni mai mari dect

pieele naionale ale statelor membre, pe aceast pia firmele putnd s-i vnd produsele fr restricii. Unii autori sintetizeaz aceste beneficii astfel: 1. amplificarea concurenei poate duce la reducerea preurilor. nainte de crearea blocului comercial, firmele din fiecare ar ar putea deine o putere de monopol pe pieele naionale separate astfel nct preurile sunt mari pe fiecare din aceste piee. Dup ce pieele naionale se unesc ntr-o pia lrgit, firmele sunt puse n situaia de a concura ntre ele. Aceast concuren reduce puterea de monopol i implicit preurile. 2. amplificarea concurenei poate diminua costurile de producie. Dac firmele dein o putere de monopol i se bucur de o protecie substanial n faa concurenilor externi, atunci presiunile asupra lor n vederea reducerii costurilor sau implementrii de noi tehnologii sunt slabe. Odat cu formarea unei piee lrgite, concurena mai acut foreaz firmele s acorde mai mult atenie reducerii costurilor i modernizrii tehnologiei. Studiile arat c determinanta principal a diferenelor de productivitate ntre firmele din ri diferite este intensitatea concurenei cu care se confrunt. 3. firmele i pot reduce costurile prin extinderea dimensiunilor produciei. nainte de formarea pieei lrgite, producia unei firme era oarecum limitat de dimensiunea pieei interne. Dup eliminarea restriciilor asupra fluxurilor comerciale n cadrul zonei, fiecare firm dispune de o pia de desfacere mai mare i, n aceste condiii, i poate amplifica producia pentru a obine avantaje din economiile de scar. Alte firme, care nu se adapteaz cu rapiditate, ar putea fi eliminate de ctre firmele mai mari. Acest fapt pare a fi benefic pentru blocul comercial n ansamblu dar nu i pentru fiecare dintre membrii si. 4. formarea unei piee lrgite sporete oportunitile de investiii. Companiile multinaionale i aleg adesea locaii externe n funcie de mrimea pieei pe care ar trebui s o aprovizioneze. Astfel, o pia lrgit ar putea atrage un volum mai mare de investiii externe care ar putea crea externaliti pozitive prin tehnologiile avansate, prin practicile manageriale pe care le-ar aduce i altele. Aceste efecte nu apar pentru toate produsele i pentru toate rile. Dei exist economiti care apreciaz c n cazul UE a predominat deturnarea de comer, efectul net al liberalizrii schimburilor depinde totui i de acele beneficii greu de cuantificat care decurg din concurena mai acut, din economiile de scar i din nivelurile mai ridicate ale productivitii muncii.

Teorii ale Integrarii Economice

1) Teoria uniunii vamale. Definirea uniunii vamale 1.1. Teoria clasica a uniunii mondiale 1.2. Teoria moderna a uniunii vamale 2) Teoria uniunii economice si monetare. Principiile integrarii economice 3) Teoria uniunii politice. Evolutia teoriei uniunii politice. 4) Principiile teoretice ale tratatului de la Maastricht cu privire la uniunea economice, monetara si politica.
1)

Teoria uniunii vamale reprezinta fundamentul teoriei integrarii economice si

ca rezultat a doua sau mai multe tari. Uniunea vamala reprezinta un spatiu economic ai caror membri se angajeaza reciproc sa nu impuna nici o restrictie cantitativa aplicind un tarif vamal comun fata de tarile terte, precum si o legislatie vamala comuna. Teoria UV a inregistrat in timp o evolutie de la conceptia clasica a uniunii vamale, la conceptiunea sa moderna. 1.1. Teoria clasica a UV sustine constituirea uniunilor vamale pure ca grupari formate numai prin corectarea taxelor vamale ca instrument de protectie si politica comerciala Inca in secolul 17 s-a format pentru prima data in Franta UV unindu-se 12 state. Mai tirziu in Anglia, Germania (sec 19), SUA-includea 50 state(sec 19), Spatiul Romanesc(sec 19). Uniunea vamala perfecta este o unitate teritoriala intre ale carei parti sau tari, vama este suprimata iar schimburile cu tertile tari se fac pe baza unui tarif si a unei legislatii vamale comune. Uniunea vamala imperfecta, unde tarile componente isi pastreaza independenta lor tarifara sau vamala dar isi acorda totusi in schimburi importante avantaje diverse. Aici exista insa barierele vamale exterioare la granitele fata de terti Uniunea vamala cu tarifele preferentiale este instituirea unui regim reciproc de preferinte pentru anumite produse in cadrul UV. In practica 1 si 3 forma de UV dintre cele prezentate se folosesc mai frecvent. 1.2. Teoria moderna a uniunii vamale se refera la aspectele mecanice ale functionarii UV(coordonarea structurilor tarifare si a politicilor comerciale dintre tarile membre), precum si la aspectele rezultate din unificarea vamala (adica ridicarea diferentiala a gradului de bunastare a statelor membre) (Robert Lipsiu) Avantajele UV moderna:

Specialializarea in productie conform teoriei costurilor comparative Realizarea de economii si obtinerea unei eficiente economice Modificarile favorabile in raporturile de schimb Cresterea ritmului dezvoltarii economice 2. Teoria uniunii economice si monetare. S-a constatat ca pasul urmator care trebuie realizat dupa realizarea UV este Uniunea economica si monetara. In cadrul acestei etape cele mai multe din principiile integrarii economice sunt: 1. Politica comuna in domeniul industrial agricol transporturilor fianaciar monetear si altele 2. Libera circulatie a persoanelor si capitalurilor 3. Crearea unor fonduri speciale pntru finantarea diferitelor programe 4. Concurenta loiala 5. Armonizarea legislatiilor nationale Cu alte cuvinte Uniunea economica si monetara este un pas intermediar in realizarea integrarii economice. Economistul Balassa internationale: a. Zona Economica de Liber Schimb. Tarile care o constitue decid sa abordeze progresiv taxe vamale si restrictiile cantitative dintre ele. In acelasi timp, fata de tarile din afara zonei de liber schimb fiecare tara adopta o politica comerciala proprie. Astfel de organizatii sunt: Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS), Acordul Central Europen de Comert Liber (CEFTA), Acordul Nord American de Liber Schimb (NAFTA), Asociatia Tarilor din Asia de Sud Vest (ASIAN), Asociatia Latino-Americana de Integrare (ALADI) b. Uniunea Vamala(UV).Tarile care oconstitue decid sa evite progresiv taxele vamale si restrictiile cantitative dintre ele si sa substitue deasemenea progresiv politicile lor individuale fata de terti printr-un tarif exterior comun. Dintre gruparile regionale care pot fi considerate in prezent uniuni vamale fac parte: - Pactul ANDIN (Comunitatea andina de natiuni) - PIATA comuna a Americilor centrale -Piata comuna a tarilor Caraibelor -Sistemul economic Latino-american c. Piata comuna e o unuine vamala in care tarile membre decid sa asigure libera circulatie a factorilor de productie.(UE) distinge 5 etape ale integrarii economice

d. Uniunea economica- ea adauga caracteristicilor pietei comune armonizarea politicilor economice in domeniul economic. Evolutia acestei Uniuni Economice cu timpul trebuie sa includa si dimensiunea monetara(ex:UE singura orgamizatie integrationista la aceasta etapa) e. Integrarea economica totala - implica unificarea politicilor monetare fiscale, sociale. Aceasta nu se poate efectua fara instituirea unei autoritati supranationale verificabile. Spre asa tip de integrare tinde UE, procesul de integrare economica a careia a determinat crearea unei institutii purtatoare asupra nationalitati ( Comisia Europeana, Parlamentul European, Institutul European Monetar si Banca Central Europeana). 3) Teoria uniunii politice. Pier Maillette a propus etapele posibile pe calea integrarii: - Constituirea zonelor economice si a uniunilor vamale libere - Piata comuna care adaoga UV si libera circulatie a factorilor de productie - Uniunea economica si monetara in care se tine cont de actiunea marelui actor macroeconomic - statul, si unde se limiteaza posibilitatile de actiune nationale - Uniunea politica. Pier Maillette considera ca moneda, bugetul, relatiile internationale sunt atributele clasice ale suveranitatii nationale, este o reducere a competentelor nationale interventia in aceste directii si propune o raspindire a organizarii politice a continentului European. Intr-un discurs din 31 mai 1960, Charles de Gaule, presedinte a Frantei sustinea ca visul Frantei era sa contribuie la contructia Europei centrale printr-o grupare politica, economica, culturala si umana. El a relansat ideea unei Europe integrate politic, Visul inteleptilor si ambitia celor puternici, care pare ca o conditie principala pentru echilibrul lumii. Dupa 1964 convins fiind de prabusirea viitoare a celor 2 blocuri militare NATO si CAER, Charles a preluat ideea unei EUROPE unite de la Atlantic si pana la Ural pe care o lansase initial in memoriile sale de dupa razboi. 4) Principiile teoretice ale tratatului de la Maastricht cu privire la uniunea economice, monetara si politica. Bazele teoretice ale constituirii unei uniuni politice au fost puse in 1993 in tratatul de la Maastricht care are la baza edificiul sau teoretic si realizarea uniunii politice. Tratatul de la Maastricht semnat de catre ministrii de externe si cei de finante din statele comunitatii europene se numeste si Tratatul asupra Uniunii Europene . Acest tratat are ca baza urmatoarele principii:

- Stabilirea si functionarea efectiva a unirii piete europene si a uniunii economice si monetare, - Acordarea cetateniei europene tuturor cetatenilor tarilor membre, - Realizarea uniunii politice. Fiecare din aceste principii se transpun efectiv intr-o serie de masuri concrete in care sunt reflectate: 1. Directivele politicii economice a statelor membre vor fi adoptate de catre Consiliul de Ministri ai UE si in acelasi timp va supraveghea evolutia economiei in fiecare stat membru si in UE. 2. Cetatenia europeana consta din urmatoarele drepturi si libertati: deplasarea si stabilirea domiciliului in mod liber pe teritoriu statelor membre ale UE.

votarea si depunerea candidaturii la alegerile municipale si europene. fiecarui stat membru

protejarea fiecarui cetatea european de catre autoritatile diplomatice sau consulare a posibilitatea efectiva de a se adresa Parlamentului European dar prin institutia Avocatului poporului european. In tratat se mentioneaza ca uniunea politica se va mentine prin:

cresterea rolului Parlamentului European, sporirea competentelor uniunii, politica comuna in domeniul juridic si al afacerilor interne, politica externa comuna si de securitate a statelor membre.

Integrarea regionala in perioada postbelica. Procesul integraionist n Europa

De la primii pasi pe calea integrarii economice vest-europene si pana in prezent a trecut mai mult de o jumatate de secol. Statele din Europa Occidentala isi asuma responsabilitati fara precedent de a se integra. Aceste tari au fost primele care au avut curajul sa porneasca pe o cale de integrare economica. Pe baza acestor tari, procesul integrarii interstatale s-a dezvoltat considerabil, unde a dus la formarea urmatoarelor organizatii:

Comunitatea Europeana a carbunelui si otelului (CECO) Comunitatea Economica Europeana (CEE) Comunitatea folosirii energiei atomice (EURATOM)

Uniunea Europeana (UE)

Comunitatea Europeana a carbunelui si otelului (CECO) este o grupare monopolist statala, constituita in baza tratatului de la Paris in anul 1951. A intrat in vigoare in 1952 Tratatul a fost semnat de 6 tari vest-europene: Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Tratatul de la Paris prevedea infiintarea CECO pe o perioada de 50 ani. Obiectivul CECO era crearea unei piete comune a carbunelui si otelului in care sa domneasca libera circulatie si libera concurenta. Organele de conducere: * Inalta autoritate * Adunarea generala * Consiliul de ministri * Comitetul consultativ * Organele de arbitraj CECO este prima organizatie europeana ce dispune de puteri supranationale. Supranationalitatea este valabila numai asupra unor sectoare limitate. Comunitatea Economica Europeana (CEE) este o organizatie europeana interguvernamentala cu caracter integrationist si constituita in baza tratatului de la Roma semnat la 25 martie 1957, dar a intrat in vigoare 1958. Tratatul de la Roma a fost semnat de catre reprezentatii celor 6 state membre al CECO. In acelasi timp sunt facute unele modificari si in tratatul privind Comunitatea europeana a energiei atomice (EURATOM). In acest moment putem vorbi despre existenta a trei comunitati europene. Principalul obiectiv al CEE a fost crearea unei piete comune in cadrul careia sa se realizeze libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor. Realizarea unei piete comune presupunea ca: * in primul rind barierele comerciale, tehnice, fiscale sau administrative intre tarile respective sa fie inlaturate, ceea ce se cunoaste sub denumirea de integrare negativa, * sa fie elaborate reguli privind circulatia negativa a celor 4 componente ale pietei, sa existe un proces de armonizare a reglementarilor nationale si de stabilire si folosire a unor politici comune, ceea ce se numeste integrare pozitiva, * permanenta ajustare si adaptare la schimburi, * inlaturarea oricarui control vamal in interiorul zonei care duce la completa integrare a pietelor nationale, la formarea unei adevarate piete internationale. * Piata unica inseamna cel mai avansat proces de integrare in plan comercial.

3.

Uniunea Europeana UE s-a constituit in baza tratatului asupra UE in 1992 la Maastricht semnat de statele si

guvernele membre ale comunitatilor europene(CECO, EURATOM, CEE) care a intrat in vigoare in noiembrie 1993. Sediul este la Bruxelles. Relatiile intre tarile UE dupa aceasta data se bazeaza nu pe tratatul de constituirea comunitatilor europene din 1957, ci pe baza tratatului nou asupra UE (tratatul de la Maastricht de la 7 februarie 1992). Uniunea europeana prezinta gradul superior de integrare economica si politica europeana. Dupa 1951 in sase valuri succesive de extindere, UE a ajuns la 27 de tari membre la 01 ianuarie 2007.

Prima extindere a avut loc in 1973 unde s-a inclus Danemarca Irlanda si Marea Britanie Al doilea val in 1981 a aderat Grecia. A treia extindere in 1986 Portugalia si Spania A patra extindere 1995 a aderat Austria, Finlanda, Suedia A cincea extindere 2004 - Cipru, Cehia, Estonia, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria A sasea extindere 2007- Bulgaria si Romania UE include peste 100 de tari in curs de dezvlotare cu statut de tari asociate. Prin intregul sau sistem de tratate si acorduri UE reprezinta un important centru de

putere economica al lumii contemporane cu o populatie de 484 milione de oameni. Potentialul economic fiind foarte de mare. Suma totala a PIB a acestor 27 tari membre constituia 13452 miliarde $ americani, cu un PIB mediu pe locuitor de 27.776 $ (la inceput de 2007). UE controleaza peste 50% din comertul mondial, detine a circa 45% din veniturile nationale insumate ale tarilor lumii, si detine circa 45% din rezervele monetare din FMI. Principalele obiective ale UE sunt:
1.

sa promoveze progresul economic si social (piata unica a fost stabilita in 1993, moneda unica a fost lansata in 1999); sa afirme identitatea UE pe scena internationala si mondiala, prin ajutorul umanitar catre tarile ce nu sunt membre, prin politica externa si de securitate comuna sa promoveze actiuni comune in atenuarea crizei internationale; sa introduca cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala, dar o completeaza cu un numar de drepturi civile si politici a cetatenilor europeni;

2.

3. 4.

5. sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie ( legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor); 6. sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar, legislatia UE existente (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene impreuna cu tratatul fundamental); 7. sa formeze un spatiu economic unic, echilibrat fara frontiere interne, formarea uniunii economice monetare unice, si stabilirea unui tarif vamal unic extern. In rezultat UE este o comunitate de state europene independente, reunite in jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune. UE are misiunea speciala, adica organizarea relatiilor intre statele membre si intre popoarele lor intr-o maniera coerenta si pe baza solidaritatii dintre ele.
4.

Asociatia Europeana de Liber Schimb (AELS) AELS este o organizatie interguvernamentala cu sediul la Geneva, constituita prin

semnarea conventiei de la Stocholm la 03 mai 1960. In AELS au intrat 11 tari: Norvegia, Suedia, Danemarca, Austria, Elvetia, Portugalia, Mare Britanie, Finlanda, Leichtenstein, Islanda, ca membri cu drepturi depline din care 7 membri au iesit din AESL si au intrat in CEE. La etapa actuala membrii AELS sunt: Elvetia, Norvegia, Islanda si Leichtenstein. Obiectivele asociatiei de liberul schimb sunt:
1.

Contributii la stabilitatea cresterii economice, stabilitatea financiara, folosirea Contributii la largirea comertului mondial si lichidarea barierilor comerciale; Dezvoltarea comertului intre tarile membre in conditiile concurentii de buna Contributia asigurarii unui inalt nivel de ocupare a populatiei.

rationala a resurselor;
2. 3.

credinta;
4.

In comert sunt eliminate toate taxele vamale, dar se pastreaza taxele vamale externe cu tertii. Organizatia AELS are 3 organe de conducere: - consiliul AELS - comitetele permanente - secretariatul. 5. Spatiul Economic European Acest spatiu este un sistem de cooperare reciproca in diverse domenii: economie, cerecetare, dezvoltare, mediul inconjurator si social-cultural. Declaratia prvind acest spatiu s-a incheiat in 1984 la Luxemburg de catre tarile membre ale Comunitatii Economice Europene si a Asociatiei Europene a Liberului Schimb.

Negocierile cu privie la incheiere unui acord intre cele 2 grupari economice s-au desfasurat in februarie 1992. In realiate, acordul cu privire la Spatiul economic european a fost semna in 1992 la Luxemburg intre CEE (12 state membre) si AELS ( 7 state). Scopul de baza al organizatie a fost: libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor, a serviciilor si a personelor;

acordul politic in sfera economica, cercetarii stiitifice, consumului, mediului inconjurator, politicile sociale si invatamant; creearea unui sistem de drept pentru realizarea legilor si normativelor generale, in baza acodului Spatiul economic european; a fost incheiat acordul bilateral intre tarile membre a CEE si AELS privind importul unor tipuri de produse agro-alimentare. Din punct de vedere institutional, acordul prevedea crearea unor noi institutii cum

ar fi Consiliul Spatiului economic european si Comitetul Mixt precum si 2 organe de avizare ( un comitet parlamentar mixt/ & comitetul consultativ al spatiului economic european). 6. Acordul Central European al Comerului Liber (CEFTA) S-a constituit in baza declaratiei privind cooperarea Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Poloniei pe cale integrarii in Europa, semnata la Vishegrad in februarie 1991, unde au confirmat intentia lor de a aborda in comun probleme principale in procesul integrarii in UE. CEFTA a fost semnat la 21 decembrie 1992 la Cracovia de catre ministrii relatiilor economice si externe a Cehiei, Poloniei, Slovaciei si Ungariei. La 01 martie 1993 CEFTA a pus bazele unui acord care a intrat in vigoare la 01 iunie 1994, sediul CEFTA fiind la Visegrd. Mai tarziu a aderat Slovenia, Bulgaria, Romania la 01 iulie 1997, Croatia in 2003. Toate tarile semnatare se considerau intermediare in procesul integrarii in UE. CEFTA si- a fixat urmatoarele obiective:
1.

Sa stopeze declinul in Comertul inter-regional, sa revizueasca legaturile

economice prin liberalizarea reciproca a comertului si sa obtina avantaje din accesul la o piata potentiala de peste 100 milioane pers
2.

Sa acorde altor tari central-europene acelasi tratament ca si cel acordat tarilor Sa demontreze capacitatea de a coopera intr-o regiune care a trecut recent la

UE in rezultatul acordului de asociere 3. democratie si la econmiea de piata. Toate prile acordului iniial au aderat la UE i astfel au ieit din CEFTA. De aceea s-a hotrt ca CEFTA s fie extins pentru a acoperi restul statelor balcanice care de acum au

completat matricea acordurilor comerciale bilaterale n cadrul pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. La data de 6 aprilie 2006, a fost adoptat o declaraie comun de extindere a CEFTA CEFTA 2006, ratificata de R.Moldova, Albania, Bosnia si Hertegovina, Macedonia, Muntenegru, Croatia, Serbia si Cosovo si prevede anularea tuturor taxelor vamale la import si la export. Accesul Ucrainei de asemenea a fost pus n discuie. Noul acord extins a fost iniiat la data de 9 noiembrie 2006 n Bruxelles i a fost semnat la data de 19 decembrie 2006 n cadrul summit-ului Prim-minitrilor din Europa de Sus-Est care a avut loc la Bucureti. Acordul are drept scop stabilirea unei zone de comer liber n regiune ctre 31 decembrie 2010. Parteneri principali: Uniunea European, OMC, EFTA, OECD, Irlanda. Relatiile comerciale intre R.Moldova si statele Europei Centrale si de Est se desfasoara in baza acordurilor bilaterale semnate cu guvernele unor tari printre care si membrii CEFTA. Si anume Acordul Comercial Economic semnat cu Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria si Polonia. Conform acestor acorduri RM ii este acordata Clauza Natiunii Celei mai Favorizate.3 Exista Acord de Comert Liber semnat cu Romania. Romania si Bulgaria sunt pe locurile de frunte ca parteneri ale RM la export din Europa centrala si de Est. Ministrul de Economie si Comertului din Moldova, considera ca prezentul acord, e o realizare importanta pentru RM pentru a se integra in UE. Potrivit ministrului, CEFTA 2006 ofera avantaje si oportunitati unice, creeaza o platforma de negociere permanenta pentru imbunatatirea cadrului legal, regional si anularea barierelor inutile in calea comertului in diferite domenii. Harta CEFTA 2006

Clauza natiunii celei mai favorizate=Un stat care acord unui alt stat clauza natiunii celei mai favorizate se angajeaz s-i ofere acestuia din urm toate avantajele comerciale de care beneficiaz oricare alt tar n relatia cu primul stat. Cu alte cuvinte, nu poate exista un al treilea stat care s beneficieze de avantaje mai mari (ci doar cel mult egale) dect cel care primeste clauza natiunii celei mai favorizate. Acest instrument constituie un element de baz al politicii Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).

6.2. Integrarea economic n America de Sud i Caraibe Criza suferit n decembrie 2001 n Argentina a influenat economia ntregului continent american. n 2002, PIB-ul regiunii s-a redus cu 1,1%, conform datelor furnizate de Banca Mondial, fiind ceea mai mare reducere din 1983 i pn la declansarea crizei din prezent. Acest lucru a nsemnat i o reducere a PIB-ului pe locuitor de 0,3% din 1998 pn n 2002. Recesiunea a mrit gradul de srcie, determinnd o rat a omajului de 9,1 %. Comisia Economic pentru America Latin i Caraibe (ECLAC) specific faptul c 44% din populaie este srac, iar 20% este extrem de srac, toate acestea avnd drept consecine negative turbulene politice, nemulumiri sociale sau chiar o ubred democraie n regiune. Dependena de exporturile de materii prime face ca regiunea s fie extrem de vulnerabil n momentul n care investitorii se retrag datorit riscului mrit. Dar, ceea ce a fcut ns ca situaia economic s fie n 2002 att de dificil, a fost faptul c criza din Argentina a fost urmat la scurt timp de alegerile prezideniale din Brazilia al cror rezultat a fost nesigur mai mult timp. n Venezuela, situaia a fost nrutit de conflictele politice, iar n Columbia de aciunile guerilelor i gruprilor paramilitare. Mexic a supravieuit datorit dependenei economice de SUA, Peru a avut o cretere economic lent de 4,5 %, iar Chile a depins de contractele comerciale cu UE i SUA. Fenomenul integrationist de pe continentul latino-american si din regiunea Caraibelor are deja o traditie, nsa ultima decada si jumatate a cunoscut o amploare remarcabila n ceea ce priveste ncheierea acordurilor de asociere din regiune. In anii 50 deja se derulau serioase discutii care vizau intensificarea eforturilor de regionalizare n vederea crearii mult-speratei Piete Comune a Americii Latine. CEPAL (Comisia Economica ONU pentru America Latina) si Raul Prebisch si-au adus aportul hotartor n cadrul initiativei, ndeosebi la nivel tehnic. Aceste deliberari aveau sa se concretizeze n proiecte de integrare ambitioase: The Latin American Free Trade Association (LAFTA Asociatia Latino-Americana a Comertului Liber) care n anii 80 a evoluat n ALADI (Asociatia de Integrare Latino-Americana sau LAIA: Latin American Integration Association),

The Central American Common Market (CACM) Piata Comuna Central -Americana /PCCA), si Acordul de la Cartagena, cunoscut mai bine ca Andean Group (AG-Grupul Andin), devenit Comunitatea Andina (CAN)-1969.

Intre timp, statele vorbitoare de limba engleza au creat Caribbean Free Trade Association (CARIFTA) Asociatia de Liber Schimb din Zona Caraibilor, care n anii 70 a evoluat n Caribbean Community (CARICOM) - Piata Comuna din Zona Caraibilor. Niciuna din gruparile timpurii nu si-au atins dect ntr-o proportie minora scopurile, ele si-au pierdut din suflu n anii 70 si au intrat n criza n anii 80. America Latina a practicat pna n anii `80 politica de industrializare prin substitutia importurilor (ISI), prin care se urmarea crearea conditiilor de crestere economica si de mentinere a ritmurilor de crestere n concordanta cu ritmurile de crestere a populatiei. Aceasta politica de substitutie a importurilor a condus, n practica, la izolare si o dezvoltare autarhica, cu efecte negative, care au culminat cu declansarea crizei datoriei externe care a debutat n anul 1982 n Mexic. Acest model a fost inversat ulterior printr-un program de deschidere catre exterior, de privatizare a structurilor de stat, etc. n 1990 s-a declansat un nou val integrationist (noul regionalism: ex. crearea

MERCOSUR n anul 1991 - Mercado Comn del Sur - Piata Comuna a Sudului), bazat pe afinitatea statelor care mparteau aceeasi regiune si aveau puternice legaturi istorice, culturale si lingvistice, toate dornice sa sporeasca interactiunea umana, comerciala si politica. Acest avnt s-a lovit nsa de o serie de aspecte sensibile ale relatiilor internationale - pastrarea suveranitatii, actiuni individuale, schimbari economice si politice conjuncturale creatoare de tensiuni. Noul regionalism latino-american demarat la nceputul anilor `90 s-a bazat pe largi reforme structurale, deschiderea economiilor catre exterior, promovarea sectorului privat si diminuarea rolului statului n economie. Reformele structurale cele mai vizibile, care au influentat procesele de integrare de pe continent tin de liberalizarea schimburilor comerciale. In perioada de tranzitie institutiile politice, economice si sociale care caracterizau perioada ISI au disparut si au fost nlocuite cu substituenti care sa asigure flexibilizarea si modernizarea acestora. Aparatul de protectie la frontiera, programe de industrializare (ISI), subventii, facilitati de creditare pentru anumite activitati, reglementarea investitiilor straine, mentinerea sub tutela statului a productiei anumitor bunuri si controlul preturilor la aceste bunuri, politica de achizitii guvernamentale destinata sustinerii anumitor industrii etc., toate au fost abandonate. Autoritatile guvernamentale au acordat o mare atentie proceselor de regionalizare, identificndu-le ca semnale ale angajamentelor de liberalizare, chiar si atunci cnd conditiile politice si economice ale liberalizarii unilaterale erau dificile si, mai mult, chiar si atunci cnd initiativele multilaterale reciproce se aflau n faze tranzitorii, mai ales dupa finalizarea rundei Uruguay. n acest context, integrarea regionala devenea un punct de sprijin al procesului de liberalizare. Implicatiile fiscale ale acordurilor preferentiale de liberalizare practicate ntre statele latino-americane au fost nesemnificative, date fiind nivelurile initiale scazute ale schimburilor reciproce si influentele protectionismului practicat pna atunci. Deschiderea regionala s-a bucurat de popularitate la nivel politic, explicatia constnd n receptivitatea pe plan intern a ideii de getting together. Integrarea regionala a fost utilizata ca instrument eficient de politica comerciala pentru adncirea liberalizarii, reducerea protectionismului, recrearea starii de competitie ntre parteneri.

1. Asociaia de Integrare Latino-American (ALADI) Asociaia de Integrare Latino-American (ALADI) a fost constituit n 1980 prin Tratatul de la Montevideo, nlocuind Asociaia Latino- American a Comerului Liber ALALC, nfiinat n 1960. Cuprinde 12 ri membre: Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Cuba, Ecuador, Mexic, Paraguay, Peru, Uruguay, Venezuela. Realizrile concrete obinute de ALADI pn n prezent pe linia integrrii economice sunt relativ modeste. Totui, perfecionarea cadrului normativ aa numitele acorduri de complementaritate economic a contribuit sensibil la creterea schimburilor comerciale ntre rile membre, n special datorit simplificrii regimului tarifelor vamale. n acelai timp, pe baza metodologiei ALADI, precum i a acordurilor de comer i cooperare n domeniile tehnic, tiinific, al transporturilor etc., au fost constituite: MERCOSUR (Piaa Comun a Sudului: Argentina, Brazilia, Paraguay i Uruguay 1991) i Grupul celor Trei G3 (Columbia, Mexic, Venezuela) zon de comer liber. Structura institutionala ALADI cuprinde trei organisme politice: Consiliul Ministrilor de Afaceri Externe,

Conferinta pentru Evaluare si Convergenta, Comitetul Reprezentantilor, Secretariatul General. Intrarea n vigoare a NAFTA (SUA, Canada i Mexic), la 1 ianuarie 1994, a condus la o serie de divergene motivate de prevederile art. 44 al Tratatului de la Montevideo de constituire a ALADI. Conform prevederilor acestui articol, facilitile acordate de o ar membr ALADI trebuie extinse automat celorlalte state membre (n cazul NAFTA, Mexicul trebuia s extind tratamentul preferenial acordat SUA i Canadei celorlali membri ALADI). Aceast problem nu a fost depit nici pn n prezent, datorit poziiei ferme a Braziliei, care nu accept modificarea respectivei prevederi. Dezvoltrile ce au avut loc pe plan regional i subregional au plasat ALADI pe un loc secundar, ntruct, n noile structuri economice create, fiecare stat membru acioneaz independent, dei, n linii generale, urmrete scopurile iniiale ale Asociaiei. ntr-o ncercare de a se adapta la noile cerine impuse de procesele de integrare pe continent, ALADI acioneaz pentru consolidarea rolului su de factor de armonizare i articulare a acestor procese la nivelul Americii Latine. ncepnd cu 1995, ALADI i-a intensificat colaborarea cu Grupul de la Rio4, participnd la reuniunile ordinare i extraordinare ale Grupului. n vederea asigurrii unui rol mai bine definit al ALADI n cadrul dinamicii actualelor procese de integrare economic din America Latin, majoritatea rilor membre se pronun pentru restructurarea Tratatului de la Montevideo din 1980, pe baza cruia funcioneaz i n prezent Asociaia. La cea de a XII-a reuniune a Consiliului minitrilor relaiilor externe ai statelor membre (21 22.02.2002, la Montevideo) au fost aprobate Msuri pentru ntrirea rolului ALADI ca principal forum internaional al integrrii regionale, precum i Msuri pentru participarea rilor mai puin dezvoltate economic la procesul de integrare. Conform deciziilor adoptate la aceast reuniune, activitatea ALADI va avea urmtoarele prioriti: creterea sprijinului tehnic i juridic acordat rilor membre; crearea unui Centru Regional de Informaii Comerciale; elaborarea de studii i realizarea de seminarii i reuniuni tehnice pentru susinerea negocierilor statelor membre n plan bilateral i multilateral; adoptarea de norme comune n domeniile transportului, infrastructurii, logisticii i integrrii fizice; perfecionarea utilizrii preferinelor comerciale convenite ntre membri de ctre oamenii de afaceri din respectivele ri; aprofundarea cunoaterii temelor privind comerul electronic i accesul la tehnologiile informatice; iniierea organizrii de reuniuni ale reprezentailor organismelor oficiale n vederea impulsionrii schimburilor de experi, pentru promovarea exporturilor i investiiilor. 2. Piaa Comun Central American (PCCA) Piaa Comun Central American (PCCA Mercado Comun Centroamericano) a fost creat de Organizaia Statelor Central Americane n baza Tratatului General de Integrare Economic Central Americana, semnat la Managua (Nicaragua) la 13 noiembrie 1960. Acordul
4

Grupul de la Rio cuprinde toate statele Americii Latine, precum i reprezentani ai statelor din zona Caraibelor. Mexic deine n prezent Preedinia pro-tempore a Grupului de la Rio.

a fost ratificat de ctre toate rile n septembrie 1963. Cele 5 ri membre sunt: Costa Rica, Salvador, Guatemala, Honduras i Nicaragua. n decembrie 1991, efii de state din 6 ri central americane (rile PCCA i Panama) au semnat Protocolul de la Tegucigalpa de constituire a Sistemului de Integrare Central American (SICA Sistema de la Integracion Centroamericana). Tratatul General a fixat ca obiectiv de baz liberalizarea comerului intra-regional i crearea unei zone de comer liber, formarea unei uniuni vamale i adncirea procesului de integrare prin constituirea unei piee comune. Un alt obiectiv a fost acela al unei politici comune privind acordurile comerciale internaionale pentru materii prime. Procesul de integrare economic a evoluat ns lent cu dificulti create de ideologii i diferende de politica economic ntre guvernele rilor membre, probleme n asigurarea aprovizionrii interne, msurile protecioniste luate de ri tere, fluctuaiile i declinul preurilor la principalele materii prime exportate de rile PCCA, nivelul ridicat al datoriei externe, deficitul de resurse valutare, dobnzile ridicate. Structura instituionala a PCCA: Consiliul de Ministri ai Integrarii Comitetul Executiv de Integrare Economica, Secretariatul de Integrare Economica. Liberalizarea schimburilor intra-regionale a fost unul din primele obiective atinse. Cu toate acestea, n anul 2004, ponderea schimburilor intraregionale a fost de numai 12,1% la exporturi i 10,9% la importuri, rile PCCA, nregistrnd un declin comparativ cu ponderile de export de 12,0 % i respectiv de import de 12,3% din anul 2000. rile PCCA sunt puternic dependente de piaa SUA att la export ct i la import. n anul 2004, piaa american a deinut o pondere de 52,1% la exporturi i de 40,6% la importurile PCCA. n 1997, Bill Clinton, Preedintele SUA din acea vreme, nu a reuit s dea curs unei solicitri a rilor PCCA pentru ca produsele lor s se bucure de un acces preferenial pe piaa american, n mod similar cu condiiile de acces ale Mexicului n baza acordului NAFTA. Pe parcursul anilor 90, guvernele central-americane au purtat negocieri pentru ncheierea de acorduri de comer liber cu Mexic, Panama i rile din Comunitatea i Piaa Comun a Caraibelor. Costa Rica a semnat un acord bilateral cu Mexicul n 1994, iar Nicaragua a ncheiat, de asemenea, ulterior, un acord bilateral cu aceeai ar. El Salvador, Guatemala i Honduras au ncheiat mpreun un aranjament de comer liber cu Mexic, n mai 2000, cu termen de intrare n vigoare n ianuarie 2001. n noiembrie 1998, efii de state din America Central au avut un Summit de urgen pentru a lua n considerare devastarea adus regiunii de uraganul Mitch. S-a solicitat creditorilor internaionali anularea datoriei regiunii estimat la 16 miliarde USD, pentru a sprijini astfel procesul de refacere economic a rilor cele mai afectate. n octombrie 1999, efii de state au adoptat un cadru strategic pentru perioada 2000 2004 de ntrire a capacitii infrastructurii fizice, sociale, economice i de mediu din rile central americane pentru a face fa dezastrelor naturale. Un accent deosebit s-a pus pe programele de management integrat i conservare a resurselor de ap i pentru prevenirea incendiilor n pduri. n sfrit, un obiectiv major al PCCA l reprezint negocierile i politica comercial extern cu accent pe ncheierea de acorduri care s faciliteze accesul exportatorilor din PCCA pe pieele celor mai importani parteneri. 3. Comunitatea i Piaa Comun a Caraibelor (CARICOM)

Comunitatea i Piaa Comun a Caraibelor (CARICOM) au fost create n 1973 prin Tratatul de la Chaguaramas, nlocuind Asociaia de Comer Liber a Caraibelor, constituit n 1965. Tratatul de la Chaguaramas a fost revizuit n anii 90 printr-un numr de 9 protocoale separate avnd ca obiectiv adncirea integrrii regionale i crearea unei piee caraibiene unice. Membrii CARICOM sunt urmtorii: Anguilla, Antigua i Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Insulele Virgine Britanice, Dominica, Grenada, Guyana, Jamaica, Montserrat, Saint Christopher i Nevis, Saint Lucia, Saint Vicent i Grenadeines, Surinam, Trinidad i Tobago, Insulele Turks i Caicos, Haiti (a devenit membru n iulie 1997, condiiile de aderare fiind convenite n iulie 1999). Structurile instituionale ale CARICOM sunt conferina i biroul efilor de guvern, consiliul de minitri ai comunitii i secretariatul. n anii 70 dificultile economice ale rilor membre au mpiedicat dezvoltarea comerului intra-regional. n iulie 1984, efii de guverne au convenit s introduc un tarif vamal extern comun pentru anumite produse n scopul protejrii industriilor autohtone. Termenul iniial de 1 ianuarie 1991 nu a fost respectat, convenindu-se amnri succesive pn n anul 1995. La Conferina anual din iunie iulie 1987, efii de guverne au convenit nlturarea tuturor obstacolelor din calea comerului intra-CARICOM pn n octombrie 1988. Termenul a fost respectat, dar a inclus o perioad de protecie de 3 ani pentru 17 produse provenind din rile membre ale Organizaiei Statelor din Caraibele de Est. Structurile instituionale ale CARICOM sunt: Conferina i Biroul efilor de guvern, Consiliul de Minitri ai Comunitii i Secretariatul.

Ele sunt asisitate de 4 Consilii si 3 Comitete: Consiliu pentru Finante si Planificare, Consiliul pentru Comert si Dezvoltare,

Consiliul pentru Relatii Externe,

Consiliul pentru Dezvoltare Sociala si Umana. Cele 3 comitete sunt: Comitetul Juridic, Comitetul Bugetului, Comitetul Guvernatorilor Bancii Centrale. Prioritatile Comunitatii identificate in Tratat, sunt: Imbunatatirea standardelor de viata, Dezvoltarea economica accelerata, coordonata si sustinuta, Expansiunea relatiilor internationale si comerciale, Cresterea competitivitatii firmelor din CARICOM pe plan international.

4. Piaa Comun a Sudului (MERCOSUR) nelegnd c era necesar s adere la procesul de integrare argentiniano brazilian pentru a-i apra propriile interese n relaiile cu cei doi mari vecini, Uruguay-ul i Paraguay-ul au iniiat negocieri n acest sens cu Argentina i Brazilia, astfel nct, la 26 martie 1991, preedinii celor patru ri au semnat, la Asuncin (Paraguay), Tratatul de constituire a Pieei Comune a Sudului (MERCOSUR). Republica Chile i Bolivia s-au asociat la MERCOSUR n 1996, prin semnarea unor acorduri de asociere. n cadrul primei reuniuni a efilor de stat ai rilor membre MERCOSUR, desfurat n iunie 1992, n localitatea argentinian Las Leas, s-a stabilit o cronogram de msuri destinate s conduc la realizarea, pn la 31 decembrie 1994, a Pieei Comune. Principalele directii avute n vedere au fost: eliminarea barierelor tarifare i netarifare dintre rile membre,

asigurarea libertii traficului de mrfuri i pasageri, eliminarea asimetriilor existente n domeniul legislaiei, stabilirea unui tarif vamal extern comun, armonizarea politicilor macroeconomice, libera circulatie a capitalurilor, mobilitatea fortei de munca, coordonarea politicilor sociale, elaborarea unor reglemnetari comune privind concurenta, armonizarea politicilor de dezvoltare industriala si regionala, coordonarea politicilor cu privire la stiinta si tehnologie, armonizarea politicilor fiscale, coordonarea politicilor monetare pentru a diminua oscilatiile cursurilor valutare.

n esen, obiectivele MERCOSUR sunt: creterea eficienei i competitivitii economice a statelor membre, prin deschiderea pieelor i accelerarea dezvoltrii economice, mai buna utilizare a resurselor, protecia mediului,

mbuntirea cilor de comunicaie, coordonarea politicilor macroeconomice i complementarizarea industriilor.

n prezent, MERCOSUR este o realitate economic de dimensiuni continentale. Cu o suprafa de aproape 12 mil. Km ptrai, de peste patru ori mai mare dect Europa, MERCOSUR reprezint o pia potenial de 200 milioane de consumatori i un PIB total de peste 1000 miliarde USD, care o plaseaz n rndul primelor patru economii din lume, dup NAFTA, UE i Japonia. MERCOSUR este astzi unul din polii majori de atracie a investiiilor pe plan mondial. Motivele acestui succes sunt multiple: MERCOSUR are cea mai mare rezerv de resurse naturale din lume; resursele energetice, n special minerale i resurse hidroelectrice sunt printre reelele de comunicaii sunt avansate i parcurg un continuu proces de renovare. cele mai importante din lume; Peste 2 milioane de km de osele conecteaz oraele majore, iar transportul aerian este susinut de peste 6000 de aeroporturi.

Mai mult, MERCOSUR are unul dintre cele mai importante sectoare industriale

i una din cele mai dinamice economii din lume, fiind totodat, i un participant important la comerul mondial. De asemenea, integrarea comercial promovat de MERCOSUR, favorizeaz i atingerea unor obiective din alte domenii de activitate, precum educaie, justiie, cultur, transporturi, energie, agricultur, protecia mediului. Deja au fost semnate cteva acorduri n aceast privin, pornind de la recunoaterea diplomelor universitare i pn la stabilirea de asisten mutual n domeniul penal i crearea unei mrci culturale regionale, pentru promovarea i facilitarea cooperrii n acest domeniu. Dei MERCOSUR funcioneaz pe baza unei structuri 100% interguvernamentale, ea sper s ating obiective similare cu cele ale UE, cum ar fi crearea unei piee comune i, dac va fi posibil, n viitor, chiar i o uniune economic i monetar care s funcioneze cu motorul unei monede unice. Uniunea European a susinut ntotdeauna ntrirea procesului de integrare regional la nivelul MERCOSUR, susinnd chiar i iniiativa sa de formare din 1991. n ciuda rsturnrilor de situaie care au avut loc n ultimii ani aproape cu regularitate pe ambele maluri ale Atlanticului, UE continu s se preocupe n mod efectiv de cimentarea relaiilor cu MERCOSUR, precum i de adncirea proceselor integraioniste. Ambiia MERCOSUR de a deveni o pia comun real i funcionabil este o piatr de temelie, dar i o pies de rezisten n crearea unei asociaii ntre cele dou regiuni. Mare parte din munca depus n comun ntre cele dou regiuni, precum i o parte din negocierile n curs, au ca scop declarat fortificarea i definitivarea proceselor interne MERCOSUR care vizeaz crearea unei piee comune pn n 1 ianuarie 2006.

Procesul de realizare a uniunii vamale a nceput la 1 ianuarie 1995 i se va ncheia n anul 2006. n aceast perioad, fiecare din rile membre i va proteja sectoarele sensibile, n scopul adaptrii lor treptate la exigenele concurenei interne i externe pentru: bunurile de capital, fiecare din rile membre va pleca de la tarifele naionale, ajungnd, etapizat, la nivelul comun convenit: Argentina i Brazilia n 2002, iar Paraguay i Uruguay n 2006; informatic i telecomunicaii, avnd ca baz tot tarifele naionale, se va ajunge la tariful extern comun convenit, n anul 2006; majoritatea produselor (89%), tariful extern comun se va nscrie pe grila 20 0 %, urmnd ca, de la caz la caz, s scad anual n trepte de cte dou procente. Realizarea Pieei Comune a Sudului se va face n cea de-a treia etap, care va ncepe n anul 2006, odat cu iniierea coordonrii politicilor supranaionale, stabilirea unei monede comune etc. Din 1992 i pn n prezent s-au manifestat, periodic, tensiuni, cauzate, n cea mai mare parte, de msurile unilaterale luate n special de Brazilia, n vederea protejrii intereselor economice naionale, dar i de efectele crizei care continu s afecteze ntreaga regiune. n acest sens, n ultimii doi ani, chiar procesul de integrare din cadrul MERCOSUR a fost sensibil afectat de crizele economico-financiare din Brazilia i Argentina. Astfel, procesul de integrare n cadrul MERCOSUR are o evoluie complex, n special datorit dificultilor de armonizare a intereselor economice ale principalilor parteneri Brazilia i Argentina. NAFTA i MERCOSUR: analiz comparativ Pornind de la obiectivele stabilite de cele dou acorduri de integrare regional putem spune ca deosebirea este evident: n timp ce NAFTA i-a propus ca obiectiv de baz crearea unei zone de comer liber, MERCOSUR (Piata Comuna a Sudului) a fost mult mai ambiios, dorind, pe lng realizarea zonei de comer liber, i o uniune vamal i o politic coerent pentru o pia comun. MERCOSUR a constituit o abordare fundamental nou a integrrii regionale n America Latin. MERCOSUR a intrat in vigoare la 26 martie 1991 si este format din ri n curs de dezvoltare, din care Argentina, Brazilia i Uruguay, din grupul de ri cu venit mediu din categoria superioar, iar una (Paraguay) din grupul de ri cu venit mediu din categoria inferioar. Chile, Columbia, Ecuador si Peru au statut de membri asociai din 1996. Bolivia si Venezuela au fost invitate sa devina membre cu drepturi depline in 2005. Este evidenta o diferen uria din punct de vedere al forei economice determinat de decalajele n nivelul de dezvoltare economic i de participare la fluxurile din economia mondial. Discrepanele se mresc atunci cnd se iau n considerare fluxurile internaionale de mrfuri i servicii. Uniunea vamal MERCOSUR a intrat n vigoare la nceputul anului 1995 prin introducerea unui tarif extern comun cu taxe vamale cuprinse ntre 0 i 25 %. Obiectivul urmtor pentru 1995 2006 este de eliminare a tuturor barierelor netarifare nc existente i formarea unei piee comune. Dup o perioad de progres relativ rapid n realizarea obiectivului de creare a unei zone de comer liber, rile partenere s-au confruntat cu dificulti majore att n meninerea fluxului liber de mrfuri ct i n realizarea unor evoluii progresive n liberalizarea comerului cu zahr i automobile. Greutile s-au manifestat pe fondul unei evoluii mai puin favorabile din economia mondial (criza asiatic i criza rus) din a doua parte a anilor 90. Acestea au determinat

apariia unor stri conflictuale ntre Argentina i Brazilia, cei doi membri marcani ai MERCOSUR. In cazul NAFTA, exportul intrazonal a devenit predominant cu o pondere de 55,3 % n anul 2001, n cazul MERCOSUR, exportul intrazonal a reprezentat doar 21,1 % din exportul total. n anul 2001, exportul de mrfuri al NAFTA a fost de 1226 miliarde USD, depind de peste 14 ori valoarea exporturilor de mrfuri ale rilor MERCOSUR. n acelai timp, cu un export de servicii comerciale de 342,3 miliarde USD n anul 2001, NAFTA a depit MERCOSUR de aproape 27 de ori. In concluzie, un punct de convergen puternic ntre NAFTA i MERCOSUR l reprezint politica marilor grupri economice regionale de extindere a zonelor de comer liber att prin acorduri bilaterale ct i, n final, prin punerea n aplicare a Zonei de Comer Liber a Americilor. Un alt punct de convergen este acela al negocierii unor acorduri cu ri sau grupri regionale de pe alte continente.

5. Comunitatea Andin de Naiuni (Pactul Andin CAN) n 1969, prin Acordul de la Cartagena (Columbia), s-a constituit Pactul Andin. La reuniunea ordinar a Consiliului Prezidenial Andin din martie 1996, din oraul peruan Trujillo, au fost semnate Declaraia de la Trujillo i Protocolul de modificare a Acordului de la Cartagena, conform crora Pactul Andin a fost transformat n Comunitatea Andin de Naiuni (CAN). Reuniunea de vrf a rilor membre (Trujillo, Peru, 9 10 martie 1997 a aprobat crearea CAN, constituit din: Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru i Venezuela. Au statut de observator 25 de ri i organizaii internaionale. Romnia are statut de observator din 1982. CAN are sediul la Lima (Peru). Scopul organizaiei este integrarea n domeniile economic, financiar, monetar, al educaiei, muncii i sntii, cu scopul valorificrii, n interes naional, a bogiilor i resurselor naturale ale rilor membre, printr-o dezvoltare independent, armonioas i echilibrat. Principalele hotrri adoptate prin cele dou documente, semnate n oraul Trujillo, care pun bazele CAN, se refer la: realizrii att a integrrii economice i comerciale, ct i a celei politice; desemnarea Consiliului de Minitrilor de Externe ca responsabil pentru ncetarea activitii Juntei Acordului de la Cartagena i preluarea atribuiilor nfiinarea, n maxim 5 ani, a Parlamentului Andin (dup modelul existent la componenta politic Comunitii Andine de Naiuni; acesteia de ctre Secretariatul General; nivelul Uniunii Europene). La reuniunea de la Lima din iunie 2000, au fost convenite liniile directoare pentru crearea Pieei Comune Andine, pn, cel mai trziu, la 31 decembrie 2005, iar la cea desfurat la Santa Cruz de la Sierra Bolivia, n ianuarie 2002, s-au adoptat importante hotrri privind accelerarea procesului de integrare a regiunii andine, ntre care: adoptarea unui regim vamal extern comun pn la 31 decembrie 2003;

finalizarea elementelor de consolidare i perfectare a zonei andine de liber schimb i a uniunii vamale andine n 2002; stabilirea criteriilor de convergen macroeconomic n urmtoarea perioad de doi ani; convenirea mecanismelor de aprare comercial comun, a unui regim special pentru comerul inter-regional; definirea unei politici agricole comune; neacordarea de concesii mai favorabile terilor, fa de cele acordate rilor membre CAN, asigurarea tranzitului liber al mijloacelor de transport terestru de mrfuri; asigurarea regimului privind importurile temporare i perfecionarea tratamentului bunurilor de capital, materiilor prime i componentelor care se folosesc la producerea de mrfuri destinate exporturilor CAN; armonizarea regimurilor speciale pentru comerul intra-regional i pentru stabilirea de mecanisme de aprare comercial comune. Evoluia proiectul CAN se dovedete, totui, lent i uneori contradictorie, fiind condiionat, pe de o parte, de situaia dificil a rilor membre, iar, pe de alt parte, de tensiunile existente ntre Columbia i Venezuela. CAN este interesat s dezvolte mai amplu raporturile sale cu Uniunea European, dar pai concrei sunt deocamdat destul de modeti. 6. Grupul celor Trei (G3) A fost iniiat n 1989, ntre Columbia, Mexic i Venezuela, ca mecanism de promovare a integrrii celor trei ri i a cooperrii acestora cu statele din America Central i zona Caraibilor. n februarie 1993 a avut loc, la Caracas, Summit-ul G3 i al celor 6 state centroamericane (Panama, Costa Rica, Nicaragua, El Salvador, Honduras, Guatemala), toi cei 9 efi de stat semnnd Angajamentul de la Caracas, care conine urmtoarele prevederi principale: G3 va aciona ca mecanism de integrare ntre cele 9 ri participante i de adncire a cooperrii cu rile centro-americane i caraibiene; Vor fi dezvoltate programe comune n domeniile: comercial, financiar, Dezvoltarea cooperrii tehnice i tiinifice n domeniile: industrie, agroCooperare n domeniul social, cu accent pe protejarea familiei, tineretului, Cooperare n domeniul educaiei i culturii, formarea i perfecionarea 10 proiecte de cooperare incluse n mod expres ca prioritare (ex: interconectarea investiii, energie, telecomunicaii, transporturi, agricultur, etc.; industrie, pescuit, minerit, turism; realizrii de proiecte concrete n domeniul sntii publice, mediului i dezvoltrii urbane; resurselor umane; sistemelor de transport al energiei electrice, crearea unui sistem integrat (comun) de transport maritim, interconectarea feroviar centro-american etc.). La 12 mai 1994, cu prilejul reuniunii ibero-americane de la Cartagena Columbia), preedinii Columbiei, Mexicului i Venezuelei au semnat Acordul de comer liber ntre rile membre ale G3.

Obiectivul principal al Acordului este liberalizarea fluxurilor comerciale reciproce, pentru care se stabilete un program de reducere progresiv a taxelor vamale la aproape toate produsele (sunt doar cteva excepii), cu cte 10 % pe an, astfel nct n anul 2005 liberalizarea s fie total. Rezultatele G3 prefigureaz un bilan pozitiv i perspective ncurajatoare pentru viitor. ntre rezultatele palpabile se evideniaz volumul de 3 miliarde dolari al schimburilor dintre cele trei ri (din care 2,1 miliarde dolari reprezint schimburi bilaterale dintre Venezuela i Columbia sau investiiile reciproce, ntre care se remarc investiiile, semnificative ca volum, fcute n Venezuela de ntreprinderi publice i private din Mexic. Se subliniaz pe bun dreptate c aceste investiii multe dintre ele ncruciate genereaz fluxuri comerciale pe termen lung, ct i alte efecte favorabile, ca transferul de tehnologii, crearea de noi locuri de munc etc. Nu mai puin semnificativ este rolul stabilizator al G3 n regiune, att prin acomodarea intereselor celor trei state membre n relaiile lor cu statele centro-americane, ct i prin calmarea unor probleme conflictuale din relaiile bilaterale columbiano-venezuelene.

Cursul 7 Principalul obiectiv al Fondului European de Dezvoltare Regional este de a asigura asisten financiar n scopul corectrii principalelor decalaje ntre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni. Msurile admisibile pentru intervenia FEDR sunt adaptate la obiectivele i prioritile politicii de coeziune, astfel: Investiii n infrastructur. Interveniile prin acest fond sunt concentrate pe creterea potenialului economic, dezvoltare, adaptarea structural i la crearea i meninerea de locuri de munc durabile n regiunile selectate pentru Obiectivul 1. Totodat include i investiii care contribuie la crearea i dezvoltarea reelelor trans-europene n sectoarele transporturilor, telecomunicaiilor i energiei, innd cont de necesitatea de interconectare a regiunilor centrale ale comunitii, cu cele care prezint dezavantaje structurale, care deriv din poziia insular, lipsa cilor de acces i situarea la periferie. n regiunile sau zonele care intr n Obiectivele 1 i 2, FEDR poate participa la finanarea investiiilor n domeniul infrastructurii zonelor industriale n declin, renovarea zonelor urbane degradate precum i relansarea i integrarea zonelor rurale i a celor dependente de pescuit. n acelai timp, sunt finanate activitile creatoare de locuri de munc, inclusiv cele care vizeaz conectarea infrastructurilor de comunicare i de alt natur. Dezvoltarea potenialului intern prin iniiative de dezvoltare local i ocuparea forei de munc precum i susinerea activitilor ntreprinderilor mici i mijlocii prin intermediul stimulentelor acordate pentru crearea de noi locuri de munc (cu excepia msurilor finanate de Fondul Social European). Altfel spus, FEDR susine n particular urmtoarele sectoare: mediul productiv, n special pentru dezvoltarea competitivitii i investiiilor durabile ale ntreprinderilor mici i mijlocii, i pentru creterea capacitii de atracie a regiunilor prin intermediul potenialului infrastructurii lor; cercetarea i dezvoltarea tehnologic n scopul favorizrii dezvoltrii de noi tehnologii; dezvoltarea societii informaionale;

dezvoltarea turismului i a investiiilor n patrimoniul cultural, inclusiv protecia acestuia i a celui natural, cu condiia de a crea locuri de munc; protecia i ameliorarea mediului innd cont de principiul precauiei i aciunile preventive n sprijinul dezvoltrii economice, utilizrii depline i eficace a energiei i dezvoltarea surselor de energie regenerabile; susinerea egalitii anselor ntre brbai i femei prin crearea de ntreprinderi i infrastructur de servicii care s faciliteze concilierea dintre viaa de familie i cea profesional. NB: Cele dou Obiective menionate mai sus prezint urmtoarele caracteristici: Obiectivul 1 - promovarea dezvoltrii i ajustrii structurale a regiunilor cu dificulti. Cuprinde regiunile corespondente nivelului doi din Nomenclatorul Unitilor Teritoriale Statistice (NUTS) al cror PIB/cap de locuitor este inferior nivelului de 75% din media comunitar. El include n afar de acestea, regiunile ultraperiferice, departamentele franceze de peste mri, .a. Comisia European este responsabil pentru definirea listei regiunilor crora li se aplic Obiectivul 1. Obiectivul 2 - Favorizarea reconversiei economice i sociale a zonelor cu dificulti structurale. Regiunile crora li se aplic obiectivul 2 sunt zone care au probleme de reconverise economic i social i a cror populaie i suprafa sunt semnificative. Ele cuprind zone care se afl n faze de schimbri economice i sociale n sectoarele industriale i de servicii, zonele rurale n declin, zonele urbane aflate n dificultate i zonele dependente de pescuit care se gsesc ntr-o situaie de criz. DISPOZIII GENERALE ale regulamentului FEDER Obiectul Prezentul regulament stabilete: 1. atribuiile Fondului European de Dezvoltare Regional (FEDER), 2. extinderea interveniei sale cu privire la - obiectivele de convergen, - de competitivitate regional - i de ocupare a forei de munc i de cooperare teritorial european. - normele de eligibilitate pentru intervenie. Obiectiv si sfera de aplicare a interveniei Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regional (FEDR) este de a consolida coeziunea economic i social n Uniunea European prin diminuarea dezechilibrelor regionale. Pe scurt, FEDR finaneaz: ajutoare directe pentru investiiile n ntreprinderi (n special, IMM-uri) n vederea i regiuni;

crerii de locuri de munc durabile; infrastructuri legate, n special, de cercetare i inovare, telecomunicaii, mediu, energie i transporturi; instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regional

etc.) destinate s sprijine dezvoltarea regional i local i s favorizeze cooperarea ntre orae msuri de asisten tehnic.

1.Convergena n regiunile care se afl sub incidena obiectivului Convergen, domeniile de intervenie FEDR se concentreaz asupra modernizrii i diversificrii structurilor economice,

precum i asupra pstrrii i crerii de locuri de munc durabile. Aciunile ntreprinse prin FEDR curpind urmtoarele domenii: cercetare i dezvoltare tehnologic (CDT); inovare i spirit antreprenorial; societate informaional; mediu; prevenirea riscurilor; turism; cultur; transporturi; energie; educaie; sntate.

2.Competitivitatea regional i ocuparea forei de munc Prioritile obiectivului Competitivitate regional i ocuparea forei de munc se concentreaz asupra a trei aspecte: inovare i economia cunoaterii: consolidarea capacitilor regionale n materie de cercetare i dezvoltare tehnologic, stimularea inovrii i a spiritului antreprenorial i dezvoltarea ingineriei financiare, n special pentru ntreprinderile legate de economia cunoaterii; mediu i prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea eficacitii energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluant i elaborarea de planuri pentru prevenirea i gestionarea riscurilor naturale i tehnologice; acces la serviciile de transport i telecomunicaii de interes economic general. 3.Cooperarea teritorial european n ceea ce privete obiectivul Cooperare teritorial european, ajutorul furnizat prin FEDR se grupeaz n jurul a trei axe: dezvoltarea de activiti economice i sociale transfrontaliere; stabilirea i elaborarea cooperrii transnaionale, inclusiv cooperarea bilateral consolidarea eficacitii politicii regionale prin promovarea i cooperarea ntre regiunile maritime; interregional, prin realizarea de activiti de conectare n reea i prin schimburi de experien ntre autoritile regionale i locale. Eligibilitatea cheltuielilor Urmtoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o contribuie a FEDER: (a) dobnzile debitoare;

(b) achiziionarea de terenuri cu o valoare mai mare de 10% din cheltuielile totale eligibile ale operaiunii n cauz. n cazuri excepionale i justificate n mod corespunztor, autoritatea de gestiune poate admite un procent mai mare pentru operaiunile cu privire la protecia mediului; (c) dezmembrarea centralelor nucleare; (d) taxa pe valoarea adugat recuperabil. Cheltuielile pentru locuine sunt eligibile doar pentru statele membre care au aderat la Uniunea European la 1 mai 2004 sau dup aceast dat i numai in anumite conditii. Cheltuielile sunt limitate la: locuinele multifamiliale sau imobilele aparinnd autoritilor publice sau exploatanilor fr scop lucrativ

care sunt destinate familiilor cu venit mic sau persoanelor cu nevoi speciale. DISPOZIII SPECIALE PRIVIND TRATAMENTUL CARACTERISTICILOR SPECIFICE TERITORIALE Caracteristici specifice teritoriale (art 8,9,10) Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR) acord o atenie deosebit caracteristicilor specifice teritoriale. Aciunile ntreprinse n cadrul FEDR ncearc s atenueze problemele economice, sociale i ecologice cu care se confrunt mediile urbane. Aceste strategii favorizeaz o dezvoltare urban durabil prin intermediul unor aciuni precum consolidarea creterii economice; reabilitarea mediului fizic, reconversia zonelor brownfield; pstrarea i valorificarea patrimoniului natural i cultural; aciunile care stimuleaz spiritul de ntreprindere, ocuparea forei de munc locale i dezvoltarea comunitar i furnizarea de servicii pentru populaie, innd seama de evoluia structurilor demografice. Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele muntoase sau zonele cu densitate mic a populaiei) beneficiaz de un tratament privilegiat. FEDER poate contribui, n special, la finanarea unor investiii menite s mbunteasc accesibilitatea, s promoveze i s dezvolte activitile economice legate de patrimoniul cultural i natural, s ncurajeze utilizarea durabil a resurselor naturale i s favorizeze turismul durabil. Zonele ultraperiferice beneficiaz, de asemenea, de un ajutor specific al FEDR pentru a compensa dezavantajele determinate de ndeprtarea lor geografic. DISPOZIII SPECIALE PRIVIND OBIECTIVUL DE COOPERARE TERITORIAL EUROPEAN Programe operaionale Coninut Fiecare program operaional care se ncadreaz n obiectivul de cooperare teritorial european conine : (1) o analiz a situaiei - puncte forte i al puncte slabe i strategia selectat n consecin; (2) o list a zonelor eligibile (3) o justificare care sa justifice de ce statul membru a decis s nscrie aciunile finanate n temeiul obiectivului de cooperare teritorial european, (4) informaii privind axele prioritare i obiectivele lor specifice. (5) o repartizare indicativ, pe categorie, a utilizrii programate a contribuiei FEDER la programul operaional, (6) un plan de finanare unic (7) informaii privind complementaritatea cu aciunile finanate de FEADR i FEP, dup caz;

(8) dispoziiile de executare a programului operaional, inclusiv: (9) o list orientativ de proiecte importante care trebuie supus Comisiei spre aprobare n perioada de programare. Normele de eligibilitate a cheltuielilor Normele naionale aprobate de statele membre care particip la un program operaional de cooperare teritorial european se aplic pentru determinarea eligibilitii cheltuielilor, cu excepia cazului n care sunt stabilite norme comunitare. Normele de eligibilitate cele mai extinse se aplic pe ntregul teritoriu reglementat de program. Gestionare, urmrire i control Desemnarea autoritilor Statele membre care particip la un program operaional desemneaz: autoritate de gestiune unic (cu un secretariat tehnic comun) ,

autoritate de certificare unic (care primete plile efectuate de Comisie i, autoritate de audit unic (asistat de un grup de comisari de conturi compus

de regul, efectueaz plile ctre principalul beneficiar) i

dintr-un reprezentant din fiecare stat membru care particip la programul operaional), aceasta din urm fiind situat n statul membru al autoritii de gestiune. Funcia autoritii de gestiune Se asigur c toate cheltuielile fiecrui beneficiar care particip la o operaie au fost validate de controlul prevzut Sistemul de control Fiecare stat membru desemneaz controlorii nsrcinai s verifice legalitatea i conformitatea cheltuielilor declarate de fiecare beneficiar care particip la operaie. Statele membre pot decide desemnarea unui controlor unic pentru tot teritoriul cuprins de program. Fiecare stat membru se asigur c toate cheltuielile pot fi validate de controlori n termen de trei luni. Gestionarea financiar (1) Contribuia FEDER este virat ntr-un cont unic sau n subconturi naionale, iar autoritatea de certificare se asigur c orice sum virat n urma unei neregulariti este recuperat de la primul beneficiar. n cazul n care primul beneficiar nu reuete s fi rambursat de un beneficiar, statul membru pe teritoriul cruia are sediul beneficiarul n cauz ramburseaz autoritii de certificare suma virat necuvenit beneficiarului menionat anterior. Operaiuni Selecionarea operaiunilor (1) Operaiunile selecionate pentru programele operaionale menite s dezvolte: activitile transfrontaliere i cooperarea transnaional

Cuprind beneficiari din cel puin dou ri, dintre care cel puin un stat membru care, pentru fiecare operaie, coopereaz n cel puin dou dintre modalitile urmtoare: dezvoltare comun, punere n aplicare comun, dotare comun cu efective i finanare comun. Operaiunile selecionate pot fi puse n aplicare ntr-o singur ar, cu condiia s fie reprezentate de entiti care au apartenen la cel puin dou ri. (2) Pentru cooperarea interregional cuprind beneficiari, la nivel regional i local, din cel puin: (a) trei state membre; sau

(b) trei ri, dintre care cel puin dou trebuie s fie state membre, atunci cnd un beneficiar al unei ri tere particip la acestea. Responsabilitile primului beneficiar i ale celorlali beneficiari Pentru fiecare operaiune, beneficiarii desemneaz un prim beneficiar din grupul lor. El i asum diverse responsabiliti: (a) stabilete modalitile de desfurare a relaiilor sale cu beneficiarii (b) are sarcina de a asigura punerea n aplicare a ntregii operaiuni; (c) se asigur c toate cheltuielile corespunde activitilor adoptate (d) verific dac toate cheltuielile sunt validate de controlori; (e) are responsabilitatea de a transfera contribuia FEDER beneficiarilor care particip la operaiune. Fiecare beneficiar care particip la operaiune: (f) i asum responsabilitatea n cazul neregularitii cheltuielilor pe care le-a declarat; (g) informeaz statul membru pe teritoriul cruia se afl cu privire la participarea sa la o operaiune n cazul n care statul membru n cauz nu particip la programul n cauz. Condiii speciale care determin localizarea operaiunilor n cadrul cooperrii transfrontaliere, FEDER poate finana, n limita a 20% din valoarea contribuiei sale la programul operaional cheltuieli suportate pentru punerea n aplicare a unor operaii sau segmente de operaii n zone de nivel NUTS 3 care se suprapun cu zonele eligibile pentru acest program i care sunt prevzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/ n cadrul cooperrii transnaionale, FEDER poate finana, in limita a 20% din valoarea contribuiei sale la programul operaional, cheltuieli suportate de parteneri situai n afara zonei care particip la operaiuni, atunci cnd aceste cheltuieli sunt n beneficiul regiunilor situate pe teritoriul reglementat de obiectivul de cooperare. n cadrul cooperrii transfrontaliere, transnaionale i interregionale, FEDER poate finana, n limita a 10% din valoarea contribuiei sale la programul operaional cheltuieli suportate pentru punerea n aplicare a unor operaiuni sau segmente de operaiuni pe teritoriul unor ri situate n afara Comunitii Europene, cu condiia ca ele s aduc beneficii regiunilor Comunitii. Prin Decizia Guvernului Nr. 402/2004, fostul Minister al Integrarii Europene, actualmente Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor a fost desemnat Autoritate de Management pentru Programul Operational Regional 2007-2013, avand responsabilitatea managementului, gestionarii si implementarii asistentei financiare alocate acestui program. Autoritatea de Management pentru Programul Operational Regional s-a constituit in cadrul MDLPL, conform HG 243/2006. La nivel regional, au fost desemnate ca Organisme intermediare pentru Programul Operational Regional cele opt Agentii de Dezvoltare Regionala, conform angajamentelor asumate in Capitolul 21 de negociere intre Romania si Uniunea Europeana, respectiv Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale. Obiectivul strategic al Programului Operational Regional 2007-2013 consta in sustinerea dezvoltarii economice, sociale, echilibrate teritorial si durabile a Regiunilor Romaniei, in functie de nevoile si resursele lor specifice, cu accent pe polii urbani de crestere, imbunatatirea infrastructurii de baza si a infrastructurii de afaceri, pentru a face din Regiunile Romaniei, mai cu seama din cele ramase in urma, locuri mai atractive pentru a trai, vizita, investi si munci. Alocarile financare pentru POR 2007-2013 Pentru perioada 2007-2013 alocarile financiare pentru Programul Operational Regional provin din fonduri FEDER ( Fondul European pentru Dezvoltare Regionala)- in

valoare de 3,72 miliarde Euro, fonduri publice nationale -0,657 miliarde Euro si fonduri private estimate la 184 milioane Euro.Contributia maxima din FEDER poate ajunga pana la 85% din totalul costurilor eligibile, iar co-finantarea publica nationala de 15%.

Programul Operational Regional 2007 - 2013 (REGIO) este unul dintre programele operationale romanesti agreate cu Uniunea Europeana si un instrument foarte important pentru implementarea strategiei nationale si a politicilor de dezvoltare regionala. Este aplicabil tuturor celor opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei. Obiectivul general al POR consta in sprijinirea si promovarea dezvoltarii locale durabile, atat din punct de vedere economic, cat si social, in regiunile Romaniei, prin imbunatatirea conditiilor de infrastructura si a mediului de afaceri, care sustin cresterea economica. Aceasta inseamna ca POR urmareste reducerea disparitatilor de dezvoltare economica si sociala dintre regiunile mai dezvoltate si cele mai putin dezvoltate. Bugetul total alocat POR este de aproximativ 4,4 miliarde euro in primii 7 ani dupa aderare (2007-2013). Finantarea UE reprezinta aproximativ 84% din bugetul POR. Restul provine din fonduri nationale, cofinantare publica (14%) si cofinantare privata (2%). Distributia fondurilor se realizeaza pe axele prioritare ale Programului Operational Regional. Fiecare axa prioritara are alocat un anumit buget si cuprinde un numar de domenii cheie de interventie care urmaresc realizarea unor obiective de dezvoltare. Axa Prioritara 1: Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor - poli urbani de crestere (30% din bugetul alocat POR) Sprijin pentru dezvoltarea oraselor in vederea cresterii calitatii vietii locuitorilor si crearea de noi locuri de munca. Axa Prioritara 2: Imbunatatirea infrastructurii regionale si locale de transport (20,35% din bugetul alocat POR) Sprijin pentru reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene, strazi urbane, inclusiv a soselelor de centura.

Axa Prioritara 3: Imbunatatirea infrastructurii sociale (15% din bugetul POR) Sprijin pentru imbunatatirea infrastructurii serviciilor sociale, de sanatate si siguranta publica in situatii de urgenta; modernizarea infrastructurii educationale. Axa Prioritara 4: Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si local (17% din bugetul alocat POR) Finantare pentru dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor, reabilitarea centrelor industriale neutilizate; sprijinirea microintreprinderilor. Axa Prioritara 5: Dezvoltarea durabila si promovarea turismului (15% din bugetul alocat POR) Sprijin pentru restaurarea patrimoniului cultural-istoric, modernizarea infrastructurii turistice; imbunatatirea calitatii infrastructurii din zonele naturale care ar putea atrage turisti. Axa Prioritara 6: Asistenta tehnica (2,65% din bugetul alocat POR) Sprijin pentru implementarea transparenta si eficienta a Programului Operational Regional. In cadrul Obiectivului de Cooperare Teritoriala Europeana, suma alocata de 404 milioane euro va finanta urmatoarele programe operationale: Program Operational Romania - Ungaria

Program Operational Romania - Bulgaria. Program Operational Romania Serbia-Muntenegru Programul Operaional Comun Romania-Ucraina-Republica Moldova 2007Programul de Cooperare Transfrontalier Ungaria-Slovacia-Romnia-Ucraina Program Operational de Cooperare Sud-Estul Europei Programul operational de Cooperare Interregionala INTERREG IV C Program Operational Bazinul Marii Negre Programul Operational URBACT II Programul Operational INTERACT II 2007-2013 Programul Operational ESPON 2013

2013

2007-2013

Curs 8. Grupari regionale in Asia ACM Piaa Comun Arab (ACM Arab Common Market) Egipt, Irak, Iordania, Mauritania, Siria, Yemen 2. UMA Uniunea Arab a Magrhebului (UMA Arab Magreb Union): Algeria, Libia, Mauritania, Maroc, Tunisia 3. ECO Organizaia de Cooperare Economic (ECO Economic Cooperation

1.

Organization):Afganistan,Azerbaidjan,Iran, Kazahstan, Turcia, Turkmenistan, Uzbekistan

4.

GCC Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC Gulf Cooperation Council): Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudit , Emiratele Arabe Unite. O nou pia comun a luat fiin la 1 ian 2008 prin cele ase ri membre ale Consiliului de Cooperare n Golful Persic: Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudit i Emiratele Arabe Unite au creat nca din mai 1981 Consiliul de Cooperare a rilor arabe din Golf (CCG). Analitii politico-economici consider c din acest moment rile din zona golfului i vor

consolida poziia pe scena internaional. Unul dintre cele mai importante aspecte ale noii piee comune va fi migraia. De acum, cetenii din Bahrein, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudit i Emiratele Arabe Unite vor putea lucra sau locui oriunde pe teritoriul statelor membre ale noului grup. n 1989 UE i CCG au semnat un acord de cooperare care prevedea facilitarea relaiilor comerciale, cooperarea n domeniul industrial, energiei i mediului nconjurtor i, totodat, nceperea de negocieri n vederea ncheierii unui acord de comer liber ntre cele dou pri. n prezent Comisia European poart negocieri cu CCG n vederea ncheierii Acordului de comer liber. 6 . Acordul de la Bangkok (Bangkok Agreement): Bangladesh, India, Coreea, Laos, Filipine, Sri Lanka, Thailanda 7. EAEC Reuniunea Economic Est Asiatic (EAEC Est Asian Economic Caucus): Brunei,China,Hong Kong,Indonezia,Coreea, Malaezia, Filipine, Singapore, Taiwan, Thailand
Malayezia, Filipine, Singapore, Cambodgia, Brunei), cu peste 300 milioane de locuitori;

8. Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est ASEAN (Association of South-East Asian Nations) este una dintre cele mai vechi si mai importante formule de integrare economica din Asia si chiar din lume. Asociatia a fost nfiintata pe 8 august 1967, ca un for de cooperare economica si politica ntre statele Asiei de Sud-Est. Printre membrii fondatori s-au numarat: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore si Thailanda. nca de la crearea sa, ASEAN s-a declarat a fi o grupare careia i se poate alatura orice tara doritoare din sud-estul asiatic, care ar fi gata sa respecte principiile care stau la baza existentei sale. Tensiunile politice din zona au blocat acest deziderat. Amenintarea pe care o reprezenta Vietnamul, puternic sustinut de colosul sovietic, a facut ca statele ASEAN sa ncerce sa mentina un oarecare echilibru politic n regiune, desi suspiciunile le erau alimentate de elemente ct se poate de reale, precum conflictul dintre Vietnam si Cambogia. Rabdarea de care statele membre ASEAN au dat dovada n ncercarea lor de a neutraliza influenta negativa potentiala a Vietnamului n regiune a dat roade si, n 1994, toate tarile din grupare au reusit sa ajunga, dupa 20 de ani, la o normalizare a relatiilor cu acest stat. Astfel nct, tara care cu 22 de ani n urma (n 1973) se opusese ferm largirii ASEAN, grupare pe care o considera un bastion anti- comunist, devine, n iulie 1995, n urma summit-ului ASEAN din Vietnam, cel de-al 7 membru al acestei grupari. Acum, din ASEAN mai fac parte, Malaezia, Filipine, Singapore si alaturi de si cele cinci state fondatoare Myanmar, (Indonezia, Laos si Thailanda) Brunei, Cambogia,

Vietnam. Populatia celor 10 tari care intra n prezent n component a ASEAN este de circa 500 milioane de persoane, ceea ce transforma, potential, zona, ntr-una din cele mai mari piete ale lumii. Alte atuuri ale tarilor din regiune se refera la faptul ca poseda resurse naturale bogate, se ntind pe o suprafata considerabila si se afla n apropierea rutelor strategice care leaga Oceanul Pacific de Orientul Mijlociu, Africa si Europa. n ultimii ani ai deceniului al 9-lea al secolului trecut, a nceput sa se dezvolte ideea unor zone economice subregionale, care ar fi putut, dupa opinia autoritatilor de atunci din statele ASEAN, sa contribuie la adncirea integrarii economice n zona, fara a necesita modificarea radicala a politicilor comerciale nationale. Au aparut astfel, o serie de mini-grupari, triunghiuri ale cresterii, care nsa au avut un impact minor. Constatnd lipsa de consistenta a tuturor ncercarilor de pna atunci, tarile membre ASEAN si-au legat sperantele de crearea unei zone de liber schimb (AFTA). Tarile membre au stabilit un calendar de reducere a protectiei tarifare n interiorul zonei, pna produsele manufacturate n urmatorii 15 ani, ncepnd cu 1 ianuarie 1993. Criza financiara din anii 1997-1998 a ncetinit dezvoltarea impetuoasa a tarilor din Asia de sud-est. Statutul de cea mai dinamica regiune a lumii a fost pus sub semnul ntrebarii. S-a spus ca miracolul asiatic a fost suprasolicitat, ca rapida crestere economica a ipotecat viitorul acestor economii. Multe tari s-au ncarcat de datorii, au recurs la masuri de restructurare pentru a deveni viabile din punct de vedere financiar, au urmat concedieri, perioade de instabilitate politica si sociala. Cooperarea Economica Asia-Pacific (APEC) n deceniile ce au trecut de la sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial, Asia de Est s-au caracterizat printr-o crestere economica puternica si constanta. La nceput a fost Japonia. n perioada imediat postbelica, niponii s-au lansat, cu determinarea specifica, spre o reconstructie economica n masura sa uimeasca ntreaga lume si sa i propulseze ntre primele puteri economice ale planetei. Au urmat dragonii asiatici Hong Kong, Coreea de Sud, Taiwan si Singapore care, chiar daca nu pot aspira la statutul de superputere economica, au reusit sa recupereze, n mare masura, ramnerile n urma si sa intre n categoria noilor tari industrializate. Un al doilea val de dragoni, alcatuit din Indonezia, Filipine, Malaezia si Thailanda, dupa o perioada caracterizata de o evolutie economica ezitanta si mai putin spectaculoasa, pare a se fi trezit la viata si este n masura sa recupereze decalajele n viitorul apropiat. O evolutie similara nregistreaza n ultimul deceniu si Vietnam-ul, urmat n mai mica masura de celelalte tari ale Peninsulei Indochina. n fine, schimbarile ideologice intervenite n cercurile ce conduc cel mai populat stat al lumii Republica Populara Chineza au descatusat energii nebanuite, ce au condus la cresteri economice spectaculoase, menite sa transforme semnificativ raportul de forte n plan regional si chiar mondial. tarile din la nivelul de 0-5% la

Toate aceste evolutii, coroborate cu interesul pe care Statele Unite ale Americii l-au acordat acestui fenomen, au facut ca polul de dezvoltare economica sa se mute, practic, din zona Atlanticului n cea a Pacificului. Dinamismul exceptional al acestei zone nu putea ramne fara efect n planul cooperarii regionale pentru sustinerea mutuala a dezvoltarii. Ca raspuns la cresterea interdependentei dintre economiile din zona Asia-Pacific si ca urmare a nevoii acestor economii de a fi dinamizate si de a-si dezvolta spiritul comunitar, a fost nfiintata, n urma cu aproape un deceniu si jumatate, Organizatia APEC (Asian Pacific Economic Cooperation). Membrii APEC au un PIB reunit de aproape 16 trilioane de dolari si ntrunesc aproximativ 42% din comertul mondial. n ultimul deceniu, APEC a fost principala organizatie economica din zona care a promovat comertul deschis si cooperarea economica. Rolul APEC a crescut n ultimii ani si acum aceasta se implica att n chestiuni economice (liberalizarea comertului, facilitarea afacerilor, colaborare economica si tehnica), ct si n rezolvarea unor probleme sociale (protectia mediului nconjurator, educatie, drepturile femeilor n societate). Organizatia si propune ca sa se constituie ntr-o zona de liber schimb ntr-un orizont de timp de mai ndelungat. Aparitia organizatiei este consemnata n 1989, cnd a avut loc n Australia ntrunirea ministrilor comertului si afacerilor externe din 12 tari de pe ambele maluri ale Pacificului, pentru a stabili diverse mijloace de nlesnire a coopera rii internationale n aceasta regiune ce se dezvolta att de rapid. Atunci s-a decis nfiintarea organizatiei APEC, ai carei 12 membri fondatori au fost Australia, Canada, Brunei, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Noua Zeelanda, Filipine, Singapore, Thailanda si SUA. n 1993, SUA au gazduit prima ntrunire anuala a liderilor tarilor membre APEC, la Blake Island, lnga Seattle, cu scopul declarat de a da un nou imbold liberalizarii comertului, a promova spiritul de comunitate, cresterea economica si dezvoltarea echitabila. ntre 1989 si ntrunirea din SUA din 1993, APEC a acceptat sase noi membri. n noiembrie 1991, trei noi membri au fost primiti n organizatie: Republica Populara Chineza, Hong Kong si Taiwan. n noiembrie 1993, organizatia a acceptat ca noi membri Mexicul si Papua Noua Guinee, deciznd ca Chile va deveni membru cu drepturi depline n 1994. Peru, Rusia si Vietnam au fost ultimele tari incluse n organizatie, n noiembrie 1998. Astfel, APEC cuprinde n prezent 21 de membri. nca de la nfiintarea organizatiei, APEC nu sa considerat o grupare de tari, ci mai degraba o grupare de economii, acest termen subliniind faptul ca obiectul de activitate al organizatiei este preponderent economic, nu politic. Aceasta grupare constituie un forum de consultari libere, fara o structura organizationala complicata sau o birocratie dezvoltata care sa l sustina. Organizatia pentru Cooperare Economica n zona Asia-Pacific opereaza prin consens. n anul 1991, statele membre s-au angajat n conducerea activitatilor lor si a programelor lor de munca pe baza unui dialog deschis, n care se pune accent pe respectul reciproc n ceea ce priveste punctele de vedere ale tuturor participantilor. Organele de conducere ale organizatiei sunt Consiliul de Ministri, Consiliul Consultativ si Secretariatul. n cadrul Consiliului de Ministri, functia de conducere este asigurata anual, prin rotatie, de un reprezentant al statelor membre. Statul care detine presedintia este si responsabil cu

gazduirea ntrunirilor anuale ministeriale (ntre ministrii afacerilor externe ai celor 21 de state). Tarile membre ale APEC-ului au gazduit o serie de ntruniri la nivel nalt pe teme privind educatia, energia, mediul, finantele, resursele umane, cooperarea tehnologica, sprijinirea ntreprinderilor mici si mijlocii, telecomunicatii, transporturi. Economiile APEC au ales calea deschiderii, integrarii, reformei institutionale si a unei mai bune guvernari si cooperari. Se pare ca aceasta a reprezentat alegerea potrivita, daca se iau n considerare evenimentele din ultimul deceniu. Singurul obstacol major criza financiara asiatica a provocat o panica financiara, care a condus la o scadere a investitiilor n zona, datorata n special ngrijora rilor cu privire la calitatea guvernarii unor tari. Pentru a face fata provocarilor ce vor urma si pentru a construi economii robuste, capabile sa depaseasca riscuri imprevizibile este necesara mai multa deschidere, integrare, colaborare regionala si o mai buna guvernare.

Subiecte posibile la Integrare economica regionala


1. 2. 3. 4.

Cum definiti integrarea economic regionala? Ce presupune interguvernamentalismul? Ce presupune abordarea federalist, respectiv supranaionalismul? Enumerati minim 4 factori de ordin general care au determinat procesul de Care sunt implicatiile integrarii economice asupra tarilor participante la

integrare
5.

organizatiile integrationiste? ( minim 4)

6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.

Ce presupune o uniune vamal? Ce presupune o piata comuna? Ce presupune o Uniunea economic? Ce se intelege prin creare de comer? Ce se intelege prin deturnare de comer? Ce sustine Teoria moderna a uniunii vamale? Ce sustine Teoria clasica a UV? Ce se intelege prin integrare negativa, dar integrare pozitiva? Care sunt principalele obiective ale UE? Ce este Asociatia Europeana de Liber Schimb (AELS)? Ce este Spatiul Economic European? Caracterizati in 5-7 randuri NAFTA. Efectele imediate si pe termen mediu ale intrarii in vigoare a NAFTA. Asemanari si deosebiri intre NAFTA si UNIUNEA EUROPEANA(3-4). Caracterizati in 5-6 randuri Asociaia de Integrare Latino-American (ALADI) Care sunt prioritatile identificate in Tratatul CARICOM ? Caracterizati in 5-7 randuri MERCOSUR. Caracterizati in 5-6 randuri Grupul celor Trei (G3) Avantajele oferite de regionalizare in Africa. Enumerati 5 grupari regionale din Africa . Caracterizati in 5-6 randuri COMESA. Enumerati 4 grupari regionale din Asia. Caracterizati in 5-7 randuri Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) Caracterizati in 5-7 randuri Cooperarea Economica Asia-Pacific (APEC)