Sunteți pe pagina 1din 4

Istoric

Prima dioxin a fost sintetizat in 1872, dar negsindui-se nicio utilizare practic a rmas doar la faza de sintez de laborator. S-a constatat ulterior c dioxinele i clorobenzofuranii apar n mediu ca produi secundari 3,4,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxina n industria de sintez chimic (a compuilor organici clorurai), n industria hrtiei, n procesele de incinerare a rezidurilor chimice i menajere sau pot rezulta n urma erupiilor vulcanice. n 1976 a avut loc un accident (dezastrul Seveso) la un reactor de fabricare a 2,4,5-triclorofenolului, situat la 15 de km de Milano. Este cunoscut sub acest nume deoarece oraul Seveso a fost cel mai afectat. n amestecul de toxice emis s-a identificat TCDD i se apreciaz c au fost dispersate n mediu 1-5 kg. 193 de persoane sau mbolnvit de cloracnee, neuropatie periferic iar mai trziu au aprut i cancere i malformaii, au fost gsite 3300 de animale moarte i solul agricol a fost contaminat. Este considerat cel mai mare dezastru dup Hiroshima. Toate aceste substane au potenial toxic i cancerigen. Debarasarea de dioxine, fr contaminarea mediului sau a populaiei este greu de realizat. Metoda cea mai bun este incinerarea la temperaturi de 1000 C i chiar peste. Nivelul actual de expunere la dioxin (admis de OMS) este de 1-3 picograme/kg corp, n rile industrializate. Prin nlocuirea tuturor hidrogenilor din ciclurile benzenice se pot forma 75 de compui diferii ai dibenzodioxinei de la monocloro la octacloro dioxine.

Ce sunt Dioxinele?
Dioxinele sunt subproduse rezultate din anumite procese chimice industriale industriale si ale incinerarii. In acest moment se cunosc peste 400 de tipuri de dioxina. Dintre acestea, 30 sunt considerate ca avand o toxicitate semnificativa. Dintre toate substantele inglobate in denumirea de dioxina, 2,3,7,8tetrachloro-dibenzo-para-dioxina (TCDD) cunoscut i sub denumirea de Agent Orange, erbicid defoliant, utilizat de SUA n rzboiul din Vietnam, pentru distrugerea vegetaiei din jungl este considerata cea mai toxica. In general, atunci cand se vorbeste de dioxina, se face referire la TCDD. TCDD este cea mai toxic sunbstan sintetizat de om i este asociat cu tetanus, botulism i este carcinogen.

Caracteristici fizico-chimice
Dioxinele sunt substane inodore, incolore, foarte stabile, lipofile i insolubile n ap. Compuii n care clorul ocup poziiile 2,3,7 sau 8 sunt n special toxice pentru psri, peti sau mamifere deoarece se metabolizeaz rapid i ajung n ficat, esuturi adipoase apoi piele i muchi. Odat dizolvate n esutul adipos persist n organism timp de mai muli ani (durata de njumtire este de 7 ani). Nu prezint izomerie optic, fiind o molecul simetric. Se mentin timp de multi ani in mediu si cand isi gasesc drumul spre alimente contamineaza suprafata acestora.

Pentru carnea de peste, apa poluata este cauza principala a contaminarii cu dioxine, in timp ce animalele sunt expuse dioxinelor prin aer. Dioxinele se depun pe plante si furaje care apoi sunt mancate de animale. Dioxinele se concentreaza in tesuturile grase ale animalelor si pestilor. Mai mult de 90% din expunerea umana la dioxine are loc in principal prin alimente, iar dintre acestea alimentele de origine animala sunt raspunzatoare de 80% din totalul expunerii. In ciuda unor incidente (de ex. cel din Belgia, in 1999), datele disponibile arata ca expunerea de fond a populatiei europene la dioxine a scazut in timpul ultimului deceniu. Politica curenta UE care vizeaza dioxinele are ca scop reducerea nivelului de contaminare cu dioxine a mediului inconjurator, a furajelor si a alimentelor pentru a asigura un nivel mai mare de protectie a sanatatii publice. Bazandu-se pe faptul ca efectele carcinogene ale dioxinelor nu apar mai jos de un anumit prag, scopul este acela de a reduce nivelul dioxinelor in produse si astfel a expunerii umane cu aproximativ 25% pana in 2006.

Sursele de dioxina
Dioxina se poate gasi in mediul inconjurator oriunde, cea mai mare concentratie fiind in sol, si mai putin in aer, apa sau plante. Raspandirea sa larga se datoreaza atat poluarii cronice, cat si stabilitatii sale deosebite in mediu, degradarea sa biologica sau la agentii fizico-chimici (caldura, frig, lumina, etc) fiind extrem de lenta, stabilitatea sa chimica fiind deosebita. Sursele de dioxina pot fi naturale (activitate vulcanica, incendii forestiere, arderi de carbune, petrol) sau pot proveni din activitatea umana: arderi in prezenta clorului, utilizarea clorului pentru albirea hartiei, arderile din incineratoare sau casnice, industria productiei de mase plastice tip policlorura de vinil (PVC), ierbicide, pesticide, etc. Odata ajunsa in organismul animalelor sau al pestilor, se depune in tesutul adipos (pentru care are afinitate deosebita) si in ficat, iar la contactul indelungat al animalelor cu dioxina, acumularea sa in testul adipos creste progresiv, cu atat mai mult cu cat eliminarea sa este foarte lenta. Cea mai rapida acumulare de dioxina este la pestii care traiesc in apele poluate cu aceasta substanta. Se considera ca intoxicatia la om apare in peste 95% din cazuri pe cale alimentara, prin consumul de carne dar mai ales de grasime animala, dar si oua, lapte sau alte alimente uzuale. S-a constatat o relatie directa intre cantitatea de dioxina din organismul oamenilor dintr-o comunitate, si nivelul de contaminare al alimentelor si mediului in care traiesc. In SUA, se considera ca dioxina se gaseste in concentratiile cele mai mari in carnea de vita, apoi lapte, carnea de pui, porc, peste, oua, sol si in cea mai mica concentratie in apa. La persoanele vegetariene, continutul de dioxina din corp este mult mai mic decat la restul populatiei. In afara de alimente, contaminarea umana se poate face prin apa, sol, inhalare de praf contaminat, fumul de tigare, sau chiar absorbtie prin piele, iar la sugar prin intermediul laptelui de mama. La omul intoxicat cronic cu dioxina de exemplu, perioada de (eliminarea a jumatate din cantitatea de dioxina din corp) este de 7 - 11 ani!

Ce efecte poate avea dioxina asupra organismului uman?


Cele mai importante studii asupra efectului dioxinei asupra organismului uman au fost facute in Vietnam unde substantele defoliatoare ale copacilor utilizate de armata americana contineau si dioxina, si cu ocazia intoxicatiei cu dioxina produsa in urma accidentului chimic al fabricii de la Soveso din Italia in anul 1976. Trasatura caracteristica a intoxicatiei acute cu dioxina o reprezinta acneea (cloracneea) - care a fost intens mediatizata in perioada alegerii lui Victor Iuscenko ca presedinte al Ucrainei, si alterarea testelor de explorare hepatice. Eruptia dispare progresiv, pe masura scaderii concentratiei dioxinei in sange. Intoxicatia cronica, obisnuita, poate avea efecte mult mai numeroase, desi mai putin evidente, cele mai frecvente sisteme afectate fiind cel endocrin si cel reproductiv. Piele Sistem gastrointestinal Metabolice Endocrine Nervoase Imunologice Reproducere Copii Teratogene Carcinogene Generale Hiperpigmentare, cloracnee Dureri abdominale, greata, varsaturi, scadere in greutate, modificarea testelor hepatice, afectarea splinei Cresterea concentratiei lipidelor sanguine, ateroscleroza Diabet zaharat tip II, hipotiroidie Funicaturi la nivelul membrelor Depresia apararii imune cu cresterea riscului de infectie Scaderea fertilitatii, avorturi spontane, atrofia testiculelor, hipospermie, scaderea nivelului de testesteron Intarziere in crestere, dificultati la invatatura, probleme de adaptare, dezvoltare deficitara a dintilor Diferite malformatii ale nou-nascutilor Diferite tipuri de cancere san, uter, testicul, prostata, piele Atrofierea muschilor, oboseala cronica

Nu toate aceste efecte secundare sunt la fel de frecvente. Urmarirea populatiei intoxicate din zona Soveso a aratat o crestere a numarului de cancere cu cca 10%, dar celelalte efecte posibile nu au fost confirmate in totalitate. Desi cele mai intes mediatizate efecte referitoare la dioxina sunt cele legate de contaminarea diferitelor alimente (in special carne), intoxicatia acuta cu dioxina pe aceasta cale nu este posibila, datorita dozelor mici de dioxina din carne, iar intoxicatia cronica legata exclusiv de consumul de este posibila doar in conditiile in care aprovizionarea cu carne a unei zone este facuta dintr-o singura sursa, si aceea sa fie contaminata.

Este posibil tratamentul intoxicatiei cu dioxina?


Nu exista un tratament specific datorita faptului ca eliminarea dioxinei se face prin fecale, accelerarea tranzitului intestinal (cu laxative, colestiramida) poate creste rata eliminarii cu 50%, accelerand detoxificarea. Administrarea de izoretinoina poate ameliora simptomele acneei.

Ne putem proteja insa de dioxina mancand alimente cat mai curate, produse in zone unde industria este mai putin prezenta. In rest aceste substante sunt prezente peste tot, inclusiv in aer(unde persista doar 12 zile pentru ca sunt distruse de razele ultraviolete). In sol insa au o durata de viata nedefinita. Pentru detoxifiere s-au propus: chlorella( o alga), indol-3-carbinol(gasit in crucifere: broccoli, varza, conopida, mustar, ridichii). Partea mai proasta e ca aceste crucifere desi sunt antiestrogenice(deci pe undeva bune, in conditiile supraexpunerii la estrogeni) ele altereaza functia tiroidei.

Cum se elimin dioxina?


Brbaii nu elimin dioxina din organism dect prin ciclul ei chimic de njumtire, adic ntr-un timp foarte ndelungat, n timp ce femeile o elimin prin placent i prin lapte, ducnd la absorbia acestei substane de ctre ft sau sugar.

Determinarea imunochimica a dioxinelor n sedimente i probe de ser


Dibenzo-p-dioxinele (PCDD) i dibenzofuranii policlorurai (PCDF) sunt considerati contaminanti extrem de toxici, iar monitorizarea mediului i cea biologic a acestor compui reprezinta o mare preocupare. Testele imunologice pot fi folosite ca si metode pentru a satisface cererea tot mai mare de analiz rapid i costuri reduse. n aceast lucrare se descrie aplicarea unor teste imunologice care utilizeaz 2,3,7-triclor-8-methyldibenzo-p-dioxina (TMDD) ca si standard surogat pentru 2,3,7,8-tetraclor-p-dioxina (TCDD) pentru a sedimenta i probele serice umane. Extractia probelor si metodele de preparare au fost dezvoltate cu scopul de a stabili cea mai simpla cale,eficienta costului, a interferenelor matriceale din test(ELISA). Metoda general de sedimente se bazeaz pe o extracie cu hexan; curatata de o coloan de gel de siliciu in mai multe straturi i o coloan de carbon activ; un solvent organic de schimb cu DMSO-Triton X-100 i msurarea ELISA. Cromatografie de gaze-spectrometria de mas de nalt rezoluie (GC-HRMS) a artat c metoda este adecvat pentru echivaleni toxici (TEQ) avand o metoda pentru o limit de detecie de aproximativ 100 pg g-1 la substanta uscata cu o precizie de 13-33% RSD. Metoda de teste imunologice pentru analiza sedimentelor ofer mbuntiri n vitez, transferul probei i costuri n comparaie cu GC-HRMS. Dioxinele au fost determinate n probele de ser dup o simpl extracie lichid-lichid, fr diluare ulterioar.