Imaginarul omului medieval Lucrari de inceput precum Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, letopisetele

celor trei cronicari moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin , Ion Neculece, apoi Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, constutie surse documentare importante pentru intregirea prototipului omului medieval romn. Modelul omului medieval era definit prin religie, considerat a fi o faptura a lui Dumnezeu. Modelul biblic in care s-a intrupat cel mai bine imaginea omului este Iov, omul care trebuie sa accepte vointa lui Dumnezeu, fara a cauta alte justificari decat bunul plac divin.Prima conceptie asupra omului medieval este aceea a omului cltor, homo viator, mereu pe drumuri, pe pamant si in viata, ce nu sunt decat spatii efemere ale destinului in care el merge dupa propriile alegeri: fie spre viata, fie spre moarte. Cealalta conceptie este aceea a omului penitent.Omul medieval conditionat de conceptia pacatului originar, cauta in penintanta mijlocul de a-si asigura mantuirea. Omul medieval are de pe acum certiudinea ca mantuirea sau damnarea se realizeaza trup si suflet, mai exact sufletul isi intalneste destinul prin intermediul trupului. Apare acum notiunea de spirit, cea care introduce ideea de inima, cea care se insinueaza intre intre suflet si spirit si care atrage dupa sine interioritatea sentimentelor , ideea de dragoste si alte sentimente. Vom prezenta in continuare cateva dintre textele reprezentative acestei perioade, texte care dezvolta motivul sortii nestatornice a omului( vanitas vanitatum-desertaciunea desertaciunilor). Incepand cu Invataturile lui Neagoe Basarab (Domnitorul rii Romneti ntre 1512 i 1521 )catre fiul sau Theodosie, se rosteste in literatura noastra o intrebare tulburatoare, cu larg ecou in scrierile de mai tarziu: Ce este omul in imparatia lumii acesteia trecatoare?Vorbele leui Neagoe instituie o neliniste, o rodnica neliniste pe al carui traiect se vor inscrie atatea pagini stralucite din literatura veche.Omul capata in cartea lui Neagoe un loc privilegiat, singurul lucru care il micsoreaza fiind moartea. Cartea este o dovada a impartasirii concluziilor fundamentale in legatura cu viata si cu moartea, un popasa meditativ la care ajunge acesta personalitate inzestrata a secolului al XVI-lea. Cautand raspunsuri la grelele intrebari referitoare la om si rosturile lui pamantesti, Basarab descrie viata omului drept trecatoare(fugit irreparabile tempus), pandita la tot pasul de moarte, in fata careia oamenii devin egali, dincolo de toate granitele care i-au despartit in viata. Povata pe care o transmite Basarab este cea de buna chiverniseala a scurtului ragaz pamantesc: sa fim in toate lucrurile desavarsiti.Desavarsirea presupune respectarea normelor de moralitate aici, pe pamant. Inaintea poemului filozoficViata lumii, Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie staruie asupra solicitarii active a omului, fapta fiind semn al trecerii cu folos prin viata. Autorul foloseste alegoria pentru a demonstra superioritatea spiritului in fata trupului: furnica, lupul, privighetoarea,inorogul sunt cateva personaje simbol, care sugereaza calitati morale desavarsite pe care omul ar trebui sa le atinga.De ex in fraza somnul cel mult ingroasa gandul iar privighetoarea il subtie, privighetoarea reprezinta luciditatea, ratiunea dupa care ar trebui sa sa ghideze viata omului.Cel mai cutremurator pasaj din aceasta lucrare ramane insa meditatia asupra mortii : Si toti cati suntem imparati, domni si boieri si sluji, veniti si cautati in mormanturi si vedeti ce va faceti si va cutremurati.

Dupa Neagoe Basarab, Grigore Ureche impune ca trasatura fundamentala a vietii evocata in paginile cronicilor moldovene provizoratul(Care dureaz sau este destinat s dureze un timp limitat, dup care urmeaz s fie nlocuit; temporar) Moldova pe care o descrie Ureche in Letopistul Tarii Moldovei ofera imaginea unei tari miscatoare si neasezate. Oamenii acestor vremuri cand lesii venisera cu tarie, puterea turcului mare, multimea si iutimea tatarilor neprihanita sunt suprinsi in toiul luptei. Virtutea pe care o exalta acum G.U este vitejia.Modelul eroic absolut este in aceasta perioada e Evului Mediu romanesc Stefan cel Mare. Actiunile domnitorului sunt rasunatoare, gesturile sau vorbele menite sa ramana in amintirea oamenilor.Portretul pe care cronicarul il realizeaza domnitorului ramane pentru literatura romana un punct de referinta in istoria artei acestui procedeu. Construit prin reconstituirea figurii domnitorului din imaginile pastrate in memoria colectiva, portretullui Stefan cel Marenu se bazeaza pe amanunte de viata intima sau anecdotice ci selecteaza informatiile interesante pentru colectivitatea nationala: intreg la fire, nelenesu, gata de lupta, mester la razboaie, nu pierdea nadejdea,isi rascumpara pierderile. Sacrificarea erolului e un produs pe care Ureche il preia tot din constiinta colectiva, Stefan Voda devenind dupa moartea sa Sventi Stefan Voda.Autorul supune modelul domnitorului imitatiei, sperand sa fie un exemplu si pentru alti domnitori, precizand ca vitejia l-a facut pe Stefan nemuritor. Dupa moartea domnitorului situatia Moldovei se inrautateste. Acum un alt Stefan Voda donneste dar cu gheata la inima lui, Ilias Voda, urmasul lui Stefan, insala increderea tuturor ca denafara se vedea pom inflorit, iara dinlauntru lac imputit. Domniile ulterioare se dobandesc cu greu pre unii cu fagaduinte umplandu-i , prea altii cu bani ungandu-le ochii Formarea constiintei istorice Preocuparea pentru istorie a oamenilor politici si a carturarilor din secolele XVI, XVII determina inflorirea scrierilor cu caracter istoric in provinciile romanesti. Primele cronici dateaza din sec XV XVI, insa nu sunt semnate, fiind redactate la comanda domnitorului si concepute in limba slavona: Cronica lui Stefan cel Mare, Cronica Buzestilor. In secolul al XVIII apar in Moldova primele cronici de autor, scrise in limba romana. Autorii erau boieri moldoveni, carturari preocupati de consemnarea istoriei poporului. Aceasta preocupare provenea din credinta cronicarilor ca istoria are in primul rand rolul de a forma constiinta istorica a unui popor, de a demonstra originea acestuia, continuitatea sa istorica precum si pe acela de a educa, de a moraliza masele. Involuntar, cronicarii au consemnat istoria conferind textelor o forma artistica-literara. Cronicarii moldoveni , Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, scriu Letopisetul Tarii Moldovei , continuand scrierea de unde a lasat-o predecesorul. Conceptia celor trei cronicari este aceea ca istoria are o functie educativa si moralizatoare. Cronica lui Ureche consemneaza evenimentele din anul intemeierii Moldovei( 1359, de catre Dragos)si pana la a doua domnie a lui Aron Voda in 1594. In Predoslovia(prefata, introducere)letopisetului Grigore Ureche subliniaza caracterul paneretic si educativ al istoriei : Multi scriitori au nevoit de au scris randul si povestea tarlor, de au lasat izvod pre urma, si bune si rele, sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie d einvatatura, despre cele rele sa se fereasca si sa sa socoteasca, iar de pre cele bune sa urmeye si sa invete si sa sa indirepteze O alta preocupare a carturarilor a constituit-o afirmarea si argumentarea

originii comune a tuturor romanilor si a latinitatii limbii romane. Grigore Ureche rosteste celebrele randuri : Rumanii, cati sa afla lacuitori in tara Ungureasca si la ardeal si la Maramorosu, de la un loc suntu cu moldovenii si toti de la Rm se trag Este de asemenea primul care aduce si argumente de ordin lingvistic : de la ramleni , cele ce zicem latina,paine ei zic panis, carne, ei zic caro, gaina, ei zic galena, muieria, mulier, fameia, femina, parinte, pater, al nostru, noster si altile multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti cu amaruntul, toate cuvintele le-am intelege In consemnarea istoriei, descrierea institutiei domniei se afla de asemenea in centrul atentiei cronicarilor.Consemand asadar evenimente istorice, cronicarii construiesc portrete de o veritabila valoare artistica.Cel mai reusit ramane portretul lui Stefan cel mare realizat de Ureche insa si cel al domnitorului sangeros, Alexandru Lapusneanul, ramane celebru alaturi de vorbele domnitorului consemnate de cronicar: De nu ma vor, eu ii voiu pe ei si de nu ma iubascu, eu ii iubascu pre dansii si voiu merge, ori cu voie, ori fara voie Miron Costin isi incepe si el letopisetul cu o predoslovie in care afirma ca opera a fost conceputa : sa nu se uite lucrurile si cursul ari , de unde au parasit a scrie raposatul Ureche vornicul. Miron Costin, cel mai erudit cronicar, fin diplomat reconstituie in letopiset perioada 1595 -1661. Cronicarul, ca de altfel si ceilalti doi carturari se preocupa de cercetarea critica a izvoarelor si documentelor, pentru ca scrierile istorice trebuie sa slujeasca adevarul, fiind de asemenea un act de responsabilitate fata de urmasi : eu voi da sama de ale mele cate scriu In aceasta lucrare autorul demonstreaza originea latina a romanilor printr-o argumentare stiintifica, bazata pe autori antici si umanisti, aducand dovezi de ordin lingvistic, istoric, folcloric: Biruit-au gandul sa ma apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor si samintie santu locuitorii tarii noastre Moldovei si asa si Tarii Muntenestisi romanii din tarile unguresti, ca tot un neam sunt si odata descalecati Ca si Grigore Ureche, Costin realizeaza si el portrete ale domnitorilor vremii insa cronicarul demonstreaza ca este mai degraba un moralist, recompunand portrete cu preponderenta morala, tinta fiind de regula ilustrarea unui precept etic(Al.Piru).De ex descrie cruzimea lui Stefan Tomsa, perfidia Lui Gaspar Gratiani, nesabuinta Lui Grigore Ghica etc. Ion Neculce, primul nostru povestitor artist deschide Letopisetul Tarii Moldovei cu ideea: Deci, fratilor cetitorilor, cu cat veti indemna a ceti pre acest letopisatu mai mult, cu atata veti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati a dare raspunsuri la sfaturi ori de taina, ori de ostire, ori de voroave, la domni si la noroade de cinste Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabidja voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat a lui Neculce, este o lucrare memorialistica presarata cu numeroase caracterizari si portrete, descrieri, anecdote.Letopisetul este precedat de patruzeci si doua de legende istorice, reunite sub titlul O sama de cuvinte.Neculce motiveaza separarea legendelor de cronica prin faptul ca ele dezvaluie intamplari verosimile, dar neatestate documentar. Neculce este astfel primul om de cultura care face distinctia intre adevar istoric si fictiune. Remarcabil este stilul cronicarului, memorabil prin oralitatea (calitate a stilului unei scrieri beletristice de a prea vorbit, dnd expunerii un caracter spontan i viu) si ironia sa, aspecte care l-au determinat pe G Calinescu sa il numeasca pe Neculce un Ion Creanga al literaturii vechi.

Ideea originii romane a poporului roman a fost subliniata pentru prima data(inainte de activitatea cronicarilor moldoveni ) in 1536 de catre Nicolaus Olahus(important umanist,istoriograf i om politic de origine romn care a activat n Regatul Ungariei), in lucrarea Hungaria : Romnii se spune ca sunt colonii romane. Dovada de acest lucru e faptul ca au multe cuvinte comune cu limba romana.Moldovenii au aceeasi limba, religie si obiceiuri ca si muntenii Ideile cronicarilor sunt continuate de istoricul savant Dimitrie Cantemir care in lucrarea Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor demostreaza si el romanitatea si continuitatea poporului roman pe teritoriul Daciei. In concluzie, operele cronicarilor constituie primele incercari stiintifice prin continut si artistice prin forma in care s-a demonstrat originea latina a poporului roman si a limbii romane si in care a fost subliniat pentru prima data rolul istoriei in formarea unei constiinte nationale. Preocuparea pentru istorie se continua si in a doua jumatate a secolului al XVIIlea, prin activitatea Scolii Ardelene, precum si in secolul al XIX-lea , in perioada pasoptista, ramanand un mijloc de impunere in constiinta nationala a trecutului poporului si a figurilor legendare care l-au insufletit.

Umanismul european si umanismul romanesc

Umanismul ( Renasterea) este o miscare ampla, culturala care se desfasoara incepand cu secolul XIV in Europa si se intinde pana in secolul al XVII in unele tari. Trasaturile umanismului sunt urmatoarele: In sens restrans numele curentului ii desemna pe cei care se ocupau cu studiul umanioarelor:gramatica, istoria, filozofia, etica, poezia Umanistii au fost titani ai eruditiei, manifestandu-se in domenii de activitate variate facand astfel dovada genialitatii creatoare a omului Redescopera valorile antichitatii care puneau omul in centrul preocuparilor Redescopera cultura antica greaca si latina, civilizatia acestor culturi Il detroneaza pe Dumnezeu , punand in centrul universului omul, caci umanistii sunt cei care reactualizeaza aforismul lui Protagoras:omul este masura tuturor lucrurilor Promoveaza toleranta religioasa si contesta Inchizitia bisericii catolice (se ocupa cu procesele ereticilor-celor care se opuneau dogmelor bisericii catolice, dar si cu nlturarea i combaterea altor nvturi care nu corespundeau intereselor i ideilor bisericii romano-catolice ) Ataca privilegiile feudale si contesta dreptul divin-conceptia potrivit careia monarhul de exemplu era unsul lui Dumnezeu Lupta pentru drepturile democratice si reformele sociale Pune accentul pe dezvoltarea artelor, a stiintelor dar si pe raspandirea cunostintelor culturale Pledeaza pentru ratiune, pentru dezvoltarea armonioasa a spiritului uman Sustine finalitatea pedagogica a artelor , stiintelor dar si pe cea moralizatoare

Pe teritoriul romanesc ecourile umaniste au ajuns mai tarziu si nu s-au sincronizat in totalitate cu miscarea renascentista din Europa deoarece la noi lipsea o traditie de cultura clasica.Limba de cultura a Evului Mediu romanesc nu a fost nici latina , nici greaca, prin urmare cultura romaneasca nu a putut imprumuta de la cele doua mari culturi ale Antichitatii modele pe care sa le cunoasca si sa le valorifice Totusi, umanismul romanesc reprezentat de boierii carturari care studiasera la scolile din strainatate a constituit o adaptare a ideilor umanismului european la contextul social, politic si cultural local In aceasta perioada apar primele elemente de viata culturala si literara in limba romana Se intemeiaza scoli, tipografii, se introduce limba romana in oficierea cultului religios si in cancelariile domnesti Se promoveaza idei referitoare la originea romana a poporului nostru, la unitatea si continuitatea poporului roman Se militeaza pentru o limba pe intelesul tuturor Se pun bazele unei istoriografii romanesti, motivandu-se caracterul educativ si morlaizator al istoriei.

Reprezentati : Erasmus din Rotterdam, Francois Rabelais, Pierre Ronsard, Martin Luther, dante Aligheri, F Petrarca, Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti, Lorenzo de Medici, Thomas Morus, William Shakespeare Nicolaus Olahus, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir