Sunteți pe pagina 1din 7

Daca scenariile erotice din aceasta carte nu-l fac sa roseasca nici pe cel mai pudic cititor nu este

pentru ca le-ar lipsi indrazneala. Ci pentru ca Llosa le transforma in arta pura, in joc, in frumusete. O deloc sfanta familie formata din don Rigoberto, tatal, Alfonso, fiul puber, si dona Lucrecia, mama vitrega, pare sa fi descoperit secretul fericirii. Fiecare isi traieste erotismul in forme multiple si mereu mai inventive, intr-o casa unde totul este afrodisiac, pana si aerul pe care-l respira. Daca amorasul, pajul cu chip de inger, Fonchito, e de fapt diavolul deghizat sau daca aceasta este numai temerea unei fete simple, menajera Justiniana, ramine sa stabiliti dumneavoastra. Capitolul despre o anume bunavestire, cel mai bogat in semnificatii din tot romanul, e una dintre cheile care descuie lacatul povestii. Elogiu mamei vitrege este, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Si, in acelasi timp, o usturatoare lectie de viata, dincolo de binele si de raul moralistilor.

Judecand dupa acest volum, Llosa este un scriitor fantastic, stilul lui pur si simplu te prinde in mrejele si parca nu iti mai da voie sa lasi cartea din mana pana nu o termini, chiar daca subiectul te cam pune pe ganduri. Volumul de fata si prima mea tentativa a mea cu Llosa (stiu, rusinica din partea mea dar pana la acest volum nu am avut ocazia de a citi ceva scris de acest autor nobelizat) este unul care, dupa titlu iti va da impresia ca este o oda adresata mamei. Cel putin eu am avut impresia ca voi citi un roman de dragoste pura materna si boy, was I deeply wrong! E un roman erotic cu tente de pedofilie (asta ca sa o spun cat mai elegant). Citindu-o, m-am indepartat putin de realitatea relatiei clasice intre mama si fiu si am fost cel putin uimita de subiectul cartii pe masura ce intriga isi depana itele. De la inceput, dupa ce intra in scena fiul in persoana lui Fonchito, se pare ca avem in fata ochilor versiunea de sex masculin a personajului lui Nabokov Lolita. Numarul personajelor din carte este foarte limitat: don Rigoberto, dona Lucrecia si micul Fonchito si poate datorita acestui fapt romanul este unul intens si foarte puternic senzorial. Povestea din acest roman este a unui sot inselat de a doua nevasta chiar cu fiul sau micul Alfonso. Acest baietel se afla inainte de varsta adolescentei, dar are anumite inclinatii cel putin bizare din punctul meu de vedere pentru mama sa vitrega. Fonchito este mai curand un diavol deghizat intr-un amoras sau un paj cu chip de inger. Desigur ca acestea legatura dintre ei doi (la inceput dona Lucrecia se opune) este complet bolnavicioasa si nelalocul ei, dar stilul lui Llosa te prinde astfel incat sa nu mai lasi cartea din mana pentru a vedea care este dezonodamantul acestei legaturi. Mi-au placut pasajele mitologice ambigue si visele care se amesteca intr-o armonie perfecta cu personajele din carte incat la un moment dat nu mai eram sigura care parte este vis si care este realitatea pura. Mi-a placut stilul de a scrie al lui Llosa, dar cred ca Elogiu mamei vitrege este o carte putin bizara din punctul meu de vedere. Cu toate acestea cred ca este o carte care merita citita pentru ca este diferita .

Un roman erotic impresionant- Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa


Achizitionata recent, n-am mai lasat-o sa astepte, atrasa de marimea redusa in dorinta de a schimba putin registrul. Si, intr-adevar, am gasit ceva atat de diferit de ceea ce citisem pana atunci. Un mic roman erotic incarcat de atata lirism, incat descrierile indecente capata culoarea unei poezii si orice ar putea parea scandalos spus cu alte cuvinte, in Elogiul lui Llosa imprumuta finetea metaforelor, a figurilor de stil bine alese ce ung spiritul si simturile.

Cu adevarat un elogiu adus erotismului, placerii carnale, descrise minutios si candid. Bogat in semnificatii pe care marturisesc ca nu am reusit sa le deslusesc in totalitate, deci se cere o recitire temeinica, depaseste conditia romanului erotic obisnuit, tinteste orizonturi mult mai largi. Decorul principal este constituit dintr-o familie compusa din tata, fiu si mama vitrega, fiinte dedicate placerii in cele mai ciudate moduri. Baiatul, de o varsta incerta, se simte atras de mama sa vitrega si, in spatele inocentei sale copilaresti, se deda simturilor si instinctelor primare, dezlantuind o iubire interzisa. Ciudat e ca aceasta relatie vadit imorala nu scandalizeaza in contextul romanului. Cum nu provoaca prea multa scarba un episod ce te duce cu gandul la anumite pasaje dinLuni de fiere a lui Pascal Bruckner. E uimitor cum insusi acel act murdar este transformat intr-o arta. Placerea e dezbracata de obscenitate Mi-a placut foarte mult si artificiul de introducere a interpretarilor unor tablouri, interpretari pline de erotism si semnificatii. Doar ultimul tablou, al Buneivestiri, nu-si gaseste in interpretare elemente erotice. Ceea ce ma incita in legatura cu acest episod este faptul ca, in descrierea de pe ultima coperta se face referire la el ca fiind plin de semnificatii si continand cheia dezlegarii intregului roman. Marturisesc ca nu am gasit-o, din toate, tocmai acesta mi s-a parut a fi oarecum separat de linia cartii. Astfel ca nu consider cartea un capitol incheiat, trebuie sa dezleg intelesurile ascunse printre randuri. Mi-a ramas gandul la ea, impresiile se compun singure in mintea mea cand sunt singura cu gandurile mele, frazele curg de la sine, acolo, in interior, cerand sa fie asternute pe un suport. Fara pic de fortare scriu despre ea, e una din cartile ce ma indeamna sa-mi scriu impresiile, nu una despre care ma fortez sa scriu ceva spre readucere aminte. E uimitor cat de multe as putea spune despre o carte de dimensiuni reduse, citita in cateva ore. Si parca acum, dupa terminarea lecturii, deslusesc mai mult decat pe

parcursul ei, ca si cum cele transmise s-ar sedimenta incet in constiinta spre a fi privite cu mai multa luciditate. In fiecare din noi exista dorinte si patimi mai putin inocente, natura umana este menita a fi ispitita de astfel de patimi. Unii reusesc sa le reprime, altii le dau curs, simtindu-se sau nu vinovati. Ganduri ascunse, instincte primare, pasiuni greu de controlat- toate sunt firesti firii umane. Aceasta carte trebuie citita fara pic de rezerva de moralitate, lasand principiile undeva in afara copertilor, spre a te delecta cu acest fascinant poem erotic.
Inca de la inceput, de cand l-am cunoscut pe Foncho, mi s-a parut ca am de-a face cu un Lolit, cu varianta masculina a personajului lui Nabokov. Inger si demon inocent, cu planuri urzite in joaca, dar care au efecte teribile in viata oamenior mari. Scrierea lui Llosa are aceeasi seva narativa iesita din comun, chiar daca de data asta se concentreaza foarte mult pe descrierea unor scene erotice sau de toaleta personala. Mi-au placut foarte mult pasajele mitologice ambigui, in care actiunea din legenda se contopea cu visurile si actiunile personajelor din carte. E o carte puternic sexuala, dar si puternica in acelasi timp. Cu toate astea, mi se pare ca Llosa a scris-o putin in joaca, fara sa se ia prea in serios

Am citit multe alte pareri despre Elogiul mamei vitrege inainte de a pargurge cartea si trebuie sa spun ca ma asteptam ca socul sa fie mult mai mare,ma asteptam sa gasesc un erotism aproape barbar si niste personaje mai mult decat imorale,dar surpriza romanului tocmai de aici vine,moralitatea si erotismului sunt impletite armonios in cautarea fericirii,acest deziderat mobilizand pe fiecare din cei trei participapanti la actiune in directii sperarate si totusi interdependente. O familie restranse formata dintr-o figura masculina,una femenina venita din afara dupa moartea primei femei si alta adolescentina care cauta sa mentina o fericire aparenta in sanul ei,pe cand,adevaratul stindard al absolutului este de fapt foarte departe. Barbatul Rigoberto,este intruchiparea unui zeu ce prin simpla-i prezenta vrea sa domine femeia ce ii aduce fericirea cu trupul pentru care intretine adevarate rituale de purificare.Obiceiul lui de a se spala seara de seara o lunga bucata de timp este insotit de satisfactii imense dobandindu-si parca prin tot acest demers statutul intangibil de divinitate. Copilul Fonchito,un adolescent naiv cu o privire senina este cel care la o varsta incerta ascunde un mare secret in spatele candorii afisate si care,datorita precocitatii si agerimii mintii sale poate sa corupa tot. Femeia Lucrecia,este singura care vine din afara cercului familial fiind o a doua sotie pentru Rigoberto barbatul zeu si mama vitrega,apelativ de care nu scapa niciodata ,pentru Copilul naiv.Ea este o femeie sigura pe sine si pe farmecele-i feminine care cade

prada unei casnicii multumitoare si a unei patimi trupesti careia nu-i poate rezista sperand ca aceasta este adevarata fericire. Fiecare dintre cele trei personaje actioneaza egoist asupra celuilalt pentru a fura de la el un dram de implinire.Astfel sotii traiesc o pasiune nocturna repetata cu regularitate,de unde singurul care atinge maximul este sotul,femeia privindu-l,insa cu multumire lipsita de adoratia pe care el o asteapta.In acelasi timp copilul urzeste un plan pentru inlaturarea femeii care debuteaza chiar la aniversarea ei,Iar in cel de-al treilea plan este relatia tata fiu care nu depaseste gradul formalismului. Lasat in grija mamei vitrege copilul reuseste sa o duca in pacatul placerii carnale profitand de slabiciunea si vulnerabilitatea ei prin viclenie si santaj.De aici se naste un episod erotic lipsit de obscenitati care trait intens releva gandurile ascunse ale lui Fonchito ce cu pricepere le duce in spatele unei lucrari abstracte pe care o gasetse ca fiind o reprezentare obsecena a femeii pe care tocmai o sedusese.Lucrecia,atat de avida de dragoste este roaba propriilor slabiciuni. Consecinta acestui amor este una nefasta,pentru ca il Elogiul dedicat chiar ei,mamei vitrege,copilul ii dezvaluie tatalui toata taina acelui pacat. Departe de a judeca din punct de vedere moral aceata carte este cu trimiteri ce au radacini mult adanci decat cele morale,cum ar fi destramarea unei armonii edenice,detronarea unui zeu,sau palma data pacatelor primare prin viclenie si pricepere. Aceasta roman este pentru mine o asumare inteligenta a puterii in fata celor care cred ca o pot detine prin practici si bucurii perisabile.O lectie data femei care incearca sa creada ca-i egala barbatului,dar datorita neputintei ei de a ajunge intr-un plan rational complex se prabuseste in abis.
Un roman erotic scris cu mare arta. Rareori am intalnit prezentat cu mai multa forta corpul uman, alternandu-se erotismul ametitor cu amanuntele care, la 99 de scriitori dintr-o suta, ar fi fost dezgustatoare (vezi ablutiunile lui don Rigoberto). Sunt si pagini in care Vargas Llosa apeleaza la mitologie, sporind aerul magic al povestii. E clar ca romanul nu suna deloc ca unul dintre multele romane erotice contemporane, ci aminteste de acele scrieri licentioase vechi. In Elogiu mamei vitrege, pustiul Alfonso reprezinta corespondentul masculin al Lolitei, finalul cartii, de-o finete psihologica extraordinara, relevand, chiar daca usor ambiguu, figura micului demon. Romanul lui Vargas Llosa este o capodopera a literaturii erotice contemporane. Atentie, la Editura Humanitas, in seria de autor

Mario Vargas Llosa a aparut si continuarea acestuia, Caietele lui don Rigoberto. maestru intr-ale scrierii, Vargas Llosa ridica literatura erotica la rang de arta pe cea mai inalta

treapta a calitatii. Manuieste atat de elegant si armonios cuvintele incat cand parcurgi paragrafele dedicate, cu detalii explicite ale actelor de amor, esti mai degraba fascinat de forma frumoasa si pretioasa pe care o da cuvintelor cu care descrie imperecherile si aproape ca uiti sa te rusinezi sau, de ce nu, sa te scandalizezi de scenariile din roman. Este un roman erotic cat se poate de elegant si rafinat scris, iar Llosa da un alt inteles relatiilor conjugale: le transforma intr-un cult, prin felul in care personajele fac totul pentru ca acestea sa iasa cat mai perfect. Chiar daca asta inseamna sa experimentezi si sa mergi destul de departe. Elogiul este un roman despre reteta fericirii. Nu conteaza cum o poti atinge, conteaza ca o poti avea, chiar daca presupune sa ajungi la ea prin niste lucruri mai putin crestine si mai putin acceptate de societate. Marturisesc ca am fost tentata sa ma opresc, pentru ca eram coplesita de anumite secvente. Erau prea mult pentru mine. Ma intrebam, oare nu merge prea departe Llosa cu gandurile astea? Nu, nu e vorba de nicio decadenta sau poate ca scriitorul o face sa para ca fiind ceva frumos, gingas, suav, pur. In familia lui don Rigoberto, toti par a avea fel de fel de fantezii. Nu stii care e mai decadent decat altul: don Rigoberto prin cultul lui pentru tot ce inseamna erotism, dar si pentru sotia sa, dona Lucrecia; dona Lucrecia, prin faptul ca se lasa in cele din urma prada simtamintelor nepermise pentru tancul Fonchito; sau chiar Fonchito fiul foarte precoce a lui don Rigoberto si care tese intrigi cu iz de erotism pentru a-si alunga mama vitrega. Foarte interesant este si felul in care Llosa descrie ritualurile de spalare, curatare, imparfumare, golire trupeasca a stapanilor casei. Cititi capitoul 6, Ablutiunile lui don Rigoberto, va asigur ca nu o sa vi se faca scarba. Moral sau nu, ramane sa stabiliti voi, cei care veti citi romanul. Dincolo de acest lucru, ramane marturia unei scrieri formidabile.

Elogiu Mamei Vitrege


Am terminat de curand primul roman erotic pe care l-am citit vreodata. Elogiu Mamei Vitrege, scris de Mario Vargas Llosa. Trebuie sa recunosc ca m-a surprins modul in care scriitorul a construit personajele. Nu aflam aproape nimic despre ele... Cu toate acestea, cititorul simte ca le cunoaste dintotdeauna pentru ca le stie aspecte ascunse din viata intima. Stie cum arata dona Lucrecia goala si cunoaste in detaliu ritualul baii lui don Rigoberto. Doar sentimentele micului Alfonso raman o taina aproape de nepatruns si poate ca acesta este marele mister al romanului.

Romanul are patru personaje, iar imaginile create cititorului nu sunt secvente de film, ci

tablouri pictate impecabil. Prin introducerea capitolelor in care diferite picturi sunt personalizate cu ajutorul personajelor sale, scriitorul il ajuta pe cititor sa isi creeze la randul sau propriile schite in care sa surprinda momentele intime din viata acestei familii. E incredibil cum scenele erotice pot fi usor percepute fara a simti niciun fel de jena. Nu sunt expuse intr-o maniera cuminte, dar au un aer oarecum natural si firesc. Iti poti imagina cu usurinta fiecare trasatura a fetelor personajelor, fara insa sa percepi evenimentele ca pe ceva vulgar.

Nu mai citisem niciodata un roman erotic pana acum. A fost o experienta destul de interesanta, cu atat mai mult cu cat subiectul este exotic si cu totul indecent. Mama vitrega ii dezvaluie placerile vietii sexuale baiatului sotului ei, despre care cititorul nu poate spune cu exactitate daca este un inger sau un demon. De fapt, misterul comportamentului lui Alfonso este cel care pune cu totul in umbra erotismul scenelor fierbinti dintre femeie si sotul ei.

Elogiu Mamei Vitrege este o carte interesanta despre relatii de familie neconventionale, incestuoase si imorale.

Elogiul mamei vitrege de Llosa este cartea care m-a tinut ocupata in ultima saptamana si cu siguranta , continuarea, Caietele lui Don Rigoberto imi va manca toate orele libere pana o termin. InElogiul mamei vitrege facem cunostinta cu Don Rigoberto un artist al simturilor si al fanteziilor, care isi condimenteaza neincetat viata amoroasa cu ajutorul imaginatiei si simturilor aduse la capacitatea lor maxima In noaptea asta nu voi face, ci voi auzi amorul (pag. 37), lasa-ma sa te respir, iubirea mea (pag. 119) pentru ca datorita indarjirii sale staruitoare, izbutise sa se indragosteasca de fiecare particica din femeia lui, sa iubeasca separat si impreuna toate componentele acestui univers celular (p. 39), dar si un maniac, dupa parerea mea, a igienii, pe care o ridica la gradul de cult Azi era marti, zi de picioare. Avea zilele saptamanii impartite pe organe si membre: luni, mainile; miercuri, urechile; joi, nasul; vineri, parul; sambata, ochii; duminica, pielea., Si acum isi dedica o seara intreaga pe saptamana ingrijirii lor (urechilor), se simtea mandru de ele. Mai ales pentru ca, dupa multe incercari si insistente, a izbutit ca aceste total lipsite de gratie apendice sa ia parte, impreuna cu

zburdalnicia gurii sau cu eficienta pipaitului, la noptile sale de amor. (pag. 35) , isi examina cu multa grija cu lupa marginile cartilaginoase ale urechii stangi. Da, iar se iveau capetele perilor smulsi miercurea trecuta (pag. 35). Un alt personaj central este Donia Lucrecia a doua sotie a lui Don Rigoberto care se remarca prin senzualitatea cu care ii farmeca pe masculii din acea casa, adica pe sot si fiul acestuia. In perceptia sotului, aceasta este sotia perfecta, femeia langa care poate trai o viata intreaga, dar in perceptia lui Fonchito este asemenea tabloului abstract al lui Szyszlo-Drumul spre Mendieta 10