Stateam intins la ea in pat. Ma uitam la plasa care tinea salteaua patului de de asupra mea. Avea paturi suprapuse.

Statea in camera cu sora ei mai mica. Ma gand eam ca i-ar trebui un peisaj mai frumos atunci cand se intinde in patul ei. Brus c, creierul meu s-a refugiat si mi-am adus aminte de calatoriile mele, singur, prin mintea mea erau oribil de reci Calatoriile cand umblam bezmetic in cautarea fericirii pe o plaja, noaptea. cala toriile acelea in care iti petreceai prea mult timp cautand ceva de mult timp di sparut. de prea mult timp disparut Era focul unei sperante care statea sa se stinga, dar nu se stingea te amagea ca paote candva o sa arda constant, puternic, si-are sa te fereasca de intunericul din jurul tau. Pana atunci ai sa speri ca n-o sa se stinga, si ai sa te obisnuie sti cu ideea ca o sa lupti singur, ptr tine. M-am oprit undeva, departe de cortul meu. M-am prabusit in nisip, si mi-am stins lanterna. Vroiam sa ma confund cu peisajul, cu intunericul. M-am intins pe plaj a, in nisipul rece. Nu aveam nevoie de prosop pentru ca il uitasem langa cort. A m inchis ochii pentru o secunda, si mi-am linsitit furtuna de ganduri. Valurile faceau un fundal sonor nemaipomenit. Erau primul semn ca pacea se va asterne aic i. Ma uitam la cerul instelat. Cate mii de sperante, cate lucruri pentru care ai pu tea lupta. Apoi mi-a facut cu ochiul. Era steaua mea norocoasa. am stat cu ea pe ntru circa 15 minute, pana cand a disparut. Rasarise luna. O luna atat de mare s i de frumoasa la inceput era sangerie. Dadea intregului peisaj un are misterios, aproape dramatic. Mai tarziu, tensiunea s-a dizolvat si a devenit albicioasa ca spuma laptelui. si pacea plutea prin aer. Razele ei m-au descoperit. M-au scos di n peisaj. Mi-au distrus camuflajul. Mi-au stricat conversatia cu muza mea noroco asa, cu steaua aceea care imi facea cu ochiul. au alungat-o de pe cer. N-o mai v edeam. Acest soare al noptii a laungat-o de pe cer. dar stiam ca ea inca e acolo si ma sustine, ma sprijina, ma vegehaza M-a strigat. Incet, dar cat s-o aud. am deschis ochii. plasa de metal care tinea salteaua mi-a aparut in fata. Lumina alba deveni brusc galbuie. Era un bec Tung sten care era insurubat intr-un filament ce cadea din tavan. M-a mai strigat oda ta. M-am ridicat din asternuturile proaspat schimbate care inveleau salteaua com fortabila. Am vazut-o. Era ea statea la marginea patului si ma privea cu admirati e. Mi-a spus ceva dragut. Ceva despre iubire si despre noi. I-am zambit. S-a uit at la mine cu caldura. Ii sclipeau ochii. A urmat un moment de liniste. M-a luat in brate. Acum stiam nu am sa ma mai plimb singur pe plaja. Stiam ca n-o sa-mi mai fie rece. Stiam ca totul o sa fie bine