Sunteți pe pagina 1din 5

Referat Nr.

Diagnostic diferential in bolile abortigene la suine Sindromul respirator si de reproductie la porcine


PRRS este o boala relativ noua, de natura virala, caracterizata prin tulburari de reproductie la scroafe si prin fenomene respiratorii la purcei. Agentul etiologic este virusul Lelystad(Lv) ce contine ARN si este incadrat in genul Arterovirus , familia Togaviridae , alaturi de virusul arteritei ecvine. Boala afecteaza toate categoriile de varsta, dar mai frecvent sunt afectate scroafele gestante si purceii sugari. Este o boala specifica porcului. Infectia se transmite pe cale aerogena, prin contactul porc-porc si prin materialul seminal. Animalele infectate pot elimina virusul timp de pana la 8 saptamani dupa infectie. Aceasta face ca infectia sa devina persistenta, iar boala enzootica. Virusul se raspandeste de la ferma la ferma prin transfer de animale. Semnele clinice sunt mai evidente in efectivele in care boala apare prima data. Cel putin 85% din scroafe se imbolnavesc si prezinta tulburari de reproductie si anorexie. Unele scroafe prezinta tulburari respiratorii sau o stare subfebrila. Scroafele gestante avorteza in zilele 107-112 ale perioadei de gestatie, sau fata un numar mare de purcei morti, mumifiati sau bolnavi care mor rapid dupa nastere. Purceii care se infecteaza in maternitate, la scurt timp dupa nastere, prezinta tulburari respiratorii, anorexie, febra pasagera, horipilatie si o dezvoltare redusa. O parte din acestia mor, iar la examenul necropsic se constata o pneumonie interstitiala. Frecvent, semnele clinice sunt complicate de infectii secundare de diferite origini. Virusul Lelystad predispune animalele la infectii secundare, ducand la cresterea mortalitatii si la reducerea performantelor economice. Diagnosticul se confirma prin teste de laborator, care urmaresc pe de o parte izolarea si identificarea agentului viral, iar pe de alta decelarea anticorpilor specifici in serul animalelor infectate.

Bruceloza
Bruceloza suina se caracterizeaza clinic prin avorturi si sterilitate la scroafe, orhite si epididimite la vieri si uneori prin artrite si abcese multiple in tesutul conjunctiv subcutanat ca si in organele interne. Agetul etiologic este Brucella suis. Infectiile cu acest germen determina avorturi in 70-80% din cazuri, in timp ce infectiile cu Brucella abortus sunt mai putin grave. De obicei, tineretul porcin in varsta de 2-4 luni are o rezistenta remarcabila la infectia brucelica si devine foarte receptiv la 6-10 luni, cand atinge maturitatea sexuala. Sexul nu influenteaza receptivitatea. Animalul bolnav constituie sursa principala de brucele, el ramanand purtator si elimnator de germeni. Eliminarea brucelelor este maxina in timpul generalizarii infectiei si se face prin urina, fecale, lapte, sperma, etc. La scroafele gestante, se pot infecta toti fetusii, deci se poate produce o placentita generalizata, sau se pot infecta numai o parte din ei. De aceea, in cazul avortului brucelic la scroafa, pot fi expulzati toti fetusii sau numai o parte din ei. Dupa o perioada de incubatie de 3 saptamani, boala evolueaza obisnuit cronic si se manifesta prin avort. Avorul brucelic se poate produce in orice faza a gestatiei, dar este mai frecvent in luna a 2-a si a 3-a. El poate fi spontan, fara nici o alta manifestare sau poate fi precedat de alte semne prodromale, cu 2-3 zile inainte. De obicei, decurge fara complicatii, retentiile placentare sunt rare, dar cand se produc pot fi urmate de metrite septicemice si un procent ridicat de sterilitate. Uneori gestatia evolueaza normal, cu fatari la termen sau premature, dar purceii nascuti sunt inegali dezvoltati, unii nu supravietuiesc, altii se nasc morti, mumifiati. Dupa avort, scroafele se remit repede. 1

Leziunile necropsice sunt de metrita miliara; in mucoasa uterina apar noduli cu caracter productiv si cazeo-purulent, care pot antrena metrite purulente sau mucopurulente, salpingite, ovarite, vulvovaginite. Leziunea de metrita granulomatoasa miliara se intalneste in aproximativ 44% din cazuri si numai in infectia cu Brucella suis biovarietatea 2. Boala se suspicioneaza in efectiv atunci cand apar avorturi multiple sau fatari la termen de purcei morti, mumifiati, neviabili sau cu dezvoltare necorespunzatoare, fara o cauza bine determinata. Diagnosticul de certitudine se stabileste numai prin examene de laborator. Metoda principala de diagnostic in bruceloza suina este examenul serologic, care constituie totodata si principalul criteriu de supraveghere a efectivelor sub raportul infectiilor inaparente anatomoclinic. In mod practic, se executa reactia de seroaglutinare lenta in tuburi, aglutinare rapida cu antigen acid tamponat si colorat cu roz-Bengal si RFC. Pentru confirmarea diagnosticului de bruceloza ca metoda de efectiv, se foloseste un test alergic cu ajutorul unui produs biologic numit BrucelinaP ; acesta se inoculeaza intradermic la fata externa spre baza sau spre centrul pavilionului urechii, in doza de 0,2ml. Citirea se face dupa 24 ore si 48 ore, rezultatul apreciindu-se prin inspectie si palpatie. Legislatia in vigoare impune supravegherea serologica a efectivelor de suine: trimestrial la vierii de reproductie si o data pe an la scroafele si scrofitele de reproductie. In loturile de animale unde a fost diagnosticata bruceloza, efectivul se supune imediat asanarii. Aceasta inseamna sacrificarea intregului efectiv contaminat, urmata de dezinfectie generala. Dupa eliminarea in totalitate a animalelor, unitatea va fi populata cu material sanatos, numai dupa efectuarea a trei dezinfectii la interval de cate 30 de zile.

Listerioza
Listerioza afecteaza in special tineretul, iar la adulti evolueaza in cele mai multe cazuri asimptomatic. Mai poate fi asociata si cu unele viroze, ca: pesta porcina, boala lui Aujeszky . Aparitia bolii intr-un efectiv este favorizata de o serie de facori, cum ar fi conditii nefavorabile de intretinere, cu umezeala, procent ridicat de amoniac, lipsa de plimbare si de pasune, alimentatia incompleta si unilaterala . In forma abortigena, avortul este singura manifestare clinica a infectiei. Avorul listerian este tardiv, uneori cu numai 2-3 saptamani inainte de termenul fatarii. Alteori scroafele infectate fata la termen, dar dau nastere la purcei neviabili, slab dezvoltati, rahitici, cu keratite, conjunctivite etc. Uneori scroafele care avorteaza prezinta o indispozitie generala, scurgeri vaginale, febra 410C si chiar simptome nervoase.

Leptospiroza

Cunoscuta si sub numele de boala porcarilor, leptospiroza suina se caracterizeaza prin tulburari nervoase si de reproductie, determinate de Leptospira Pomona si Leptospira tarassovi. Toate categoriile de suine sunt susceptibile de leptospiroza, dar sugarii si grasunii intre 3 si 7 luni sunt mai sensibili si fac forme clinice de boala. Receptivitatea scroafelor gestante la infectie este in functie de faza de gestatie. Riscul cel mai ridicat il prezinta scroafele in ultima faza de gestatie. Sursele de infectie sunt reprezentate de porcii sanatosi, dar purtatori de leptospire. Difuziunea leptospirelor in mediul exterior este posibila si prin unele produse de origine animala: lapte, carne, material seminal, avortoni si invelitori fetale. Infectia se transmite atat prin contact direct cu animalele bolnave sau numai purtatoare de leptospire, cat si indirect prin intermediul apei, solului, asternutului sau furajelor infectate. Direct, leptospiroza se transmite prin contact sexual, prin insamantare artificiala, pe cale transplacentara de la mama la fat sau de la fat la fat, prin coabitare, dar si prin muscatura, in special de rozatoare. Boala are un caracter enzootic, fara tendinta de difuzare in afara, dar cu caracter stationar. La scroafele gestante, la care avortul este principala sau chiar singura exprimare clinica a infectiei in cazul focarelor primare, avorturile cele mai numeroase apar in primele saptamani dupa patrunderea infectiei in efectiv. La scroafele gestante, infectate in ultima faza a gestatiei, leptospirele traverseaza placenta, invadeaza fetusii, care mor si sunt avortati. Localizarea genitala (forma abortigena, avortul leptospiric) se manifesta prin avort, fatari de purcei neviabili, purcei mumifiati si mortalitate la purcei in primele zile de viata. Avorturile apar in a doua perioada a gestatiei (incepand din a 10-a saptamana de gestatie) si pot fi insotite sau nu de unele modificari cum sunt: febra, hemoglobinurie si icter. Avortul este, in majoritatea cazurilor, complet; fetusii sunt eliminati in totalitate, impreuna cu invelitorile. O parte din scroafe fata la termen, insa purceii sunt vii dar neviabili, sau morti, insa mumifiati sau in putrefactie. La femelele gestante, care au avortat, in afara leziunilor hepato-renale se mai deceleaza si leziuni uterine: endometrita cataral hemoragica, metrita nodulara in focare, sau chiar necrotica, edeme, hematoame utero-placentare, placentita hemoragica si/sau necrotica si coloratia subicterica sau icterica a salpinxului si a peretelui uterin. Avortonii au pielea anemica, icterica, cu infiltratii gelatinoase subicterice, colectie seroasa in cavitatile interne, hemoragii pe seroase si mucoase, ficat si rinichi distrofici, musculatura cu aspect fiert. Pentru a diagnostica cu certitudine leptospire, se apeleaza la metodele de laborator care pot stabili si serotipul infectant. Masurile generale de profilaxie impun supravegherea si controlul sanitar-veterinar al animalelor, a produselor de origine animala si foarte importante controale serologice periodice. Profilaxia specifica utilizeaza vaccinari antileptospirice ; la noi se foloseste vaccinul Leptovac , reprezentat din culturi in mediul lichid a serotipurilor Leptospira Pomona si Leptospira tarassovi, inactivat prin chinosol, pentru a proteja embrionii in prima jumatate a gestatiei ; se recomanda ca tineretul femel de reproductie sa fie vaccinat inante de monta, de doua ori, la interval de 21 zile, cu o doza de 2 ml. In continuare, scroafele multipare se revaccineaza la fiecare gestatie, in a doua perioada, cu o doza unica de 2ml. Vierii de reproductie se vaccineaza trimestrial. Combaterea leptospirozei impune masuri cum ar fi examinarea zilnica a animalelor din efectiv, inclusiv prin termometrie; izolarea animalelor bolnave si tratarea lor, efectuarea deratizarilor si a 3

dezinfectiilor etc. Animalele bolnave se supun tratamentului cu antibiotice (penicilina G, ampicilina, streptomicina, tetraciclina). Cu cat tratamentul este mai precoce, cu atat eficacitatea sa este mai mare. Se recomanda ca femelele care au avortat sa se izoleze si sa se trateze cu antibiotice. Dupa ce s-au tratat, scroafele se pot utiliza in continuare la reproductie, intrucat la acestea, gestatia decurge normal, ele fiind puternic imunizate.

Encefalomielita cu paramixovirus la porc (Boala ochilor albastri)


Este o boala infectioasa a porcinelor, caracterizata prin manifestari nervoase, tulburari de reproductie si opacifierea corneei. Boala afecteaza numai porcinele, mai ales purceii sugari in varsta de pana la 3 saptamani. La animalele mai in varsta, se manifesta subclinic, inaparent sau numai printr-o opacifiere a corneii, ceea ce justifica denumirea locala de boala ochilor albastri. Animalele cu forme clinice de boala sunt principalele surse de virus. La scroafele gestante infectia se manifesta prin fatari de purcei morti, expulzarea de fetusi mumifiati si infertilitate. La necropsie, leziunile macroscopice sunt aproape absente. Diagnosticul se confirma prin examenul de laborator. Pentru detectarea anticorpilor specifici in serul animalelor trecute prin boala se poate utiliza inhibarea hemaglutinarii, virus neutralizarea si ELISA.

Parvoviroza porcina
La porcine, parvoviroza se manifesta prin tulburari de reproductie exprimate prin avorturi, fatari de purcei morti sau mumifiati si infertilitate. Virusul parvovirozei porcine (PPV) se transmite prin contact direct sau prin dejectiile contaminate, iar patrunderea in organism se face pe cale genitala dar si pe cale oro-nazala. La animalele adulte, infectia evolueaza subclinic si este urmata de o imunitate puternica. Virusul parvovirozei porcine are o afinitate deosebita pentru uterul gestant, invadand produsii de conceptie. Daca infectia se produce in primele 24 de zile de la gestatie, susceptibilitatea este maxima, are loc moartea unora sau a tuturor embrionilor, resorbtia lor si revenirea caldurilor. Daca infectia se produce intre a 24-a si a 90-a zi de gestatie, produsii mor si sunt avortati mumificati, macerati si hemoragici. Cand infectia se produce in ultima luna de gestatie, fatarea are loc la termen sau cu 2-7 zile mai devreme, dar o parte din produsi sunt morti, iar o alta parte sunt vii, normal dezvoltati sau subponderali, dar neviabili. Dupa avort pot sa apara infectii care determina scaderea fertilitatii. Diagnosticul este destul de dificil de precizat. Boala se suspicioneaza atunci cand scroafele fata fetusi mumifiati de marimi diferite, cand mortalitatea neonatala este ridicata, cand se observa avorturi sau retentii in uter a fetusilor, tulburari ale ciclului sexual etc. Examenul virusologic si serologic de laborator sunt singurele care pot confirma diagnosticul. Ca material patologic se folosesc purceii nascuti morti, mumificati sau cei dintr-o fatare cu manifestari clinice. Masurile generale de profilaxie sunt eficiente pentru prevenirea parvovirozei, iar specific se folosesc atat vaccinuri inactivate cat si vaccinuri vii attenuate cu rezultate satisfacatoare. Vaccinarea se face inaintea montei, cu scopul de a evita infectia transplacentara.

Boala lui Aujeszky


4

In boala lui Aujeszky, scroafele gestante avorteaza, fata prematur sau dau nastere la purcei vii bolnavi. Uneori gestatia este dusa la bun sfarsit, dar scroafele manifesta agalaxie, iar purceii mor din cauza lipsei laptelui. Spre deosebire de parvoviroza, avortul din boala lui Aujeszky imbraca un aspect contagios, iar scroafele prezinta hipertermie, anorexie si abatere. Concomitent se observa si manifestari nervoase la purceii nou nascuti.