Sunteți pe pagina 1din 27

II.

PIAA CREDITULUI PE TERMEN SCURT I INTERMEDIEREA FINANCIAR 2.1.Operaiuni pasive ale instituiilor de credit 2.2.Operaiuni active ale instituiilor de credit 2.3.Strategii pe piaa creditului pe termen scurt 2.4.Piee emergente ale derivatelor de credit 2.1.Operaiuni pasive ale instituiilor de credit

n ndeplinirea funciilor lor, instituiile de credit desfoar anumite operaiuni specifice, delimitate, dup sensul lor, n pasive i active. Operaiunile pasive sunt cele prin care bncile i constituie resursele: 1) Operaiuni de constituire i completare a capitalului propriu dein o pondere redus n totalul operaiunilor pasive (8 - 12%). Fiind n marea lor majoritate societi pe aciuni, bncile i fomeaz capitalul propriu prin emisiunea i subscrierea de aciuni. Completarea acestuia se realizeaz pe seama fondurilor de rezerv constituite prin repartizarea unei pri din profit. 2) Operaiunile de depuneri reprezint principalele operaiuni pasive ale bncilor. Depunerile pot fi la vedere sau la termen i pot fi constituite de ageni economici de populaie, precum i de alte bnci. Depozitele la vedere prezint o mare elasticitate, n sensul c depuntorii pot dispune n orice moment utilizarea lor pentu plile prin cont sau retragerile din cont. Acestea nregistreaz, ns, un anumit sold mediu permanent, care poate fi folosit n procesul creditrii. Depozitele la vedere se realizeaz, de regul, n conturile curente, prin care agenii economici i desfoar operaiunile de ncasri i pli (operaiunile de casierie). Depozitele la termen se realizeaz prin conturi de depozite (de economii), crend o baz sigur de fructificare n procesul de creditare, pe termene corelate cu natura i durata acestor resurse. 3) Operaiunile de mprumut pot fi operaiuni de rescont, de mprumut pe gaj de cambii sau de mprumut prin pensiunea cambiilor, de la alte bnci, bnci de scont sau, de regul, banca de emisiune. Similar rescontului sunt operaiunile de lombardare, operaiuni de mprumut pe garanii de efecte publice (obligaiuni i bonuri de tezaur), prin care banca comercial obine de la banca de emisiune resurse pe termen scurt. 4) Alte operaiuni pasive: emiterea de certificate de depozit (pentru acoperirea unor goluri temporare) sau de obligaiuni (pentru procurarea de resurse pe termen mediu i lung). Banca atrage resursele disponibile pe piata financiara i le utilizeaza n principal la acordarea de credite, plasarea n titluri (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie etc.) sau constituirea de depozite la alte bnci. Constituirea resurselor presupune costuri pentru bncile comerciale, materializate n dobnzile pltite la depozitele i mprumuturile atrase.

12

Atragerea de depozite interbancare reflect depozitele constituite de alte banci la banca respectiv. Acestea pot fi depozite la vedere ale bancilor: (cel mult egale cu o zi lucratoare), la termen (pe un termen fix, pentru care durata initiala este mai mare dect o zi lucratoare) i colaterale. Depozitele colaterale sunt constituite de alte banci sub forma de garantie. mprumuturile interbancare cuprind mprumuturile primite de la banci, grupate n functie de termene, astfel: mprumuturi de pe o zi pe alta de la banci, cnd operatiunea se ncheie pe baza unei conventii sau a unui contract pentru o perioada de maximum o zi lucratoare; mprumuturi la termen primite de la alte banci, cnd operatiunea se ncheie pe baza unei conventii pentru un termen fix i o durata mai mare de o zi lucratoare; mprumuturi financiare primite de la banci sunt primite de la bancile nerezidente, avnd ca beneficiari finali ageni economici nefinanciari, rezidenti. Depozitele bancare apar sub forma conturilor curente, a depozitelor la vedere i a celor la termen. Conturile curente deschise clientilor sunt destinate operatiunilor curente de ncasari i plati. n ceea ce privete remunerarea acestora, practicile n rile Uniunii Europene sunt diferite. Astfel, n Franta se aplica principiul ni-ni7, n timp ce n alte state membre UE este bonificata o dobnda la vedere. Depozitele la vedere sunt slab remunerate, destinate s primeasca sume de la titular n vederea unei utilizari pe termen scurt. Soldul contului creditor poate fi retras n orice moment, fara preaviz. n practica se ntlnete i cazul n care banca solicita, mai ales pentru sume importante, un preaviz pe termen foarte scurt, de obicei o zi bancara. O observare pe termen lung permite constatarea unei anumite stabilitati a depozitelor la vedere, ceea ce permite bancii alocarea lor pe o perioada mai ndelungata. Practica bancara a demonstrat ca o parte din depozitele la vedere ramn n conturi pe perioade mai ndelungate. Rezulta un sold permanent, care ramne la dispozitia bancilor sub forma de pasive stabile. Depozitele la termen reprezinta o suma depusa de titular i aflata la dispozitia bancii pna la o scadenta stabilita prin contract, n momentul constituirii depozitului. Depozitul la termen este remunerat la un nivel mai ridicat, care sa compenseze imobilizarea fondurilor depuse. Nivelul ratei dobnzii este apropiat de cel al ratei dobnzii pe piata monetara, pentru o perioada asemanatoare. Retragerea sumei nainte de scadenta se sanctioneaza de catre bancile comerciale printr-o pierdere de dobnda. Capitalul social este alcatuit din totalitatea valorilor nominale a actiunilor emise de banca. Actiunile pot fi nominale sau la purtator. Pentru societatile bancare, BNR stabilete i actualizeaza nivelul minim al capitalului social. Bancile comerciale pot majora nivelul capitalului social n baza hotarrii actionarilor i cu acordul BNR, utiliznd urmatoarele surse: - emiterea de noi actiuni; - prime legate de capital ramase dupa acoperirea cheltuielilor legate de operatiunile respective; - rezerve constituite din profitul net; - diferente din reevaluarea patrimoniului; - obligatiuni, dividende i datorii convertibile n actiuni; - rezerve constituite din diferente favorabile de curs valutar, conform normelor
7

Nici remunerare, nici tarifare

13

legale. Datoriile subordonate reprezinta mprumuturi primite n urma unor emisiuni de titluri sau mprumuturi subordonate, cu o scadenta nedeterminata sau ndepartata, a caror rambursare este conditionata de anumite clauze contractuale. Datoriile subordonate sunt incluse n categoria capitalului suplimentar bancar, pna la nivelul de 50% din capitalul propriu. Provizioanele pentru riscuri i cheltuieli sunt constituite de regula la sfritul exercitiului, pentru elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este incerta sau pentru cheltuieli exigibile n perioadele urmatoare. 2.2. Operaiuni active ale instituiilor de credit Operaiunile active (plasamente bancare) sunt operaiuni prin care bncile angajeaz resursele procurate n vederea obinerii de profit. Acestea sunt: 1) Operaiunile de creditare cuprind: a) Operaiuni de creditarea a firmelor distingem: credite pentru investiii se acord pe termen mijlociu i lung i sunt destinate procurrii de echipamente, maini, realizarea de construcii etc.; credite de exploatare sunt destinate acoperirii cheltuielilor de exploatare, realizndu-se pe dou ci: o creditarea creanelor comerciale: scontarea cambiilor, mprumut pe gaj de cambii, pensiunea cambiilor, mprumut pe gaj de efecte publice i aciuni; o credite de trezorerie sunt pe termen scurt i mbrac dou forme principale: avansurile n cont curent i credite specializate (credite de campanie pentru activiti sezoniere, credite pentru stocuri garantate cu waranturi sau credite pentru mrfuri aflate n curs de transport pe baz de scrisori de trsur sau conosament) b) Operaiuni de creditare a persoanelor fizice distingem: credite pentru locuine; credite pentru bunuri de folosin ndelungat; credite pentru cheltuieli curente. c) Operaiuni de creditare a statului: prin achiziionarea de titluri de stat. 2) Operaiuni comerciale (de plasament) pot consta n: cumprarea de aur i devize, acestea fiind plasamente deosebit de lichide; achiziia de efecte publice i aciuni constituie o cale de plasare a resurselor n vederea obinerii de profit, acestea fiind active uor lichidabile; operaiunile efectuate cu bunurile dobndite n urma executrii silite, acestea fiind valorificate prin vnzare n vederea recuperrii sumelor mprumutate. 3) Plasamente interbancare constituirea de depozite la alte bnci. Operaiuni de comision Operaiunile de comision sunt operaiunile pe baza crora bncile ncaseaz comisioane i speze bancare pentru servicile prestate clienilor. Cea mai mare parte a serviciilor bancare nu comport angajarea bilanier (nu contribuie la majorarea resurselor i nu afecteaz activul bncilor), dar angajeaz riscuri, aducnd concomitent anumite 14

venituri. Aceste operaiuni sunt evideniate de bnci, de regul, ca operaiuni extrabilaniere i se refer la: 1) efectuarea de transferuri bneti; 2) efectuarea de operaiuni de incaso primesc de la clieni diferite documente (facturi, cambii, cecuri) pe care le trimit spre ncasare; 3) efectuarea de operaiuni de mandat sunt cele pe care le realizeaz n numele bncii dar pentru contul clientului, care, n general, se refer la efectuarea unor operaiuni pentru client: vnzare cumprare de titluri pentru client, administrarea portofoliilor de hrtii de valoare i chiar la administrarea patrimoniului acestuia; 4) acordarea de garanii const n efectuarea de acte prin care banca se oblig si asume angajamentele terilor, cele mai cunoscute fiind: cauiunea este angajamentul bncii ca, n caz de faliment al clientului su, s realizeze operaiunile la care acesta s-a angajat; acceptarea, avalizarea i andosarea (girarea) tratelor - sunt formaliti prin care banca se angajeaz s achite la scaden cambiile care nu au fost onorate de clientul su; acreditivul documentar banca se oblig s plteasc exportatorului care prezint documentele cerute, n caz c importatorul nu va plti; 5) asumarea de angajamente propriu-zise : deschiderea de linii de credit confirmate - reprezint angajamentul luat de banc de a acorda clientului su, n anumite condiii, un credit de o valoare determinat; creditul va fi inclus n activul bilanului n momentul n care clientul l va utiliza efectiv; angajamente de a cumpra sau vinde titluri la termen; operaiuni legate de variaia dobnzilor i a cursurilor valutare sunt operaiuni pe care banca le efectueaz pe baza anticipaiilor proprii referitoare la evoluia viitoare a ratelor dobnzii i cursurilor valutare; pot fi operaiuni de acoperire (protejarea mpotriva riscurilor: operaiuni de swap se schimb la un moment dat o sum de dolari cu una de euro, urmnd ca la o dat viitoare prestabilit s aib loc operaiunea invers) sau operaiuni speculative (obinerea de ctig); faciliti de emitere a titlurilor banca se angajeaz, fie s cumpere titlurile emise de clientul su i rmase neplasate, fie s-i deschid o linie de credit care s nlocuiasc operaiunea de emisiune a titlurilor.

15

2.3.Strategii pe piaa creditului pe termen scurt 2.3.1. Specificul strategiei bancare ntr-o economie liber, fiecare banc i elaboreaz propria strategie. Elementele de strategie se manifest n ntreaga activitate a bncilor, adic n atragerea de resurse, plasamente, pli, credite operaiuni valutare, relaii financiare internaionale, organizarea structurilor funcionale, etc. Strategia bancar se circumscrie politicii financiare a statului i celei monetare, de credit i valutare elaborate n principal de ctre Banca Naional. Strategia bncilor se bazeaz pe prudena bancar i pe supravegherea general a societilor bancare, avnd n vedere rolul deosebit pe care l are sectorul bancar n economia de pia. Aproape c nu mai exist bnci cu un singur produs sau serviciu bancar, ci cu o gam foarte variat de activiti, desfurate pe o pia unde jocul concurenei este foarte presant. Strategia fiecrei bnci trebuie s aib n vedere schimbarea ntr-un termen scurt a mentalitii i comportamentului salariailor.8 Strategia bancar poate fi definit ca fiind ordonarea unor valori obiective, a unor elemente de politic bancar, care cer o preocupare permanent n scopul aplicrii lor n principalele domenii ale activitii bncilor. Elaborarea strategiilor presupune determinarea obiectivelor i fixarea metodelor i instrumentelor cu ajutorul crora pot fi realizate politicile i programele ce vor fi folosite. Elaborarea strategiei fiecrei bnci comerciale se poate face numai pe baza unei riguroase evaluri interne. Strategia bancar nu poate fi elaborat independent de viaa economic cu care este legat esenial. De aceea, ca un studiu preliminar, apare pentru bncile comerciale cunoaterea strategiei agenilor economici, a persoanelor fizice care intr n relaii de afaceri cu ele. Atunci cnd banca angajeaz un credit, o asigurare sau o alt activitate important, trebuie s fac sau s primeasc o analiz complex a strii trecute i actuale a intreprinderii respective. De mare importan este luarea n consideraie de ctre banc a situaiei economico-financiare i a rezultatelor, a problemelor de risc, de garanii, a pieei de desfacere a produselor realizate de agentul economic. De asemenea, sunt analizate aprofundat datele cu privire la previziunile de cheltuieli, resurse de capital, de credite bancare. n nelegerea problematicii complexe a resurselor, avem n vedere c banca se ocup n primul rnd, de mijlocirea creditului. Deci orice banc apare ca o instituie primitoare i distribuitoare de capital, de credit. Problematica capitalului cuprinde tratarea unitar a constituirii resurselor, ct i alocarea acestora, n contextul existenei unui program de credite care s in seama de posibilitile viitoare de acumulare de capital (fonduri) n economie i cele mai eficiente plasamente, att pentru bncile comerciale ct i pentru clienii si. n vederea desfurrii activitii lor complexe, bncile comerciale au nevoie de resurse de finanare-creditare. Aceste resurse sunt formate din totalitatea mijloacelor proprii i atrase, necesare realizrii obiectivelor de creditare i efecturii altor operaiuni specifice.9 Neconcordana dintre plasamente i resurse, att ca i volum, ct i ca scadene reprezint caracteristica esenial, intrisec a activitii bancare. Ct de lung poate fi acest neconcordan n timp i care s fie rezolvarea acesteia, ine de abilitatea i
8 9

D. Tudorache, T. Prjol, Moned, Bnci, Credit, Editura Universitar, Bucureti 2005, p.141 Ibidem, p.152

16

eficiena fiecrei bnci. Procurarea de sume presupune primirea de fonduri n depozitele bncii spre pstrare i fructificare. 2.3.2. Marketingul, component de baz a strategiei bancare Produsele i fenomenele bancare au cunoscut n ultimul timp o mare expansiune. Apariia unor noi bnci a modificat datele concurenei, care a condus la dezvoltarea spectaculoas a sistemului bancar i a adus contribuia i existena unui mediu favorabil n rile cu economie de pia foarte dezvoltat. Mediul economic este cel care hotrte viitorul instituiilor bancare, incusiv (sau mai ales) al instituiilor bancare nou nfiinate. De aceea se poate vorbi de o strategie comercial a societilor bancare. Executarea i preluarea tranzaciilor financiar-bancare sunt activiti strns legate de strategia bancar, i constituie laturi ale aceleiai activiti. Intervenia are n vedere nu numai sporirea profitului bncii, ci i acceptarea riscului de ctre partenerii ei. Se determin nivelurile critice i recuperarea posibil a investiiilor efectuate n acest sens de ctre banc.10 Pentru a obine rezultate favorabile pentru banc, este necesar s se respecte urmtoarele reguli: costurile directe s fie realist determinate ncadrarea realizrilor n nivelurile planificate s fie permanent urmrit s se analizeze periodic gradul de ndeplinire a prevederilor de marketing, nct s se pstreze caracterul lor realist. Cele trei reguli enunate mai sus dau posibilitatea concentrrii rapide a ateniei asupra abaterilor de la planul de marketing, deci i asupra msurilor remediere a acestora. Aceast analiz poate fi extins asupra compartimentului i chiar persoanelor care rspund de marketingul unui produs sau serviciu bancar. De mare nsemntete n aceast munc de analiz sunt determinarea i aprecierea corect n stabilirea eficienei activitii bancare cu implicarea laturii de marketing. Este vorba de veniturile directe realizete prin lansarea unui produs sau serviciu bancar, costurile directe pe care le implic aceast lansare. Se mai calculeaz coeficientul venitul brut, costurile directe care trebuie s fie supraunitar. De asemenea, un mare rol n analiza economic l are indicatorul venituri marginale determinat ca diferen ntre veniturile brute i costurile directe. Urmrit pe produse i servicii bancare sau pe uniti operative ale bncii i fcnd diferena dintre datele de plan i cele realizate, se pot determina uor abaterile, deci se pot face aprecieri asupra eficienei activitii. O estimare corect a preului de desfacere a produsului bancar trebuie s aib n vedere costurile directe. Costul direct reprezint criteriul limit de la care se poate obine venit marginal. Determinarea preului de desfacere implic11: stabilirea preului net, care reprezint de cele mai multe ori recuperarea cheltuielilor de investiie adugarea profitului net aferent cheltuielilor periodice pentru produsul bancar i obinerea venitului marginal repartizarea venitului marginal total la numrul produselor bancare destinate desfacerii.
10 11

Ibidem, p. 156 Ibidem, p. 160

17

De ndat ce se cunoate venitul marginal pe produs, responsabilul cu dimensionarea preului produselor bancare are foarte multe posibiliti de a aciona. Conteaz nu numai venitul marginal, ci i volumul poduselor bancare lansate pe pia. Aceasta se poate detrmina prin schema beneficii-volum, care este o schem de niveluri critice, deoarece exprim profitul sau pierderea corespunztoare anumitor niveluri de desfacere a produsului sau serviciului bancar. n fixarea acestor puncte critice, esenialul depinde de nivelul costurilor, acestea afectnd rezultatele operaionale ale diferitelor niveluri de desfacere. Tehnicile promoionale sunt diverse i cuprind printre altele: reclama, stimulente bneti care s ncurajeze lansarea produselor bancare. Promovarea produselor presupune participarea unor servicii tehnice i a altor forme de publicitate, utilizarea unor variate canale de informare, cunoaterea agenilor economici i a persoanelor fizice interesate n procurarea serviciilor sau produselor bancare, n cazul de fa a contractrii unui credit pe termen scurt. Cercettorul de marketing deine profunde cunotine cu privire la dimensiunea firmelor cu care face afaceri, fora de vnzare a produsului, aria geografic pe care se va realiza vnzarea produsului sau serviciului bancar, facilitile de service, poziia de pia a clienilor, eventualele conflicte de interese, evoluia vnzrilor unor produse similare. Strategia de marketing bancar are n vedere i alte elemente cum ar fi: limitele practice ale penetrrii produsului bancar, oferta produselor concurente, preul produselor concurente (de ex. n cazul creditului bancar pe termen scurt, costul acestuia este dat de rata dobnzii), reacia concurenei, avantajele produsului lansat n comparaie cu altele similare, garaniile, canalele de reclam, capacitatea de management, etc. Dup colectarea informaiilor culese de pe teren se trece la analiza acestora, apoi se realizeaz referatul de cercetare, care poate fi utilizat drept instrument al strategiei bncilor comerciale. n cercetarea pieei bancare avem n vedere importana criteriului risc. Inflaia i strategia general a dezvoltrii economice contribuie la conturarea marketingului bancar. n activitatea de marketing sunt cuprinse cererea i adaptarea produselor i serviciilor bancare, strategia comercial a acestor produse, utilizarea unor instrumente pentru apilcarea acestei strategii, promovarea produselor i serviciilor bancare. Marketingul bancar se constituie ca o reea, se ine o legtur permanent cu clienii pentru ca mpreun cu acetia s realizeze o ofert adaptat necesitilor lor. 2.3.3. Modele i strategii bancare Sistemele bancare nationale din tarile dezvoltate sunt foarte diferite in prezent in peisajul european. Acestea sunt constituite dintr-o mare varietate de institutii, care aplica o serie de strategii diverse in contextul amplificarii procesului de globalizare financiara, proces care face necesara adaptarea continua a acestora la modificarile de mediu si la concurenta din ce in ce mai acerba care se manifesta pe piata bancara mondiala12.

12

Valeriu Dornescu, Modele i strategii bancare, 2008, http://www.flacarais.ro/cms/site/f_is/news/modele_si_strategii_bancare_2066.html

18

Evolutiile din ultimele decenii ale industriei bancare la nivel mondial scot in evidenta faptul ca procesul de globalizare financiara are un impact major asupra activitatii bancare si ca sistemele bancare nationale ar putea cunoaste in viitor un proces de uniformizare, bazat pe un model de banca dominanta. In literatura de specialitate s-au conturat astfel doua conceptii referitoare la modelele de banca a viitorului, si anume banca dividende si banca fragmentata. Modelul "bancii-dividende" a fost lansat in anul 1995 de economistul francez Henry de Carmoy, care propune un model care functioneaza deja in SUA incepand din anii '80 si in Marea Britanie, dupa momentul restructurarii sistemului bancar din aceasta tara. Modelul acestui tip de banca are ca obiectiv prioritar maximizarea rentabilitatii fondurilor proprii. In vederea asigurarii obiectivului de maximizare a castigurilor actionarilor ei, acest tip de banca adopta strategii proprii de orientare a activitatii spre sectoarele de piata cele mai rentabile. Sub rezerva respectarii regulilor prudentiale, aceasta banca trebuie sa cunoasca in detaliu costurile si rentabilitatea fiecarei operatiuni bancare, sa-si cunoasca foarte bine clientii si sa asigure o transparenta maxima a rezultatelor activitatii sale, pentru buna informare a actionarilor sai. De asemenea, pentru a-si maximiza eficienta activitatii, acest model de banca trebuie sa aiba o dimensiune optima. Cu privire la acest aspect exista numeroase controverse. Unii autori pledeaza pentru crearea unor grupuri financiare de mari dimensiuni, prin realizarea de operatiuni de fuziuni si achizitii, deoarece acestea prezinta avantajul diminuarii costurilor unitare ale operatiunilor si cresterea randamentelor, in timp ce altii sunt adeptii crearii unor grupuri financiare de dimensiuni medii, care se pot adapta mult mai usor la schimbarile mediului economic si satisfac mult mai bine cererile de prestari de servicii ale clientilor. Autorul mentionat ia in calcul o dimensionare variabila a bancilor, datorita faptului ca nu exista argumente suficiente dupa care marimea unei banci este un criteriu absolut al eficacitatii. In ceea ce priveste norma de rentabilitate impusa acestor banci, modelul "banca-dividende" propune o rentabilitate de 15%, nivel pe care il ating in prezent doar marile banci internationale cotate la bursa, deoarece mediul economic actual nu permite obtinerea unei astfel de rentabilitati decat prin selectarea severa a riscurilor la care se expun acestea. Atingerea unui nivel de rentabilitate de 15% poate sa conduca in schimb la diminuarea ofertei de finantare, din care cauza autorul pledeaza in favoarea unor sisteme bancare diversificate, cu obiective de rentabilitate diferentiate in functie de natura si riscurile diverselor operatiuni. Autorul insista si pe necesitatea mentinerii unui grad ridicat de specializare a activitatii acestui tip de banca. Modelul bancii universale, cu o activitate diversificata, este specific sistemelor bancare europene, in timp ce specializarea si separarea bancilor pe tipuri principale de activitati este intalnit in tari ca SUA, Marea Britanie si Japonia. Modelul ideal pentru o "banca-dividende" este acela in care sunt imbinate avantajele diversificarii activitatii bancare, specifice bancilor universale, cu cele ale specializarii bancare, care asigura o sporire a eficientei acestei activitati. Modelul "bancii-fragmentate" a fost propus de economistul american L. Bryan si este conceput ca un mod nou de gandire a notiunii de intermediere financiara clasica, specifica bancilor. Potrivit acestui model, activitatile de atragere a depozitelor trebuie separate complet de cele de creditare, acest lucru putand fi realizat prin exercitarea functiilor bancare de catre entitati juridice diferite. In opinia autorului, acest tip de banca este mult mai performant, deoarece fiecare functie bancara este exercitata de diferite categorii de operatori, care sunt specializati si competitivi in domeniul activitatii pe care o defasoara. Alte avantaje in plus ale acestui tip de banca constau in faptul ca oferta de

19

produse si servicii bancare poate fi incredintata unor firme specializate din exteriorul bancii, iar procesul de gestionare a riscurilor se realizeaza prin acceptare si negociere directa cu clientii. Indiferent de modelul de banca pe care ni-l va rezerva viitorul, un lucru este cert: evolutiile tehnologiilor utilizate in domeniul bancar au condus si vor conduce si mai mult in viitor la denaturarea relatiei traditionale "banca-clienti", o data cu dezvoltarea "bancii la distanta" si a "bancii virtuale". Prima "banca la distanta" a aparut in anul 1989 in Marea Britanie, cand Midland Bank a propus o formula de banca pentru toate operatiunile bancare curente prin infiintarea unei filiale independente, "First Direct", care gestioneaza in prezent printr-o platforma telefonica un numar impresionant de clienti. Aparitia "bancii la distanta", desi conduce la o racire a relatiei dintre banca si client, prezinta in acelasi timp si avantaje importante: scaderea costului operatiunilor bancare, sporirea numarului de produse bancare vandute clientilor, masurarea rapida a rentabilitatii si a riscului pe fiecare client in parte, cresterea rapiditatii operatiunilor etc. Succesul imens obtinut de "First Direct" se bazeaza pe doua elemente importante, si anume: integrarea perfecta a informaticii comerciale in platforma telefonica, aplicarea unor strategii bazate pe calitatea ireprosabila a serviciilor si selectarea riguroasa a clientelei (peste 40% din cererile de deschidere de conturi curente sunt refuzate). Masurile de atragere continua a clientelei bazate pe utilizarea tehnologiilor informatice si de comunicare a condus la aparitia unui alt tip de banca, "banca virtuala". Dezvoltarea unor astfel de tehnologii prezinta avantajul favorizarii operatiunilor de compensare directa dintre firme (ceea ce conduce la diminuarea fluxurilor din sistemul bancar), al majorarii vitezei de transfer a fondurilor si al reducerii volumului intermedierii financiare. Noile tehnologii creeaza, insa, pentru aceste banci, riscuri noi, cum ar fi: - denaturarea continua a relatiei banca-client, prin facilitarea migratiei clientelei; - sporirea exigentei clientelei, care va fi interesata din ce in ce mai mult de avantajele oferite de actorii diferiti ai sistemului financiar; - distantarea clientilor fata de banca si depersonalizarea relatiilor dintre banca si acestia. Concurenta din ce in ce mai puternica de pe piata bancara internationala conduce in acelasi timp la necesitatea realizarii unor operatiuni de restructurare a activitatii bancilor, operatiuni care au un impact direct asupra strategiei si gestiunii bilantului acestora. Aceste strategii constau in ameliorarea pozitiei pe piata a bancilor si corelarea acesteia cu rentabilitatea fondurilor proprii, imbogatirea gamei de produse si servicii bancare si diversificarea activitatii bancilor. Noile strategii ale activitatii bancare Strategia de ameliorare a pozitiei pe piata a bancilor si de corelare a acesteia cu rentabilitatea fondurilor proprii se datoreaza faptului ca mediul bancar antreneaza in prezent un proces de concurenta destructiva si de scadere a rentabilitatii fondurilor proprii ale bancilor si favorizeaza sporirea gradului de concentrare bancara in vederea reducerii costurilor operatiunilor. Cresterea gradului de concentrare a bancilor in vederea cresterii volumului de activitate a condus la ameliorarea rentabilitatii acestora si la diminuarea costurilor de functionare a lor. Aceste operatiuni de fuziuni, care au avut ca obiectiv dimensionarea optima a bancilor, integrarea serviciilor, rationalizarea retelei sau realizarea in comun a unor investitii tehnologice au creat insa si inconveniente. Astfel, fuziunea

20

realizata in anul 1997 intre Uniunea Bancilor Elvetiene si Societatea Bancara Elvetiana a fost insotita de reducerea anuala a personalului cu 13.000 de angajati in decursul a 4 ani, ceea ce a insemnat o disponibilizare totala de personal de 52.000 de persoane. De asemenea, in Marea Britanie, fuziunea in care a fost implicata Lloyds Bank a antrenat inchiderea a 200 de bancomate si a 3.000 de agentii. Imbogatirea gamei de produse si servicii bancare Strategiile bazate pe imbogatirea gamei de produse si servicii bancare constituie un alt tip de interventie strategica prin care bancile ofera clientilor lor o gama larga de produse care angajeaza intregul bilant si integreaza toata gama de finantare (actiuni, datorii subordonate, credit revolving, emisiuni de obligatiuni, sindicalizarea imprumuturilor s.a.). Aceste strategii presupun oferirea de catre banci atat a unor servicii traditionale (depozite, imprumuturi) cat si a unor produse noi de economisire, contracte de asigurari etc. In acest context se plaseaza si strategia multor banci in operatiuni de asigurari de bunuri si persoane, prin fuzionarea lor cu societatile de profil. Implicarea bancilor in astfel de operatiuni se datoreaza de cele mai multe ori dorintei de fructificare (sub forma comisioanelor incasate) a avantajelor de care beneficiaza acestea (utilizarea propriei retele de agentii si a informatiilor despre clientela si comercializarea la un pret scazut a produselor de asigurari) si mai putin interesului pentru astfel de servicii. De asemenea, operatiunile de fuziuni si achizitii au vizat si cumpararea de catre unele banci a unor societati de gestionare a activelor sau a unor societati specializate in tiluri. Un caz celebru in acest sens l-a constituit fuziunea dintre societatile americane Citibank si Travelers, care a condus la infiintarea grupului Citigroup. Diversificarea activitatii bancilor Diversificarea activitatii bancilor constituie o alta strategie importanta pe care acestea o aplica in vederea repartizarii mai bune a riscurilor asumate. O asemenea strategie poate fi abordata dupa criteriul geografic, la nivelul unei tari sau la nivel international. Diversificarea activitatii se poate realiza prin asocierea unei banci specializate cu o banca cu activitate mai riscanta, cum ar fi o banca de investitii (un exemplu de acest tip il constituie achizitionarea Bancii Indosuez de catre Crdit Agricole in Franta, a Societatii Warburg de catre Swiss Bank Corporation in Elvetia etc.) sau cedarea unei parti din propriile activitati, in vederea concentrarii pe un numar mai redus de servicii. De exemplu, unele banci au cedat activitatea comerciala sau reteaua de ghisee automate (cum este cazul bancii Paribas, care a cedat activitatea de banca de retea bancii Socit Gnrale), iar altele au abandonat sectoare intregi de activitate (cum este cazul cesiunilor in domeniul cardurilor bancare realizate intre Bank of New York si Chase Manhattan Bank). Intr-o asemenea alternativa, optiunea dintre diversificare si specializare trebuie sa se bazeze pe pragmatism si flexibilitate, tinand seama de modificarile de mediu si de avantajele comparative ale unor astfel de operatiuni.

2.4. Piee emergente ale derivatelor de credit

21

2.4.1. Derivatele de credit concept, tipologie Din punctul de vedere al ISDA13, un instrument financiar derivat este un contract de transfer al unui risc, a crui valoare depinde de valoarea unui activ de baz. Activul de baz poate fi un bun, o rat de dobnd, o aciune, un indice bursier, o deviz sau orice alt instrument tranzacionabil stabilit ntre cele dou pri contractante. Conform IFRS14, un instrument derivat este un instrument financiar care ndeplinete simultan urmtoarele condiii: valoarea sa depinde de valoarea unui activ de baz; nu necesit o investiie net iniial sau presupune o investiie iniial mai mic dect cea necesar pentru alte active cu rspuns similar la modificrile pieei; este decontat la o dat ulterioar. Instrumentele financiare derivate de credit reprezint instrumente ale transferului riscului de credit. Ele sunt contracte care permit izolarea riscului de credit i managementul su separat de toate celelalte componente ale riscului. De asemenea, permit transferul/asumarea riscului de credit fr preluarea gestiunii asupra activelor de baz. Din perspectiva Noului Acord de Capital, sunt recunoscute, condiionat de ndeplinirea anumitor cerine, ca diminuatoare de risc de credit. Instrumentele derivate pe risc de credit reprezint o categorie de instrumente financiare (tranzacionate pe piaa OTC15 ) a cror valoare este derivat din valoarea de pia datorat riscului de credit a unei entiti private sau guvernamentale, altele dect contrapartidele implicate n tranzacia cu instrumente derivate pe risc de credit. Ultima parte a definiiei este critic, ea captnd rolul instrumentelor derivate pe risc de credit n tranzacionarea riscului de credit al unei anumite entiti de ctre dou pri care pot s nu aib nici o relaie comercial sau financiar cu entitatea al crei risc de credit este tranzacionat. Principala caracteristic a acestor instrumente este separarea i izolarea riscului de credit, ceea ce faciliteaz tranzacionarea riscului de credit n vederea: replicrii, transferului, hedging-ului. Apariia unui anumit eveniment de credit (credit event) conduce la o plat a vnztorului instrumentului derivat ctre cumprtorul acesteia. Contractele specific livrare fizic sau compensare n numerar. n cazul livrrii fizice, cumprtorul instrumentului transfer vnztorului acestuia obligaia suport cu principalul egal cu valoarea nominal specificat n contractul derivat. Simultan, vnztorul contractului derivat pltete cumprtorului 100 la sut din valoarea nominal. n cazul compensrii n numerar, cumprtorul contractului derivat primete de la vnztorul acestuia diferena dintre valoarea nominal i valoarea final a valorii nominale a activului suport. Evenimentul de credit este precis definit, determinat prin negocierea dintre pri la ncheierea contractului derivat pe risc de credit. Standardele de pia specific n general existena informaiei publice care s confirme apariia evenimentului de credit. n documentaia legal dintre pri, urmtoarele evenimente de credit pot fi menionate: - nrutire a rating-ului sub un anumit nivel minim; - Restructurare (financiar sau a datoriei);
13 14 15

ISDA - International Swaps and Derivatives Association, Inc. IFRS - International Financial Reporting Standards OTC - over the counter

22

- Faliment; - Neplata cuponului/dobnzii la scaden; - Modificarea spread-ului peste un anumit nivel maxim. Documentaia ISDA (1999) prevede urmtoarele 8 evenimente de credit: - Faliment; - nrutire a rating-ului; - Achiziie/fuziune; - Restructurare a datoriei; - Accelerare a obligaiei (obligation acceleration); - Falimentul unei entiti cu care entitatea de referin este n relaii strnse (cross default); - Neplata cuponului/dobnzii la scaden; - Repudiere a datoriei. Cererea de astfel de instrumente din partea investitorilor instituionali este motivat de: - posibilitatea de a aduga valoare portofoliului prin intermediul tranzacionrii riscului de credit (fr achiziionarea activului nsui), - oportunitatea de a gestiona riscul de credit al investiiei, - imposibilitatea investitor instituionali de a participa n piaa creditelor, - oportuniti de arbitraj. Standardele de pia specific n derivatele de credit n forma lor cea mai simpla sunt contracte bilaterale intre un cumparator si un vnzator prin care vnztorul este protejat mpotriva unor anumite evenimente specificate ce pot aprea in relaia cu o a treia parte(de obicei o companie), cunoscut ca i entitate de referina. Aceast referin nu va fi parte a acestui contract(decat in circumstane foarte limitate) i, de obicei, este in necunotiin de cauz, de existena acestui contract. Un domeniu in care sunt folosite cu precdere este cel bancar. Pentru a echilibra riscurile bncile au inceput sa foloseasca din ce in ce mai mult derivativele de credit, instrumente n care o tera parte asigur banca mpotriva intrrii debitorului in imposibilitate de plata. n timp ce beneficiile acestei metode sunt clare exist de asemenea riscuri. Cumparatorul unui astfel de derivativ ar putea sa nu fie capabil sa onoreze obligaia sau pot exista dispute cu privire la definirea incapacitaii de plat. Derivativele de credit sunt utilizate pentru a crea obligaii colaterale, portofolii de risc de credit ce pot fi segmentate pe nivele vndute investitorilor. De exemplu, o banca este preocupata ca unul din clienii sai nu va fi capabil sa plteasca un credit. Atunci prin intermediul instrumentelor derivate de credit va transfera riscul de credit unei alte pari, in timp ce va pastra creditul in portofoliul propriu.

Tipuri de derivate de credit Exist foarte multe tipuri de derivate de credit, ins pot fi fundamental divizate n doua categorii de produse: derivate de credit consolidate i derivate de credit neconsolidate.

23

Un contract de derivate de credit se spune c este consolidat dac cumprtorul primete sumele specificate n contract (prime si alte sume specificate) la iniierea contractului. Aceasta plat este returnata integral la terminarea contractului daca nu a intervenit nici o pierdere. Sunt incluse aici urmatoarele produse: Total return swap (TRS) Credit default swap (CDS) First to Default Credit Default Swap Portfolio Credit Default Swap Secured Loan Credit Default Swap Credit Default Swap on Asset Backed Securities Credit default swaption (CDS) Recovery lock transaction Credit Spread Option CDS index products Constant Maturid Credit Default Swap (CMCDS) Un contract de derivate de credit este neconsolidat dac cele dou pari convin s se efectueze plaile specificate n contract dac i numai dac anumite evenimente intervin. Enumeram aici urmatoarele produse: Credit linked note (CLN) Synthetic Collateralised Debt Obligation (CDO) Constant Proportion Debt Obligation (CPDO) Synthetic Constant Proportion Portfolio Insurance (Synthetic CPPI) n continuare le dezvoltm pe cele mai importante: 1. Creditul default swap(CDS) Produsul derivat credit default swap reprezint un contract prin care o parte (cumprtorul proteciei protection buyer) este de acord s plteasc o sum prestabilit unei alte pri (vnztorul proteciei protection seller) n situaia apariiei unei pierderi financiare, determinate de producerea unui anumit eveniment de credit(the default), reflectat de neplata obligaiilor(the Reference Obligation) aferente unui debitor al acestuia (entitatea de referin - Reference Entity). De regul, aceste obligaii sunt reprezentate de credite angajate de clieni sau obligaiuni emise de acetia i angajate de cumprtorul proteciei i sunt denumite obligaii de referin. Inca din 1991, ISDA a standardizat contractele de tip CDS, astfel incat dealerii pot tranzaciona aceste tipuri de derivative sub acoperirea ISDA. Aceasta standardizare permite parilor s specifice termeni precii ai tranzaciei dintr-un numr definit de alternative. In iulie 1999, ISDA a publicat o ediie revizuit a acestor termeni cu scopul de a oferi o mai mare claritate construciei acestor tipuri de contracte, urmat de o revizuire in 2003. Principalele caracteristici ale unui produs credit default swap sunt similare celor aferente unui contract de asigurare sau de garanie. Astfel, cumprtorul proteciei achit o prim vnztorului proteciei i primete n contrapartid asigurarea plii creditului sau a valorii obligaiunilor achiziionate n situaia producerii evenimentului de credit, respectiv n cazul n care beneficiarul iniial nu-i achit obligaiile de referin fa de banca sau instituia financiar creditoare. Totodat, principala diferen dintre produsul credit default

24

swap i un contract de asigurare sau garanie const n faptul c, n acest caz, operaiunea se face fr ca beneficiarul creditului s tie despre efectuarea ei, astfel nct relaiile tradiionale cu acesta s nu fie afectate. Schematic, circuitul unui produs derivat credit default swap se prezint astfel: Fig. 1 Cumprtorul proteciei Vnztorul proteciei

Prima Obligaia de referint

Att valoarea contractului credit swap, ct i cea a primei aferente depind de mai muli factori: ratingul creditului aferent debitorului (entitatea de referin); maturitatea produsului de credit derivat; numrul i tipurile evenimentelor de credit incluse n contract; probabilitatea de neplat aferent vnztorului proteciei i entitii de referin alte riscuri incluse n contract (de pild, riscul ratei dobnzii i riscul valutar). n practica financiar internaional exist ase tipuri principale de evenimente de credit care pot fi incluse ntr-un contract credit default swap, respectiv: falimentul entitii de referin; neplata obligaiilor contractuale (rate de credit i dobnzi) ale entitii de referin, chiar i dup o anumit perioad de amnare prestabilit; repudiere (negare)/moratoriu; restructurarea intervenit asupra obligaiei de referin; lipsa (nedeclararea) obligaiei accelerarea obligaiilor. Cu ct numrul evenimentelor de credit incluse n contract este mai mare, cu att mai ridicat va fi nivelul de protecie i, implicit, costul contractului (prima). La ncheierea documentaiei aferente contractului de credit default swap se definesc, n mod expres, evenimentele de credit care intr sub incidena contractului. La producerea unui eveniment de credit, cumprtorul proteciei trebuie s anune vnztorul proteciei, iar decontarea obligaiilor conform clauzelor contractuale se poate efectua fizic sau cash. Decontarea fizic implic livrarea obligaiei de referin a debitorului ctre vnztorul proteciei, iar acesta din urm achit n contrapartid sumele prevzute n contractul credit default swap. Schematic, decontarea fizic aferent acestui tip de contract, care se face dup apariia unui eveniment de credit, se prezint astfel: Fig. 2

25

Plata la producere evenimentului Cumparatorul protectiei Obligatia de referinta Vanzatorul protectiei

Livrarea obligatiei Achitarea obligaiilor contractuale aferente unui produs derivat credit default swap se poate efectua i integral n numerar. Valoarea de decontare (net) n numerar se determin ca diferen ntre valoarea de referin (cea prevzut n contract) i valoarea final a obligaiei de referin, dup deducerea efectelor evenimentului de credit. Aceste contracte sunt cele mai utilizate n managementul riscului de credit, avnd o pondere de peste 50 la sut n totalul tranzaciilor cu instrumente derivate pe risc de credit. De exemplu, bncile pot utiliza acest contract pentru tranzacionarea spread-ului de credit pentru obligaiuni emise de entiti private sau de guverne, fr a poseda aceste instrumente. Folosirea CDS-urilor in managementul riscului S ne imaginam o banc care ce acord un credit in valoare de milioane de dolari unei companii imense, cum ar fi General Motors, de exemplu. Dac banca doreste a-i diminua expunerea o opiune este s sindicalizeze mprumutul astfel nct ea s nu furnizeze dect o parte din fonduri. Dar negocierea sindicalizrii i lucrul cu un grup de bnci introduce costuri noi signifiante i presupune, de asemenea, mprirea beneficiilor unei poteniale relaii profitabile. Dac ns banca dorete s acorde i s supravegheze ea singur mprumutul(sau s diminueze ponderea sindicalizarii) o alternativ destul de buna pentru diminuarea riscului este folosirea CDS-urilor. Achiziionnd CDS-uri, banca manipuleaz ea insi creditul respectiv i relaia cu clientul i reduce potenialele pierderi cauzate de intrarea clientului in default16. Alan Greenspan, guvernatorul Rezervei Federale, ca si ali analiti financiari, au argumentat ca derivativele de credit(si in special CDS-urile) au servit ca absorbitoare ale ocului crizei corporaiilor din anii 2001 si 2002 din SUA. Pentru ca muli din creditorii companiilor(companii cum ar fi: Enron si WorldCom) i-au gestionat riscurile cu ajutorul acestor instrumente, aceast criz a corporaiilor nu s-a extins si in sectorul bancar. Limitndu-i expunerea bncile au evitat un val paralel cu cel din sectorul corporaiilor ns n sectorul bancar. Lichiditatea si accesul la capital Folosirea CDS-urilor a dus la creditarea de catre banci la un risc mai sczut ducnd la mrirea lichiditaii n sistemul bancar. Pentru c CDS-urile micoreaz riscul (i l paseaz altor organisme cum ar fi companiile de asigurare sau fondurile de pensii), bncile sunt dispuse s mprumute mai muli bani. Folosirea lor a dus si duce la mrirea accesului companiilor la resursele pecuniare ale bncilor. Beneficiile standardizrii
16

default(eng.) stare de faliment, de contumacie, de imposibilitate de a-si onora creanele a unei persoane

26

O a treia virtute a folosirii CDS-urilor comparativ cu contractele financiare tradiionale const n noutatea pieei i felul expansiv n care se dezvolt. Dac termenii fiecrui contract ce implic CDS s-ar judeca exhaustiv, folosirea lor ar fi relativ scump. Insa nu este aa! Pentru piaa aceasta este dominat de un numar finit de banci i, datorit ISDA, contractele de tip CDS au fost standardizate. n acealai timp, implicarea activ a ISDA a dorit s demonstreze c interveniile juridice pot fi minimizate, sugernd c baza legislativ a acestor contracte este mai solida dect a altor contracte. Rspunsul pieei a fost o uria cerere de astfel de produse. Informarea pieei despre riscul de credit Un ultim beneficiu al CDS-urilor este valoarea informaional ctre ceilali participani din piaa. Ele furnizeaz informaii despre sntatea financiar a unei companii. In ultimii ani, cel mai larg folosit barometru in stabilitatea corporaiilor (i a guvernelor) este ratingul de credit publicat de ageniile de rating cum ar fi Standard&Poors i Moodys.n ciuda enormei lor importante in pia, aceste rating-uri nu sunt ireproabile. Pricing17-ul CDS-urilor produce o informatie mai buna si mai durabila despre companiile pentru care se dezvolta un astfel de CDS. Pretul unei tranzactii CDS poate reprezenta o informatie de valoare in analiza companiilor implicate. 2. Total return swap Un swap pe randamentul total (total return swap, total rate of return swap, TRS mai ales in Europa) reprezint un contract ntre dou pri prin care acestea se angajeaz s schimbe ntre ele randamentul total al unui instrument de credit (cash flow18-uri i modificri ale preului) contra unor pli periodice. Fig.3. Funcionarea unui contract de tip total return swap n cursul derulrii tranzaciei Banca A (total return payer banca deintoare a portofoliului de active ) Randament total (doband+apreciere) Libor+spread+ depreciere

Banca B (total return receiver investitorul)

Cash - flow Activ suport (activul de baz portofoliu de credite, obligaiuni etc)

17 18

pricing(eng.) stabilirea pretului unui contract(de exemplu) Cash flow(eng.) - diferena ntre ncasrile curente si plaile curente ale unei companii; previziune de numerar

27

Banca A i poate acoperi riscul de credit aferent propriului portofoliu, a crui gestiune o pstreaz. Contrapartida(banca B) poate avea acces la rentabilitatea acestor credite fr a fi nevoit s suporte costul iniierii i al administrrii portofoliului. Fig. 4. Funcionarea unui contract de tip total return swap la scadena Orice cretere n valoarea de pia a sumei noionale a activului de referin Orice scdere n valoarea de pia a sumei noionale a activului de referin Banca B (total return receiver investitorul)

Banca A (total return payer banca deintoare a test portofoliului de active )

Plaile de doband sunt plai treptate i, de obicei, sunt bazate pe LIBOR la care se adaug o marj n acord cu contractul dintre pri. Activul suport poate fi un activ sau o multitudine de active. TRS-urile pot fi categorisite ca i derivative de credit, ns pot fi considerate ca un produs ce combin riscul de piaa si riscul de credit, deci nu sunt nite derivative de credit n adevaratul sens al cuvntului. Principala diferen ntre TRS-uri i CDS-uri este c acestea din urm protejeaz nu impotriva pierderii din valoarea activului ci impotriva unui anumit eveniment specificat in contract. 3. Credit-linked notes Credit linked notes(CLN) reprezint o combinaie ntre un instrument cu venit fix i un instrument derivat pe risc de credit. Permit investitorilor replicarea expunerii fa de un anumit instrument cu venit fix fr a ntreprinde o investiie direct n acel instrument. De asemenea, aceste instrumente permit investitorilor s adauge valoare portofoliului din evoluia preului obligaiunii, a spread-ului de credit al cesteia sau a riscului de intrare n incapacitate de plat al emitentului. CLN-ul este un contract prin care o parte (emitentul) emite o not (scrisoare, bilet la ordin) ctre cealalt parte (investitorul), a crei valoare este determinat n funcie de un anumit activ (credit, obligaiune etc.), denumit obligaia de referin, aferent unei tere pri (entitatea de referin), care de regul este un debitor al emitentului notei. n contrapartid, investitorul transfer o sum de bani egal cu valoarea notei respective ctre emitentul acesteia i primete n schimb, periodic, un cupon (dobnd), urmnd ca la scaden nota s fie rscumprat de emitent la o valoare care va reflecta i va fi influenat de eventualele evenimente de credit aprute pe perioada derulrii contractului respectiv. n aceste condiii, emitentul notei, pe de o parte obine o finanare pe care o utilizeaz pentru efectuarea de plasamente, iar pe de alt parte i asigur riscul de neplat asociat unui debitor al su. n situaia n care debitorul su nu-i achit obligaiile contractuale, la scadena notei el va rambursa investitorului suma rmas, diminuat n funcie de eventualele evenimente de credit aprute n perioada respectiv. La rndul su,

28

investitorul i asum dou riscuri: primul este fa de emitent, care dac intr n incapacitate de plat nu-i va mai onora obligaiile contractuale la scadena notei, iar al doilea risc este fa de entitatea de referin (respectiv fa de persoana fizic sau juridic creditat de emitentul notei), deoarece dac ratingul de credit/standingul acesteia se nrutete n perioada respectiv, valoarea de rscumprare a notei va fi diminuat n mod corespunztor. Fig. 5. Circuitul unui produs credit-linked note Emitent Plata valorii de emisiune a notei Plata la scadena a valorii de rscumparare a notei Prima Obligaia de referin n schimbul asumrii riscurilor aferente acestei operaiuni, investitorul primete un cupon trimestrial, semestrial, anual), calculat pe baza unei rate de dobnd, stabilite n oresponden cu dobnda LIBOR sau alte rate de dobnd utilizate ca etalon, dar care poate fi superior sau inferior acesteia. Astfel, emitentul notei pltete investitorului o sum peste costul normal de finanare i care, n esen, reprezint prima aferent acoperirii riscurilor debitorului (entitatea de referin). Acest produs derivat este un instrument financiar care trebuie rscumprat de ctre emitent la o dat specificat n viitor, iar valoarea sa iniial se poate modifica pn la rscumprare. Valoarea de rscumprare a notei evideniaz orice eveniment de credit nregistrat de ctre entitatea de referin (beneficiarul creditului), deoarece suma de rscumprare reprezint diferena ntre valoarea iniial i valoarea final a obligaiei de referin, care reprezint reevaluarea valorii iniiale n funcie de eventualele evenimente de credit intervenite pe parcursul contractului. La ncheierea documentaiei aferente contractului credit-linked note, sunt definite n mod expres evenimentele de credit care conduc la rscumprarea notei la o valoare inferioar celei de emitere. Investitorul n produsul credit-linked note, este echivalent cu un vnztor de protecie, deoarece n schimbul unei prime (cupon, dobnd) accept s preia riscul deteriorrii calitii obligaiei de referin, situaie n care va suporta o pierdere. n caz de default investitorii primesc valoarea principalului diminuat cu pierderea de valoare a activelor suport. Acest produs derivat prezint avantaje att pentru emitentul notei, ct i pentru investitor, aa cum ar fi: operaiunea furnizeaz un mecanism eficient pentru transferul riscului de credit ctre investitor; deoarece valoarea de emisiune a notei a fost achitat de ctre investitor, nu exist riscul ca vnztorul proteciei s fie n incapacitate de plat; asigur emitentului notei o reducere a expunerii agregate la risc a portofoliului la plasamente i a gradului de risc al obligaiei de referin; Investitor

29

permite investitorului s-i diversifice plasamentele i faciliteaz, totodat, accesul la noi piee; ofer investitorilor posibilitatea de a-i asuma riscul de credit fa de entitatea de referin pentru o perioad agreat, stabilit n funcie de politica proprie de plasamente.

4. Credit spread options Opiunile put pe spread-ul de credit (credit spread put) permit cumprtorului acestei opiuni s vnd instrumentele de credit la o anumit valoare vnztorului opiunii n cazul n care spread-ul de credit al acestora se majoreaz. Printre condiiile care pot conduce la majorarea spread-ului pot fi nrutirea rating-ului de credit sau intrarea n incapacitate de plat a emitentului. Opiunile call pe spread-ul de credit (credit spread call) i confer cumprtorului cupoane suplimentare. Valoarea lor este determinat de diferena dintre spread-ul existent pe pia i spread-ul de referin, iar payoff-ul este o funcie cresctoare a spread-ului de credit. In cazul bancilor, permite bncii s se protejeze mpotriva riscului de default al activelor deinute n portofoliu. Fig. 6. Circuitul unui produs credit spread options

Banca protejat mpotriva riscului de default al activelor deinute n portofoliu

X bp (default swap spread) Vnztorul proteciei Plat contingent

n caz de default al activelor de referin, plata contingent: poate egala scderea de valoare a activelor suport de referin; poate fi o sum fix sau un procent din valoarea noional; poate fi egal cu valoarea nominal a activelor de referin, n schimbul cedrii acestora ctre vnztorul proteciei. 2.4.2. Piaa derivatelor de credit

Piaa derivatelor de credit s-a schimbat substanial nc din anii 90, devenind dintro piaa mic si relativ necunoscut, un adevarat curent pe piaa financiar cu produse standardizate. Iniial condus de nevoile de acoperire de risc ale bncilor, piaa instrumentelor derivate a acoperit treptat si companiile de asigurare, fondurile speculative la burs, fonduri de pensii i alte entiti financiare. Derivatele de credit joac un rol din ce in ce mai important si controversat rol pe piaa financiar. Comentatorii le-au etichetat ca

30

fiind n acelai timp i bune i rele: unii le lauda pentru ca au permis bancilor managementul mai bun al riscului, alii au emis avertismente cu privire la pericole ascunse i riscul sistemic (de exemplu neplata sau plata trzie de ctre vnzator a ndatoririlor financiare ctre cumprtorul de risc l poate poziiona pe acesta din urm expus). ntre timp piaa derivatelor de credit a ajuns la 45.46 trilioane $ in 2007(conform ISDA), devenind una din cele mai mari piee din lume. Cele mai multe probleme care apar in desfurarea unor astfel de contracte presupun lucruri legate de partea juridic i documentarea riscului. Unele din cele mai proeminente cazuri cum ar fi criza financiar din 1998 din Rusia(criza de lichiditate) sau dificultile companiei financiare Conseco (SUA,2000 replanificarea plilor companiei ctre clieni) au dus la dezbateri asupra cadrului juridic i a documentaiei necesare contractelor de acest tip. Tabelul
An Mld.$ % faa de per.anterioar 2003 2004 2005 2006 2007(middle year) 3.78 8.42 17.10 34.40 45.46 - +222% +203% +201% +132%

Grafic III.3.1
E o t p t i in t u e t lo d r aed c e it v luia iee sr m ne r e iv t e r d
Suma contractelor 5 ,0 0 0 4 ,0 5 0 4 ,0 0 0 3 ,0 5 0 3 ,0 0 0 2 ,0 5 0 2 ,0 0 0 1 ,0 5 0 1 ,0 0 0 5 0 ,0 0 0 ,0 20 03 20 04 20 05 Pr a a e io d 20 06 2 0 ( id le 0 7m d y a) er

Sursa: ISDA Grafic III.1.2 Locul derivativelor de credit n piaa managementului riscului de credit

31

Instrumente pentru managementul riscului de credit

Solutii

tradiionale

(asigurarea riscului de credit, imprumuturi sindicalizate)

Soluii pe piaa de capital

Securities
Sursa: www.riksbank.com

Derivate de credit

Alte soluii(vanzarea creditelor etc)

n afara de ISDA si Banca Reglementarilor Internationale(BIS19) prezint statistici cu privire la derivatele de credit, mai ales pentru una din cele mai importante pari ale sale i anume credit default swap(CDS) n statisticile sale bianuale. Spre deosebire de ISDA, BIS separ numarul contractelor vndute i cumparate; mai mult prezentarea se face in functie de tipul instituiei. Tabelul
sumele sunt in mln.$ Derivate de credit(din care) Forwarduri si swapuri(din care) CDS iun.04 44740 3842 iun.07 51091 49970 45179

Sursa: Banca Reglementarilor Internationale

19

BIS - Bank for International Settlements

32

Tabelul III.1.3 Contracte CDS


Jun-06 vnzare 15232 10547 4360 2470 68 1823 325 1168 9910 4154 Valori in milioane $ Dec-06 cumprare vnzare total cumprare 22571 22372 28650 32979 16230 16355 16292 23285 5779 5488 11267 9232 2745 2577 5322 4855 211 95 306 244 2823 2816 5639 4133 561 530 1091 462 1966 13251 7353 1876 13366 7131 2336 16877 9437 2338 18953 11687 Jun-07 vnzare 32917 23346 9152 4737 88 4326 420 2244 19111 11562

Total contracte CDS - cu dealeri - cu alte instituii financiare -banci/societai de investiii financiare -firme de asigurare -altele - cu clieni ne-financiari maturitate < 1 an maturitate intre 1 an si 5 ani maturitate > 5 ani

cumprare 15729 10670 4657 2555 229 1873 402 1326 9994 4408

total 20352 10609 9017 5025 297 3696 727 1574 13019 5759

total 42580 23316 18383 9592 331 846 882 2867 24353 15361

Sursa: Banca Reglementarilor Internaionale Din punct de vedere al localizrii geografice, Londra este centrul principal de tranzacionare al acestor instrumente derivate, urmat la mic distan de New York i la mare distan de restul Europei i Asia. Grafic I.2.3
100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 2003 2004 2006

Londra

America

Asia/Australia

Altele

Sursa: British Bankers Association

13

Alte statistici mult mai detaliate cu privire la piaa derivatelor de credit sunt ratingurile anuale Fitch20. Statisticile cele mai importante din ratingul Fitch se bazeaza pe soldul contractelor de derivate de credit si astfel face posibil, de exemplu, aflarea vanzatorilor din diverse categorii institutionale. Acest rating furnizeaza si o informare calitativa pe langa cea cantitativa. Grafic III.1.4 exemplu de grafic de tip Fitch ce furnizeaza nr. entitati pe saptamani

Sursa: www.fitchratings.com Diferentiat pe tipuri de companii ce folosesc derivativele de credit se observa o preponderenta a bancilor, urmate de firmele de asigurari asa cum se observa in graficul urmator. Grafic III.1.5
10% 38%

5% 10%

14% 13% 7% 3%

Banci Fonduri speculative Fonduri de pensii

Corporatii Asigurari Securities

Asset management Reasigurari

Sursa: www.fitchratings.com
20

Fitch una dintre cele mai prestigioase agenii de rating internaionale cu sedii la New York i Londra

14

Principalii cumprtori de instrumente derivate pe risc de credit, conform British Bankers Association, sunt bncile (cu o pondere n uoar scdere), urmate de fondurile de hedging i fondurile de brokeraj; iar principalii vnztori de asemenea instrumente sunt bncile, companiile de asigurare societile de brokeraj i fondurile de hedging. Grafic III.1.6 Cumprtori
100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 2003 Banci Societati de brokeraj 2007 Fonduri de hedging

Sursa: British Bankers Association Grafic III.1.7 Vnztori


100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 2003 2007

B anc i Com panii de as igurareoc ietati de brok eraj onduri de hedging S F

Sursa: British Bankers Association Peisajul pietei de credite va deveni din ce in ce mai complex in anii ce vor urma. Adoptarea celor mai moderne instrumente de modelare predictiva si utilizarea prudent a derivativelor de credit pot ajuta bncile s traverseze n siguran aceast perioad. Acum 7 ani, instrumentele de credit derivate formau doar o mic ni de tranzacii. Anul trecut, soldul pe plan mondial al tranzaciilor cu instrumente de credit derivate era estimat la 12.000 de miliarde USD. Azi, toti se feresc de ele ca de 666 15

Pentru finaniti, multe lucruri au valoare: aciunile, obligaiunile, valutele, mrfurile, numerarul, creditele. Secretul instrumentelor financiare derivate este posibilitatea de a avea o parte din valoarea acestor active fr a le deine n mod concret. Astfel, ele acioneaz ca un fel de asigurare. Dac cineva consider c va trebui s mprumute o sum de bani peste ase luni, nu trebuie s fac acest lucru la dobnda valabil la momentul cnd a luat decizia i s pstreze banii timp de o jumtate de an, ci poate s ncheie un contract pentru acest mprumut, la o rat a dobnzii care poate fi apoi inclus n buget. Ideea care a atras cel mai mult atenia a fost asocierea instrumentelor financiare derivate cu creditul. Una dintre problemele spinoase pentru agenii economici este riscul de credit. Ca urmare, bncile au nceput s analizeze posibilitatea crerii unor instrumente financiare derivate care s mizeze pe performana obligaiunilor i a creditelor. La nceput, nu se tia cum s fie stabilit preul unui astfel de contract i nici ce form legal s aib acesta. Banca care a introdus inovaia, JP Morgan, a creat un contract care o proteja n cazul neperformanei unui co de obligaiuni. Contractul stipula ca n cazul neperformanei uneiadintre obligaiuni, un investitor s plteasc bncii o compensaie. n cazul cnd nu sa ntmplat a obligaiunile s fie neperformante, investitorul ctig pentru c a primit o prim pentru sumarea riscului. Ca urmare, att timp ct se poate stabili un pre care s mulumeasc toat lumea, banca i reduce riscul, iar investitorul dobndete un profit. n 1997, JP Morgan a lansat un produs numit Bistro (prescurtare pentru Broad Index Secured Trust Offering), prin care instrumentul derivat al creditului era folosit pentru curirea bilanului bncii. S-a pornit de la un co de credite i s-a fcut distincia (n termeni contabili) ntre riscul teoretic ca aceste credite s devin neperformante i creditele ca atare. Acest risc de neperforman se vindea unei companii de hrtie, cunoscut ca vehicul de scop special, care la rndul ei emitea obligaiunile pe care investitorii s le poat cumpra. Dac multe dintre credite devin neperformante, bineneles c valoarea obligaiunilor scade, ns, dac aceasta nu se ntmpl, obligaiunile sunt sigure pentru investitori. n orice caz, ideea este c oricine cumpr astfel de obligaiuni, mizeaz pe riscul neperformanei creditelor. n msura n care tranzacia este structurat astfel nct s fac obligaiunile s par ieftine n raport cu riscul de neperforman, investitorii vor gndi c au fcut o afacere bun. Afacerea pare i mai bun pentru banca care a iniiat-o. Vnzarea riscului de credit unor noi investitori are implicaii de cea mai mare importan din punct de vedere al reglementrii. Normele internaionale impun bncilor un anumit nivel de rezerve pentru riscul de credit. Dar, vnznd riscul altcuiva, bncile ar putea susine c nu au nevoie de aceste rezerve. Autoritile de reglementare au acceptat argumentul, din moment ce din punct de vedere contabil riscul a fost nlturat. n acest fel, bncile dispun de mai multe fonduri pentru credite. JP Morgan a nceput s utilizeze Bistro pentru a-i cura propriul portofoliu de credit, pentru ca apoi s ofere acest instrument i altor bnci. Ulterior, JP Morgan a decis s colaboreze cu rivalii pentru construirea unei infrastructuri care s creeze o pia ct mai mare posibil. Succesul implic i un cost. Pe msur ce derivatele de credit s-au rspndit, ele au devenit banale, aa cum s-a ntmplat cu swap-urile. ntr-adevr, este general recunoscut faptul c ciclul inovaiilor s-a accelerat n mod dramatic, avnd n vedere c tehnologia integreaz mai puternic pieele. Majoritatea specialitilor n domeniul bancar insist asupra faptului c noile instrumente fac mai sigure pieele financiare. Pentru prima dat instituiile de credit dispun

16

acum de mijloace eficiente de a se proteja mpotriva creditelor neperformante i, la fel, oricine investete n obligaiuni (inclusiv fondul de pensii). Faptul c riscul de credit este acum tranzacionat nseamn o dispersie mult mai mare a acestuia. Acest lucru ar trebui s mreasc rezistena sistemului financiar la ocuri. Exist ns i un revers al medaliei. Dispersarea mare a riscului face mult mai dificil pentru specialitii bncilor i ai bncii centrale previzionarea a ceea ce se poate ntmpla n cazul unei crize de proporii. Specialitii susin c mai este loc pentru alte inovaii n domeniul instrumentelor derivate de credit, produse de generaia a doua i a treia, prin combinarea instrumentelor de prim generaie n modaliti noi, mai complexe. Exact o astfel de criza despre care vorbeam se desfasoara in acest moment si anume criza creditelor subprime21. La momentul in care aceste imprumuturi subprimeau fost acordate si incluse in portofoliul bancilor, curba randamentelor (yield curve) era normala si abrupta. Tentatia pentru unele banci a fost prea mare, acesta oferind credite pe durate mari si de valori mari. La momentul in care randamentul instrumentelor pe baza carora se construieste yield curve (instrumente emise de trezoreria unui stat, de exemplu a Statelor Unite, cu maturitatea la 3-luni, 2-ani, 5-ani si 30-ani) a crescut si mai mult, bancile au marit si mai mult durata si valorile creditelor acordate, excesiv de mult, iar problemele au inceput sa apara. Pentru ca lucrurile sa se complice, o piata dezvoltata ofera acces la o serie de produse derivative de credit care permit bancilor sa scoata/extraga din bilantul acestora portiuni mari din portofoliul de credite. Astfel, dupa extragerea unui portofoliu riscant din bilantul bancii, aceste banci apar in ochii analistilor si a investitorilor cu o situatie financiara mai buna. Totusi, exista un hazard moral al acestor instrumente, deoarece unele banci pot opta sa scape de imprumuturile riscante sau NPL-uri( non-performing loans), prin extragerea din bilant a acestora si vinderea lor la pachet prin intermendiul instrumentelor de tip CDO (collateralized debt obligations). In urma folosirii acestor instrumente derivate, combinate cu aceasta criza unele companii au pierdut enorm. Ministrul de finane german, Peer Steinbrck, a prezentat la ntlnirea recent a grupului G7 de la Tokio o nou estimare oficial a pierderilor datorate creditelor ipotecare, ajunse acum la 400 de miliarde de dolari. Instrumentele de tip CDO (Collateralized Debt Obligation) i CDS (Credit Default Swap) au revenit n prim-plan, deoarece sunt principalul factor de amplificare a pierderilor generate de sectorul subprime. Cel mai mare asigurator la nivel mondial, American International Group (AIG), a nregistrat cea mai mare cdere la burs din ultimii 20 de ani ca urmare a pierderilor determinate de emisiunile de instrumente CDS. Problemele nregistrate de asigurtorii din Statele Unite sau pierderile surprinztoare anunate de Swiss Re avnd legatur cu expunerea sa fa de doua derivate de credit ntrein un climat de nesiguran. Compania a suferit de altfel una dintre cele mai pronunate scderi din sector anul trecut (-22,3%). Concluzionand putem spune ca derivativele de credit sunt instrumente financiare extrem de importante, insa utilizarea lor trebuie sa fie ponderata si bine monitorizata, o
21

Credit subprime credit acordat unei persoane cu un istoric de creditare negativ sau care nu se incadereaza in conditiile normale de creditare, acest lucru fiind compensat, de obicei, prin dobanzi mai mari

17

expunere mare fata de astfel instrumente putand duce la consecinte nefaste pentru compania care le foloseste. Este nevoie de o transparenta mai mare in folosirea acestor instrumente, dupa cum spunea si presedintele Bancii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet: "Actualele turbulente au demonstrat inca o data ca lipsa de transparenta in ceea ce priveste pietele, instrumentele financiare si situatiile reale ale institutiilor financiare reprezinta o reteta pentru catastrofa".

18