Vino la Treatru Luni!

Autorul mentioneaza in acest capitol ca scopul sau miza Elemente introductive n eseului in cauza este de a afirma principiul fundamental ce managementul organiza iei sta la baza legaturilor bazate pe costrangere si control dintre y The Other Guys societate si individ sau chiar dintre indivizi. Acest principiu considera autoapararea singura justificare ce ii indreptateste pe oameni sau grupuri de oameni sa constranga libertatea altora. Singurul scop in care puterea este indreptatita a se folosi este pentru a impiedica vatamarea altor oameni, iar propriul bine, fizic sau moral, nu este o justificare suficienta. Un om poate fi tras la raspundere doar pentru unicul aspect de a-i fi lezat pe ceilalti cu conduita lui. Asupra propriei persoane, a corpului si a mintii lui, fiecare individ este suveran si nu poate fi constrans sa actioneze sau sa nu actioneze intr-un anumit sens pentru ca si-ar putea face rau, fizic sau psihic. Singurele fiinte care ies din discutie cu privirea la aplicarea acestei doctrine sunt copiii sau tinerii care nu au ajuns inca la maturitate din punct de vedere legat si de asemenea, persoanele care se afla in ingrijirea altora si care trebuie ferite de propriile fapte sau de alte pericole din exterior.
y

Astfel, se diferentiaza mai multe tipuri de libertati: libertatea de constiinta, libertatea de a se exprima, libertatea de a face ceea ce dorim cu conditita de a suporta consecintele, atat pozitive cat si negative, iar in ultimul rand, libertatea de asociere a indivizilor intr-un grup, presupunandu-se ca acestia sunt maturi si nu au fost fortati sau amagiti sa faca acestea. O tara nu este pe deplin libera, indiferent de forma de guvernamant ce ii este atribuita atat timp cat nu se respecta libertatile enumerate, in totalitate, fara nici o exceptie. Fiecare este propriul paznic al propriului corp si al propriei minti, fiind liber sa decida pentru sanatatea sa fizica, mintala sau sufleteasca. John Stuart Mill considera ca omenirea ca si integ are mai mult de castigat lasand pe fiecare sa traiasca asa cum crede ca e mai bine decat silind pe fiecare sa traiasca dupa regulile celorlalti. Desi acest concept nu este unul nou, este totusi in contradictie cu doctrina societatii, care de-a lungul timpului a incercat prin diverse mijloace sa determine oamenii sa traiasca dupa niste standarde si dupa niste conceptii impuse atat pe plan individual cat si social. Despre Libertatea Gandirii si a Cuvantului In cel de-al doilea capitol, pentru a discuta despre libertatea de exprimare, adica a gandirii si a cuvantului, autorul pleaca de la premisa ca nu mai este nevoie de o aparare a libertatii presei in conditiile in care se scrisesera atat de multe despre acest subiect pana la momentul respectiv. John Stuart Mill nu considera justificata incercarea de constrangere a presei chiar daca aceasta constrangere este exercitata in acord cu opinia publica. Presupunand ca intreaga omenirea cu o singura exceptie ar avea o singura parere, nimeni nu ar fi indreptatit sa reduca la tacere acea persoana in opozitie cu majoritatea, cum nici persoana respectiva nu ar fi indreptatita sa reduca la tacere majoritatea. Raul facut prin impiedicarea exprimarii unei opinii este un rau deosebit de grav prin prisma faptului ca atinge atat persoana care afirma cat si persoana care neaga parerea respectiva. Pentru cei ce au dreptate, este o dovada in plus, poate mai clara prin care se priveste adevarul, iar pentru cei ce nu au dreptate, se ofera argumente in plus prin care sa se convinga de cauza pentru care e gresita judecata lor.

Judecand separat, in cazul in care opinia care se doreste a fi suprimata este adevarata, atunci cei ce o judeca, contesta valoarea de adevara a acesteia, fara a lua in calcul marja de eroare a fiecarei persoane in parte si faptul ca nimeni nu are dreptate intru totul, nefiind infailibili. Pe de alta parte, faptul ca toti suntem supusi greselii nu este recunoscut de intreaga omenire. In general, oamenii care sunt obijnuiti sa nu li se conteste niciodata nimic, au impresia ca toate judecatile lor sunt adevarate. Ceilalti, care sunt obijnuiti sa li se combata unele ipoteze, considera adevarate acele judecati care sunt impartasite de ceilalti oameni din jur sau de oamenii a caror parere este considerata a fi de valoare. Oamenilor carora le lipseste increderea in propria judecata se sprijina pe judecatile celorlalti, limitand lumea la grupul social din care fac parte. Cei care pot intr-adevar sa vada lumea ca o tara, continent sau epoca, pot fi intr-adevar numiti liberali si oameni cu vederi largi. Cu privirea la cunoasterea adevarului, autorul considera ca singura cale pe care o fiinta o poate folosi pentru a se apropia de o cunoastere cat mai buna a unui lucru este de a asculta tot ce poate fi spus despre acel lucru, de persoane cat mai diferite si cu filosofii dintre cele mai diferite. Altfel, daca nu s-ar asculta toate punctele de vedere, oamenii, publicul care adopta aceleasi principii si teorii, nu le-ar mai putea crede cu aceeasi tarie. Libertatea de gandire nu este necesara doar pentru a crea mari ganditori, ci pentru a crea un popor care sa gandeasca la cel mai inalt nivel, care sa atinge dezvoltarea maxima de care sunt capabili. Intr-o atmosfera de constrangere nu a existat vreodata si nici nu poate exista un popor activ din punct de vedere intelectual. De asemenea, dezbaterea pe o anumita tema este importanta pentru a scoate la iveala adevarul si pentru a ii ajuta pe oameni sa isi creeze un sistem propriu de adevaruri. Autorul ia ca exemplu raspandirea crestinismului, care desi a fost persecutat in felurite moduri foarte dure, a devenit cea mai raspandita religie, si a rezistat in timp persecutiilor. Dialogurile lui Platon sunt un alt exemplu de dezbatere pe o anumita tema. Scopul lor este de a-i face pe oameni sa constientizeze ca multe din teoriile aplicate zi de zi nu sunt intelese pana la cel mai adanc punct pana in momentul in care nu se ia in considerare viziunea negativa. Astfel, adevarurile pot fi aprofundate in momentul in care se asculta ambele parti, fiecare persoana fiind capabila sa hotarasca de care parte a barierei se situeaza. Astfel, autorul recunoaste ca pentru o buna dezvoltare a mintii umane este nevoie de libertatea de opinie si libertatea exprimarii opiniilor , iar in acest sens argumenteaza prin 4 argumente. In primul rand, negarea unei opinii nu implica automat ca acea opinie chiar este falsa. Exista o probabilitate ca opinia sa fie adevarata, iar negarea acestui lucru ne face sa ne consideram fara cusur. In al doilea rand, chiar daca opinia negata ar fi gresita, ea poate sa contina si de multe ori contine un dram de adevar. Parerea acceptata de majoritate nu reprezinta intotdeauna adevarul in totalitate, iar pentru a ajunge la restul adevarului trebuie neaparat sa se confrunte parerile. In al treilea rand, presupunand ca parerea unanim acceptata ar reprezenta adevarul in intregime, partinitorii acesteia ar accepta-o ca pe o axioma si nu ar intelege-o in adevaratul sens al cuvantului pana in momentul in care nu se contesta cu toata vigoarea si seriozitatea.

In al patrulea rand, ideile necontestate risca sa isi piarda adevaratul sens, putand fi folosite intrun scop gresit, impiedicand oamenii sa isi formeze alte pareri pe baza ratiunii si a judecatii proprii. In ultimul paragraf al acestui capitol autor dezbate limitele in care ar trebui sa se incadreze atacul la argumente in momentul in care se exprima dezaprobarea in legatura cu parerea cuiva. Exista persoane care sunt de acord cu exprimarea opiniei in limita in care aceasta se realizeaza intr-o masura moderata. Totusi, Mill considera aceasta masura moderata relativa,in conditiile in care orice atac de orice fel la adresa unei opinii ar fi la fel de deranjant pentru posesorul opiniei pentru simplul motiv ca se ataca principiile personale. Mai important decat moderatia este considerat adevarul. Argumentele folosite intr-o dezbatere trebuie sa fie sincere si adevarate. Despre Individualitate, ca unul din elementele bunei-stari Se considera ca libertatii individului trebuie sa i se puna o limita in momentul in care acesta pricinuieste vreun rau celorlalte persoane. Totusi, indivizilor trebuie sa li se permita sa-si transpuna nestingherit propriile opinii in practica, pe propriul risc. Telul fiecarui individ in viata ar trebui sa fie dezvoltarea propriei persoane, a propriei minti, a propriilor concepte. Celor care nu se calauzesc in viata dupa propriile principii si concepte ci dupa principiile celorlalti le lipseste unul din cele mai importante ingrediente ale progresului si ale fericirii umane. Pentru buna-stare a persoanelor, libera dezvoltare a individualitatii este unul dintre cele mai importante lucruri. Reprezinta conditia indispensabila pentru civilizatie si cultura. Marele savant Wilhelm von Humboldt a mentionat in tratatul sau doctrina conform careia telul omului, ce ii este prescris fiecaruia reprezinta dezvoltarea cea mai inalta a puterilor fiecaruia catre un intreg complet si coerent, indivdualitatea fortei si a dezvoltarii, iar pentru aceasta exista doua cerinte: libertatea si varietatea situatiilor. Omul trebuie sa isi exerseze facultatile specifice precum perceptia, judecata, puterea de discernamant, activitatea mentala si chiar preferintele morale prin actul alegerii. Nu trebuie sa ne supunem imitatiei pentru ca astfel ne golim de tot ce inseamna individualitate. Impulsurile si dorintele trebuie sa apartina fiecarui om in parte. Cel care este lipsit de ele este lipsit si de caracter, de energie, este o marioneta in mana maselor care incearca sa il uniformizeze. Cei care cred ca individualitatea dorintelor si a impulsurilor nu ar trebui incurajata trebuie sa demonstreze ca societatea nu are nevoie de energie si de firi puternice si ca nu are nimic de castigat daca membrii ei au caracter. In prezent, societatea ca si intreg a devenit mult mai puternica decat individualitatea, iar pericolul care ameninta omenirea este lipsa impulsurilor personale. Exista o tendinta de a incadra intreaga populatie intre niste limite impuse de societate. Cei ce actioneaza in urma impulsurilor personale sunt judecati, subjugati. Astfel, chiar si atunci cand fac ceva cu placere, oamenii se gandesc sa se conformeze. Au tendinta de a se compara cu altii care au acelasi nivel de cultura sau stare materiala, compara situatiile si reactiile celorlalti. Astfel, capacitatile lor omenesti se atrofiaza. Ajung sa nu mai aiba pareri, dorinte, iar in general ajung sa fie lipsiti de opinii sau simtaminte ale lor, proprii.

Este oare aceasta tendinta una benefica pentru natura umana? Conform teoriei calviniste, este. Aceasta teorie sustine faptul ca omul nu are nevoie de judecati si facultati proprii. El trebuie sa se supuna in intregime vointei lui Dumnezeu, iar tot ce nu este o datorie este un pacat. Singurul scop in care pot fi folosite judecatile personale este pentru a realiza intr-o mai buna forma vointa divina. Teoria calvinista doreste uniformizarea tuturor intr-un singur tel: indeplinirea scopului divin. Insa nu reducand la uniformitate tot ce este individual intr-o persoana poti crea un caracter nobil si frumos. Ci din contra, prin libertate, in limitele impuse de drepturile si interesele celorlalti, poti progresa. Un geniu poate respira liber doar intr-o atmosfera de libertate, considera Mill. Oamenii de geniu sunt intr-adevar foarte putini, dar intr-o mai mare masura decat ceilalti niste individualitati. In consecinta, ei nu se pot incadra la fel de usor ca ceilalti in tiparele impuse de societate in incercarea de a construi un caracter pentru cei ce nu-si doresc sa modeleze unul. Geniile sunt in general excentrice, de multe ori date ca exemple negative pentru ceilalti care constituie masa in devenire. Dar excentricitatea a fost intotdeauna mai mare acolo unde si forta de caracter domina , de multe ori proportionala cu genialitatea si curajul moral. Inceputul tuturor lucrurilor intelepte si nobile trebuie sa vina de la indivizi, in general de la unul, geniul. Cinstea si gloria omului obijnuit sta in a fi in stare sa recunoasca aceste initiative si a le urma cu ochii deschisi. Uniformizarea nu este benefica atat pentru buna starea persoanei dar nici pentru fericirea individuala. Firile omenesti se deosebesc intre ele prin lucrurile care le confera placere. Daca nu exista acea diversitate in modul indivizilor de a trai, daca nu-si asculta dorintele atunci ei nu vor atinge fericirea la care au dreptul dar nici nu se vor dezvolta la capacitatea pe care firea lor este apta de a o atinge, nerealizandu-se astfel progresul. Cu toate acestea, oamenii sunt frecvent judecati pentru deciziile pe care le iau,pentru faptele pe care le fac. Foarte putini sunt aceia care au un statut social inalt si care isi permit luxul de a face ceea ce le place intr-o oarecare masura, fara ca reputatia lor sa aiba de suferit. Principiul progresului este acela al dragostei de libertate sau al dorintei de mai bine, dar indiferent de forma pe care o imbraca el se supune domniei obiceiului.Se poate intampla ca un popor sa progreseze iar apoi sa stagneze cand poporul in cauza inceteaza sa mai posede individualitate. Ea este cea cu care ne razboim si am fi convinsi ca am face minuni daca am reusi sa fim toti la fel, egali, uitand ca tocmai deosebirea dintre persoane este primul lucru care atrage atentia asupra superioritatii sau a posibilitatii de a crea un lucru mai bun . Este foarte greu pentru individualitate ca si valoare sa isi pastreze pozitia,considera utorul, iar acest lucru se va realiza daca o parte inteligenta a publicului va realiza ca este bine sa fim deosebiti, chiar daca uneori aceste deosebiri pot genera raul. Daca se va ajunge la o uniformizare in masa, oamenii vor deveni incapabili sa perceapa diversitatea, daca o vreme nu au mai intalnito. DESPRE LIMITELE AUTORITATII SOCIETATII ASUPRA INDIVIDULUI. John Stuart Mill afirma in cel de-al patrulea capitol al cartii ca individualitatii trebuie sa ii apartina partea din viata care intereseaza individul, iar societatii trebuie sa ii apartina partea din viata care intereseaza societatea. Insa linia dintre cele doua parti este una subtire , de aceea actele

unui individ pot fi daunatoare pentru el insusi, acesta putand fi pedepsit doar de opinia publica, iar uneori, actele lui pot dauna si celorlalte persoane cu care intra in contact, acesta putand fi pedepsit de lege. Fiintele omenesti isi datoreaza unele altora ajutor reciproc intru dezvoltarea capacitatilor facultatilor superioare. Nici o persoana si nici un grup de persoane nu poate influenta o alta ajunsa la varsta maturitatii sa nu faca ceea ce ea doreste cu propria viata. Ar fi astfel o ingradirea a libertatii personale. Societatea nu poate interveni decat la nivel general pentru a modifica judecatile oamenilor in chestiunile care ii privesc doar pe ei. Se poate totusi intampla ca fara a face rau altora un om sa actioneza in neconformitate cu principiile noastre, judecandu-l aspru, dar totusi neingradindu-i lui individualitatea, ci exercitand-o pe a noastra. Se poate considera ca, daca prin viciile sale un om nu aduce prejudicii in mod direct altora, ii poate totusi influenta prin exemplul pe care il da. Autorul admite in totalitate ca raul pe care omul si-l face sie insasi ii poate afecta pe cei din jur prin intermediul intereselor lor, iar la un anumit nivel poate afecta chiar intreaga societate. Cei care nu sunt capabili de a indeplini o aumita datorie fata de colectivitate sunt vinovati de a aduce un prejudiciu societatii. De exemplu, un om care bea peste masura nu trebuie pedepsit, insa un soldat sau un politist care este beat in timpul serviciului trebuie pedepsit. Un alt exemplu de interventie a societatii in libertatea personala este cel in care este decretata prin lege duminica ca si zi de odihna, desi nu este obligatie religioasa decat pentru evrei. Criticul literar Emi Socaciu a afirmat ca multe dintre argumentele formulate de Mill au devenit locuri comune in orice istorie intelectuala a liberalismului. Pledoaria sa din Despre Libertate in favoarea libertatii de exprimare ramane un exemplu de claritate conceptuala si forta argumentativa. De asemenea, avertismentul lui Mill ca democratia, conceputa ca presupunand o forma de suveranitata nelimitata a majoritatii, se poate transforma intr-o tiranie a majoritatii (cel putin la fel de arbitrara si repugnanta ca si tirania exercitata de un singur om), ar trebui sa dea in continuare destule motive de reflectie teoreticienilor secolului XXI. De asemenea, Gertrude Himmelfarb mentioneaza ca John Stuart Mill reprezinta in lumea angloamericana ceea ce este Nietzsche pentru traditia continental-europeana: apogeul modernitatii. Nu este de mirare ca eseul Despre Libertate e atat de relevant, atat de rezistent in contemporaneitate. Impactul tratatului lui Mill asupra gandirii politice a fost imediat si a lasat urme de durata. El a inlocuit formularile anterioare ale argumentarii in favoarea individualismului si tolerantei, de la Milton si Locke pana la Montesquieu si Voltaire, si ramane pledoaria clasica pentru libertatea individuala, afirma Isaiah Berlin.