Sunteți pe pagina 1din 4

1.

GENERALITATI PRIVIND PROTEZA PARTIAL ACRILICA


Definitie - Proteza partial acrilica este un corp fizic obtinut prin fenomenul de polimerizare, realizat in scopul restaurarii integritatii arcadelor dentare. - Sant indicate in: edentatiile subtotale, edentatiile biterminale extinse, edentatiile mixte si edentatiile de hemiarcada; Caracteristicile clinic - tehnico terapeutice - Restaureaza arcadele dentare cu forme variate de edentatii; - Sint indicate de multe ori in scopul restaurarilor provizorii; - Acopera zone intinse ale campului protetic, lipsind pacientul de senzatiile termice si gustative; - Transmite presiunile masticatorii muco-osos; - Reduce spatial util functional limbii, datorita grosimii placii; - In timp, purtate produc tulburari de troficitate la nivelul tesuturilor dento-parodontale ale dintilor restanti, la nivelul mucoasei si osului campului protetic; - Dupa o perioada de timp de purtare apare instabilitatea protezei datorita atrofiei campului protetic; - Sint obtinute in conditii tehnico-clinice modeste, nu solicita pentru confectionare material si aparatura costisitoare; - Sint realizate intr-un timp scurt; - Sint mai mult sau mai putin rezistente din punct de vedere mecanic (se pot fractura); - Se pot repara prin tehnologii simple daca se fractureaza, se rup crosetele, se inlocuiesc dintii; - Se pot adauga dinti daca edentatiile se extend; - Sint realizate din rasini sintetice; CAMPUL PROTETIC ( MORFO FIZIOPATOLOGIE) - Totalitatea elementelor aparatului dento-maxilar care prezinta raporturi de contact cu proteza partial constituie notiunea de camp protetic; - Elementele care alcatuiesc campul protetic au structura si functii diferite, fiind reprezentate de : dintii restanti cu tesuturile parodontale; crestele alveolare; bolta palatine; mucoasa linguala; PARTICULARITATILE MORFO-FIZIOPATOLOGICE ALE CAMPULUI PROTETIC EDENTAT PARTIAL - Elementele component: 1 suportul dento-parodontal; 2 suportul muco-osos; - Din punct de vedere morphologic si fiziopatologic aceste elemnte sint foarte variate in functie de varsta, starile fiziologice si patologice generale,de momentul edentatiei si de complicatiile care o insotesc; - Campul protetic inainte de protezare este evaluat din punct de vedere morphologic si functional pentru a se crea restaurari care sa asigure: profilaxia elementelor component si restabilirea functiunilor tulburate ale aparatului dento-maxilar. SUPORTUL DENTO-PARODONTAL - Este compus din totalitatea dintilor restanti pe arcada impreuna cu tesuturile parodontale; - Este analizat pe baza examenului clinic, al radiografiilor si al modelului de studio, dupa care se elaboreaza planul de tratament ; - Mentinerea si stabilitatea protezelor acrilice este dependenta de : 1- Numarul dintilor restanti; 2- repartizarea topografica a dintilor restanti;3- pozitia de implantare a dintilor restanti;4- morfologia coronara;5- valoarea parodontala a dintilor restanti;6- ocluzia; 1) Numarul dintilor restanti - Influenteaza stabilitatea protezei, acest factor este in concordant cu repartizarea topografica. - un numar mai mare de dinti restanti este mai favorabil pentru stabilitatea protezelor, dar la un numar egal de dinti restanti intervine modul cum sint repartizati pe arcada; - dintii restanti grupati ofera conditii mai putin favorabile decat acelasi numar de dinti restanti repartizati in planuri diferite; - dintii alaturati au rezistenta parodontala mai amre decat dintii izolati; 2) Repartizarea topografica a dintilor restanti - Dintii reatanti pot fi prezenti intr-o singura zona sau pot fi prezenti in mai multe zone, aflandu-se in planuri diferite, separate de bresele de edentatie; - Dintii situati in mai multe planuri, chiar daca sint in numar mai redus ofera conditii mai bune de stabilizare pentru proteza partial decat un numar mai mare de dinti situati intr-o singura zona;

3) Pozitia de implantare a dintilor restanti - Dintii naturali sint implantati perpendicular pe baza maxilarelor, fiecare avand o orientare specifica, cu variatii de la individ la individ.Axele dintilor sint convergente spre apex la maxilar si devergente la mandibula. - Dintii din grupul frontal superior sint inclinati cu 5-10 grade cu orientare vestibulara in zona incizala.Dintii din grupul frontal inferior sint inclinati spre incizal cu 2-3 grade. Molarii I si II la maxilar sint inclinati in directive vestibule-distala, iar la mandibula in directive linguo-meziala. - In edentatii, dintii vecini spatiului edentate si dintii antagonisti isi modifica pozitia initiala. Factorii care influenteaza aceasta situatie sint urmatorii: 1 varsta edentatiei; 2 structura osului alveolar; 3 malpozitiile primare; 4 contactele statice si dinamice dintre perechile de dinti antagonisti; 5 starea de troficitate generala a intregului organism; Migrarile orizontale - se produc in plan orizontal, in doua directii: mezial si distal; Aceste migrari se manifesta clinic in doua forme: 1 prin inclinatie sau basculare, axul dintelui este inclinat, corana este deplasata spre edentatie iar radacina este deplasata in directie opusa; 2 prin translatie axiala, dintele se deplaseaza in acelasi sens in totalitate. - Migrarea prin translatie este posibila numai daca extractia se produce la o varsta foarte tinara.In urma extractiei molarului I, inainte de varsta de 9 ani,molarul II isi modifica directia de eruptive, ajunge sa ocupe o parte din spatial pe care il avea molarul I. Migrarile in sens mezial sint mai intense decat cele in sens distal. Dintii care ocupa pozitii distale fata de premolarul II se mezializeaza, premolarul I si II se distalizeaza. Caninul poate sa ramana in aceeasi pozitie sau sa se deplaseze mezial sau distal. La mandibula migrarile orizontale se produc mai intens, intr-o perioada de timp scurta. Spatiile edentate, delimitate de dintii migrate sint retentive, gradul de retentivitate este determinat de amplitudinea inclinarii dintilor. Migrarile verticale - reprezinta deplasarile dintilor in directive vertical,spre spatial edentate. Aceste migrari se manifesta clinic astfel: 1 egresiunea, dintele inainteaza impreuna cu procesul alveolar in directive ocluzala, raportul dintre coroana clinica sic ea anatomica ramanand nemodificat; 2 extruzia, dintele se deplaseaza in directive vertical, spre spatiul edentat, fara procesul alveolar. Este un fenomen morfopatologic de expulsie a dintelui din procesul alveolar, coroana clinica devine mai mare decat coroana anatomica, implantarea este deficitara. Migrarile verticale au consecinte asupra planului de ocluzie, denivelarea creeaza contacte premature si interferente. 4) Morfologia coroanelor este caracterizata pentru functiile grupului din care fac parte dintii restanti. La dintii folositi ca stalpi, vecini edentatiei, dupa migrarea orizontala apare ecuatorul de malpozitie secundara; Elementele de stabilizare pentru proteza partial sint crosetele. Bratele crosetelor sint orientate dupa ecuatorul de implantare, cunoscut ca ecuator protetic. Fetele laterale ale coroanelor sint impartite in doua zone cu destinatie protetica diferita. Zona cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet, numita zona subecuatoriala, reprezinta partea retentive a coroanei unde sint aplicate bratele elastic ale crosetelor dentare. Zona cuprinsa intre ecuatorul protetic si marginea ocluzala numita zona supraecuatoriala, reprezinta partea neretentiva, unde sint aplicate bratele crosetelor dentare. Bratele crosetelor dentare sint asezate numai dup ace se cunosc urmatoarele elemente: 1 pozitia zonelor retentive; 2 gradul de retentivitate, determinate de forma coroanei si pozitia de implantare a dintelui; 3 valoarea de implantare morfo-functionala a dintilor. Zonele retentive sint repartizate astfel: 1 la molarii superiori se afla pe fetele vestibulare; 2 la molarii inferiori se sfla pe fetele lingual; Premolarii datorita pozitiei de implantare vertical, prezinta zone retentive pe fetele vestibulare si orale, ele fiind determinate de forma coroanei. Retentivitatea zonei subecuatoriale este mai accentuate la coroanele inalte cu forme globuloase, este mai redusa la coroanele scurte cu forme cilindrice. Coroanele dentare cu forme cilindrice a caror fete laterale sint fara convexitati, retentivitatea protetica apare datorita pozitiei de implantare inclinata, sub ecuatorul de implantare sau sub ecuatorul de malpozitie secundara. 5) Valoarea parodontala reprezinta rezistenta pe care o are dintele in alveola sa, fata de fortele care tind sa-l deplaseze, este determinate de urmatoarele elemente: 1 implantarea osoasa; 2 morfologia radiculara(lungimea, grosimea si numatul radacinilor); 3 troficitatea tesuturilor parodontale. Incisivii sint mai slab implantati, caninii si molarii prezinta valoare parodontala mai mare.

6) Ocluzia este relatia care se stabileste intre cele doua arcade dentare in pozitiile functionale. Continuitatea arcadelor dentare este intrerupta dupa extractive, ceea ce modifica nefavorabil ocluzia dentara prin migrarile dentare aparute. Modificarile raportului intermaxilar se produce in urma extractiilor dentare, in special dupa apariria migrarilor dentare. Abaterile de la criteriile ocluziei functionale reprezinta obstacole dificile in restaurarile arcadelor dentare. SUPORTUL MUCO-OSOS - este constituit din: 1 fibromucoasa; 2 oasele maxilare, elemente cu morfologie si fiziopatologie diferita, dar unitare din punct de vedere protetic; 1) Fibromucoasa cimpului protetic acopera crestele alveolare si bolta osoasa, fiind aderenta de os. - Bolta palatina este acoperita de fibromucoasa . In treimea anterioara formeaza pliuri numite rugi palatine, este zona activa de fonatie pe care se sprijina farful limbii in pronuntare. In zona frontal este papila incisiva.In treimea medie, pe linia medio-sagitala, fibromucoasa acopera torusul palatin, aici mucoasa este subtire si sensibila la presiune.In treimea posterioara, mucoasa acopera un tesut submucos adipos si bogat in glande secretorii. - Crestele alveolare sint acoperite de o fibromucoasa a carei grosime este diferita, la maxilar este mai groasa decat la mandibula.Fibromucoasa nu poate sa suporte presiuni, dar are capacitatea de a se comprima si a reveni la forma initiala sub actiunea unor presiuni. Aceste modificari sint diferite de la o zona la alta fiind dependente de grosimea stratului submucos. Mucoasa, comparative cu parodontiul, are capacitatea de a suprota presiuni mult mai mici.Seile protezelor partiale nu trebuie sa exercite presiuni a caror valoare sa depaseasca limita fiziologica de suportabilitate. Zonele acoperite de mucoasa groasa sub care se afla un strat submucos abundant, prezinta o limita fiziologica crescuta, pot suporta presiuni mai mari. - Mucoasa pasiv mobile sau neutra inconjoara mucoasa fixa la periferia campului protetic, fiind localizata astfel: la maxilar se afla in fundul de sac vbestibular si in zona Ah, la limita dintre paltul dur si palatal moale; la mandibula se afla in fundul de sac vestibular si in fundul de sac lingual. Mucoasa pasiv mobila reprezinta limita maxima a marginilor protezei mobilizabile . Mucoasa mobila continua zona de mucoasa pasiv mobile, completeaza fundurile de sac si acopera formatiuni foarte mobile: frenurile, obrajii, buzele si planseul bucal. Marginile protezei nu ajung niciodata in zona mucoasei mobile. Suportul osos al campului protetic este compus din:crestele alveolare si bolta palatine. Suportul osos ofera sprijin si intervine in stabilitatea protezelor mobilizabile in conditii foarte diferite, datorita variabilitatii formelor si dimensiunilor. - Creasta alveolara este reprezentata de formatiunea anatomo-clinica rezultata din transformarea procesului alveolar in urma extractiei dintilor. Dimensiunea si forma crestei alveolare sint variate si sint determinate de: 1 cauzele extractiilor dentare; 2 varsta edentatiei; 3 starea generala de troficitate a tesuturilor; 4 varsta pacientului. Extractiile chirurgicale sint insotite de rezectii ale tesutului osos, reducand volumul crestelor.; Extractia dupa parodontoza face sa rezulte o creasta cu volum mic. Crestele alveolare pot fi voluminoase sau atrofiate, sterse, reduse aproape la orizontala, uneori in locul crestelor se observa o depresiune.Creasta alveolara neprotezata este supusa procesului de atrofie accentuata. Tuberozitatea maxilara si tuberculul piriform sint formatiuni anatomoclinice situate la extremitatile distal ale crestelor alveolare. Ambele prezinta valoare din punct de vedere protetic, participa la stabilitatea orizontala,la sprijinul protezei. Tuberozitatea maxilara prezinta variatii de forma si volum, determinate de momentul cand a fost extras molarul de minte. Daca molarul de minte egreseaza, tuberozitatea va fi voluminoasa. Aceste formatiuni au capacitatea sa suporte mai mult presiunile decat restul crestei alveolare. - Bolta palatina reprezinta o zona a campului protetic edentate partial cu valoare mai mare in edentatiile subtotale,edentatiile biterminale extinse. Bolta palatina este analizata din punct de vedere al dimensiunii si al formei.Dimensiunea suprofetei boltei palatine este foarte variabila. Bolta palatina cu suprafata mai mare ofera conditii de stabilizare si de sprijin mai bune, comparative cu bolta care prezinta o suprafata redusa.Forma este apreciata dupa configuratia in plan frontal, astfel bolta poate sa fie plana sau foarte concave cu specte numeroase intermediare. Resorbtia la nivelul boltii palatine este foarte mult redusa, modificarile dimensionale fiind nesemnificative. Bolta palatine asigura un sprijin foarte bun protezelor mobilizabile. Zona posterioara, care se intinde pana la nivelul primei rugi palatine, este utila in protezare, fiind capabila sa ofere un sprijin

corespunzator.