Desi nu exista pna n prezent o unanimitate de pareri n privinta definirii creativit atii, consideram ca aceasta poate fi circumscrisa referindu-ne

att la produsul pr ocesului, ct si la procesul nsusi. Irwing Taylor (1959), cercetator n domeniul psihologiei sociale a analizat peste o suta de definitii ale creativitatii si a pus n evidenta cinci nivele de creativ itate. El a sugerat ca variatia creativitatii se produce n adncime si amploare mai degraba dect ca tip. Astfel, ar fi eronat sa facem deosebiri (desigur din punct de vedere psihologic) ntre creatia stiintifica si cea artistica, deoarece creativ itatea implica o abordare a problemei sub aspect mai mult fundamental dect cel ac cidental. Primul nivel l constituie creatia expresiva, ce poate fi exemplificata si de dese nele spontane ale copiilor. Este vorba de forma fundamentala a creativitatii, ne cesara pentru aparitia mai trziu a unor nivele superioare. Ea implica o expresie independenta, n care ndemnarea, originalitatea si calitatea prod usului nu sunt importante. La nivelul urmator, al creatiei productive, exista o tendinta de a restrnge si a controla jocul liber al imaginatiei si de a mbunatati tehnica de executie; produs ele obtinute pot sa nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalti oameni. La nivelul creatiei inventive- inventia si descoperirea sunt caracteristicile ce le mai importante care implica flexibilitatea n perceperea unor relatii noi si ne obisnuite ntre partile care nainte erau separate . Creatia inovatoare este cel de-al patrulea nivel, care se ntlneste la putini subie cti. Ea nseamna o modificare semnificativa a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui ntreg domeniu de arta sau stiinta. Forma cea mai nalta a puterii creatoare este creativitatea emergentiva n care un p rincipiu total nou sau o ipoteza noua apare (emerge) la nivelul cel mai profund si mai abstract. Pentru ntregirea sferei notiunii creativitatii, alti cercetatori exploreaza aspec te ale procesului de creatie si ale produsului sau. Astfel, Graham Wallas, extinznd analiza lui Helmoh oltz despre ceea ce pare sa aiba loc n general n timpul procesului de creatie a su gerat existenta a patru etape: prepararea, ncubatia, iluminarea si verificarea. Prepararea implica constiinta ca exista o problema si, desigur, culegerea unor i nformatii legate de ea; incubatia este o perioada de asteptare n care problema ramne "nedestelenita" pna n m omentul iluminarii, cnd apare pe neasteptate o strafulgerare pe baza careia este rezolvata problema, dupa care, urmeaza verificarea, un proces de punere la punct , un gen de revizuire. Pentru a nu trece n revista si alte puncte de vedere expuse fie de Tudor Vianu, A .Osborn, Marian Bejat si altii, consideram ca am putea da o definitie de lucru d in care reiese ca acceptam creativitatea ca activitatea conjugata a tuturor functiilor psihice ale persoanei, intelectuale, afective si volitive, constiente si inconstiente, native si dobndite, de ordin biologic, psihofiziologic si social implicate n produ cerea noului si originalului.