Sunteți pe pagina 1din 13

Metode nedistructive de examinare i evaluare Principii i metode

2012

Notiuni generale Cele mai vechi examinri nedistructive sunt cele optico-vizuale. Din cele mai vechi timpuri omul a verificat execuia unui obiect prin examinare atent cu ochiul liber sau, mai trziu, cu un instrument optic. Se consider c primele ncercri nedistructive au fost aplicate pentru detectarea fisurilor de suprafa ale inelor de cale ferat sau ale unor componente de tren. Radiaia X a fost descoperit n 1895 de ctre fizicianul Wilhelm Conrad Roentgen (18451923) care a fost profesor la Wuerzburg University din Germania. La scurt timp dup aceast descoperire Roentgen a realizat prima radiografie industrial. Alte metode de examinare, bazate pe proprietile ultrasunetelor sau pe proprietile curenilor turbionari au fost create i aplicate n timpul celui deal doilea razboi mondial. La nceput, aplicarea acestora viza doar detectarea defectelor, dup care a urmat etapa n care detectarea defectelor s-a asociat cu verificarea acceptabilitii acestora i luarea deciziei admis/respins. Prin anii 70, dou elemente au condus la schimbarea opticii specialitilor privind inspecia calitii prin metode nedistructive. In primul rnd, dezvoltarea tehnicilor de detectare a permis semnalarea defectelor din ce n ce mai mici, ceea ce nsemna respingerea unui numr tot mai mare de produse n controlul automat. In al doilea rnd, a aprut i s-a extins rapid disciplina intitulat mecanica ruperii care permitea predicia comportrii produselor cu defecte n exploatare. Mecanica ruperii a dezvoltat o serie de metode de estimare a modului de propagare a fisurilor sau altor tipuri de defecte i sub aciunea unor solicitri ciclice, oboseal. Cu ajutorul acestor instrumente a devenit posibil acceptarea unor structuri care conineau defecte dac dimensiunile, forma i modul de evoluie a acestora erau cunoscute. Aceste elemente au stat la baza noii filozofii de proiectare denumit damage tolerant designs. Piesele care au defecte pot fi utilizate att timp ct se poate stabili c defectele respective nu se vor dezvolta n timpul utilizrii pn la o dimensiune critic care s conduc la o rupere sau distrugere. n prezent a devenit necesar analiza cantitativ a defectelor, obinerea de informaii referitoare la mrimea i forma defectelor, informaii care s constituie date de intrare n calculele de mecanica ruperii astfel nct s se poat estima durata de viaa a produsului. Analiza cantitativ a fost strict impus n domenii de vrf cum ar fi cel militar i nuclear. In aceste domenii s-au dezvoltat o serie de programe de cercetare pentru predicia duratei de via a produselor ceea ce a condus la apariia unei noi discipline: evaluarea nedistructiv.

Metode de ncercare i evaluare nedistructiv

Incercrile nedistructive (Nondestructive Testing NDT) joac un rol deosebit de important n ceea ce privete sigurana ca piesele unei structuri i vor ndeplini funciile un interval de timp predeterminat. Specialitii din domeniul ncercrilor nedistructive au creat i implementeaz ncercri prin care caracterizeaz materiale sau detecteaz, localizeaz i msoar defecte. Testele se aplic n aa fel nct produsul ncercat s nu fie afectat,ceea ce definete de fapt ncercrile nedistructive. Intruct ncercrile nedistructive nu afecteaz n nici un fel integritatea produsului testat utilizarea lor este foarte util n controlul calittii. Dei uneori noiunile de evaluare i ncercare sunt utilizate ca sinonime, din punct de vedere tehnic, prin evaluare nedistructiv(Nondestructive Evaluation NDE) se nelege n primul rnd msurarea i descrierea unui defect, stabilirea formei i poziiei acestuia, determinarea caracteristicilor unui material, proprietilor fizice sau magnetice etc. Este un ansamblu de metode ce permite caracterizarea strii de integritate a pieselor, structurilor industriale, fr a le degrada, fie n decursul produciei, fie pe parcursul utilizrii prin efectuarea de teste nedistructive n mod regulat pentru a detecta defecte ce prin alte metode este fie mai dificil, fie mai costisitor. Numrul de metode de control nedistructiv este foarte mare i n continu cretere. Cercettorii continu s gseasc noi ci de aplicare ale fizicii i altor discipline tiinifice pentru a dezvolta metode de ncercare nedistructiv tot mai bune, cu o sensibilitate ct mai mare i cu erori de msurare ct mai mici. Cu toate acestea, doar opt metode sunt larg rspndite n industrie: examinare optico-vizual (Visual and Optical Testing VT), lichide penetrante (Penetrant Testing PT), pulberi magnetice (Magnetic Particle Testing MT), cureni turbionari (Eddy Current Testing ET), radiaii penetrante ( RadiographyTesting RT), ultrasunete (Ultrasonic Testing UT), emisie acustic (Acoustic Emission AE) i controlul etaneitii (Leak Testing LT).

Metode speciale de control nedistructiv Metodele speciale de control nedistructiv, de regula, sunt folosite pentru a determina integritatea materialelor. Numeroase tehnologii moderne (radio-astronomia, masurarea tensiunii si curentului si determinarea compozitiei) sunt nedistructive, dar nu ofera prea multe informatii despre proprietatile materialului. Incercarile nedistructive sunt legate in mod practic de performantele obiectului incercat, cat de mare trebuie sa fie partea testata si cand este nevoie sa rie reverificata. Investigarea unor materiale implica luarea unor esantioane pentru testare, ceea ce este inerent distructiv. Ideea de functionare ulterioara este relevanta pentru calitatea prepararii probelor. Luarea de probe este control nedistructiv daca probele testate sunt reintroduse in functiune. Controlul nedistructiv nu se limiteaza la detectarea fisurilor. Alte discontinuitati, inclusiv porozitati, subtiere de perete prin coroziune si alte clase de discontionuitati, delaminari pot fi puse n eviden prin aplicarea uneia dintre metodele prezentate. Ceea ce aceste metode au in comun este faptul ca ele au aparut cand metodele clasice au fost depasite: emisie acustica, unde electromagnetice, pulberi magnetice, lichide penetrante, radiografiere, ultrasunete si control vizual. Aceste metode la care se adaug termografierea in infrarosu si incercarea radiografica cu neutroni (neutronografie) sunt reprezentate in Nivelul III de calificare a personalului, dat de ASNT. Principalele metode sunt reprezentate de comisii in ASNT si cele mai multe de subcomitete in societati cum ar fi DIFUZIUNE, SAE, ISO si societati de control nedistructiv din alte tri ca Franta, Germania, Japonia, UK. Tensiunile sunt masurate prin metode optice, incluzand imagistica Moire, holografie si alte forme de interferometrie, la fel de bune ca invelisurile fotoelastice si controlul prin difractia neutronilor. Concluziile despre integritatea pieselor pot fi trase dupa capacitatea de a retine sau emite caldura. Aceasta informatie este de baza pentru termografierea in infrarosu. Identificarea aliajelor este o ramura a controlului nedistructiv, dar uneori nu este considerat acest lucru pentru ca nu sunt determinate discontinuitati. Cu toate ca identificarea si clasificarea nedistructiva a aliajelor este folosita de 50 de ani, caracterizarea metalelor a inceput sa primeasca o atentie deosebita in anii 1980. Devine clar ca identificarea aliajelor este ca orice alta metoda, nedistructiva. Diferentele de functionare a componentei, in multe cazuri sunt mai sigure decat o fisurare puternica. Identificarea aliajelor nu este de fapt o metoda ci o familie de metode, incluzand metode electronice, magnetice, chimice si cu radiatii. Unele metode de identificare a aliajelor includ degradari minore ale suprafetei, cum ar fi coroziune sau polizare.

Aplicaii ale diferitelor metode de testare nedistructiv:

A. precizeaza marimea si pozitia defectelor. B. masoara tensiunile.

C. analiza vibratiilor, poate ajuta la determinarea starii materialului, dar in plus controlul trebuie sa confirme prezenta defectelor si deformatiilor. D. curentii turbionari sunt folositi in special pentru a detecta discontinuitati (control electromagnetic), dar in cazul de fata aceasta metoda este trecuta ca o metoda speciala deoarece este folosita la identificarea aliajelor. E. de exemplu, cazul duritatii. F. rezistenta termica, conductivitatea termica, difuzia termica, emisia, conductibilitatea, absorbtia. De fapt, diferitele materiale care emit radiatii electromagnetice la diferite frecvente constiuie baza pentru metodele cu rezonanta magnetica si termografiere in infrarosu. Caracteristicile electromagnetice ale materialelor pot fi folosite n cazul diferitelor tehnici de punere in evidenta a tensiunilor.

Aspecte calitative privind principalele metode de control nedistructiv

Aproape orice caracteristica perceputa vizual poate fi asistata de ochiul uman sau de ochiul uman cu un ajutor optic. Ochiul poate avea acuratetea de a detecta marimea, forma, culoarea, adincimea, luminozitatea, contrastul si granulatia materialului. Cateva ramuri industriale au folosit deja importanta acestui tip de inspectie respectind cerintele caracteristice si dimensionale ale standardelor in vigoare. In industrie, dimensiunea sudurii, conturul, lungimea si inspectia suprafetelor discontinue sunt operaiuni de rutin. Societatea Americana de Sudura (AWS) a emis Standardul Structurilor Sudate (AWS D 1.1) in anul 1977 folosit de inspectorii certificati in domeniul sudrii. Controlul cu lichide penetrante rosii si fluorescente foloseste abilitatea vizuala a inspectorului de a identifica defectele suprafetei. Controlul cu pulberi magnetice tinde sa foloseasca aceleasi tehnici din categoria controlului cu lichide penetrante fluorescente , asemanator controlul cu radiatii penetrante lasa la atitudinea inspectorului controlul opticovizual al radigrafiei pe film sau camera video. Recent, inspectia cu ajutorul microscopului s-a extins in mai multe domenii, acum fiind posibil captarea si mrirea imaginii controlate.

O multitudine de echipamente de verificare pot fi folosite pentru a verifica conditiile de control. Initial controlul cu lichide penetrante (L.P.) se verifica prin plasarea unui penetrant nou langa un penetrant folosit pe o hartie indicator pentru a putea fi comparati. Acum controlul cu LP fluorescente implica folosirea fotofluorometriei pentru a determina stralucirea materialului penetrant. Multe din cerintele referitoare la LP indica schimbarea penetrantului cnd capacitatea de penetrare scade sub 10% deoarece ochiul uman percepe o schimbare de aproximativ 15% a capacitatii de penetrare. Deoarece luminozitatea are un efect hotarator in controlul cu LP intensitatea luminii normale sau a luminii ultraviolete este controlat cu un etalon de intensitate pentru a se asigura luminozitatea necesar in zona supusa controlului. Controlul in condiii normale se realizeaza in limita unei intensitati luminoase de 50-100 cd sau lumina normala de ambient. Controlul de detaliu poate necesita o intensitate de peste 2*1000 lx adica folosirea unui bec de 100 W cu filament din Wolfram. Controlul la lumina violeta (UV) foloseste becuri de intensitate foarte mare prevazute cu un filtru. Acestea produc lumina UV cu o lungime de unda de ordinul a 365 nm. Intensitatea luminozitatii acestor becuri este de ordinul a 800-1200 micro W minim, depinzand de cerintele stipulate in standard. Radiografierea este o metoda uzuala de control folosita la verificarea produselor de diferite forme complexe, conceputa sa evidentieze defecte sau crapaturi cu dimensiuni sub 1%. Orientarea si structura materialului analizat influeteaza gradul de detectabilitate a defectului. Defectele de culoare gri deschis pe un fond gri duc la formarea unui contrast, in acest mod realizandu-se detectarea lor.Indicatorii de calitate, denumiti si penetrametri sunt plasati pe suprafata filmului sau incastrati intr-un suport nemetalic subtire si plasati la o distanta mica sub film, in vecinatatea zonei in care va fi plasat produsul examinat. Indicatorii sunt realizati pentru a evidentia defecte cu dimunsiuni 1-2%. Astfel, unele indicatoare sunt realizate practicand gauri de diametre: 1T, 2T sau 4T unde suportul gaurit are grosimea T, indicatorul fiind realizat in trepte. Imaginile din radiografie situate in vecinatatea indicatorului, in functie de imaginile gaurilor de diametru T care pot fi distinse pe indicator, certifica calitatea radiografiei si permit interpretarea rezultatelor. Testarile din prezent masoara sensibilitatea vizuala la un nivel foarte mare al contrastului, un nivel care nu este intalnit in metodele de control OV. Capacitatea de recunoastere la contrast mic poate fi masurata repede si repetat folosind tabele de sensibilitate vizuala la contrast mic. Obiectele mari pot fi distinse la un nivel mic al contrastului fata de obiectele mici, astfel limita intre obiectele distinse de o persoana si cele nedistinse este definita de o curba prezentata in Fig.1.

Fig.1. Indicator de contrast a) Obiectele mari sunt distinse la un nivel al contrastului foarte mic, fata de obiectele mici. In acest grafic contrastul scade catre limita superioara a graficului. Lnga axa X numerele sunt definite de un contrast mare. In zona unde numerele cu contrast mic dispar este limita intre obiectele distinse si cele nedistinse. b) Acesta limita este denumita Curba de sensibilitate la contrast. Limita din partea dreapta a graficului este zona de sensibilitate la contrast mare, iar limita superioara a curbei poate fi asimilata ca fiind sensibilitatea vizuala la 1-2% din sensibilitatea maxima. n concluzie, cea mai veche i mai simpl metod de control a fisurilor deschise la suprafa, ca i a altor defecte de suprafa, este controlul vizual, adic controlul prin examinare directa. In cazul accesului dificil n zona de controlat sau n situaia unor pretenii deosebit de ridicate privind recunoaterea defectelor, se pot folosi mijloace optice ajuttoare ca lupa, endoscopul i camera video. La folosirea tehnicii video este posibil, n anumite limite, automatizarea. Printr-o iluminare ce mrete contrastul, prin ndeprtarea underului i curirea suprafeei nainte de control, ca i prin utilizarea mijloacelor speciale de decapare, detectibilitatea vizual a fisurilor poate fi substanial mbuntit. Exigenele impuse controlului i evalurii caracteristicilor materialelor utilizate n condiii tot mai dificile: temperatur joas sau nalt, presiune, tensiuni etc au condus la dezvoltarea domeniului i extinderea aplicrii altor metode de investigare, cum ar fi ultrasunetele. In comparaie cu examinrile bazate pe proprietile radiaiilor penetrante, care sunt costisitoare i necesit msuri de protecie complicate, capacitatea de penetrare mare i implicit posibilitatea de a examina produse cu grosime sau lungime mare au determinat succesul ultrasunetelor n defectoscopia nedistructiv tehnic i medical.

Principalele metode nedistructive de examinare si evaluare

Alegerea metodei de control nedistructiv utilizat se face n funcie de diferite criterii legate de utilitatea piesei de controlat, materialul din care este fabricat piesa, amplasament, tipul de structur, costuri etc. Cele mai utilizate metode de control nedistructiv sunt: Curen i turbionari

Metoda curenilor turbionari este folosit ca o alternativ sau extensie a controlului nedistructiv cu particule magnetice, fiind utilizat, n special, pentru controlul evilor cu diametrul exterior de maximum 140 mm. Sensibilitatea metodei este maxim la grosimi de perete de pn la 5 mm. O dat cu creterea grosimii pereilor, scade eficiena metodei de evideniere a defectelor interne, ea rmnnd eficace pentru evidenierea defectelor de suprafa i din imediata apropiere a acesteia. Metoda const n inducerea unor cureni turbionari n pereii evii controlate. Cmpul magnetic al curenilor turbionari indui, datorit prezenei unor discontinuiti i neomogeniti n material, modific impedana bobinei de msurare, ceea ce afecteaz amplitudinea i faza curenilor turbionari. Amplitudinea, defazajul i adncimea de ptrundere a curenilor turbionari, depind de amplitudinea i frecvena curentului de excitaie, de conductibilitatea electric, de permeabilitatea magnetic a materialului, de forma piesei controlate, de poziia relativ a bobinelor fa de pies, precum i de omogenitatea materialului controlat. Metoda mai este denumit i a curenilor Foucault dup numele fizicianului francez Lon Foucault care a descoperit fenomenul n anul 1851. Radia ii penetrante

Metoda de examinare cu radiaii penetrante sau radiografic const din interaciunea radiaiilor penetrante cu pelicule fotosensibile. Se poate efectua cu raze X sau raze gamma. Examinarea cu raze X const n bombardarea piesei supuse controlului cu radiaii X, obinndu-se pe filmul radiografic imaginea structurii macroscopice interne a piesei. Generatoarele de raze X, n funcie de energia ce o furnizeaz i de domeniul lor de utilizare pot fi: generatoare de energii mici (tensiuni < 300 kV) pentru controlul pieselor din oel de grosime mic (< 70 mm), generatoare de energii medii (tensiuni de 300...400 kV) pentru controlul pieselor din oel de grosime mijlocie (100...125 mm) generatoare de energii mari (tensiuni de peste 1...2 MV i betatroane de 15...30 MV) pentru controlul pieselor din oel de grosime mare (200...300 mm).

Examinare cu raze gamma (gammagrafie) const n iradierea piesei supuse controlului cu radiaii gamma, dup care se obine pe filmul radiografic imaginea structurii macroscopice interne a piesei respective, prin acionarea asupra emulsiei fotogafice. Creterea permanent a parametrilor funcionali ai instalaiilor industriale moderne (presiune, temperatur, solicitri mecanice, rezisten la coroziune), au impus examinarea cu raze gamma ca o metod modern de control cu grad ridicat de certitudine. Elementul de baz al gammagrafiei este sursa de radiaii gamma care datorit proprietilor sale (energie ridicat, mas de repaus nul, sarcin electric nul), o fac deosebit de penetrant. Principala surs de radiaii folosit n gammagrafie o constituie izotopii radioactivi de Cobalt-60, Iridiu-192, Cesiu-137, Cesiu-134, Tuliu-170 i Seleniu-75, obinui prin activare deoarece au un pre de cost mai sczut i avantajul obinerii unor activiti mari. Aceti izotopi sunt utilizai astfel: Cobalt-60 pentru oeluri cu grosime mare (>80 mm), Iridiu-192 pentru oeluri cu grosime mijlocie (10-80 mm), iar Tuliu-170 pentru oeluri cu grosime mic (<10 mm). Magnetoscopie

Metoda permite detectarea defectelor materialelor feromagnetice. Un material este considerat ca fiind feromagnetic atata timp cat este supus la un camp continuu de 2400 A/m si prezinta o inductie de cel putin 1 tesla. Poate fi efectuat cu pulberi magnetice sau band magnetografic. controlul cu pulberi (particule) magnetice const n supunerea zonei de controlat la aciunea unui cmp magnetic continuu sau alternativ. Se creeaz astfel un flux magnetic intens n interiorul materialului feromagnetic. Defectele ntlnite n calea sa determin devierea fluxului magnetic genernd un cmp magnetic de dispersie la suprafaa piesei. Cmpul de dispersie generat este materializat prin intermediul unei pulberi feromagnetice (particule colorate sau fluorescente) uscate sau n suspensie liuchid foarte fine pulverizate pe suprafaa de examinare i atras n dreptul defectelor de ctre forele magnetice. Aceasta furnizeaz o semnatur particular ce caracterizeaz defectul. Principalul avantaj al acestei metode este obinerea de rezultate immediate. metoda magnetografic utilizeaz o band feromagnetic flexibil care se aeaz peste sudura ce trebuie examinat. Prin aplicarea unui scurt puls magnetic de aproximativ 15 ms, prin intermediul unui acumulator ce magnetizeaz un jug, cmpurile de distorsiuni sunt puse n eviden prin imprimarea lor pe band. Banda este examinat cu ajutorul unui traductor magneto-electric, dup forma indicaiilor putndu-se aprecia natura defectelor din mbinarea sudat. Echipamentul const din jugurile pentru diferite geometrii ale

mbinrilor sudate, sursa de curent, banda feromagnetic, magneii de fixare ai benzii i traductorii magnetoelectrici. Ultrasunete

Metoda este bazat pe undele mecanice (ultrasunete) generate de un element piezomagnetic excitat la o frecven cuprins de regul ntre 2 i 5 Mhz. Controlul presupune transmiterea, reflexia, absorbia unei unde ultrasonore ce se propag n piesa de controlat. Fasciculul de unde emis se reflect n interiorul piesei i pe defecte, dup care revine ctre defectoscop ce poate fi n acelai timp emitor i receptor. Poziionarea defectului se face prin interpretarea semnalelor. Metoda prezint avantajul de a gsi defectele n profunzime datorit unei rezoluii ridicate, ns este lent datorit necesitii de scanare multipl a piesei. Uneori este necesar executarea controlului pe mai multe suprafee ale piesei. Metoda de control prin ultrasunete este foarte sensibil la detectarea defectelor netede. Lichide penetrante

Const n aplicarea unui lichid capilar activ penetrant pe suprafaa de examinat, ndeprtarea penetrantului rmas n afara discontinuitilor i aplicarea unui material absorbant, ce absoarbe penetrantul aflat n discontinuiti punnd astfel n eviden, prin contrast, defectele existente; aceast metod se aplic pentru depistarea defectelor de suprafa. Se pot pune de asemenea n eviden fisurile de oboseal i de coroziune. Pentru control trebuie curtat i pregatit suprafaa de examinare. Metoda este aplicat cu success mbinrilor sudate, dar se poate face i nainte de sudur (pentru efectuarea unui control al tuturor suprafeelor nainte de a fi sudate). Controlul visual

Orice tip de investigare trebuie s fie precedat de o examinare vizual a supafeei. Procedeul este simplu dar indispensabil, examinarea vizual presupune respectarea condiiilor de claritate satisfctoare a suprafeelor materialelor, echipamentelor i sudurilor lund n considerare caracteristicile i proprietile acestora. Pentru control vizual se folosesc diferite ustensile optice cum ar fi endoscop, lupe, lmpi etc. Prin control visual sunt furnizate o serie de indicii legate de aspectul suprafeei metalului precum i estimarea unor defecte interne (recipiente metalice, butelii de gaze, conducte, tuburi etc). Odat cu controlul visual se pot determina i dimensiuile defectelor de mbinare, grosimile recipientului sudat, dimensiunile cordonului sudat etc.

Alte metode: Metoda radioscopic sau fluoroscopic, se bazeaz pe interaciunea radiaiilor penetrante cu substane fluorescente. Metoda radiografic n timp real, combin tehnica fluoroscopic cu posibilitile de microfocalizare a radiaiei X. Metoda sondelor de potenial, funcioneaz pe principiul variaiei reluctanei magnetice. Metoda ferosondelor, discrimineaz variaiile de inductan din pies. Metodele imagineriei procesate.

Simbolizare Metodelor uzuale de control nedistructiv le corespunde o serie de simboluri reglementate de norma european EN 473 i EN 4179 examinare nedistructiv END. Metoda END Emisie acustic Simbol AT

Cureni Foucault ET Etaneitate Magnetoscopie LT MT

Lichide penetrante PT Radiografie Ultrasunet Examen vizual Speckle Termografie RT UT VT ST IRT

Bibliografie 1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Control_nedistructiv 2. http://www.scribd.com/cipri_ionut/d/89768700/42-Metode-de-incercare-%C5%9Fievaluare-nedistructiv%C4%83