CAPITOLUL 1 Notiuni introductive n finantele ntreprinderii 1.1.

Continutul finantelor ntreprinderii Potrivit majoritatii specialistilor din domeniul financiar, notiunea de finante provine de la cuvintele latinesti finis sau fiare care se traduc prin a termina o actiune judiciara sau un diferend n legatura cu plata unei sume de bani . De la aceste cuvinte s-au format financia sau financia pecuniaria , ce desemneaza plata n bani. Se crede ca din aceste cuvinte latinesti s -a nascut notiunea finance folosita n Franta n secolele XV-XVI, care av ea mai multe ntelesuri : sume de bani, resurse banesti i perioada n Germania era folosita sau venituri al statului. n aceea expresia finanz care nsemna o plata n bani. Notiunea de finante are un dublu sens: un sens privat de finante ale agentilor economici si altul public de finante ale statului. Finantele private reprezinta un ansamblu de agenti care realizeaza gestiunea financiara a patrimoniilor ntreprinderilor. Continut finantelor private poate viza, n mod egal, trei modalitati de manifestare a acestora: - practica financiara; - politica financiara; - teorie financiara avnd n vedere constituirea n timp a unei stiinte a finantelor. Pentru toate manifestarile finantelor obiectivul fundamental este maximizarea valorii ntreprinderii. Finante private

Practica financiara

Politica financiara

Teorie financiara

Fig. 1.1 Modalitati de manifestare ale finantelor private

1.2 Practica financiara Finantele pot face obiectul unei practici de ntreprindere si implicit obiectul unei actiuni. Stapnirea tuturor mijloacelor si instrumentelor pentru atingerea obiectivului fundamental (maximizarea valorii ntreprinderii) face obiectul gestiunii financiare a ntreprinderii. n activitatea lor gestionarii financiari trebuie sa respecte cel putin trei conditii imperative: - obtinerea unei rentabilitati a plasamentelor efectuate de actionari compaativ cu alte investitii de pe piata financiara si n raport cu gradul de risc asumat prin investirea capitalului ntr-o ntreprindere; - asigurarea unei solvabilitati corespunzatoare vizavi de creditori deoarece se lucreaza ntr -un mediu aleator, cu probabilitati de variatie a sanselor de cstig si ca urmare cu grade diferite de risc;

- asigurarea unei flexibilitati de actiune pentru actorii ntreprinderii. ntr -o stare economica concurentiala, fiecare din acesti actori (actionari, creditori, salariati, furnizori, clienti, statul etc.) si stabileste o strategie i ndividuala pe care urmareste sa o duca la ndeplinire. Gestiunea financiara consta n ndeplinirea obiectivului fundamental al ntreprinderii concomitent cu armonizarea intereselor participantilor. Gestiunea financiara este un ansamblu de actiuni privind a dministrarea resurselor banesti ale ntreprinderii. La rndul ei gestiunea financiara poate fi delimitata n: gestiune pe termen scurt si gestiune pe termen lung. Gestiunea financiara pe termen scurt are rolul de a asigura echilibrul ntre nevoi si necesitati pe termen scurt n timp ce gestiunea financiara pe termen mediu si lung urmareste stabilirea unei strategii financiare de crestere si consolidare a valorii ntreprinderii. Astfel gestiunea financiara pe termen scurt cuprinde: - gestiunea stocurilor; - gestiunea clientilor; - gestiunea creditelor; - gestiunea riscului valutar; - gestiunea trezoreriei; - gestiunea exploatarii. Gestiunea financiara pe termen lung are n vedere: - gestiunea investitilor; - gestiunea capitalurilor proprii; - gestiunea datoriei financiare; - gestiunea riscului de plata a dobnzii; - bugetul investitiilor. Gestiunea financiara nu ar fi posibila fara o planificare financiara coerenta si un control de gestiune riguros. Sistemul de bugete al ntreprinderii se construieste pe str uctura ierarhica de la bugetele de orientare generala (3 -5ani), la cele anuale (de exploatare) si n final operationale (de trezorerie). Analiza financiara are drept scop determinarea starii de performanta financiara, a punctelor tari si slabe ale gestiunii financiare din exercitiul precedent. Determinarile se realizeaza pe baza documentelor contabile de sinteza: bilantul si contul de profit si pierdere. Aceasta poate fi delimitata n analiza interna si analiza externa. Aceste tipuri de analiza au obiective diferite astfel: daca n analiza financiara interna este urmarita capacitatea ntreprinderii de a degaja fluxuri nete uri), n analiza financiara externa este vizata realizarea de trezorerie (cash-flowechilibrului financiar si asigurarea unei anumite rentabilitati. Pe baza concluziilor desprinse din analiza financiara este fundamentata ntreaga politica economica si financiara a ntreprinderii. Principalele actiuni ale analizei financiare sunt: - analiza echilibrului financiar pe baza bilantului; - analiza marjelor de rentabilitate pe baza contului de rezultate; - diagnosticul financiar al rentabilitatii; - analiza fluxurilor financiare pe baza tabloului de finantare. 1.3 Politica financiara

Politica financiara este expresia unei alegeri, a unei decizii tactice sau strategice ce vizeaza atingerea, n cea mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii. La nivelul ntreprinderii se pot identifica 3 politici financiare: - politica de investitii; - politica de finantare; - politica de distribuire a dividendelor. n politica de investitii alternativele n luarea deciziilor pot fi: - specializarea, respectiv adncirea profilului de activitate prin asimilarea de produse si tehnologii noi. Pentru aceasta se vor propune investitii interne n achizi tionarea de echipamente noi, n perfectionarea personalului etc. Acestui gen de investitii i se asociaza riscul unei mari specializari dar si rentabilitatea cuceririi temeinice a segmentului de piata respectiv; - diversificarea, respectiv cumpararea de participatii la capitalul social al unor societati. n acest caz sunt cumparate titluri financiare avnd ca rezultat diminuarea riscului, pe fondul unei rentabilitati mai moderate determinata ca medie a rentabilitatii diferitelor activitati interne si externe ale ntreprinderii. Alegerea uneia dintre aceste variante sau a unei combinatii ntre ele se fundamenteaza pe contributia lor la cresterea valorii ntreprinderii. n politica de finantare alternativele de decizie oscileaza ntre alegerea unor surse: - interne rezultate din autofinantare sau din cesiunea activelor fixe sau circulante; - externe respectiv atragerea de capitaluri din afara ntreprinderii. Aceste surse pot fi proprii (atragerea de capitaluri noi de la actionari sau de la asociati) si mprumu tate (de la banca sau de la mprumutatori publici). Criteriul de selectare este costul mediu ponderat al capitalului. Politica de dividend, priveste decizia AGA de a distribui dividende, ce au rezultat la ncheierea exercitiului financiar si/sau de a le reinvesti n dezvoltarea ntreprinderii. Reinvestirea profitului conduce la cresterea capacitatii de autofinantare, cresterea autonomiei financiare pe fondul insatisfactiei actionarilor. Distribuirea unor dividende mari conduce la cresterea ncrederii publicului fata de ntreprindere si ca urmare sporirea valorii de piata a firmei. 1.4 Teoria financiara Continutul finantelor face obiectul unei teorii recente care s -a cristalizat n ultimii 50 ani ca un domeniu distinct de investigatie stiintifica. Teoria financiara cuprinde: - un sistem de ipoteze, pentru caracterizarea pietei financiare n raport cu o piata perfecta; - un sistem de modele, cu grad crescator de generalitate pentru formalizarea acestor ipoteze; - verificarea empirica a formalizarilor anterioare (ipoteze si modele); - teste de validare a verificarilor facute pe vaste esantioane de ntreprinderi, cuprinznd mari baze de date empirice. 1.5 Obiectivul fundamental al ntreprinderii Gasirea acestui obiectiv constituie identificarea ratiunii ntregii activitati activitati desfasurate. n timp au fost elaborate mai multe teorii financiare n cadrul

carora unul dintre obiective a fost determinarea obiectivului fundamental al ntreprinderii: - teoria economica neoclasica a identificat drept obiectiv major maximizarea valorii ntreprinderii sau maximizarea valorii proprietarilor. n forma initiala, acest obiectiv era exprimat sub forma maximizarii profiturilor, ca sursa principala pentru cresterea valorii ntreprinderii. Pentru ntreprinderile care cot eaza la bursa, acest obiectiv se poate exprima prin maximizarea capitalizarii bursiere; - teoriile manageriale (directoriale) privesc ntreprinderea ca un grup de indivizi cu obiective individuale specifice. Pentru acestia se cauta o maximizare a functiei de utilitate din punct de vedere al conducerii ntreprinderii. Aceasta functie de utilitate, se construieste pe baza a cinci variabile independente: marimea salariilor managerilor, efectivul de personal, volumul investitiilor, nivelul costurilor, profituri le. Scopul urmarit prin aceasta functie de maximizare a utilitatii este cresterea economica a ntreprinderii. Aceasta crestere poate fi vazuta sub forma unei cresteri a cifrei de afaceri sau a activului economic total. carora obiectivul era rezultatul negocierilor ntre - teoriile comportamentale n cadrul indivizi si grupurile din care acestia fa c parte, fiecare dintre ei avnd obiective proprii. Aceasta rezultanta a negocierilor avea n vedere cinci subobiective de negociat: productia, stocurile, vnzarile, segmentul de piata cucerit si profitul. Obiecti vul la nivelul actionarilor, se traduce ca u n surplus de dividende care se distribuie acestora, n raport cu alte ntreprinderi, pentru ca ei sa ramna fideli n pastrarea actiunilor detinute. - teoriile semnalului si de agent pornesc de la intentia de a armoniza interesele diferitelor categorii de participanti la viata ntreprinderii: actionari, manageri, creditori, salariati etc. Teoria semnalului se refera la faptul ca managerii emit, prin activitatea lor, semnale privind rata cresterii economice, rata ndatorarii si altele. Transmiterea lor presu pune un cost pentru manageri, deoarece ncearca sa convinga pe ceilalti de eficienta muncii lor. Transmiterea acestor mesaje reprezinta de asemenea un cost pentru manageri. Clasa proprietarilor si clasa creditorilor urmaresc sa stabileasca veridicitatea se mnalului emis anterior, aspect ce genereaza alte costuri. Teoria semnalului si propune sa minimizeze costul transmiterii, receptarii si verificarii semnalelor. Teoria de agent porneste de la faptul ca proprietarul reprezinta principalul managerii sunt mandatati, n numele proprietarilor, sa gestioneze participant, iar ntreprinderea. Din acest punct de vedere, apar o serie de cheltuieli, prin care managerii vor sa convinga proprietarii de buna lor intentie si pricepere, dar si proprietarul ia masuri ca nu cumva managerul sa actioneze exclusiv n interesul lui, neglijnd interesul ntreprinderii. n final se pot identifica drept obiective generale ale ntreprinderii: - supravietuirea; - minimizarea unor costuri; - profitul; - cresterea economica. Drept obiective financiare pot fi identificate: - echilibru financiar; - rentabilitate financiara; - crestere economica;

- flexibilitate etc. Criteriile de masurare, a gradului de atingere a acestor scopuri si obiective sunt exprimate fie cu ajutorul: - unor m arimi absolute, precum fondul de rulment, trezoreria neta, cifra de afaceri, capacitatea de autofinantare etc., - prin marimi relative, precum rata ndatorarii, rata rentabilitatii etc. Pentru finantele private se retine drept obiectiv fundamental, maxim izarea patrimoniului acumulat n exercitiile anterioare, sau maximizarea valorii actuale a veniturilor viitoare asteptate a se realiza de ntreprinderea respectiva. Prima acceptiune este cea patrimoniala iar cea de a doua este conceptia financiara asupra valorii ntreprinderii. Valoarea patrimoniului se determina pe baza situatiei patrimoniale, reflectata n bilant. Aceasta este egala cu activul net respectiv cu diferenta ntre activul total si ii urmareste datoriile totale. Obiectivul fundamental de maximizare a valor maximizarea activului net, respectiv cresterea lui de la un exercitiu financiar la altul. Principala sursa de maximizare a activului net este profitul net al exercitiului. SN=Activ total Datorii totale Valoarea financiara se determina nu pe baza patrimoniului existent, ci pe baza sperantelor de cstig, pe care le va aduce ntreprinderea, cu patrimoniul sau acumulat pna n prezent: CF t VF + VR n 1+k t 1+k n = t=1 n care CF t cash-flow- uri viitoare pentru actionari; t = 1,2...n durata de viata economica a ntreprinderii; actualizare egala cu rata dobnzii fara risc, plus o prima de risc k rata de economic si financiar ce caracterizeaza ntreprinderea respectiva; valoarea reziduala respectiv valoarea de piata a activului net al VR n ntreprinderii, valoare estimata ce va ramne dupa n ani de viata economica.
n

activitatii financiare 1.6 Organizarea a ntreprinderii n numeroase ntreprinderi mici si mijlocii, organigramele prezinta n general doar un serviciu contabil, mai mult sau mai putin important. Acest serviciu este nsarcinat sa primeasca datele contabile si sa furnizeze informatii directorului care exercita functia financiara a ntreprinderii. Contabilul asigura functiile unui trezoreriei n cadrul acestor societati. Atunci cnd firma se dezvolta, conducerea generala deleaga o parte din atributiile sale financiare. Directia financiara este asociata adesea unei alte directii. n functie de ntreprindere pot fi ntlnite urmatoarele directii: - directia administrativa si financiara; - directia economica si financiara; - directia informatica si financiara; - directia financiara si juridica. n cazul ntreprinderilor de talie mare, sistemul financiar este complex deoarece: - numarul de servicii specializate este sporit;

- sfera lor se largeste odata cu extinderea ntreprin derii; Fluxurile financiare decurg nu numai din activitati industriale si comerciale ci si din participatii la formarea capitalului altor societati. n cadrul directiei financiare ntlnim servicii specifice cum ar fi: - organe de informare: serviciul contabi l, juridic si fiscal; - organe de gestiune: trezorerie, planificare, investitii; - organe de control: controlul de gestiune. 1.7 Accesul ntreprinderii pe piata financiara Piata economico -financiara a unei ntreprinderi nu poate fi conceputa n afara mediului n care aceasta functioneaza si evolueaza. Din acest mediu ntreprinderea si colecteaza resursele si tot n cadrul lui efectueaza platile curente si restituirile de fonduri. Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care ntreprinderea le detine cu toti agentii economici si financiari. Ca agent economic ntreprinderea intra n relatie cu alti agenti economici pe care i ntlneste pe diferite piete n care schimba bunuri si servicii pe baza de moneda. Aceste schimburi dau nastere universului financiar a universului economic dar si care apare ca o contraparte ca univers autonom organizat pe propriile sale piete pe care schimba active financiare si moneda. Fenomenul financiar reflecta deci un transfer de bogatie exprimat n termeni monetari. Sc himbul de active dintre agentii economici reprezinta o conditie de existenta a ntreprinderii ntr -un univers economic n care resursele sunt limitate. Aceste schimburi se realizeaza prin intermediul factorului monetar. Orice schimb economic implica 2 flux uri: - un flux real de bunuri; - un flux monetar respectiv un capital care se transfera n sens invers fluxului real drept compensare. Aceste fluxuri presupun n mod aprioric o acumulare de bunuri pe de o parte si de capital pe de alta parte. Aceasta acumulare se realizeaza n urma unui proces de productie care presupune existenta unor stocuri, a unui capital care se realizeaza prin acumularea de disponibilitati banesti de la asociati, de la terti sau prin finantare interna. ntre bunurile acumulate si capitalurile Pornind de la nevoia de schimb banesti admitem ca economia unui stat cuprinde : a) categoria celor care economisesc capitaluri; b) categoria celor care investesc capitaluri n realizarea de bunuri c) categoria celor care intermediaza tranzactiile de capital ntre cele doua categorii deja precizate. n categoria celor care economisesc se includ: a) gospodariile familiale respectiv familiile care realizeaza economii din veniturile lor peste consumuri si care doresc ca aceste economii sa fie plasate n investitii financiare, comerciale, industriale, etc. b) Statul care poate nregistra pe parcursul executiei bugetul central si a bugetelor locale unele excedente temporare rezultate din ncasari mai mari dect platile curente, excedente pentru care vor un plasament rentabil; c) ntreprinderile rentabile performante care nregistreaza permanent un excedent de trezorerie pe care l pot pune la dispozitia altor societati pentru investitii. Din

aceste trei categorii se degaja un capital banesc are cauta o in vestire n procese productive n celalalt sector. Agentii care investesc capitaluri banesti disponibile n procese productive sau comerciale. Acestea datorita nevoilor de finantare ridicate prezinta un deficit de resurse banesti la un moment dat pentru care cauta acoperire. Motivatia investirii n procese productive este data de marjele de acumulare ce se obtin n raport cu cheltuielile. Ratele de rentabilitate obtinute n procese productive sunt mai mari dect pe piata financiara si monetara. ii financiari sunt institutiile financiare si bancare si bursa de valori. Intermediar Institutiile financiare sunt: casele de economii, soc. de asigurare, soc. de investitii care atrag economii sub forma contributiei la formarea fondurilor n schimbul carora emit anum ite titluri (polita de asigurare, librete de economii, certificate de investitor si alte titluri); Institutiile bancare includ toate bancile care atrag economii n depozite la vedere si la termen si elibereaza certificate de depozit sau economii n contul curent. Aplicatii propuse 1. Care sunt formele de manifestare ale finantelor ntreprinderii? 2. Definiti gestiunea financiara. 3. Definiti conceptele: analiza i analiza financiara. 4 Precizati scopul si continutul analizei financiare. . Definiti valoarea ntreprinderii n 5. conceptia patrimoniala . 6. Stabiliti diferenta dintre conceptia patrimoniala si financiara privind valoarea ntreprinderii? 7. Precizati obiectivul fundamental al ntreprinderii pentru principalele teorii economice. 8 Precizati diferenta dintre analiza si gestiunea financiara . . . Explicati modul de formare a fenomenului financiar la nivel microeconomic. 9 10. Sa se determine valoarea financiara a unei ntreprinderi care genereaza fluxuri perioada de 4 ani. Dupa aceasta perioada anuale constante de 7840 mii lei pe o valoarea estimata de lichidare a patrimoniului este de 1560 mii lei. Pentru ntreaga perioada se considera o rata de actualizare de 4,5%. 11. O societate comerciala este caract cash-flow-urile viitoare: e rizata de urmatoare informatii referitoare la
Tabelul 1.1

Anul T T+1 T+2 T+3 T+4 T+5 Cash-flow (lei) 89747 112145 98475 145212 88748 65122 Rata de actualizare 6 5 4,5 4 3,5 3,75 (%) Sa de determine valoarea financiara a acesteia.