Reaction paper The psychological impact of genetic testing on parents

Scopul studiului acestui articol descriptiv a constat in explorarea impactului psihologic produs de testarea genetica, asupra parintilor ai caror copii au fost propusi pentru testare. Rezultatele au aratat ca majoritatea pacientilor manifesta distres(93%) inaintea testarii genetice, fapt care intensifica nevoia de consiliere genetica, un copil nascut anterior cu o anumita dezabilitate, rezultatul testului pozitiv si faptul de a fi mama- aceste variabile marind gradul de anxietate al indivizilor. Ceea ce a avut pentru mine impact este faptul ca aceasta anxietate cauzata de testarea genetica nu scade dupa aflarea rezultatelor, decat la un numar mic de indivizi, desi mai mult de jumatate din parinti au primit rezultate negative (62.5%). Anxietatea este mentinuta de factori ca incertitudinea despre motivul problemei curente sau ceea ce se va intampla dupa rezultate. Asadar, aceste probleme emotionale create de testarea genetica pot fi detensionate in sedintele de consiliere genetica, printr-o informare corecta si o ventilare emotionala adecvata. In opinia mea, aceste sedinte de consiliere sunt fundamentale deoarece pot asigura o stabilitate emotionala prin aducerea la cunostinta parintilor de implicatiile testarii genetice. O buna interventie a studiului a fost faptul ca a introdus o intrebare pt parinti despre necesitatea informarii lor in legatura cu testatea genetica. Mai mult de jumatate din parinti (78,5%) si-au exprimat nevoia pentru consilierea genetica, ca urmare a rezultatelor testarii

genetice, ceea ce denota deschiderea parintilor inspre a fi informat, a cunoaste si a se implica in cresterea copiilor. Consider ca un alt punct forte al studiului a fost prezentarea backgroundului fiecare familii: si anume familiile cu un membru cu o anumita tulburare genetica, familiile cu un alt copil cu anormalitate fizica sau retard mental si familiile consangvinice. Este esential ca, familiiile cu risc crecut, de exemplu cele consangvinice sa beneficieze de consilierea genetica pentru a afla implicatiile unei tulburari genetice la urmasii lor. Mai mult decat atat, studiul compara genurile, putand oferi astfel scorurile de anxietate obtinute in cazul mamelor si cele ale tatilor. In cazul mamelor se observa ca au scoruri mai ridicate decat tatii, deoarece acestea sunt responsabile cu dezvoltarea emotionala si suportul afectiv in cresterea copilului. In completare, studiul a demonstrat ca serviciile de consiliere genetica ar putea detensifica anxietatea perceputa de subiecti. Daca profesionistii vor cauta sa ofere servicii eficiente de consiliere genetica pentru parintii copiilor supusi la testare genetica, acestia trebuie sa recunoasca nevoia indivizilor si sa analizeze care este cel mai eficace tip de consiliere suportiva psihologica si informationala. O alta mentionare foarte buna in studiul este faptul ca, cercetatorii studiului au identificat asistentele/infirmierele ca fiind primii profesionisti intalniti in centrele de ingrijire a sanatatii, care isi pot asuma un rol cheie in educarea persoanelor fizice cu privire la factorii de risc, putand sa faca referire la expertii in genetica si serviciile disponibile, in pregatirea pentru investigatiile genetice sau pentru sprijinul in curs de desfasurare, in urma testarii genetice. Din perspectiva mea aceasta mentiune este esentiala, deoarece poate face

constienta si subliniaza nevoia unei pregatiri temeinice a asistentelor care pot oferi informatii despre testarea genetica si indrumare spre consilierea genetica. In concluzie necesitatea consilierii genetice este consolidata si bazata pe nevoia rezolvarii anxietatii ridicate a parintilor in urma testarii genetice, sedinte care ar trebui sa fie oferite in orice centru de ingrijire a sanatatii fizice si mentale.