CAPITOLUL I

Aspecte teoretice privind tranzaciile comerciale internaionale

I.1. Strategia de internaionalizare a firmei Elaborarea strategiei de ptrundere i dezvoltare pe piaa extern este un atribut important al managementului firmei cu vocaie internaional. Ea presupune luarea in calcul a evoluiei cadrului mondial (analiza mediului extern pentru evidenierea oportunitilor i riscurilor de afaceri) i a potenialului firmei respective (diagnosticul firmei pentru stabilirea avantajelor i dezavantajelor acesteia n competiia internaional) n vederea determinrii obiectivelor internaionalizrii i a formelor de internaionalizare. Notiunea de management este utilizata in mai multe acceptiuni in literature de specialitate si in practica de afaceri. Intr-o prima abordare, ea reprezinta o disciplina stiintifica (engl. Management science), cuprinzand un ansamblu de principia, concept si teorii privind conducerea (sau reglarea) oricariu tip de organizatie. Prin organizatie se intelege in acest context un grup de personae care isi desfasoara activitatea in baza unor obiective comune; ea se concretizeaza in forme dintre cele mai diverse, de la asociatiile cultural pana la firmele cu caracter lucrativ. In a doua acceptiune, prin management se intelege o activitate practica, sociala, constand din procesul de conducere/ dirijare (engl. Management) a resurselor in cadrul unei organizatii, in scopul atingerii anumitor obiective. Acesta este sensul in care notiunea se utilizeza cel mai frecvent in domeniul afacerilor. Managementul, in acest caz, inseamna realizarea in practica economica a patru functii de baza: planificare, organizare, coordonare si control. In sfarsit, prin management se mai intelege si echipa de conducere a unei organizatii sau firme (engl. Management staff), respectiv acea parte a personalului organizatiei, cadrele, care realizeaza efectiv cele patru functii ale managementului. Intre functile managementului si functiile firmei exista o stransa legatura, in sensul ca managementul este implicat, prin toate componentele sale, in ansamblul activitatilor pe cale le desfasoarao firma: aprovizionare, productie, cercetare-dezvoltare, marketing, finante, evident contabila etc. In cadrul functiei de planificare se estimeaza evolutia viitoare a activitatii, prin analiza diferitilor factori si corelarea lor, se stabilesc obiectivele firmei, precum si cele mai avantajoase cai de actiune pentru atingerea acestora. Pe aceasta baza se fundamenteaza decizia economica, plecand de la principiul evaluarii alternativelor decizionale in raport cu cerintele eficientei maxime. Organizarea este functia prin care se grupeaza si se repartizeaza activitatile in vederea utilizarii cu maximum de eficienta a resurselor disponibile, se determina organigrame si se

asigura incadrarea lucratorilor pe compartimente si locuri de munca. Un rol important in acest process revine stabilirii organizatorice echilibrate in care sa se imbine principiul autoritatii cu cel al competentei Functia de coordonare are in vedere stimularea personalului in realizarea participative si eficienta a sarcinilor rezultate din obiectivele firmei. Ea implica asigurarea unei motivatii corespunzatoare atat la nivelul cadrelor de conducere, cat si al lucratorilor operative, precum si a unei definiri clare a atributiilor ce revin fiecariu membru al organizatiei. In acest fel se asigura valorificarea resurselor umane ale firmei, prin selectarea, pregatirea si promovarea personalului pe criterii de performanta. Controlul presupune urmarirea gradului in care performantele obtinute corespund standardelor preconizate, determinartea cauzelor nerealizarilor si luarea masurilor corrective, acolo unde este necesar. In intregul demers managerial un rol essential revine comunicarii, respectiv procesului prin care se asigura circulatia operative a informatiilor in interiorul firmei, precum si intre firma si mediul economic. Managementul traditional in domeniul productiei constituie, in continuare, o conditie importanta, dar nu sindura, pentru prosperitatea intreprinderilor, in prim-plan trecand tot maim ult managementul strategiilor comerciale, al afacerilor economice, in general, cunoscut in literature de specialitate si sub denumirea de management strategic. Ideea centrala a managementului startegiilor de piata este valorificarea avantajului competitive, ceea ce presupune, printre altele, identificarea si valorificarea unor segmente ale pietei in care poate fi obtinuta o superioritate a produsului sau a serviciului intreprinderii asupra firmelor concurente. Managementul international se particularizeaza prin mediul in care se desfasoara activitatea economica a firmei: piata mondiala; tranzactiile internationale presupun accesul la piete noi, ceea ce impune firmelor sa se adapteze unor necesitati si oportunitati specific. Tipul si calitatea managerului reprezinta cheia raspunsului daca o firma va intra sau nu pe piata internationala.