Comportamentul nou nascutului si dezvoltarea Rolul proceselor cognitive si de perceptive in 5 studii cu copii de 5 luni - unul din marile domenii

de cercetare in dezvoltarea timpurie a copilului- abilitatea copiilor de a intelege numerele - multe cercetari sugereaza ca copiii mici sunt capabili sa reprezinte si sa discrimineze intre : diferiti itemi intr-un numar mic de seturi (cel mult 4) si mai tarziu. intre un numar mai mare de itemi daca raporturile intre seturi au o magnitudine de 1:2 In cazurile de enumerare a unui numar mic de itemi s-a sugerat ca copiii mici calculeaza/evalueaza raspunsurile in plus si scaderea manipularilor. Acest lucru a fost sugerat intr-un studiu f citat a lui Wynn. In faza de adunare, conditia (1+1), copiilor de 5 luni li s-a aratat mai intai o singura papusa pe o scena. Pe urma un ecran a ascuns papusa si a aparut o mana tinand o a doua papusa care a fost mai apoi pusa in spatele ecranului, iar mana s-a retras goala. In faza de scadere, conditia (2-1), copiilor li s-a aratat mai intai doua papusi care erau asezate pe o scena. Acestea erau acoperite de un ecran care acoperea displayul. A aparut o mana goala, care a mers in spatele ecranului si a retras o papusa. In urmatoarele test trailuri, in ambele conditii, ecranul a fost ridicat lasand sa se vada una sau doua papusi si copiii s-au uitat mai mult la rezultatele imposibile (fie 1+1 sau 2-1), decat la cele posibile (1+1=2 sau 2-1=1). Din aceste descoperiri, Wynn sugereaza faptul ca abilitatea de a face calculi aritmetice simple este inascuta si poate reprezenta fundatia pe care abilitatile aritmetice se construiesc. Studiul lui Wynn- continua sa fie controversat. Au existat si cateva reinterpretari, care spun despre copiii mici ca nu au nevoie de abilitati aritmetice de atribuire. Cohen and Marks au adus evidenta empirica pentru a sustine o interpretare bazata pe o perceptie specifica. Ei au sugerat ca copiii din experimentele lui Wynn au putut raspunde mai simplu la test trials la o expuenere care le e familiara dpdv perceptual decat la una care e neasteptata dpdv cognitiv. Clearfield and Westfahl au adus evidenta directa in sustinerea ipotezei procesarii perceptuale, in experimente cu copii intre 3-5 luni, folosind doar una din conditiile lui Wynn si anume 1+1. In cel de-al 3lea experiment, copiii au primit 8 trails uri precedente cu care erau familiarizati fie cu una fie doua papusi statice, care erau mai apoi urmate de trailes uri de adunare. La urmatorul test trial cei care au fost inainte familiarizati cu o papusa au privit mai mult la rezultatul rezultatul aritmetic corect (1+1=2), in timp ce cei care au fost familiarizati cu doua papusi au privit mai mult la rezultatul incorect (1+1=1). Aceste descoperiri demonstreaza clar ca o familiarizare anterioara poate cauza schimbari la test-trial ul de privire a preferintelor, fara nicio deosebire in ceea ce priveste posibilitatea sau imposibilitatea unei consecinte de operatii matematice. Asa cum au spus si autorii, acest lucru nu

inseamna ca copiii nu sunt capabili sa adune, doar ca in aceste conditii experimentale ei au preferat sa raspunda pe baza familiaritatii. Aceste descoperiri ne indica clar ca procesele perceptuale trebuie luate in considerare inainte de a interpreta rezultatele de la experimentele de violare a expectantelor (VoE)in termini de abilitati cognitive. Studiul de fata, care consta in 2 experimente legate (in corelatie), a explorat rolul familiaritatii si al noului In ceea ce priveste preferintele, apoi a urmat procedura lui Wynn in care au fost prezentate 3 perechi de test trials, cu una si doua jucarii, urmate sau nu de un eveniment mathematic (exp.1) sau de o familiarizare (exp.2). In Exp.2, pretestul (familiarizarea cu o sau doua jucarii) si rezultatele testului au fost identice in ceea ce priveste timpul de familiarizare, iar intervalele de intarziere la cei care au fost prezentati copiilor in exp. 1, dar fara o operatie matematica. Acesta permite un test daca copiii arata familiaritate, nu arata nimic, sau noutate in ceea ce priveste preferintele cu acesti parametrii temporali luati constanti. IN EXP. 1- au participat 32 de copii de 5 luni: 8 baieti si 8 fete in conditia de adunare si 6 baieti si 10 fete in conditia de scadere. Datele de la 3 copiii care au participat la faza de adunare nu au putut fi folosite din cauza experimenter error si a plansului. Aceasta este o rata f mica de uzura si sugereaza ca copiii au fost foarte atenti la rapunsuri. Copiii au fost asezati in poala insotitorului (de obicei mama) la aprox. 30 de cm partea din fata a scenei si la 60 de cm fata de locul unde erau plasate jucariile in timpul prezentarii. Jucariile folosite pt experiment erau asemanatoare cu cele folosite in alte studii- un barbat de 11 cm lungime care face zgomot cand era apasat. Cel care prezenta jucariile purta manusi lungi negre. Camera plasata in central scenei filma capul si ochii bebelusului, iar un observator monitoriza durata privirii copilului. Jumatate din bebelusi au fost testati in conditia adunarii, in care li s-a aratat o jucarie care a fost mai apoi ascunsa in spatele unui ecran. A urmat apoi o alta jucarie. Cealalta jumatate de bebelusi au fost testati in conditia scaderii, in care li s-a aratat doua jucarii, una dintre ele disparand in spatele ecranului si ramanand doar una. Au existat 6 test trial-uri la fiecare conditie, alternand adunarea cu scaderea, intr-o ordine contrabalansata, intre raspunsurile posibile si cele imposibile ale unei sau doua jucarii. 26 de copii au privit mai mult situatia imposibila si 6 cea posibila. Autorii au lasat deschisa posibilitatea ca bebelusii sa se fi uitat pur si simplu mai mult la evenimentul pe care l-au perceput familiar, ex. Numarul de jucarii aparut inainte ca ecranul sa le acopere. Pt a se testa preferinta familiara vs interpretarile aritmetice ale descoperirilor, in exp 2 s-au reluat trasaturile esentiale din exp 1, dar fara manipularile aritmetice, cu scopul de a vedea daca rezultatul preferintelor de familiaritate sau noutate following the brief familiarization times given in exp 1. Au fost prezentate evenimente pe cat se poate de asemanatoare cu cele din exp 1, cu atentie sporita la parametrii temporali, dar fara operatii matematice. Astfel, ar trebui sa fie posibil sa se observe daca

rezultatele paralele cu cele din exp 1, o preferinta familiara pt o jucarie a fost pe scurt familiarizata cu o jucarie si pt doua jucarii dupa familiarizarea cu doua jucarii sau cu rezultatul preferintelor perceptuale de noutate cum ar fi perioadele de familiarizare.??? 32 de beblusi de 5 luni (7 baieti, 9 fete in prima conditie; 11 baieti, 5 fete in a2a conditie)participanti.Aparatul, procedura au fost aceleasi ca in exp 1, dar fara manipulare aritmetica. Au existat 2 conditii cu o scurta familiarizare: a. o jucarie; b. doua jucarii. In prima conditie mana experimentatorului , cu manusa lunga neagra a aparut tinand o jucarie, care a sunat ca sa atraga atentia bebelusului, apoi a fost lasata pe scena si mana s-a retras usor. Acest eveniment a durat 5 secunde , iar cand mana a disparut din campul visual,ecranul a fost ridicat ca sa ascunda jucaria. Mana exp a reaparut goala deasupra ecranului, a inchis pumnul si l-a deschis la loc pt a dem ca e goala. Mana s-a restras usor catre partea de jos a ecranului si ecranul a fost coborat pt a descoperi test displayul. Durata de la aparitia mainii goale si pana la retragere a fost de 6s. Aceste durate de 5s de familiarizare urmate de 6s de hand display au fost aceleasi cu cele din exp 1, conditia de adunare si evenimentul s-a repetat de 6 ori, alternand o jucarie cu doua. Condtitiile de prezentare pt conditia cu2 jucarii au fost aceleasi, cu exceptia perioadei de familiarizare. Aceasta a durat 9 secunde in loc de 6, exact ca in conditia de scadere de la exp 1. 21 de copii s-au uitat mai mult la rezultatul nou, iar 11 s-au uitat mai mult la rezultatul familiar. Copiii din cele 2 exp au raspuns foarte diferit la prezentarea finala a uneia sau a doua jucarii. Ca o confirmare, daca de referim la rezultatele la test trials a ambelor studii ca familiar si nou, cu referinta la evenimentele familiarizate, atunci o comparatie intre privirea catre familiar si catre nou de-a lungul celor doua studii e semnificativa. In exp 1, ipoteza preferintei familiare ar prezice ca bebelusii vor prefera evenimentul familiar la test trials, fapt care este prezentarea unei jucarii in 1+1 conditia de adunare si a doua jucarii in 2-1 conditia de scadere. Ipoteza computationala- copiii au la ei operatiile aritmetice si se uita mai mult la rezultatele imposibile dpdv mathematic- face de asemenea aceeasi predictie, ceea ce desigur ingreuneaza discriminarea intre cele doua interpretari alternative. In exp 2, prezentarea evenimentelor familiare si ridicarea ulterioara a ecranului pentru a ascunde displayul sunt la fel ca cele din exp 1, la fel ca aparitia manusii experimentatorului. In mod critic, perioada scurta de familiarizare, atat pt o jucarie cat si pt doua, a fost aceeasi in ambele experimente si o interpretare directa/sincera a ipotezei preferintei familiaritatii ar prezice cum ca bebelusii vor prefera evenimentul familiarizat la vederea rezultatelor la test trials in ambele exp. Oricum, in exp 1 bebelusii au preferat rezultatul matematic neasteptat (de asemenea familiar), in timp ce in exp 2 au preferat rezultatul nou dpdv perceptual. Cele 5 sau 9 secunde de familiarizare nu au influentat preferintele in aceste conditii experimentale. Aceste descoperiri sugereaza faptul ca bebelusii din exp 1 au luat in considerare atat prezentarea test initiala a unei jucarii sau doua cat si manipularea matematica care a urmat si sunt compatibile cu

posibilitatea ca bebelusii sa tina seama de un numar limitat de itemi in ciuda ocluziei. Experientele de familiarizare anterioare pot afecta preferintele de privit observate in aceste problem aritmetice, fapt demonstrate de Clearfield and Westfahl (2006). -intinderea continua, lungime conturului, importanta/ cantitatea stimularii

they do suggest that in the standard Wynn-type experimental procedure the highly replicable finding of greater looking at the unexpected arithmetic outcome cannot easily be attributed to simple familiarity preferences.