P. 1
Reguli de Redactare Lucrare de Licenta

Reguli de Redactare Lucrare de Licenta

|Views: 111|Likes:
Published by mirela_ila
lucrare licenta
lucrare licenta

More info:

Published by: mirela_ila on Jun 17, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/09/2013

pdf

text

original

Pentru lucrarea de licenţă

GENERALITĂŢI Lucrarea de licenţă este o lucrare scrisă prin care studentul îşi manifestă capacitatea de a trata ştiinţific un subiect de cercetare de care este interesat. Aceasta trebuie să evidenţieze modul în care stăpâneşte bibliografia legată de subiect, formulează obiectivele de cercetare, le urmăreşte într-o succesiune logică şi extrage concluziile. Activitatea editorială este un proces complex, desfăşurat cu următorii paşi: redactarea, tehnoredactarea, corectura, revizia şi acordarea avizului „Bun de tipar”. Societatea contemporană este caracterizată de circulaţia informaţiei prin mijloace de comunicare electronică. În conformitate cu STAS-ul terminologic 8301 - 81 este acceptată ideea că pentru a exista, informaţia trebuie să fie nu doar utilă, ci şi comunicată, însă pentru aceasta ea trebuie să fie prelucrată şi transmisă printr-un canal de comunicare. Totodată înainte de tipărire, va trebui verificată ortografia, punctuaţia, corectitudinea sintaxei, pentru a fi adus textul la forma cerută de normele de editare stabilite în cadrul Academiei Române. (De exemplu, potrivit acestor norme se scrie Evul Mediu, nu evul mediu, al Doilea Război Mondial, nu Al Doilea Război Mondial, filosofie, nu filozofie, Hristos, nu Christos, î.H., d.H etc.). În acelaşi timp, se va verifica fluenţa frazelor şi claritatea ideilor. Frazele trebuie să se conformeze indicaţiilor Institutului Naţional de Lingvistică „Iorgu Iordan” din cadrul Academiei Române, privind lexicul, gramatica, ortografia, topica. De la această regulă fac excepţie dialectele, exemplele de greşeli, reproducerile unor anumite faze de limbă. Mare atenţie trebuie
1

însă acordată înlocuirii unui cuvânt cu un sinonim. Înainte de a fi pus în pagină, textul trebuie tehnoredactat. Asta înseamnă că se proiectează forma viitoarelor pagini tipărite: se fixează dimensiunile „oglinzii” (porţiunea de pagină acoperită de text), poziţia colontitlurilor şi a coloncifrei, tipul de caractere pentru fiecare categorie de text (text curent, titluri, subtitluri, note de subsol etc.), aspectul paginilor speciale (cum ar fi pagina de titlu, pagina de capitol nou, pagina de cuprins). Diviziunile lucrărilor ştiinţifice se recomandă a se împărţi şi, eventual, a se subîmpărţi, în diviziuni numerotate cu cifre arabe urmate de punct. Numerotaţia, începând de la 1, se face în cadrul diviziunii superioare de cel mai apropiat grad; numărul diviziunilor superioare se repetă la fiecare diviziune subordonată. exemplu: 1. 1.1. 1.1.1. 1.1.2. 1.1.3. 1.2. 1.3. 1.4. 1.4.1. 1.4.2. 2. etc. Diviziunile pot fi însoţite, până la un grad sau altul de divizare, de titluri proprii (de exemplu: „2.5.1. Expertiza criminalistică”). Citarea diviziunilor se face prin simbolul cifric, de exemplu: „vezi 2.5.1”, fără a se mai trece punctul după ultima cifră a diviziunii. Simbolul diviziunii (cu sau fără titlu) poate fi aşezat ca rând deosebit de text sau la începutul alineatului. În cadrul ultimei diviziuni astfel numerotate şi citate, textul poate fi
2

De

împărţit în subdiviziuni specificate prin titluri fără simbol sau printr-un simbol fără titlu. Titlul fără simbol apare întotdeauna la începutul rândului (când, excepţional, apare în continuarea rândului, el se pune în evidenţă obligatoriu printr-o subliniere oarecare). Când cele două moduri se folosesc în acelaşi sistem de notaţie, subdiviziunile specificate prin titlu fără număr sunt superioare subdiviziunilor specificate prin simbol fără titlu. În afară de notarea prezentată, se mai pot utiliza notări în care simbolul diviziunii nu se repetă când: a) numerotaţia este precedată de un nume comun pentru fiecare grad (în ordine ierarhică): parte, capitol, secţie, paragraf (§); b) numerotaţia se simbolizează diferit pentru fiecare grad (în ordine ierarhică): întâi (al doilea sau a doua etc.), I (II, III etc.), (1, 2, 3 etc.), a (b, c etc.). De asemenea, simbolul diviziunii superioare poate să nu se repete când aşezarea numărului şi titlului diviziunii este diferită pentru fiecare grad (în ordine ierarhică): ¬ numărul şi titlul diviziunii sunt centrate pe rânduri diferite; ¬ numărul şi titlul diviziunii sunt scrise unul în continuarea celuilalt şi centrate; ¬ numărul şi titlul diviziunii sunt scrise la începutul rândului, conţinutul continuând pe un rând nou; ¬ numărul şi titlul diviziunii sunt scrise la începutul rândului, conţinutul continuând pe acelaşi rând; ¬ titlul diviziunii fără număr este scris la începutul rândului; ¬ numărul diviziunii fără titlu este scris la începutul rândului. În afara numerotaţiei conţinutului principal, primesc numerotaţie proprie: notele (de subsol sau finale), observaţiile, referinţele bibliografice, tabelele, figurile, anexele de orice fel.
3

Figurile pot fi numerotate pe categorii (grafice, hărţi, facsimile etc.). Numerotaţia se face de regulă cu cifre arabe şi se exprimă astfel:  prin exponent în cazul notelor;  între paranteze pătrate pentru trimiterea la bibliografia finală;  între paranteze rotunde pentru formule;  precedate de unul din cuvintele: tabelul, figura, graficul, harta, facsimilul, planşa, anexa etc. Observaţie Când lucrarea conţine o singură formulă, un singur tabel, o singură figură, aceasta nu se mai numerotează. Tabelele Pentru uniformitate, toate tabelele trebuie să aibă titluri, care să conţină numărul tabelului precedat de cuvântul „Tabelul”, iar în text, ori de câte ori este citat. Numărul figurii, precedat de prescurtarea „fig.”, se plasează dedesubtul figurii, continuat, eventual, de explicaţia figurii şi de subexplicaţia ei, iar în text ori de câte ori e citată. Anexele şi planşele se numerotează prin cifre latine, plasate deasupra lor, iar în text ori de câte ori sunt citate. Bibliografiile trebuie să fie ordonate alfabetic. PARTICULARITĂȚ I 1. Volumul lucrării de licenţă va avea între 70 – 150 file. Fiecare exemplar se redactează pe ambele feţe ale filei de hârtie, la un rând şi jumătate, fără spaţii libere între capitole şi subcapitole. Hărţile, planurile,
4

schiţele,

graficele

sau

documentele justificative se vor încorpora în conţinutul lucrării ca anexe. 2. Prima pagină trebuie să cuprindă antetul instituţiei - în centrul paginii sus; denumirea tipului de lucrare, centrat, cu corp de literă 22 sau 24 (LUCRARE DE LICENŢĂ); numele complet al îndrumătorului, precedat de gradele didactice; numele complet al autorului; localitatea şi dedesubt anul (pe ultimele două rânduri din pagină). 3. Coperta interioară are conţinutul coperţii exterioare, cu menţiunea că în loc de LUCRARE DE LICENŢĂ se menţionează titlul lucrării. 4. În redactarea textului este obligatoriu să fie folosite diacritice. 5. Subsecţiunile articolului: ¬ fiecare titlu trebuie să fie urmat de cel puţin câteva paragrafe de text; ¬ subtitlurile se vor sublinia în stilul bold, fără a fi numerotate; ¬ înainte şi după subtitlu se lasă câte un spaţiu de un rând. 6. Folosiţi stilul italic (nu se vor folosi alte caractere, alte mărimi de literă şi nu se va încadra textul în chenare) pentru cuvintele de provenienţă străină, pentru a face sublinieri în text, pentru a marca titlurile unor cărţi, ziare, articole etc. 7. Pentru citate se folosesc ghilimele („ - pentru deschidere şi ” pentru închidere). Citatele mai scurte de două propoziţii sunt integrate în text (De exemplu: Aşa cum sublinia Karl Marx (1845-1846, 158) „dezvoltarea proprietăţii private şi a diviziunii muncii înseamnă unirea indivizilor pe baza creată de actualele forţe productive şi relaţii mondiale”. În acelaşi spirit….).
5

Cele mai lungi citate se separă de corpul textului după cum urmează: se lasă o margine de aproximativ 1cm (1 tab) şi se separă prin rânduri libere de restul paginii. Aceste citate se subliniază cu italic. De exemplu: În lucrarea Capitalul, Karl Marx (1885, 124) arăta că: „În realitate, producţia capitalistă este producţia de mărfuri ca formă generalizată a producţiei, dar ea este capitalistă şi devine tot mau mult capitalistă pe măsură ce se dezvoltă, pentru că aici munca apare ea însăşi ca marfă, pentru că muncitorul vinde munca, adică funcţionarea forţei sale de muncă şi anume, după cum presupunem noi, la valoarea ei, determinarea de cheltuielile de reproducţie.” 8. Alineatele vor începe la distanţa de un Tab faţă de setarea din stânga paginii; 9. Pentru clasificări (bullets), se va folosi , de exemplu, „● ”. 10. Sumarul se face cu un corp de literă mai mic decât cel al textului. 11. Titlurile lungi, care nu încap în acelaşi rând, se despart astfel încât aşezarea lor să fie logică şi simetrică, iar cuvintele de legătură („ale”, „pentru”, „privind”, „şi” etc.) să se afle la începutul fiecărei diviziuni. 12. Tabelele se numerotează. Titlul tabelului se scrie cu un corp mai mic decât textul de bază, imediat deasupra tabelului, fără spaţii. 13. Figurile se numerotează. Titlul figurii se scrie cu un corp mai mic decât textul de bază, imediat sub aceasta, fără spaţii. 14.Trimiterile bibliografice, aşa-numitele note de subsol, trebuie să fie aşezate sub textul de bază, despărţite de acesta printr-un spaţiu egal cu un rând şi jumătate şi printr-o linie scurtă, care nu trebuie să dea impresia unei sublinieri în textul de bază; aceste note se indică în textul de bază cu cifre arabe,
6

sub formă de indici superiori (setare foot notes/each page). Notele de subsol trebuie să conţină: autorul, titlul complet al lucrării citate, localitatea unde s-a publicat, editura, anul, locul citat, prin care se înţelege numărul paginilor citate.
De exemplu: Mihai Golu, Principii de psihologie cibernetică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1975, p. 87.
1

Observaţie Când sunt mai multe pagini, se notează „pp. 3 - 78”. Dacă lucrarea nu are autor, se trec trei steluţe liniare (***) sau numele instituţiei sub egida căreia a apărut lucrarea.

În ceea ce priveşte notele bibliografice, pentru a se evita unele repetări, se folosesc prescurtările, precedate de unul din următoarele indicative : ¬ „ibid.”, care provine din latinescul ibidem şi prin care se înţelege „în aceeaşi lucrare”, urmat de trimiterea la diviziunile lucrării (volum, pagină, notă etc.) şi se foloseşte când urmează după referinţa de bază (ori de câte ori două referinţe vin una în continuarea celeilalte); ¬ „op. cit.”, care provine din latinescul opere citato şi prin care se înţelege „în lucrarea citată”; acest indicativ este precedat de numele autorului şi este urmat de trimiterea la diviziunea lucrării sau la pagină; de obicei este folosit când referinţa de bază este despărţită de referinţa repetată prin alte referinţe şi, totodată, când aceste date intermediare nu privesc lucrări ale aceluiaşi autor; ¬ „loc cit.” (în latină „loco citato”), tradus prin „locul citat”, urmează titlului; această prescurtare este folosită când referinţa de bază este despărţită de cea repetată prin alte referinţe, pentru a nu se mai relua locul;
7

¬ „id.” (lat. Idem - „acelaşi” sau eadem, când este vorba de autoare „aceeaşi”) se folosesc pentru a nu mai repeta numele autorului când a doua referinţă diferă de cea dintâi numai prin titlu (şi loc) şi este urmat de datele specifice ale referinţei. Referinţele bibliografice, integrale sau prescurtate, pot fi precedate de un text determinator al legăturii lor cu lucrarea, după cum urmează:
            „cf.”(lat. „confer” - în conformitate cu); „passim” - („ici şi colo”, pentru trimiteri diferite în aceeaşi lucrare); art. - articolul; cap. - capitolul; ed. - ediţia; t. - tomul; vol. - volumul; coord. - coordonator „pro” - care semnifică pentru, în sensul acestei teze, acestei rezolvări etc.; „contra”- (precedând lucrările unde se prezintă tema contrară); „comp.” - compară; „v” sau „vezi” - pentru trimiteri în care autorul nu arată legătura;  „ap.” sau „citat după” - când reproducerea unui citat s-a făcut printr-un document intermediar, referinţa originalului continuându-se cu referinţa documentului intermediar.

15.Pentru referinţe bibliografice se va proceda conform modelului prezentat în continuare:
Mihai Golu. (1975). Principii de psihologie cibernetică. Bucureşti : Editura Ştiinţifică.

sau
Asch, S. E. (1952). Social Psychology. New York: Prentice Hall.

sau
Williams Jr., R. M. şi Gibbs, J. (1968). Norms. În D. L. Sills (coord.). International Encyclopedia of the Social Sciences (vol. 11, pp. 204-213). New York: Simon & Schuster MacMillan.

16.Reguli de întocmire a bibliografiei:
8

• Cărţi cu un autor: Ungureanu, I. (1990). Paradigme ale cunoaşterii societăţii. Editura Humanitas.

Bucureşti:

• Cărţi cu 2 autori: Sherif, M. & Sherif, C. W. (1969). Social Psychology. New York: Harper & Row. (În loc de semnul „&” se poate pune semnul „ ; ”). • Cărţi cu 3 autori: Între numele primilor doi autori se pune „ ;”, iar între numele celui de-al doilea şi al treilea autor se pune „şi”. Sherif, M.; Sherif, C. W. şi J. Hollow. (1969). Social Psychology. New York: Harper & Row. • Capitole ale unei cărţi: Valade, B. [1992](1997). „Schimbarea socială”, în R. Boudon (coord.). Tratat de sociologie, 355- 396. Bucureşti: Editura Humanitas. • Articole în reviste: Sutherland, E. (1940). „White Collar Criminality” în Amarican Sociological Review, 5, 1-12. • Articole publicate în reviste on-line: Hlatky, M.A., D. Boothroyd, E. Vittinghoff, P. Sharp & M.A. Whooley (2002). Qualityoflifeand depressive symptoms in postmenopausal women after receiving hormone therapy. Results from the Heart and Estrogen/Progestin Replacement Study (HERS) trial. Journal of the American Medical Association, 287(5). Disponibil la http://jama.ama-assn. org/issues/v287n5/rfull/joc10108.html#aainfo [7 January 2002]. • Ziare: Stratilescu, E. (1911). „Studii asupra femeii”, în Unirea femeilor române, 24 ianuarie, 13. • Teze şi disertaţii: Chiru, I. (2005). România în străinătate. Imagine şi stereotip (deceniul 1990-2000). Teză de doctorat, Universitatea Bucureşti. • Publicaţii ale unor instituţii. Comisia Europeană (1999). eEurope. An Information Society for all. Communication on a Commission Initiative for the Special European Council of Lisbon, 23-24 Martie 2000. Bruxelles, Comisia Uniunii Europene. Disponibil la http://europa.eu.int/ comm/dg13/eeurope/pdf/com081299_en.pdf

9

ROMÂNIA UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE Ș TIINȚ E JURIDICE Ș I ADMINISTRATIVE

- copertă exterioară -

LUCRARE DE LICENŢĂ*

Conducător ştiinţific __________________________________ (funcţia didactică, titlul ştiinţific, numele şi prenumele)

Absolvent _____________________ (numele şi prenumele)

- BUCUREŞTI - anul * Pe coperta exterioară nu se trece titlul lucrării de licenţă 10

ROMÂNIA UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE Ș TIINȚ E JURIDICE Ș I ADMINISTRATIVE

- copertă interioară -

LUCRARE DE LICENŢĂ
TEMA: …………………………………………………………………………………………………….... ...…………………………………………………………………………………………………... ………………………………………………………………………………………………….......

Conducător ştiinţific __________________________________ (funcţia didactică, titlul ştiinţific, numele şi prenumele)

Absolvent _____________________ (numele şi prenumele)

- BUCUREŞTI - anul 11

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->