Franarea vehiculelor In exploatarea vehiculelor electric motoare, sistemul de franare prezinta o importanta la fel de mare ca si sistemul de tractiune.

Nici nu se poate imagina circulatia vehiculelor cu viteze din ce in ce mai mari, in conditile de trafic din ce in ce mai intens, cand se pune problema opririi la punct fix sau in spatii impuse fara dotarea lor cu sisteme de franare puternice si fiabile. In fapt, sistemele de franare ale oricarui vehicul trebuie sa asigure: limitarea cresterii vitezei la coborarea pantelor (franarea limitativa sau de mentinerea vitezei); reducerea vitezei de la o valoare initiala v1 (mare) la o valoare finala v2, mai mica (franarea propriu zisa); oprirea vehiculului aflat in miscare (franarea de oprire) imobilizarea vehiculului oprit (franarea de stationare sau de parcare) Pentru realizarea acestor functii in conditii de maxima siguranta orice vehicul trebuie prevazut cu cel putin doua sisteme de franare cu functionare independenta. Ca principiu franarea unui vehicul electric terestru (cu roti) poate fi conceputa fizic in doua categorii de metode si anume: metode directe la care forta de franare se realizeaza intre vehicul si calea de rulare; metode indirecte, prin realizarea de forte (sau cupluri) de franare interne (asupra rotilor sau a osiilor vehiculului) si obtinerea fortei de franare a vehiculului pe baza aderentei dintre roti si calea de rulare. Metodele de franare folosite in prezent pot fi impartite in general, in doua categorii: franarea mecanica, efectuata prin franare cu saboti (pe bandajele de roti sau tambur), cu clesti sau cu banda; franarea electrica: aceasta la randul ei, se clasifica in reostatica, recuperativa, prin solenoizi si prin frane electromagnetice, cu atractie magnetica la sini. In toate aceste cazuri, prin actiunea de franare se consuma energia cinetica a trenului. La franarea recuperativa insa o parte din energia cinetica a trenului se inapoiaza in retea sub forma de energie electrica, putand fi folosita de alte trenuri. Franele mecanice, indicate mai sus, sunt actionate printr-un sistem de parghii (timoneria franei), uneori numai cu conducere manuala, alteori cu dubla conducere: manuala si pneumatica. Franele cu clesti, necesitand un spatiu mia mare, se folosesc numai la vagoanele remorci si sunt, in mod obisnuit, actionate prin solenoizi.

Indiferent de metoda de franare utilizata vehiculul va frana numai daca asupra lui actioneaza pe directia miscarii in sens opus miscarii fortei exterioare (de franare). Acestea, spre deosebire de fortele de rezistenta la inaintare au marimea (sau intensitatea) total controlabila de pe vehicul in orice moment de timp (al miscarii).