Problema de transport

Metoda transporturilor poart aceast denumire deoarece se foloseste pentru rezolvarea

problemelor de programare liniar ce au de a face cu deplasri de sarcini n retele de transport.
Prin extensie, metoda transporturilor se aplic, n problemele de transbordri si asignare.
Aceasta problema apare frecvent n planificarea distribuirii bunurilor si a serviciilor de
la cteva unitati de aprovizionare la anumite adrese.
De obicei cantitatea de bunuri aflate la fiecare unitate de aprovizionare (origine,
furnizor, centru de productie, fabrici, oferta) este fixa sau limitata;
La fiecare unitate adresanta (sau destinatie, beneficiar, centru de distributie, cerere) se
afla o cantitate de bunuri specificata prin comanda sau cerere.
Din cauza varietatii mari de rute de transport si a diferitelor costuri pentru aceste rute,
obiectivul este de a stabili cte unitati de marfa pot fi transportate de la fiecare origine la
fiecare destinatie n asa fel nct toate cererile sa fie satisfacute, iar costurile de transport sa
fie micsorate.
Sa ilustram problema transportului printr-un exemplu, sa zicem, al companiei Tofan
Group care are de transportat un produs de la 3 fabrici la 4 destinatii. Compania opereaza n
Bucuresti, Floresti si Brasov. Capacitatile de productie ale acestor fabrici (cantitatile
disponibile la furnizor ) n perioada urmatoare de 3 luni pentru un anume tip de
anvelope sunt:
1. Bucuresti 5000 unitati
2. Floresti 6000 unitati
3. Brasov 2500 unitati
Sa presupunem ca firma distribuie anvelope prin 4 centre de distribuire regionale,
localizate n Braila, Cluj, Arad si Suceava, iar prognoza pe urmatoarele 3 luni de cerere este
(cantitati necesare la beneficiar ):
1. Braila 6000 unitati
2. Cluj 4000 unitati
3. Arad 2000 unitati
4. Suceava 1500 unitati
Conducerea firmei ar dori sa stabileasca ct din productia sa trebuie transportata de la
fiecare fabrica pna la fiecare destinatie de distribuire. Putem construi un grafic alcatuit din 2
grupuri de cercuri, numite noduri (fabrici si centre de distribuire) ntre care se realizeaza 12 rute
de distribuire, numite arce; graficul astfel obtinut se numeste retea. Se observa ca problema
transportului poate fi reprezentata grafic sub forma unei retele, iar din acest motiv putem vorbi
de problema fluxului n retea.
Observatie:Costurile de productie sunt identice la cele 3 fabrici, deci singurele costuri variabile
implicate sunt cele de transport.
Astfel, problema devine una de determinare a rutelor de transport care pot fi folosite si
a cantitatii de marfuri ce urmeaza a fi transportata pe fiecare ruta, n asa fel nct toate
cererile de distribuire sa fie onorate la un cost minim de transport. Costul pentru fiecare unitate
transportata pe fiecare ruta este (matricea costurilor unitare de transport ):
Origine
(Furnizori Fi)
Destinatie( Beneficiari Bj)
Braila B1 Cluj B2 Arad B3 Suceava B4
Bucuresti F1 3 2 7 6
Floresti F2 7 5 2 3
Brasov F3 2 5 4 5
Pentru rezolvarea acestei probleme se poate folosi un model de programare liniara.
Vom folosi variabilele de decizie duble:
x
ij
- numarul de unitati transportate de la origina i la destinatia j.
matricea cantitatilor transportate, planul de transport ce trebuie
determinat si optimizat
cu notatiile:
i = indexul originii, i = 1,2,3
j = indexul destinatiei, j = 1,2,3,4
cij = costul per unitatea de transport de la originea i la destinatia j
ai = oferta sau capacitatea (disponibilul) exprimata n unitati la originea i
bj = cererea (necesarul) n unitati la destinatia j
De vreme ce obiectivul problemei transportului este de a minimaliza costurile de transport,
putem folosi datele referitoare la cost din tabelul de mai sus pentru a elabora urmatoarele
expresii ale costului:
Costuri de transport pentru unitati transportate
din Bucuresti = 3x
11
+2x
12
+7x
13
+6x
14

din Floresti = 7x
21
+5x
22
+2x
23
+3x
24

din Brasov = 2x
31
+5x
32
+4x
33
+5x
34

Suma acestor expresii va furniza functia obiectiv care arata costurile totale de transport pentru
firma Tofan Group.
Restrictiile problemei de programare liniara:
- Cu 3 origini (sau fabrici) problema firmei Tofan Group va avea 3 formulari ale ofertei:
x
11
+x
12
+x
13
+x
14
5000 (oferta Bucuresti)
x
21
+x
22
+x
23
+x
24
6000 (oferta Floresti)
2x
31
+5x
32
+4x
33
+5x
34
2500 (oferta Brasov)
- Cu cele 4 centre de distribuire ca destinatii vom avea nevoie de urmatoarele 4 formule ale
cererii:
x
11
+ x
21
+ x
31
= 6000 (cerere Braila)
x
12
+ x
22
+ x
32
= 4000 (cerere Cluj)
x
13
+ x
23
+ x
33
= 2000 (cerere Arad)
x
14
+ x
24
+ x
34
= 1500 (cerere Suceava)
Din combinarea functiei obiective cu formulele restrnse ntr-un singur model, reiese
urmatoarea formulare de programare liniara cu 12 variabile si 7 restrictii n sistem:
(min) 3x11+2x12+7x13+6x14+7x21+5x22+2x23+3x24+2x31+5x32+4x33+5x34
x11 + x12 + x13 + x14

5000

x21 + x22 + x23 + x24

6000

x31 + x32 + x33 + x34 2500
x11

+ x21

+ x31

= 6000

x12

+ x22

+ x32

= 4000

x13

+ x23

+ x33

= 2000

x14

+ x24

+ x34 = 1500
Solutia data de computer pentru aceasta problema de programare liniara la care s-a redus
problema de transport a firmei Tofan Group arata un cost minim de 39.500 unitati monetare.
Valorile variabilelor arata cantitatile optime de marfa care se vor transporta pe fiecare ruta
(x
11
=3500, x
12
=1500, x
22
=2500, x
23
=2000, x
24
=1500, x
31
=2500). Alte valori ale variabilelor de
decizie arata cantitatile de marfa ramase de transportat si rutele.
Consideratii generale
Variatiile problemei de baza de transport pot include una sau mai multe din situatiile
urmatoare:
a. oferta totala nu este egala cu cererea totala;
b. functia obiectiva este mai degraba maximizata dect minimizata;
c. constrngeri aparute pe anumite rute, cum ar fi capacitatea drumului sau garantiile minime de transport ale
soselei;
d. drumuri inacceptabile
Cu anumite modificari la modelul de programare liniara, aceste situatii pot fi luate n
considerare atunci cnd vrem sa obtinem solutia optima de transport.
Una din situatiile care apar frecvent este cea n care oferta totala nu este egala cu cererea
totala (total disponibil difera de total necesar):
- daca oferta totala este mai mare dect cererea totala, nu este necesara nici o modificare n modelul de
programare liniara; interpretam ca oferta nefolosita sau cantitatea de marfuri netransportata de la origine

Diferenta dintre total disponibil si total necesar este absorbita de un beneficiar fictiv
introdus n problema doar pentru a o echilibra si astfel a-i putea aplica algoritmul,
costurile de transport asociate pe rutele care-l implica pe acest beneficiar fiind
considerate nule.
- daca oferta totala este mai mica dect cererea totala,

modelul de programare liniara nu va avea o solutie practica deoarece conditiile cererii
nu pot fi ndeplinite; n acest caz este necesara o modificare n modelul de programare
liniara pentru a ajunge la solutia dorita; mai precis, se foloseste o origine marioneta
(furnizor fictiv) care sa absoarba diferenta pna la totalul cererii; se acorda un cost 0 pe
unitatea transportata pe orice ruta pornind de la aceasta fabrica marioneta.
ntr-o solutie optima, destinatiile care arata transporturi primite de la furnizorul fictiv,
vor fi destinatiile cu o cerere nesatisfacuta.
Observatii:
i) n unele modele poate fi mai convenabil sa luam n considerare mai degraba profitul
sau beneficiile per unitate transportata dect costul per unitate. Folosind drept coeficienti
profitul sau beneficiul n functia obiectiva vom rezolva un program liniar mai degraba
maximizat dect minimizat.
ii) Formula problemei de transport poate fi mai departe modificata pentru a lua n calcul
capacitatile de transport ale uneia sau ale mai multor rute. De exemplu, sa presupunem ca ruta
Brasov - Braila (originea 3 spre destinatia 1) are capacitatea de 1000 unitati din cauza spatiului
limitat disponibil modului normal de transport. Aceasta capacitate limitata de transport a rutei
poate fi luata n calcul prin adaugarea unei formule prescurtate care specifica o limita
superioara pentru variabila de decizie corespunzatoare. Cu x
31
aratnd cantitatea de marfuri
transportata din Brasov la Braila, formula prescurtata a capacitatii rutei va fi: x
31
1000
La fel cerintele minime ale rutei pot fi garantate; de exemplu: x
22
2000 va garanta ca o
comanda emisa anterior pentru o livrare de la Floresti la Cluj de 2000 de unitati va fi mentinuta
n solutia optima.
iii) Unele rute pot fi inacceptabile. Putem face fata acestei situatii acordnd un cost
arbitrar ridicat per unitate pentru oricare din rutele inacceptabile. Solutia costului minim de
transport va evita ruta inacceptabila din cauza acestui cost.
Un mod alternativ de a lucra cu rute inacceptabile este pur si simplu ndepartarea
variabilei de decizie corespunzatoare din formularea programarii liniare; de exemplu, daca ruta
Bucuresti - Arad ar fi declarata inacceptabila, x
13
ar putea fi scos din formula programarii
liniare. Rezolvnd modelul cu 11 variabile si 7 formule prescurtate am putea obtine solutia
optima, garantnd ca ruta Bucuresti - Arad nu a fost folosita.
iv) -sc
ij
s+), situatiile c
ij
=- si c
ij
=+ sunt rezervate pentru anumite probleme
speciale: costul negativ are semnificatia de "beneficiu" pe unitatea de produs livrata.
Formularea economica a problemei de transport
Un produs se transporta de la m centre furnizoare la n centre de consum
(beneficiari) .
Se cunosc:
- matricea costurilor unitare de transport;

- cantitatile disponibile la fiecare furnizor;

- cantitatile necesare la fiecare beneficiar.

Se cere a se determina planul optim de transport, matricea cantitatilor transportate:

astfel nct costurile totale de transport sa fie minime.
Observatii:
1. P.T. este o problema care poate fi modelata matematic ca P.P.L. viznd minimizarea costurilor de transport si
deci, si pentru problemele de transport exist algoritmi de optimizare si programe de calculator.
2. O P.P.L. asociata unei P.T. devine o problema de maxim daca n locul costurilor de transport cij, n functia obiectiv
(1) se folosesc profiturile aduse firmei de transport prin deplasarea unei unitti de marf de la punctul i la punctul
j, sub aceleasi restrictii privind disponibilul, necesarul si nenegativitatea solutiilor.
Formularea matematic a problemei de transport
Modelul matematic al problemei P.T. echilibrate
functia obiectiv (1)
restrictiile legate de surse (2)
restrictiile legate de destinatii (3)
, , conditiile de
nenegativitate ale variabilelor decizionale
(nu pot fi admise transporturi negative).
Conditia de echilibru: ,
- T este cantitatea totala de marfa care se gaseste n depozite si care este ceruta de
centrele de consum;
- (2) reprezinta totalul cantitatilor transportate de de furnizorul F
i
catre toti beneficiarii;
- (3) reprezinta totalul cantitatilor transportate catre beneficiarul B
j
plecnd de la toti
furnizorii;
- numarul variabilelor este egal cu mn, iar al restrictiilor cu m+n;
- matricea tehnologica are numai componente egale cu 0 sau 1;
- restrictiile sunt egalitati;
Fiind deci o P.P.L., P.T. beneficiaza de algoritmul simplex pentru rezolvare. Una din metode
este sa se treaca la forma duala a problemei si apoi sa se aplice algoritmul simplex. Totusi,
forma ei speciala a permis introducerea altor metode de calcul, pornind cu determinarea solutiei
initiale si sfrsind cu metoda de rezolvare. Pe acestea le vom prezenta n cele ce urmeaza.
Propozitie:
Orice problema de transport are o solutie admisibila.
Demonstratie:
Daca luam solutia atunci aceasta are n mod evident componente
pozitive si verifica sistemul de restrictii:


Din aceasta propozitie rezulta ca orice problema de transport admite si o solutie optima.
Propozitie:
Rangul matricei A a restrictiilor unei probleme de transport echilibrate este egal cu
m+n-1.
Demonstratie:
Matricea restrictiilor P.T. are forma:


1 1 .. 1 0 0 .. 0 . 0 0 .. 0



0 0 .. 0 1 1 .. 1 . 0 0 .. 0


.. .. .. .. .. .. ..

. .. .. .. ..

m linii
A=

0 0 .. 0 0 0 .. 0 . 1 1 .. 1


1 0 .. 0 1 0 .. 0 . 1 0 .. 0


0 1 .. 0 0 1 .. 0 . 0 1 .. 0

n linii

.. .. .. .. .. .. .. .. . .. .. .. ..


0 0 .. 1 0 0 .. 1 . 0 0 .. 1

Adunnd primele m restrictii se obtine:

.
Se obtine n membrul stng suma tuturor variabilelor PT, iar n membrul drept suma T, adica
restrictiile nu sunt independente. n loc de rangul m+n, A are rangul m+n-1.
Corolar:
O solutie de baza a PT are un numar de componente nenule egal cel mult cu m+n-1.
Ne intereseaza solutia de baza deoarece, solutia optima a problemei se afla printre solutiile
realizabile de baza.
Determinarea unei solutii initiale de baza pentru P.T.
Exista mai multe metode speciale concepute n acest scop:
1. metoda costului minim (din tabel, de pe linie, de pe coloana),
2. metoda coltului de Nord-Vest,etc.
Vom ilustra aceste metode pe un exemplu.
Exemplu:
Un produs trebuie transportat de la 3 depozite D
1
, D
2
, D
3
catre 4 centre de consum C
1
,
C
2
, C
3
, C
4
. Costurile de transport, necesarul centrelor de consum si disponibilul depozitelor
sunt date n tabelul de mai jos.
Sa se stabileasca ce cantitati trebuie transportate de la fiecare depozit la fiecare centru
de consum, astfel nct costul total al transportului sa fie minim.
Depozite Centre
de
consum
C
1
C
2

C
3
C
4


Disponibil
(t)
D
1

D
2

D
3

10 0
20
11
12 7
9 20
0 14
16
18

15
25
5
Necesar
(t)
5 15
15
10

45
45
Problema este echilibrata, variabilele de decizie sunt n numar de 12, deoarece aici
numarul depozitelor este m=3, iar numarul centrelor de consum este n=4.
Aranjam variabilele n tabel, n fiecare casuta aparnd si variabila respectiva x
ij
si costul
unitar de transport, asa cum este el dat n tabelul precedent (cele doua matrice C si X suprapuse
n acelasi tabel)
10 0 20 11
x
11
x
12
x
13
x
14

12 7 9 20
x
21
x
22
x
23
x
24

0 14 16 18
x
31
x
32
x
33
x
34

Modelul primal este:
[min]








O solutie initiala de baza are exact m+n-1=3+4-1=6 componente nenule,daca este solutie
nedegenerata de baza si un numar mai mic de 6 componente nenule daca este solutie degenerata
de baza.
Metoda costului minim din tabel
Se alege minimul costurilor din tabel, n cazul exemplului nostru 0=c
12
sau 0=c
31
si se trimite pe
ruta sau cantitatea maxima posibil de transportat, tinnd seama de
disponibil si de necesar. Prin urmare, vom trimite:
x
12
=min=min=15t
pe ruta si n felul acesta, att disponibilul depozitului F
1
ct si necesarul centrului B
2

s-au epuizat. Rezulta ca x
11
=x
13
=x
14
=0 si ca x
22
=x
32
=0.
Apoi:
x
31
=min=min=5t,
deci x
32
=x
33
=x
34
=0 si x
11
=x
21
=0.
Acum mai ramn de stabilit celelalte cantitati x
23
, x
24
. Alegem costul minim si constatam ca cel
mai mic cost este 9=c
23
, deci x
23
=min=15, prin urmare x
33
=0 si urmeaza costul 20=c
24
, deci
x
24
=min=10
Solutia initiala X
0
, determinata prin metoda minimului din tabel, este urmatoarea:
X
0
:
- 15 - -
- - 15 10
5 - - -
Ea are numai 4 componente nenule n loc de 6 , deci este o solutie degenerata de baza.
Valoarea functiei de eficienta este unitati monetare.
Metoda minimului pe linie
Se porneste cu calculul variabilelor de pe prima linie si nu se paraseste aceasta linie pna cnd
nu au fost stabilite toate variabilele. Se alege costul minim de pe prima linie:
0=c
12
x
12
=min=15t. Rezulta x
11
=x
13
=x
14
=0. Disponibilul primei linii a fost epuizat.
Se trece la a doua linie. Costul minim de pe a doua linie este 7=c
22
, dar x
22
=0 deoarece centrul
B
2
si-a satisfacut necesarul prin alegerea x
12
=15. Urmeaza n ordinea marimii c
23
=9
x
23
=min=15t.
Ramn de repartizat nca 10 t ale depozitului F
2
.
Costul urmator este c
21
=12 x
21
=min=5t, etc.
Prin metoda minimului pe linie s-a aflat solutia:
X
1
=
unitati
monetare. Solutia este degenerata.
Solutia initiala aflata prin metoda minimului pe coloana se afla la fel ca aceea determinata prin
metoda minimului pe linie, numai ca repartizarea se face pe centre de consum, deci pe coloane.
Metoda coltului de Nord-Vest pentru alegerea unei solutii initiale de baza
Aceasta metoda nu are n vedere criteriul economic al costurilor, ci numai amplasarea
formala a marfii dupa pozitia componentei n tabel. Au prioritate componentele aflate n coltul
de N-V al tabelului.
Astfel,x
11
este prima componenta din coltul de N-V al tabelului. O alegem automat si o luam
egala cu 5t, deoarece:
- 15 - -
5 - 15 5
- - - 5
x
11
= min=min=5t.
Taiem cu o linie coloana 1, deoarece necesarul lui B
1
a fost satisfacut si catre el nu se
vor mai face transporturi.
Urmatorul colt de N-V al tabelului a ramas dupa ce am eliminat coloana nti si este al
variabilei x
12
, a carei marime urmeaza sa o stabilim astfel:
x
12
=min=10.
Taiem linia nti, deoarece F
1
nu mai are disponibil, iar necesarul centrului B
2
ramne
egal cu 5.
n tabelul ramas, coltul de N-V este al casutei (2.2) deci
x
22
=min=5t.
Se trece la coloana a doua si ramne x
23
n coltul de N-V. Luam x
23
=min=15t, deci
coloana a treia urmeaza sa fie anulata, iar disponibilul lui F
2
ramne egal cu 5. Coltul de N-V al
tabelului ramas este (2,4), deci
x
24
=min=5t
n sfrsit, a ramas numai x
34
=5t si solutia X
2
obtinuta prin metoda coltului de N-V este:
X
2
=
5 10 - -
- 5 15 5
- - - 5
unitati monetare. Aceasta solutie nu
este degenerata.
Observatie: Dintre cele trei solutii determinate, cea mai buna, desigur, este solutia X
0
, deoarece
functia de eficienta are valoarea cea mai mica.
Metoda potentialelor pentru determinarea unei solutii optime a P.T.
Este o metoda de testare si de optimizare a solutiei unei P.T. si are la baza rezultatele
P.L. (simplexul aplicat formei duale a P.T.)
Pas 1. Se determina o solutie initiala de baza
Pas 2. (criteriul de optim) Se testeaza solutia obtinuta cu ajutorul unei conditii de
optim. Daca solutia se gaseste optima, STOP. Daca nu, se trece la pasul 3.
Pas 3. (criteriul de intrare n baza) Se determina o variabila dintre cele nebazice care
sa intre n baza, sa devina nenula deci si pentru care solutia se imbunatateste.
Pas 4. (criteriul de iesire din baza) Se determina o variabila care paraseste baza,
utiliznd conditia de admisibilitate. Se obtine astfel o alta solutie de baza care trebuie din nou
verificata daca este optima, deci se reia algoritmul de la pasul 2.
Rezultatul teoretic care sta la baza acestei metode de optimizarea unei solutii primal
admisibile pentru problema de transport este:
Teorema Dantzig (conditia de optimalitate)
Fiecarei variabile bazice x
ij
a unei solutii de baza i corespunde un cuplu de numere
reale u
i
, v
j
astfel nct . Daca pentru variabilele bazice notam ,
atunci solutia optima se obtine daca toate diferentele sunt negative (
).
Demonstratie: Se aplica algoritmul simplex de optimizare a solutiei initiale de baza pentru
forma duala a unei probleme de transport echilibrate.
Vom considera , pentru simplificarea scrierii, cazul m=2, n=3; rezultatele obtinute vor fi
valabile si n cazul general. Modelul (PL) corespunzator va fi:
(min) f=c
11
x
11
+c
12
x
12
+c
13
x
13
+c
21
x
21
+c
22
x
22
+c
23
x
23

x
11
+x
12
+x
13
= a
1
(variabila duala:u
1
)
x
21
+x
22
+x
23
= a
2
(variabila duala:u
2
)
x
11
+x
21
=b
1
(variabila duala:v
1
)
x
12
+x
22
=b
2
(variabila duala:v
2
)
x
13
+x
23
=b
3
(variabila duala:v
3
)
x
ij
>0; i=1,2; j=1,3
Modelul dual corespunzator are aspectul:
(max)g=a
1
u
1
+a
2
u
2
+b
1
v
1
+b
2
v
2
+b
3
v
3

u
1
+v
1
sc
11

u
1
+v
2
sc
12

u
2
+v
1
sc
21

u
1
+v
3
sc
13

u
2
+v
2
sc
22

u
2
+v
3
sc
23
u
i
+v
j
s c
ij
; i=1,2; j=1,3
u
i
,v
j
eR
Se stie ca pentru orice solutie X a modelului primal, si pentru orice solutie Y a modelului dual,
avem: g(y) sf(x)
max = min
y x
n general, modelul dual al P.T. este:


Daca n "g" nlocuim a
i
,b
j
cu expresiile date de sistemul primal, obtinem:

n final, din relatia: g(y) sf(x) se deduce:


aceasta relatie permite organizarea rezolvarii.
Daca se alege o solutie posibila oarecare a modelului, ea este solutia de baza (adica are
sanse sa fie solutie optima) daca are numaul de componente X
ij
*
>0 cel mult egal cu m+n-1.
- pentru indicii "i","j" pentru care x
ij
*
>0, se rezolva sistemul
u
i
+v
j
=c
ij

Observatie:
- acest sistem este ntotdeauna compatibil
nedeterminat, m+n-1 ecuatii liniare cu m+n necunoscute, avnd una din necunoscute secundare
pentru care se alege o valoare arbitrara.
- pentru indicii "i","j" care participa la scrierea
sistemului, termenii ramasi sunt nuli din cauza faptului ca X
ij
*
= 0;
Aparent, expresia u
i
+v
j
=c
ij
are aspectul cerut de conditia de optim (sub rezerva ca e nevoie ca,
pentru i,j care nu participa la scrierea sistemului, sa avem: u
i
+v
j
sc
ij
)
- daca conditia u
i
+v
j
sc
ij
nu este ndeplinita, atunci nu este solutie optima
si vom constitui o alta solutie mbunatatita.
Aplicatii:
1. Fie problema de transport:
B1 B2 B3 disponibil
F1 5 1 7 50
F2 4 3 2 120
F3 2 9 10 80
necesar 75 90 85 total: 250
Se cere solutia de cost total minim.
Solutie:
Folosim metoda potentialelor pentru verificarea optimalitatii solutiei initiale x
0
:






- Rezolvam sistemul u
i
+v
j
=c
ij
pentru acei indici aflati
n celulele ocupate ale solutiei X
0
, adica pentru indicii bazici.
Sistemul e simplu nedeterminat (6 ecuatii,5 necunoscute), deci se pleaca de la o valoare
arbitrara pentru una din variabilele duale; solutia particulara determinata pentru acest sistem se
trece ntr-un tabel, adica n matricea :





- 50 -
35 - 85
40 40 -
vj
ui
3 10 1
-
9
-
6
1
-
8
1 4 11 2
-
1
2 9 0
- apoi se testeaza .

:
-
11
0 -
15
-
3
[8] 0
-
3
-7 -
10
Cum exista , atunci solutia nu este optima si se trece la mbunatatirea ei.
- intra o valoare arbitrara u pe pozitia (2,2) din matricea
diferenta, unde s-a gasit cea mai mare dintre valorile pozitive ce nu satisfac criteriul de optim.
- determinam un ciclu poligonal cu laturi verticale si
orizontale, avnd numai vrfuri n casute (celule) ocupate n matricea solutiei X
0
, vrfuri pe
care le numerotam alternativ cu +u,-u,+u,-u,., etc;
u se alege minimul valorilor aflate n celulele cu semnul "-"; u=min=35;
- rezulta modificarile n matricea solutiei x
0
, care arata variabila ce paraseste baza.






50
35-u u 85
40+u 40-u
X
1
=
- 50 -

- 35 85

75 5 -
vj
ui
-
7
0
-
1
:
1
-
6
1 0
-
11
0
-
7










Pentru solutia nou gasita x
1
s-a reluat algoritmul, rezolvndu-se iar sistemul cu noile variabile
duale, s-a construit dinnou matricea costurilor reduse, si s-a verificat conditia de
optim, care stabileste ca x
1
este optima.
Sa comparam functiile obiectiv pentru cele doua solutii:


, iar
Observatii:
- daca A
ij
0 ()i,j si (-) (i
0
,j
0
) pentru care A
iojo
=0, atunci modelul admite nca o solutie
optima de baza, cu x
iojo
=0;
- daca modelul admite solutiile optime de baza
x
1
,x
2
,.......,x
k
, atunci x=
1
x
1
+
2
x
2
+....+
k
x
k
, unde
1
+
2
+.......+
k
=1,
j
>0, j=1,k, este tot o
solutie optima (care nu e de baza).
2 .Fie problema de transport:
3
-
4
3 2

-
8
0
-
1
9 2 9 8

0 0
-
8
11 7
8
2
furnizori

beneficiari


B
1
B
2
B
3
disponibil
F
1
8 4 2 65
F
2
6 3 1 130
F
3
10 7 5 45
Necesar 80 75 85 total:240
a)Se cere solutia optima a problemei.
b)Se cere solutia optima pentru care avem:
x
23
=maxim
x
31
+2x
23
>80
Solutie:
Vom aplica metoda potentialelor: drept solutie initiala, folosim
X
0
=
X
1
:

Deci solutia
X
2
=
X
2
se gaseste optima.
Cum tabelul diferentei A contine trei valori zero problema data mai are nca alte trei solutii
optime de baza, notate X
3
,X
4
,X
5
.
- determinarea solutiei X3:
=> X
3
=
- determinarea solutiei X4:
=> X
4
=
- determinarea solutiei X5:

v
1
=7 v
2
=3 v
3
=1
u1=1 8 4 2
u2=0 7 3 1
u3=3 10 6 4
35 30


45 85
45

35-u 30+u

u 45-u 85
45


65 0
35 10 85
45


v
1
=5 v
2
=2 v
3
=0
u
1
=2 7 4 2
u
2
=1 6 3 1
u
3
=5 10 7 5
35 30


45 85
45


65-u u
35 10+u 85-u
45


65
35 75 20
45


65

35+u 10 85-u
45-u


65

70 10 50
10

35

65

=> X
5
=
Solutia optima generala X
G
este data de:
X
G
=
1
x
2
+
2
x
3
+
3
x
4
+
4
x
5

Unde:
1
+
2
+
3
+
4
=1

1,2,3,4
>0
Avem:X
G
=
65
2
+65
3
65
4
65
1

35
1
+35
2
+80
3
+45
4
10
1
+75
2
+10
3
85
1
+20
2
+40
3
+85
4

35
4
45
1
+45
2
+45
3
+10
4
-
b) Din X
G
, gasim: x
23
=
=85
1
+20
3
+85
4
=20(13
1
+4
3
+13
4
)+5(
1
+
2
+
3
+
4
)=
=20+5(13
1
+4
3
+13
4
);
x
31
+2x
22
=6
1
+195
2
+20
3
+35
4
=20(
1
+
2
+
3
+
4
)+5(9
1
+35
2
+
4
)=20(9
1
+35
2
+
4
).
Problema devine:
(maxim)f=133
1
+4
3
+13
4

13
1
+4
3
+13
4
>12

1
+
2
+
3
+
4
=1

1,2,3,4
>0
aceasta problema se rezolva folosind algoritmul simplex.
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Spatii vectoriale (Definitii, exemple).
2. Utilizati algoritmul Simplex pentru: R: x=0,y=3,z=2; optim 11.
45

85
35 10


65

35+u 10-u 85
45-u u

3. Sa se aduca la expresia canonica forma patratica: , utilizand
metoda vectorilor si valorilor proprii.
1. Coordonatele unui vector intr-o baza. Modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei.
2. Demonstrati cu ajutorul algoritmului Simplex ca problema nu are solutii posibile:

3. Sa se aduca la expresia canonica forma patratica: , utiliznd metoda
valorilor si vectorilor proprii. Sa se determine si baza corespunzatoare.
1. Subspatii liniare (Definitie, exemple, operatii cu subspatii).
2. Sa se costruiasca modelul matematic asociat problemei de mai jos si sa se determine solutia optima pentru
problema de programare liniara rezultata, utiliznd algoritmul simplex:
In cadrul unei livezi sunt destinate 8 ha de teren pentru a se cultiva doua feluri de plante A si B. Investitiile necesare
pe hectar sunt respectiv de 2000 u.m. si 5000 u.m. iar cstigul net pe ha este de 30000 u.m., respectiv 60000 u.m. Se
investesc 25000 u.m. n cultura celor doua feluri de plante. Pe cte ha trebuie cultivate fiecare din aceste plante,
pentru ca sa se obtina un beneficiu ct mai mare?
R: ; optim 330000.
3. Utilizand metoda Jacobi sa se aduca la o expresie canonica forma patratica:
.
1. Operatori liniari pe spatii vectoriale (Definitie, exemple, operatii; nucleul si imaginea unui operator liniar).
2. Sa se rezolve problema de programare liniara prin trecere la forma duala:
R: ; optim 12.
3. Sa se studieze liniar independenta vectorilor din :
si sa se descompuna vectorul n baza formata de acestia.
1. Forme fundamentale ale PPL, solutii, clasificare (interpretare economica).
2. Sa se diagonalizeze matricea A= si sa se determine . Sa se precizeze baza fata de
care maricea A admite forma diagonala.
3. Sa se determine costul minim de transport daca se cunosc: matricea costurilor unitare de transport, cantitatile
disponibile la fiecare furnizor si cele necesare fiecarui beneficiar ca in tabloul:


Disponibil

1 2 8 37

1 11 1 45

14 7 3 18
Necesar 26 63 11
R: 325
1. Algoritmul Simplex primal (enunt si interpretare economica).
2. O ntreprindere comerciala dispune de 800 tone de fructe aflate n trei depozite , repartizate astfel:
n sunt 450 tone, n sunt 150 iar 200 tone n . Aceasta cantitate trebuie transportata la doua fabrici
astfel: la 550 tone, iar la 250 tone. Matricea costurilor unitare de transport este
urmatoarea: . Se cere planul optim de transport.
3. Sa se determine matricea operatorului liniar si sa se diagonalizeze,
preciznd baza corespunzatoare.
Nota asupra examinarii
Examinarea se face in scris, cu bilet individual ce contine o cerinta teoretica si doua aplicatii
din tematica aferenta examenului respectiv.
http://www.scritube.com/stiinta/matematica/Problema-de-transport51191794.php