SOLUL - substratul solid al uscatului este cel mai greu afectat de factorii naturali si antropici.

El reprezinta acea componenta a mediului in care procesele biotice si cele abiotice se intrapatrund atat de intim incat cele trei componente de baza (substantele anorganice, organice si organismele)sunt aproape inseparabile. Solul este rezultatul acestor interactiuni care se desfasoara de milioane de ani. Pe sol si in sol traiesc numeroase organisme care sunt adaptate acestui mediu de viata , multe dintre ele manifestand caractere specifice.Activitatile umane pot afecta procesele naturale din sol prin accelerarea proceselor de salinizare, irigatii si desecari, aplicarea de nutrienti, aportul de metale grele sau prin lucrari agricole care modifica mai mult sau mai putin accentuat structura solurilor agricole. In urma acestor transformari in compozitia chimica si compozitia solurilor, biota este nevoita sa se modifice cautand sa se adapteze la conditiile noi de viata. Biocenozele din sol formate in mii de ani au o mare stabilitate , fapt care duce la aparitia unor dereglari puternice ale proceselor de mineralizare si de refacere a humusului. La aceste procese negative participa si omul, prin depozitarea de deseuri solide, efectuarea de irigatii cu deseuri lichide, scaparea de diverse reziduuri, sau depozitarea reziduurilor industriale. Capacitatea de refacere a solului este mult mai lenta comparativ cu cea care se desfasoara in ape, fapt ce are consecinte asupra productiei de hrana, si materii prime naturale pentru om. Efectele acestor impacturi determina accelerarea proceselor de eroziune, scaderea productiei vegetale, intensificarea proceselor de desertificare. In prezent o atentie deosebita i se acorda poluarii cu metale grele, aceasta fiind cea mai stabila si mai grava forma de afectare a calitatilor fizico-chimice si biologice ale solului. Intensitatea caestui proces depinde de caracteristicile diferitelor tipuri de sol si implicit de vulnerabilitatea lor la poluare, vulnerabilitatea care ia in considerare capacitatea de absorbtie, de inmagazinare si de tamponare. Pe baza gradului de vulnerabilitate sau stabilit urmatoarele categorii de soluri: 1. Soluri nisipoase cu continut scazut de materie organica 2. Soluri acide cu continut foarte ridicat de materie organica, cu textura grosiera si profil scurt 3. Soluri acide pana la neutre cu textura mijlocie si continut scazut de materie organica

In solurile aflate de al lungul cailor de comunicatie se acumuleaza cantitati mari de plumb, valorile maxime inregistrandu-se in zonele urbane si periurbane. Parametrii care se urmaresc in monitoringul solului sunt: aluminiu, beriliu, cadmiu, cianura, cobalt, cupru, fier, plumb. Cadmiu, plumb si cupru fiind cele mai periculoase si cel mai frecvent urmarite. VEGETATIA reprezinta o interfata vie intre aer si sol, si totodata o sursa de materii prime regenerabile de foarte mare importanta, care prin proprietatile sale poate proteja aerul si solul si poate retine prin bioacumulare sau poate transforma ori neutraliza numerosi poluanti. Monitoringul vegetatiei are marele merit ca nu ne da situatia de moment , ci permite o evidentiere de fond de lunga durata a gradului de afectare a mediului. Vegetatia reprezinta un filtru viu in care se acumuleaza substante impurificatoare pe perioade indelungate de timp. Ea poate pune in evidenta poluanti care aflati in aer sau in sol in cantitati mici nu pot fi evidentiati in mediile respective prin analize uzuale. Ei devin evidenti la analize efectuate asupra vegetatiei. Utilizarea parametrilor de control asupra vegetatiei permite obtinerea unor date deosebit de exacte asupra poluarii. Cele mai uzuale masuratori se fac asupra vegetatiei forestiere care este cea mai sensibila, cea mai bine organizata in acelasi timp fiind gospodarita de un personal de specialitate. Fitocenozele arborescente sau ierboase sufera modificari structurale semnificative sub influenta poluarii. Au loc succesiuni rapide, apar invazii de specii rezistente la poluare, se intensifica doboraturile de vant si atacurile daunatorilor. In monitoringul vegetatiei un rol foarte mare il joaca in prezent aerofotogranometria, si teledetectia. BIOTA reprezinta ansamblul vietuitoarelor, si asociatiile pe care acestea le formeaza. Biota este cel mai important component al monitoringului ecologic, vietuitoarele fiind cel mai sensibil si cel mai fidel senzor al calitatii mediului al bunei desfasurari a ciclurilor bio-geo-chimice si al intensitatii fluxurilor energetice de pe Terra. Probleme de ordin afministrativ In scopul unei bune organizari sdi desfasurari a monitoringului ecologic , trebuie realizata o organizarecare pornind de la poluanti, vectori de propagare si mediu afectat, in care acestia sau

bioacumulat, sa precizeze pas cu pas ce trebuie facut , pentru a se lua deciziile corespunzatoare. La baza acestor actiuni trebuie sa existe o legislatie de mediu, la nivel mondial au fost create comitete de experti care au stabilit pentru diferitele subsisteme ale monitoringului ecologic, tehnici de lucru si aparatura recomandata. Inainte de demararea unor activitati de monitoring se constituie in prealabil statii pilot prevazute cu laboratoare corespunzatoare cerintelor problematicii studiate, deoarece monitoringul ecologic este o activitate continua si dinamica care se perfectioneaza neintrerupt, trebuie sa existe o strategie specifica. Ea trebuie sa tina seama se o serie de considerente cum sunt: 1. Desfasurarea unui monitoring cu obiective pe termen lung 2. Monitoringul trebuie sa fie flexibil si cat mai cuprinzator 3. Pentru dezvoltarea si perfectionarea monitoringului este necesar sa exista colaborare internationala 4. Realizarea si dezvoltarea unui sistem de metode de comparare a datelor 5. Trebuie sa existe automatizare si accesibilitate la date pentru evalurea rezultatelor si raportarea actvitatii. 6. Realizarea unei cercetari neintrerupte in domeniu 7. Organizarea unui sistem cooerent de pregatire si specializare a personalului 8. Implementarea actvitatii de m. e in problemele complexe ale fiecarei tari acre realizeaza potectia mediului.