Sunteți pe pagina 1din 34

Cuprins

1 Ecuat ii diferent iale 1


1.1 Introducere n teoria ecuat iilor diferent iale ordinare . . . . . . 1
1.2 Probleme practice care conduc la ecuat ii diferent iale . . . . . . 3
1.3 Ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3.1 Teorema de existent a si unicitate . . . . . . . . . . . . 6
1.3.2 Metode de integrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.4 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior . . . . . . . . . . 16
1.4.1 Solut ia generala a ecuat iei L
n
(y(x)) = 0 . . . . . . . . 19
1.4.2 Solut ia generala a ecuat iei L
n
(y(x)) = f(x) . . . . . . . 21
1.5 Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i . . . . . . . 25
1.5.1 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i, omogene . . . . 25
1.5.2 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i, neomogene . . . 29
1
Capitolul 1
Ecuat ii diferent iale
1.1 Introduceren teoria ecuat iilor diferent iale
ordinare
Fie y(x) o funct ie de variabila independent a x. Notam prin y

=
dy
dx
, y

=
d
2
y
dx
2
,..., y
(n)
=
d
n
y
dx
n
derivatele succesive ale lui y n raport cu x. Orice relat ie de
egalitate care cont ine cel put in una dintre aceste derivate se numeste ecuat ie
diferent iala ordinara. Termenul ,,ordinar distinge ecuat iile diferent iale or-
dinare de cele cu derivate part iale care cont in: doua sau mai multe vari-
abile independente, o funct ie de aceste variabile si derivatele part iale core-
spunzatoare. Deoarecen acest capitol vom studia numai ecuat iile diferent iale
ordinare, le vom spune simplu ecuat ii diferent iale.
Denit ia 1.1.1. O relat ie de forma
F(x, y, y

, y

, ..., y
(n)
) = 0, (1.1.1)
unde F : D R
n+2
R, se numeste ecuat ie diferent iala de ordinul n.
Ordinul unei ecuat ii diferent iale este dat de derivata de cel mai mare ordin
pe care o cont ine. Relat ia (1.1.1) se numeste forma generala a unei ecuat ii
diferent iale de ordinul n.

In plus, daca ecuat ia (1.1.1) se poate rezolva n
raport cu y
(n)
, adica
y
(n)
= f(x, y, y

, ..., y
(n1)
) (1.1.2)
unde f : R
n+1
R, atunci relat ia (1.1.2) se numeste forma normala a
ecuat iei diferent iale de ordinul n.
Exemplul 1.1.1. y
(4)
x
2
y
(3)
+ 4xy

3y

+ 2xy e
x
= 0 este o ecuat ie
diferent iala de ordinul 4, scrisa sub forma generala. Explicitand pe y
(4)
,
obt inem forma normala y
(4)
= x
2
y
(3)
+ 4xy

+ 3y

2xy + e
x
.
1
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 2
O funct ie : I R R, C
n
(I), care transforma ecuat ia (1.1.1)
n identitate, adica F(x, (x),

(x), ...,
(n)
(x)) = 0, x I, se numeste
solut ie sau integrala a ecuat iei (1.1.1), iar gracul funct iei se numeste
curba integrala.
Denit ia 1.1.2. Funct ia y = (x, c
1
, c
2
, ..., c
n
), solut ie a ecuat iei (1.1.1),
pentru orice x I si pentru orice constante arbitrare c
1
, c
2
, ..., c
n
, se numeste
solut ie generala sau integrala generala a ecuat iei (1.1.1).
Din punct de vedere geometric, y = (x, c
1
, c
2
, ..., c
n
) reprezint a o familie
de curbe. Prin particularizarea constantelor c
1
, c
2
, ..., c
n
, numite constante
de integrare, din solut ia generala, se obt ine o solut ie (integrala) particulara.
Orice solut ie care nu poate dedusa din solut ia generala se numeste solut ie
(integrala) singulara.
Exemplul 1.1.2. i) y = e
x
cos x este solut ie a ecuat iei y

2y

+ 2y = 0.

Intr-adevar, y

= e
x
(cos x sin x) si y

= 2e
x
sin x nlocuite n ecuat ia
data, o verica identic
2e
x
sin x 2e
x
(cos x sin x) + e
x
cos x = 0.
ii) Ecuat ia (y

)
2
xy

+ y = 0 admite solut ia generala y(x) = cx c


2
,
care din punct de vedere geometric reprezinta o familie de drepte, iar orice
solut ie particulara se obt ine prin particularizarea lui c. Spre exemplu, pentru
c = 1 se obt ine solut ia particulara y = x 1.

In plus, ecuat ia admite solut ia
singulara y =
x
2
4
care geometric, reprezinta o parabola.
iii) Integrand direct ecuat ia diferent iala y

= x se obt ine solut ia generala


y =
x
2
2
+c, aceasta reprezentand o familie de parabole. Se extrage o parabola
din familie impunand acesteia sa treaca printr-un punct din plan, spre ex-
emplu A(0, 1), adica y(0) = 1. Astfel constanta c ia valoarea concreta c = 1
si corespunzator ei, se obt ine solut ia particulara y =
x
2
2
+ 1.
Reciproc, av and o familie de curbe y = (x, c
1
, c
2
, ..., c
n
), eliminand con-
stantele c
1
, c
2
, ..., c
n
din sistemul
y = , y

=
d
dx
, y

=
d
2

dx
2
, ..., y
(n)
=
d
n

dx
n
, (1.1.3)
rezulta n general o ecuat ie diferent ial a de forma (1.1.1)
Exemplul 1.1.3. Determinam o ecuat ie diferent iala pornind de la familia
de parabole y = c
1
(x c
2
)
2
.
Eliminand ntre ecuat iile y = c
1
(x c
2
)
2
, y

= 2c
1
(x c
2
) si y

= 2c
1
parametrii c
1
si c
2
rezulta ecuat ia diferent iala (y

)
2
= 2yy

.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 3
Condit iile suplimentare care se impun pentru determinarea constantelor
de integrare se numesc condit ii init iale sau condit ii Cauchy.
Denit ia 1.1.3. Se numeste problema Cauchy relativa la ecuat ia (1.1.2)
ansamblul format din ecuat ia diferent iala (1.1.2) cu condit iile init iale
_

_
y(x
0
) = y
0
y

(x
0
) = y
1
.................
y
(n1)
(x
0
) = y
n1
, (1.1.4)
si consta n determinarea unei solut ii particulare care verica (1.1.4), unde
x
0
, y
0
, y
1
, ..., y
n1
sunt numere date.
Asadar, problema Cauchy pentru ecuat ii diferent iale de ordinul n este
_

_
y
(n)
= f(x, y, y

, ..., y
(n1)
)
y(x
0
) = y
0
y

(x
0
) = y
1
.................
y
(n1)
(x
0
) = y
n1
. (1.1.5)
Exemplul 1.1.4. i) Ansamblul
_
_
_
y

3xy

+ 4xy 5x
2
= 0
y(0) = 1
y

(0) = 1
este o prob-
lema Cauchy relativa la o ecuat ie diferent iala de ordinul al doilea.
ii) y = c
1
e
x
+c
2
e
2x
este solut ia generala a ecuat iei diferent iale y

3y

+
2y = 0. Impunand condit iile Cauchy y(0) = 3 si y

(0) = 5 obt inem o solut ie


particulara.

Intr-adevar, nlocuind x = 0 si y = 3 n y = c
1
e
x
+c
2
e
2x
rezulta c
1
+c
2
= 3.
Pe de alta parte, y

= c
1
e
x
+2c
2
e
2x
n care, nlocuind x = 0 si y

= 5 obt inem
c
1
+ 2c
2
= 5. Rezolvand sistemul rezulta c
1
= 1 si c
2
= 2. Deci solut ia
particulara este y = e
x
+ 2e
2x
.
1.2 Probleme practice care conduc la ecuat ii
diferent iale
Vom prezenta doar cateva exemple de probleme zice si demograce care
conduc la ecuat ii diferent iale.
Exemplul 1. Miscarea unui punct material M pe o axa verticala, sub
act iunea fort ei de atract ie a Pamantului.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 4
Se considera un sistem de axe xOy n care originea este luata pe suprafat a
Pam antului, iar axa Oy este axa verticala n raport cu care se misc a punctul
M. Sensul pozitiv pe axa Oy este cel, de jos n sus. Pozit ia punctului
M la orice moment t este data de valoarea coordonatei y n funct ie de t,
y(t).

Inainte de nceperea misc arii, la momentul t = 0, (momentul init ial),
presupunem cunoscute pozit ia punctului M, y(0) = y
0
si viteza acestuia v
0
.
Din interpretarea mecanica a derivatelor de ordinul nt ai si al doilea, viteza
este egala cu y

(t), iar accelerat ia este y

(t). Deci, la momentul init ial au


loc condit iile init iale y(0) = y
0
si y

(0) = v
0
, iar miscarea este modelata prin
ecuat ia y

(t) = g, unde g este accelerat ia gravitat ional a a Pam antului,


(apare minus deoarece miscarea este dirijata n jos).
Integrand direct ecuat ia y

(t) = g rezulta y

(t) = gt+c
1
, care integrat a
din nou da solut ia generala y(t) =
g
2
t
2
+ c
1
t + c
2
, cu c
1
si c
2
, constante
arbitrare. Impunand condit iile init iale se obt ine solut ia particulara y(t) =

g
2
t
2
+ v
0
t + y
0
.
Exemplul 2. Miscarea unui punct material de masa m care se deplaseaza
pe o axa orizontala Ox, sub act iunea unei fort ei elastice

F
e
= kx

i, (

F
e
este
proport ionala cu distant a k pan a la originea O si ndreptat a spre O).
Din legea a doua a lui Newton ma =

F, se obt ine ecuat ia diferent ial a
care modeleaza aceasta miscare m x+kx = 0, (unde x :=
d
2
x
dt
2
), sau echivalent
x +
2
x = 0, unde
2
:=
k
m
. Solut ia generala a acesteia este
x(t) = c
1
cos t + c
2
sin t,
n care c
1
si c
2
sunt constantele de integrare care se determina din conditii
init iale date, spre exemplu x(0) = x
0
si x(0) = x
0
.
Ecuat ia m x + kx = 0 se poate generaliza prin introducerea unor fort e
suplimentare: fort e de frecare proport ionale cu viteza x(t) si fort e perturba-
toare armonice de forma f
0
cos t.

In acest caz, ecuat ia devine
x + 2 x +
2
x = f
0
cos t. (1.2.1)
Exemplul 3. Circuitul electric (RLC) este format din rezistent a R,
inductant a L si condensatorul de capacitate C, legate in serie. Circuitul este
caracterizat prin sarcina q si intensitatea i, q = i.
Notam prin: U
R
diferent a de potent ial care traverseaza rezistent a R, U
L
diferent a de potent ial care traverseaza inductorul si U
C
diferent a de potent ial
n condensator. Utilizand legea lui Ohm, R =
U
R
i
, legea lui Faraday, L =
U
L

i
,
si C =
q
U
C
si nlocuind corespuntatoar n legea lui Kirchho U
R
+U
C
+U
L
= 0,
rezulta
q +
R
L
q +
1
C
q = 0,
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 5
adica o ecuat ie echivalent a cu (1.2.1) n care f
0
= 0.
Exemplul 4. Procese demograce
i) Problema Cauchy
_
x + x = 3
x(0) = 5
modeleaza un proces nastere-moarte
pentru o populat ie izolata, (nu au loc emigrari sau imigrari), de marime x(t).
Populat ia init iala este 5. Solut ia acesteia este x(t) = 3 + 2e
t
. Procesul este
dominat de decese, deoarece viteza de crestere a populat iei este x = x+3, (3
este rata de nasteri). Starea stat ionar a este lim
t
x(t) = 3, (problema stabila).
ii) Problema
_
x = x 3
x(0) = 5
are solut ia x(t) = 3 + 2e
t
si modeleaza un
proces nastere-moarte dominat de nasteri deoarece, viteza de crestere a
populat iei este x = x 3, (3 este rata de decese). Aceasta descrie o explozie
a populat iei deoarece lim
t
x(t) = , (problema instabila).
iii) Problema Cauchy
_
x = ax bx
2
x(0) = x
0
> 0
, a, b > 0, modeleaza procesul de
crestere limitata a populat iei, adica populat ia nu creste la innit. Termenul
bx
2
limiteaza cresterea. Solut ia este x(t) =
ax
0
bx
0
+e
at
(abx
0
)
si lim
t
x(t) =
a
b
.
Raportul
a
b
se numeste capacitatea ecosistemului si reprezint a valoarea atinsa
asimptotic de catre numrul de indivizi din ecosistem, oricare ar condit ia
init ial a.
1.3 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai
Consideram ecuat ia diferent ial a de ordinul nt ai sub forma generala
F(x, y(x), y

(x)) = 0, (1.3.1)
unde F : D R
3
R, sau sub forma normala
y

= f(x, y(x)) (1.3.2)


unde f : R
2
R este o funct ie continu a pe .
Solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai este y =
(x, c), depinzand de de o singura constant a arbitrara, si reprezint a din punct
de vedere geometric o familie de curbe plane.
Problema Cauchy relativa la ecuat ia (1.3.2) este
_
y

= f(x, y)
y(x
0
) = y
0
, (1.3.3)
unde x
0
, y
0
sunt numere date, si consta n determinarea curbei plane din
familie, care trece prin punctul de coordonate (x
0
, y
0
) .
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 6
1.3.1 Teorema de existent a si unicitate

In mod natural, apar urmatoarele ntreb ari. Exista cel put in o curba din
familia y = (x, c) care sa treaca prin punctul (x
0
, y
0
)? Daca exista o astfel de
curba, este unica? Raspunsurile la aceste ntrebari sunt date de urmatoarea
teorema de existent a si unicitate.
Teorema 1.3.1. (Teorema lui Picard) Fie problema Cauchy (1.3.3) cu
= {(x, y)| |x x
0
| a, |y y
0
| b} , a, b > 0. (1.3.4)
Daca
i) f este continua pe si
ii) f este Lipschitz n raport cu variabila y pe , i.e. () k > 0 a.
|f(x, y
1
) f(x, y
2
)| k |y
1
y
2
| , (x, y
1
), (x, y
2
) ,
atunci problema Cauchy data admite solut ia unica y = y(x), pentru x
[x
0
h, x
0
+ h], unde , h = min
_
a,
b
M
_
si M = sup
(x,y)
|f(x, y)| .
Pentru demonstrat ia acestei teoreme se poate consulta ([?]).
Daca f este derivabil a n raport cu y si
f
y
este continua n raport cu y
pe , atunci f este Lipschitz n raport cu y pe cu constanta k

f
y

.
Observat ia 1.3.1. Solut ia y = y(x) a problemei Cauchy (1.3.3) cu (1.3.4),
se determina prin metoda aproximat iilor succesive, care consta n construirea
sirului de funct ii
y
n+1
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, y
n
(s))ds, y(x
0
) = y
0
, |x x
0
| h, n N. (1.3.5)
Se demonstreaza ca sirul de funct ii y
n
(x), n N, converge uniform catre
solut ia y = y(x) a problemei Cauchy considerate. Nu ntotdeuna se poate
gasi efectiv limita sirului de funct ii y
n
(x) motiv pentru care, aceasta se aprox-
imeaza.
Exercitiul 1.3.1. Sa se gaseasca solut ia problemei Cauchy
_
y

= y + x
y(0) = 1
,
(x, y) [1, 1] [0, 2] , folosind metoda aproximat iilor succesive.
Rezolvare:
Avem f(x, y) = y + x, (x
0
, y
0
) = (0, 1) si = [1, 1] [0, 2] .
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 7
Din (x, y) , |x x
0
| = |x| a si |y y
0
| = |y 1| b rezulta
a = b = 1 si M = 3.
Funct ia f(x, y) = y +x este continua pe si Lipschitz n raport cu y pe
, (cu k = 1).

Intr-adevar,
|f(x, y
1
) f(x, y
2
)| = |y
1
y
2
| k |y
1
y
2
| ,
(x, y
1
), (x, y
2
) si k

f
y

= 1.
Deci f ndeplineste condit iile teoremei lui Picard cu h = min
_
1,
1
3
_
=
1
3
si conform acesteia, problema Cauchy admite solut ia unica y = y(x), x
_

1
3
,
1
3

.
Prin metoda aproximat iilor succesive, construim sirului de funct ii y
n
(x),
n N :
- aproximat ia de ordinul zero este y
0
= 1.
- aproximat ia de ordinul nt ai este
y
1
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, y
0
(s))ds = 1 +
_
x
0
f(s, 1)ds = 1 +
_
x
0
(1 + s)ds
= 1 + x +
x
2
2!
(parabola).
- aproximat ia de ordinul al doilea:
y
2
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, y
1
(s))ds = 1 +
_
x
0
f(1 + s +
s
2
2
, s)ds
= 1 +
_
x
0
(1 + 2s +
s
2
2
)ds = 1 + x +
2x
2
2!
+
x
3
3!
.
Aproximat ia de ordinul al treilea:
y
3
(x) = x
0
+
_
x
x
0
f(s, y
2
(s))ds = 1 +
_
x
0
f(1 + s + s
2
+
s
3
6
, s)ds
= 1 +
_
x
0
(1 + 2s + s
2
+
s
3
6
)ds = 1 + x +
2x
2
2!
+
2x
3
3!
+
x
4
4!
.
........
Inductiv, deducem ca y
n
(x) = 1 +x +
2x
2
2!
+
2x
3
3!
+
2x
4
4!
+... +
2x
n
n!
+
x
n+1
(n+1)!
.
Atunci lim
n
y
n
(y) = 2e
x
x 1 = y(x) care reprezinta solut ia problemei
Cauchy.
Observat ia 1.3.2.

In demonstrat ia unicitat ii solut iei este esent ial faptul ca
funct ia f sa e Lipschitz. Renunt and la la aceasta condit ie, problema Cauchy
admite solut ie, dar nu este unica. Vom arata acest lucru printr-un exemplu.
Exemplul 1.3.1. Consideram problema Cauchy
_
y

= y
1
3
y(0) = 0
. Se verica
usor ca y =
_
2
3
x
_3
2
sunt doua solut ii ale acesteia care trec prin origine.

Intr-adevar, din y =
_
2
3
x
_3
2
rezulta y

= x
1
2
, iar din y

= y
1
3
, obt inem
x
1
2
= y
1
3
. Deci, solut ia acestei probleme Cauchy nu este unica. Unicitatea
nu are loc, deoarece funct ia nu este Lipschitz n vecinatatea originii. Pentru
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 8
a arata acest fapt trebuie sa gasim o pereche de puncte pentru care relat ia
|f(x,y
1
)f(x,y
2
)|
|y
1
y
2
|
k nu are loc. Daca luam punctele (x, y
1
) si (x, 0), atunci
|f(x, y
1
) f(x, 0)| = |y
1
|
1
3
si deci,
|f(x, y
1
) f(x, 0)|
|y
1
|
= |y
1
|

2
3
Alegand pe y
1
sucient de mic, putem face pe |y
1
|

2
3
> k, k > 0.
Observat ia 1.3.3. Teorema de existent a si unicitate se extinde si la prob-
lema Cauchy relativa la ecuat ia diferent iala de ordinul n, (1.1.5).
1.3.2 Metode de integrare
Asa cum vom vedea n continuare, rezolvarea unor ecuat ii diferent iale de
ordinul nt ai se reduce la calculul unor integrale, altfel spus, la efectuarea
unor cuadraturi. Vom prezenta metodele de determinare a solut iei generale
pentru cateva clase de ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai, integrabile prin
cuadraturi.
1. Ecuat ii cu variabile separabile
Sunt ecuat ii diferent iale de forma
y

= f(x)g(y), (1.3.6)
unde f : [a, b] R, g : [c, d] R sunt funct ii continue si g(y) = 0, y
[c, d].
Algoritmul de rezolvare
Se scrie ecuat ia (1.3.6) sub forma
dy
dx
= f(x)g(y),
se separa variabilele
1
g(y)
dy = f(x)dx
si apoi se integreaza,
_
y
y
0
1
g(y)
dy =
_
x
x
0
f(x)dx.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 9
Rezulta
G(y(x)) G(y
0
) = F(x) F(x
0
)
si atunci solut ia generala a ecuat iei (1.3.6) este
y(x) = G
1
[F(x) + c], (1.3.7)
unde G este o primitiva a funct iei
1
g(y)
, F este o primitiva a lui f, iar c :=
G(y
0
) F(x
0
).
Exemplul 1.3.2. x(y
2
+ 1) y(x
2
+ 1)y

= 0 este o ecuat ie cu variabile


separabile. Urmand algoritmul de mai sus, avem
x(y
2
+ 1) y(x
2
+ 1)
dy
dx
= 0
ydy
y
2
+ 1
=
xdx
x
2
+ 1
Integrand,
_
ydy
y
2
+ 1
=
_
xdx
x
2
+ 1

1
2
ln(y
2
+ 1) =
1
2
ln(x
2
+ 1) +
1
2
ln c
care se scrie
y
2
+ 1 = c(x
2
+ 1)
si reprezinta solut ia generala a ecuat iei date. Scrierea constantei arbitrare
prin intermediul unui logaritm ajuta la simplicarea formei solut iei generale.
2. Ecuat ii omogene
Asa cum este cunoscut, o funct ie de doua variabile g(x, y) este omogena de
grad k daca g(tx, ty) = t
k
g(x, y), t 0.
O ecuat ie diferent ial a de forma
P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0, (1.3.8)
unde funct iile P(x, y) si Q(x, y) sunt omogene de acelasi grad, se numeste
ecuat ie omogena.
Ecuat ia (1.3.8) se poate rescrie sub forma
y

= f(
y
x
), (1.3.9)
unde f : (a, b) R este continu a si omogena de grad zero, (x = 0).
Algoritmul de rezolvare
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 10
Se efectueaza schimbarea de funct ie necunoscuta y(x) = u(x)x, unde
funct ia u(x) este derivabila. Derivand, avem y

(x) = u

(x)x + u(x) astfel ca


ecuat ia (1.3.9) devine
u

x + u = f(u), (1.3.10)
echivalenta cu
xdu
dx
= f(u) u. (1.3.11)
Distingem urmatoarele situat ii:
a) Daca f(u)u = 0, atunci (1.3.11) este o ecuat ie cu variabile separabile
du
f(u) u
=
dx
x
. (1.3.12)
Integr and, se obt ine x = ce

du
f(u)u
=: g(u, c) care conduce la solut ia generala
a ecuat iei (1.3.9)
x = g(
y
x
, c). (1.3.13)
b) Daca u
0
a..f(u
0
) = u
0
atunci y = xu
0
este solut ie singulara a ecuat iei
(1.3.9).
Exemplul 1.3.3. x
2
y
2
+ 2xy

= 0 este o ecuat ie omogena.



Intr-adevar,
mpart ind ecuat ia prin x
2
obt inem
1
_
y
x
_
2
+ 2
y
x
y

= 0. (1.3.14)
Substitut ia y(x) = u(x)x si y

(x) = u

(x)x+u(x), transforma ecuat ia (1.3.14)


n
2uu

x = u
2
1.
Deoarece u
2
1 = 0,
2udu
u
2
+ 1
=
dx
x
(1.3.15)
care, prin integrare conduce la solut ia generala x(u
2
+ 1) = c a ecuat iei
cu variabile separabile (1.3.15) si mai departe, se obt ine solut ia generala
x
2
+ y
2
= cx a ecuat iei (1.3.14).
3. Ecuat ii reductibile la ecuat ii omogene

In anumite condit ii, ecuat iile diferent iale de forma


y

= f(
a
1
x + b
1
y + c
1
a
2
x + b
2
y + c
2
), (1.3.16)
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 11
se pot reduce la ecuat ii omogene sau la ecuat ii cu variabile separabile.
Se disting urmat atoarele situat ii:
i) Daca a
1
b
2
a
2
b
1
= 0, atunci schimbarea de variabile x = X + x
0
si
y = Y +y
0
, unde (x
0
, y
0
) este solut ia sistemului liniar
_
a
1
x + b
1
y + c
1
= 0
a
2
x + b
2
y + c
2
= 0
,
reduce ecuat iile (1.3.16) la o ecuat ie omogena.

Intr-adevar,
Y

= f(
a
1
(X + x
0
) + b
1
(Y + y
0
) + c
1
a
2
(X + x
0
) + b
2
(Y + y
0
) + c
2
) = f(
a
1
X + b
1
Y
a
2
X + b
2
Y
) = f(
a
1
+ b
1
Y
X
a
2
+ b
2
Y
X
).
(1.3.17)
Exemplul 1.3.4. Sa se integreze ecuat ia diferent iala y

=
x2y+5
2xy+4
.
Deoarece a
1
b
2
a
2
b
1
= 3, facem schimbarea de variabile x = X 1 si
y = Y + 2, unde (1, 2) este solut ia sistemului
_
x 2y + 5 = 0
2x y + 4 = 0
. Aceasta
conduce la ecuat ia omogena
Y

=
X 2Y
2X Y
. (1.3.18)
Prin schimbarea de variabila Y = uX, ecuat ia (1.3.18) devine
u

X(2 u) = u
2
4u + 1 (1.3.19)
pentru care distingem cazurile:
a) Daca u
2
4u+1 = 0 atunci ecuat ia (1.3.18) este cu variabile separabile
(2u)du
u
2
4u+1
=
dX
X
. Prin integrare obt inem

1
2
ln |u
2
4u + 1| = ln |X|
1
2
ln |c| c = X
2
(u
2
4u + 1),
iar prin nlocuirea lui u, c = Y
2
4XY +X
2
. Revenind la variabilele init iale
x si y rezulta solut ia generala a ecuat iei date
x
2
4xy + y
2
+ 10x 8y = c,
unde c := c 5.
b) Daca u = 2

3 atunci u
2
4u + 1 = 0. Rezulta solut iile singulare
Y = (2

3)X, care n variabilele init iale x si y sunt


y 2 = (2

3)(x + 1).
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 12
ii) Daca a
1
b
2
a
2
b
1
= 0, atunci
a
1
a
2
=
b
1
b
2
= k, iar ecuat ia (1.3.16) se rescrie
y

= f(
k(a
2
x + b
2
y) + c
1
a
2
x + b
2
y + c
2
).
Prin schimbarea de variabila u = a
2
x +b
2
y, aceasta se transforma n ecuat ia
cu variabile separabile
u

= a
2
+ b
2
f(
ku + c
1
u + c
2
).
Exemplul 1.3.5. Sa se integreze ecuat ia diferent iala y

=
3x3y+1
x+y+1
.
Deoarece a
1
b
2
a
2
b
1
= 0, facem schimbarea de variabila u = x + y, iar
ecuat ia data devine u

= 1 +
3u+1
u+1
, echivalent cu u

=
2u+2
u+1
. Integrand,
obt inem solut ia generala
c = (u + 1)
2
e
u+2x
sau c = (x + y + 1)
2
e
3x+y
.
4. Ecuat ii liniare
Ecuat iile diferent iale liniare de ordinul nt ai au forma
y

+ f(x)y = g(x) (1.3.20)


unde funct iile f, g sunt continue pe domeniul lor de denit ie.
Daca g(x) = 0, x, atunci ecuat ia (1.3.20) devine
y

+ f(x)y = 0 (1.3.21)
si se numeste ecuat ie liniara omogena, (cuvantul ,,omogen are alta semnicat ie
decat cel anterior).
Daca g nu este identic nul a, atunci ecuat ia (1.3.20) se numeste ecuat ie
liniara neomogena.
Algoritmul de rezolvare
Integrarea ecuat iei (1.3.20) se face n doua etape:
I. Se integreaz a mai nt ai ecuat ia (1.3.21), iar solut ia acesteia va permite
determinarea solut iei generale a ecuat iei (1.3.20). Ecuat ia (1.3.21) este cu
variabile separabile
dy
y
= f(x)dx ln |y| = F(x) + ln c, (1.3.22)
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 13
unde F este o primitiva a funct iei f. De aici, se obt ine solut ia generala a
ecuat iei (1.3.21),
y = ce
F(x)
. (1.3.23)
II. Se aplica metoda variat iei constantei, adica constanta c din (1.3.23)
devine funct ie de x. Se determina apoi funct ia c(x) astfel ncat, sa e solut ie
pentru ecuat ia (1.3.21).

Intr-adev ar,
c

(x)e
F(x)
c(x)f(x)e
F(x)
+ f(x)c(x)e
F(x)
= g(x) c

(x) = g(x)e
F(x)
.
(1.3.24)
Integr and, rezulta
c(x) =
_
g(x)e
F(x)
dx + k.
Deci, solut ia generala a ecuat iei (1.3.20) este
y(x) =
__
g(x)e
F(x)
dx + k
_
e
F(x)
. (1.3.25)
Exemplul 1.3.6. Determinam solut ia generala a ecuat iei liniare
y

x + 1
x
y = x x
2
parcurgand algoritmul de mai sus.
I. Rezolvand mai ntai ecuat ia omogena atasata y

x+1
x
y = 0, obt inem
dy
y
=
x + 1
x
dx
_
dy
y
=
_
x + 1
x
dx ln |y| = x + ln |x| + ln c.
Solut ia generala a ecuat ia omogene atasate este y(x) = cxe
x
.
II. Cautam solut ia generala a ecuat iei liniare date de forma y(x) =
c(x)xe
x
. Avem y

(x) = c

(x)xe
x
+c(x)(1+x)e
x
si nlocuind n ecuat ia liniara
neomogena obt inem
c

(x)xe
x
+ c(x)(1 + x)e
x
(x + 1)c(x)e
x
= x x
2
c

(x) = (1 x)e
x
Folosind metoda integrarii prin part i, rezulta
c(x) =
_
(1 x)e
x
dx = (1 x)e
x

_
e
x
dx + k = xe
x
+ k.
Deci, solut ia generala a ecuat iei liniare date este y(x) = x
2
+ kxe
x
.

In particular, determinam acea solut ie a ecuat iei care satisface condit ia


Cauchy y(ln 2) = 0. Deoarece
0 = ln
2
2 + k ln 2e
ln 2
k = ln

2,
solut ia particulara a problemei Cauchy este y(x) = x
2
ln

2xe
x
.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 14
5. Ecuat ii Bernoulli
Sunt ecuat ii diferent iale de forma
y

+ f(x)y = g(x)y

(1.3.26)
unde R\{0, 1}, iar funct iile f, g sunt continue pe domeniul lor de
denit ie. Pentru = 1, (1.3.26) este o ecuat ie liniara, iar pentru = 0
aceasta este o ecuat ie cu variabile separabile.
Algoritmul de rezolvare
Prin schimbarea de funct ie necunoscuta u(x) = (y(x))
1
, ecuat ia (1.3.26)
se reduce la o ecuat ie liniara. Se mparte ecuat ia (1.3.26) prin y

+ f(x)
1
y
1
= g(x). (1.3.27)
Pe de alta parte, u

(x) = (1 )(y(x))

(x) care mpreun a cu (1.3.27)


conduce la ecuat ia liniara de ordinul nt ai n necunoscuta u(x)
1
1
u

+ f(x)u = g(x). (1.3.28)


Se aplica ecuat iei (1.3.28) algoritmul de rezolvare a ecuat iei liniare, iar n
solut ia generala a ecuat iei (1.3.28) se revine la y(x) prin u(x) = (y(x))
1
.
Exemplul 1.3.7. Ecuat ia diferent iala y

y
2x
= 5x
2
y
5
este o ecuat ie Bernoulli
cu = 5. Determinam solut ia generala a acesteia, aplicand algoritmul de
mai sus. Se mparte ecuat ia prin y
5
,
y

y
5

1
2xy
4
= 5x
2
. Prin schimbarea
u = y
4
, rezulta u

= 4y
5
y

iar ecuat ia se reduce la ecuat ia liniara


u

+
2
x
u = 20x
2
. (1.3.29)
I. Rezolvand ecuat ia liniara omogena atasata ecuat iei (1.3.29),
u

+
2
x
u = 0,
obt inem solut ia generala u = cx
2
.
II. Cautam solut ia generala a ecuat iei (1.3.29) de forma u = c(x)x
2
,
avem u

= c

(x)x
2
2c(x)x
3
si, nlocuind n ecuat ia (1.3.29) obt inem
c

(x)x
2
2c(x)x
3
+ 2c(x)x
3
= 20x
2
c(x) = 4x
5
+ k.
Atunci, solut ia generala a ecuat iei (1.3.29) este u = 4x
3
+kx
2
. Deoarece
y = u

1
4
, rezulta y =
1
4

4x
3
+kx
2
, solut ia generala a ecuat iei Bernoulli date.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 15
6. Ecuat ii diferent iale totale exacte. Factor integrant.
Consideram ecuat iile diferent iale de forma
P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0, (1.3.30)
unde P(x, y) si Q(x, y) sunt funct ii care admit derivate partiale continue pe
un dommeniu D R
2
.
Daca funct iile P si Q veric a egalitatea
P
y
=
Q
x
, (x, y) D, (1.3.31)
atunci ecuat ia (1.3.30) se numeste ecuat ie diferent iala totala exacta. Relat ia
(1.3.31) este condit ia de independent a de drum a integralei curbilinii de spet a
a doua
_
(AB)
P(x, y)dx + Q(x, y)dy, unde A(x
0
, y
0
) si B(x, y), ([?]). Rezulta
ca exista o funct ie diferent iabil a V (x, y) : D R astfel ncat
dV (x, y) =
V
x
dx +
V
y
dy = P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0
si
V (x, y) =
_
(AB)
V
x
dx +
V
y
dy =
_
x
x
0
P(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
Q(x, t)dt.
Atunci, solut ia generala a ecuat iei diferent iale totale exacte este
V (x, y) = c
_
x
x
0
P(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
Q(x, t)dt = c, c R.
Exemplul 1.3.8. Ecuat ia diferent iala
_
1
y

y
x
2
_
dx +
_
1
x

x
y
2
_
dy = 0 este
o ecuat ie diferent iala totala exacta deoarece verica (1.3.30), (
P
y
=
Q
x
=

1
y
2

1
x
2
). Atunci, solut ia generala a ecuat iei este
V (x, y) = c
_
x
x
0
_
1
y
0

y
0
t
2
_
dt+
_
y
y
0
_
1
x

x
t
2
_
dt = c
y
x

x
y
= k, k R.

In general, condit ia (1.3.31) nu este vericata, situat ie in care se cauta o


functie (x, y) numit a factor integrant astfel ncat ecuat ia
(x, y)P(x, y)dx + (x, y)Q(x, y)dy = 0
sa e o ecuat ie diferent ial a totala exacta, adica
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 16

y
(P) =

x
(Q), (x, y) D,
echivalent cu
P

y
Q

x
=
_
Q
x

P
y
_
, (x, y) D. (1.3.32)
Asadar, determinarea unui factor integrant (x, y) revine la rezolvarea
ecuat iei cu derivate part iale (1.3.32), care este n general o problema dicila.

Insa, daca se cere ca factorul integrant sa aiba o forma speciala, spre exemplu
(x), (y), (xy), (
x
y
), (x y), (x
2
y
2
), atunci acesta se gaseste mai
usor.
Exemplul 1.3.9. Fie ecuat ia diferent iala xy
2
dx +(x
2
y x)dy = 0. Aratam
ca admite un factor integrant de forma = (xy).
Avem P = xy
2
si Q = x
2
y x, iar
P
y
= 2xy si
Q
x
= 2xy 1. Impunand
ca = (xy) sa satisfaca ecuat ia (1.3.32) si notand z := xy obt inem,
(Px Qy)
d
dz
=
_
Q
x

P
y
_
z
d
dz
= .
Din ultima ecuat ie cu variabile separabile rezulta =
c
z
, c > 0. Luam c = 1
si n acest caz, factorul integrant este (x, y) =
1
xy
.

Inmult ind ecuat ia data cu (x, y) =


1
xy
, obt inem ecuat ia diferent iala totala
exacta ydx +
xy1
y
dy = 0 cu solut ia generala
V (x, y) = c
_
x
x
0
y
0
dt +
_
y
y
0
xt 1
t
dt = c xy ln y = k, k R.
1.4 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin supe-
rior
O ecuat ie diferent ial a de ordinul n se numeste liniara daca este liniara n
y(x) si derivatele sale y

, y

, . . . , y
(n)
. Asadar, forma generala a unei ecuat ii
diferent iale liniare de ordinul n este
a
n
(x)y
(n)
(x)+a
n1
(x)y
(n1)
(x)+. . .+a
1
(x)y

(x)+a
0
(x)y(x) = f(x), (1.4.1)
unde a
0
, a
1
, . . . , a
n
, f : [a, b] R sunt funct ii continue pe [a, b] si a
n
(x) = 0,
x [a, b]. a
0
, a
1
, . . . , a
n
sunt coecient ii ecuat iei, iar f este termenul liber
al acesteia.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 17
Ecuat ia diferent ial a
a
n
(x)y
(n)
(x) + a
n1
(x)y
(n1)
(x) + . . . + a
1
(x)y

(x) + a
0
(x)y(x) = 0, (1.4.2)
se numeste ecuat ie liniara de ordinul n omogena, iar daca exista cel put in un
x [a, b] astfel ncat f(x) = 0, (1.4.1) se numeste ecuat ie liniara de ordinul
n neomogena.
Problema Cauchy relativa la ecuat ia (1.4.1) este
_

_
a
n
(x)y
(n)
(x) + a
n1
(x)y
(n1)
(x) + . . . + a
1
(x)y

(x) + a
0
(x)y(x) = f(x)
y(x
0
) = y
0
y

(x
0
) = y
1
.................
y
(n1)
(x
0
) = y
n1
.
(1.4.3)
unde x
0
, y
1
, . . . , y
n1
sunt numere date. Continuitatea impusa funct iilor
a
i
, i = 0, ..., n, si f asigura existent a si unicitatea solut iei problemei Cauchy
(1.4.3).
Pentru a da o forma simplicata membrului stang al ecuat iei (1.4.1) (sau
(1.4.2)), se introduce operatorul diferent ial L
n
: C
n
[a, b] C
0
[a, b] denit ca
L
n
:= a
n
(x)
d
n
dx
n
+ a
n1
(x)
d
n1
dx
n1
+ . . . + a
1
(x)
d
dx
+ a
0
(x), (1.4.4)
unde C
n
[a, b] := {y : [a, b] R, y, y

, . . . , y
(n)
continue pe [a, b]}, n N.
Prin intermediul operatorului (1.4.4), ecuat iile (1.4.1) respectiv, (1.4.2)
se scriu
L
n
(y(x)) = f(x) (1.4.5)
L
n
(y(x)) = 0 (1.4.6)

In continuare vom evident ia cateva proprietat i ale operatorului diferent ial


L
n
, proprietat i utile n caracterizarea solut iilor ecuat iilor (1.4.5) si (1.4.6).
Propozit ia 1.4.1. L
n
este un operator liniar pe R, i.e.
L
n
(y
1
) = L
n
(y
1
) ; L
n
(y
1
+y
2
) = L
n
(y
1
)+L
n
(y
2
), R, y
1
, y
2
C
n
[a, b].
Demonstrat ie. Folosind regulile de derivare,
d
n
dx
n
(y
1
) =
d
n
y
1
dx
n
;
d
n
dx
n
(y
1
+ y
2
) =
d
n
y
1
dx
n
+
d
n
y
2
dx
n
, n N,
avem
L
n
(y
1
) = a
n
(x)
d
n
dx
n
(y
1
) + a
n1
(x)
d
n1
dx
n1
(y
1
) + . . .
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 18
+a
1
(x)
d
dx
(y
1
) + a
0
(x)(y
1
)
= [a
n
(x)
d
n
y
1
dx
n
+ a
n1
(x)
d
n1
y
1
dx
n1
+ . . . + a
1
(x)
dy
1
dx
+ a
0
(x)y
1
]
= L
n
(y
1
) si
L
n
(y
1
+ y
2
) = a
n
(x)
d
n
dx
n
(y
1
+ y
2
) + a
n1
(x)
d
n1
dx
n1
(y
1
+ y
2
) + . . .
+a
1
(x)
d
dx
(y
1
+ y
2
) + a
0
(x)(y
1
+ y
2
)
= a
n
(x)
d
n
y
1
dx
n
+ a
n1
(x)
d
n1
y
1
dx
n1
+ . . . + a
1
(x)
dy
1
dx
+ a
0
(x)y
1
+a
n
(x)
d
n
y
2
dx
n
+ a
n1
(x)
d
n1
y
2
dx
n1
+ . . . + a
1
(x)
dy
2
dx
+ a
0
(x)y
2
= L
n
(y
1
) + L
n
(y
2
).
Denit ia 1.4.1. Funct iile y
1
, y
2
,. . . , y
n
: [a, b] R se numesc liniar
independente pe [a, b] daca exista numerele reale
1
,
2
,. . . ,
n
, nu toate
nule, astfel ncat

1
y
1
(x) +
2
y
2
(x) + . . . +
n
y
n
(x) = 0, x [a, b].

In caz contrar, funct iile y


1
, y
2
,. . . , y
n
: [a, b] R se numesc liniar
idependente pe [a, b], adica
1
y
1
(x) +
2
y
2
(x) + . . . +
n
y
n
(x) = 0 are loc
numai pentru
1
=
2
= ... =
n
= 0, x [a, b].
Exemplul 1.4.1. i) Funct iile 1, x, e
x
sunt liniar independente pe R deoarece
din
1
+
2
x +
3
e
x
= 0 rezulta
1
=
2
=
3
= 0.

Intr-adevar, luand pe
rand x egal cu 0, 1 si 1, obt inem sistemul liniar omogen
_
_
_

1
+
3
= 0

1
+
2
+
3
e = 0

2
x +
3
e
1
= 0
cu determinantul matricei asociate nenul. Deci, sistemul admite doar solut ia
banala
1
=
2
=
3
= 0.
ii) Funct iile sin
2
x, cos
2
x, cos 2x sunt liniar dependente deoarece are loc
identitatea
sin
2
x cos
2
x + cos 2x = 0,
cu
1
=
3
= 1 si
2
= 1.
Denit ia 1.4.2. Determinantul
W(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) =

y
1
(x) y
2
(x) ... y
n
(x)
y

1
(x) y

2
(x) ... y

n
(x)
... ... ... ...
y
(n1)
1
(x) y
(n1)
2
(x) ... y
(n1)
n
(x)

(1.4.7)
se numeste determinantul Wronski al funct iilor y
1
, y
2
,. . . , y
n
C
n1
[a, b].
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 19
Prin intermediul determinantului Wronski se poate formula un criteriu
care stabileste daca un sistem de funct ii este sau nu liniar dependent. Mai
exact, are loc urmatoare teorema:
Teorema 1.4.1. Daca funct iile y
1
, y
2
,. . . , y
n
C
n1
[a, b] sunt liniar de-
pendente pe [a, b], atunci W(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) = 0, x [a, b].
Demonstrat ie. Deoarece funct iile y
1
, y
2
,. . . , y
n
C
n1
[a, b] sunt liniar
dependente, exista
1
,
2
,. . . ,
n
, nu toate nule a.. x [a, b],
1
y
1
(x) +

2
y
2
(x) + . . . +
n
y
n
(x) = 0. Aceasta, mpreun a cu derivatele succesive ale
ei pana la ordinul (n 1) formeaza sistemul liniar omogen de n ecuat ii n
necunoscutele
1
,
2
,. . . ,
n
,
_

1
y
1
(x) +
2
y
2
(x) + . . . +
n
y
n
(x) = 0

1
y

1
(x) +
2
y

2
(x) + . . . +
n
y

n
(x) = 0
......................................

1
y
(n1)
1
(x) +
2
y
(n1)
2
(x) + . . . +
n
y
(n1)
n
(x) = 0
. (1.4.8)
Dar constantele
1
,
2
,. . . ,
n
, neind toate nule, sistemul (1.4.8) admite
si solut ii nebanale, x [a, b]. Rezulta ca determinntul sistemului este nul,
adica W(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) = 0, x [a, b].
Reciproca teoremei precedente nu este adevarat a, adica este posibil ca
pe [a, b], W(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) = 0, fara ca funct iile y
1
, y
2
,. . . , y
n
sa e
liniar dependente.

Insa, daca W(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) nu este identic nul pe
[a, b], atunci funct iile y
1
, y
2
,. . . , y
n
sunt liniar independente pe [a, b].
Exemplul 1.4.2. Deoarece
W(e
ax
, e
bx
, e
cx
) =

e
ax
e
bx
e
cx
ae
ax
be
bx
ce
cx
a
2
e
ax
b
2
e
bx
c
2
e
cx

= (b c)(c a)(a b)e


(a+b+c)x
= 0,
daca a = b = c, rezulta ca funct iile e
ax
, e
bx
, e
cx
sunt liniar independente.
1.4.1 Solut ia generala a ecuat iei L
n
(y(x)) = 0
Propozit ia 1.4.2. Daca funct iile y
1
, y
2
,. . . , y
n
C
n
[a, b] sunt n solut ii ale
ecuat iei omogene (1.4.6), atunci funct ia
y(x) = c
1
y
1
(x) + c
2
y
2
(x) + . . . + c
n
y
n
(x) (1.4.9)
este solut ie a ecuat iei (1.4.6), unde c
i
R, i = 1, . . . , n, sunt constante
arbitrare.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 20
Demonstrat ie. y
1
, y
2
,. . . , y
n
ind solut ii ale ecuat iei (1.4.6), verica
identic ecuat ia
L
n
(y
i
(x)) = 0, i = 1, . . . , n.
Aplicand operatorul L
n
funct iei y(x) din (1.4.9) si t in and cond de propri-
etatea de liniaritate a acestuia (Propozit ia 1.4.1), avem
L
n
(y(x)) = L
n
(c
1
y
1
(x) + c
2
y
2
(x) + . . . + c
n
y
n
(x))
= c
1
L
n
(y
1
(x) + c
2
Ln(y
2
(x)) + . . . + c
n
L
n
(y
n
(x)) = 0,
adica y(x) din (1.4.9) este solut ie a ecuat iei (1.4.6).
T inand cont de faptul ca solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale de
ordinul n depinde de n constante arbitrare, se pune n mod resc ntrebarea,
ce condit ii trebuie sa ndeplineasca solut iile y
1
, y
2
,. . . , y
n
ale ecuat iei omo-
gene (1.4.6) astfel ncat y(x) din (1.4.9) sa e solut ie generala a ecuat iei
omogene (1.4.6)?
Denit ia 1.4.3. Orice mult ime formata din n solut ii y
1
, y
2
,. . . , y
n

C
n
[a, b] ale ecuat iei (1.4.6), liniar indepentente (i.e. W(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x))
= 0, x [a, b]), se numeste sistem fundamental de solut ii al ecuat iei omo-
gene (1.4.6).
Teorema 1.4.2. Daca y
1
, y
2
,. . . , y
n
C
n
[a, b] este un sistem fundamental
de solut ii al ecuat iei omogene (1.4.6), atunci
y(x) = c
1
y
1
(x) + c
2
y
2
(x) + . . . + c
n
y
n
(x)
este solut ie generala a ecuat iei (1.4.6), unde c
i
R, i = 1, . . . , n, sunt
constante arbitrare.
Demonstrat ie. Fie x
0
[a, b], numerele reale z
0
, z
1
, . . . , z
n1
si prob-
lema Cauchy
_

_
L
n
(y(x)) = 0
y(x
0
) = z
0
y

(x
0
) = z
1
.................
y
(n1)
(x
0
) = z
n1
(1.4.10)
care admite solut ie unica.
Pentru a arata ca y(x) = c
1
y
1
(x) +c
2
y
2
(x) +. . . +c
n
y
n
(x), (cu y
1
, y
2
,. . . ,
y
n
C
n
[a, b] un sistem fundamental de solut ii) este solut ia generala a ecuat iei
omogene (1.4.6) trebuie sa arat am ca pot determinate constantele c
i
R,
i = 1, . . . , n, astfel ncat condit iile init iale din problema Cauchy (1.4.10) sa
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 21
e ndeplinite.

Intr-adev ar, impunand aceste condit ii obt inem sistemul liniar
n necunoscutele c
i
,
_

_
c
1
y
1
(x
0
) + c
2
y
2
(x
0
) + . . . + c
n
y
n
(x
0
) = z
0
c
1
y

1
(x
0
) + c
2
y

2
(x
0
) + . . . + c
n
y

n
(x
0
) = z
1
......................................
c
1
y
(n1)
1
(x
0
) + c
2
y
(n1)
2
(x
0
) + . . . + c
n
y
(n1)
n
(x
0
) = z
n1
. (1.4.11)
al carui determinant este W(y
1
(x
0
), y
2
(x
0
), ..., y
n
(x
0
)) = 0. Rezulta ca sis-
temul (1.4.11) admite solut ie unica.
Aceasta teorema ne da raspunsul la ntrebarea formulat a mai sus.
Exemplul 1.4.3. Aratam ca ecuat ia x
2
y

+2x(x1)y

+(x
2
2x+2)y = 0,
x = 0, admite solut iile y
1
= xe
x
si y
2
= x
2
e
x
si determinam apoi solut ia
generala a acesteia.
Mai ntai, vericam daca y
1
si y
2
sunt solut ii.

Intr-adevar, y
1
= xe
x
,
y

1
= e
x
(x +1) si y

1
= e
x
(x 2), respectiv y
2
= x
2
e
x
, y

2
= e
x
(2x x
2
)
si y

1
= e
x
(x
2
4x +2) nlocuite n ecuat ia data, o verica identic. Fiind o
ecuat ie diferent iala de ordinul al doilea, y
1
si y
2
pot compune solut ia generala
a ecuat iei date, daca formeaza un sistem fundamental de solut ii, adica daca
W(y
1
(x), y
2
(x)) = 0. Prin calcul obt inem,
W(y
1
(x), y
2
(x)) =

xe
x
x
2
e
x
e
x
(x + 1) e
x
(2x x
2
)

= x
2
e
x
= 0.
Atunci solut ia generala a ecuat iei este y(x) = c
1
xe
x
+ c
2
x
2
e
x
.
Observat ia 1.4.1. Daca se cunoste o solut ie y
1
(x) = 0 a ecuat iei (1.4.6),
prin schimbare de variabila
y = y
1
_
u(x)dx,
ordinul ecuat iei (1.4.6) se reduce cu o unitate.
Exemplul 1.4.4. Determinam solut ia generala a ecuat iei y

sin
2
x = 2y,
stiind ca y
1
(x) = ctgx este o solut ie a acesteia.
Prin schimbarea de variabila y = y
1
_
u(x)dx, obt inem
y = ctgx
_
u(x)dx,
y

=
1
sin
2
x
_
u(x)dx + ctgx u si
y

=
2 cos x
sin
3
x
_
u(x)dx
2
sin
2
x
u + ctgx u

, care nlocuite n ecuat ia data


implica:
cos x sin x u

= 2u
du
u
=
2dx
cos xsin x
u = k tg
2
x.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 22
Atunci, y = k ctgx
_
tg
2
xdx = k ctgx
_
sin
2
x
1sin
2
x
dx = k ctgx(
_
dx
_
1
cos
2
x
dx)
= k(x ctgx 1) +c. Putem alege y
2
(x) = 1 x ctgx, care mpreuna cu
y
1
(x) = ctgx formeaza un sistem fundamental de solut ii,
W(y
1
(x), y
2
(x)) =

ctgx 1 xctgx

1
sin
2
x
ctgx +
x
sin
2
x

= 1 = 0.
Deci, solut ia generala a ecuat iei date este y(x) = c
1
ctgx+c
2
(1x ctgx).
1.4.2 Solut ia generala a ecuat iei L
n
(y(x)) = f(x)
Asa cum vom vedea n continuare, aarea solut iei generale a ecuat iei neo-
mogene (1.4.5) este strans legata de cunoasterea solut iei generale a ecuat iei
omogene (1.4.6). De aceea, notam cu y
o
(x) solut ia generala a ecuat iei omo-
gene (1.4.6). Aceasta este
y
o
(x) = c
1
y
1
(x) + c
2
y
2
(x) + . . . + c
n
y
n
(x).
Teorema 1.4.3. Solut ia generala a ecuat iei neomogene (1.4.5) este suma
dintre solut ia generala a ecuat iei omogene (1.4.6) si o solut ie particulara
oarecare a ecuat iei neomogene (1.4.5), notata y
p
(x), adica
y(x) = y
o
(x) + y
p
(x). (1.4.12)
Demonstrat ie. Deoarece y
o
(x) si y
p
(x) veric a ecut iile L
n
(y
o
(x)) = 0
respectiv, L
n
(y
p
(x)) = f(x), aplicand operatorul L
n
funct iei y(x) din (1.4.12)
si folosind propozit ia 1.4.1, avem
L
n
(y(x)) = L
n
(y
o
(x) + y
p
(x)) = L
n
(y
o
(x)) + L
n
(y
p
(x)) = f(x), adica
y(x) din (1.4.12) este solut ie a ecuat iei neomogene (1.4.5). T inand cont de
denit ia 1.4.3, y(x) din (1.4.12) este solut ie generala.
Aarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene (1.4.5) este n gen-
eral, o problema dicila. Totusi, n anumite cazuri se poate gasi cu usurint a,
asa cum vom vedea n cazul particular al ecuat iilor liniare cu coecient i
constant i. Dar, cand nu se cunoaste o solut ie particulara a ecuat iei neomo-
gene (1.4.5), solut ia generala a acesteia se determina prin metoda variat iei
constantelor. Prezentam acesta metoda sub forma unui algoritmn mai mult i
pasi:
Pasul 1. Se determina solut ia generala a ecuat iei omogene (1.4.6)
y
o
(x) = c
1
y
1
(x) + c
2
y
2
(x) + . . . + c
n
y
n
(x).
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 23
Pasul 2. Pentru ecuat ia neomogena (1.4.5) se cauta solut ii de aceeasi
forma cu y
o
(x), n care constantele c
i
R, i = 1, . . . , n, se nlocuiesc cu
funct iile derivabile care depind de x, c
i
(x), i = 1, . . . , n, adica:
y(x) = c
1
(x)y
1
(x) + c
2
(x)y
2
(x) + . . . + c
n
(x)y
n
(x). (1.4.13)
Pasul 3.

In (1.4.13) se calculeaza derivatele y

(x), y

(x), . . . , y
(n1)
(x) n
care, se anuleaz a expresiile care cont in pe c

1
(x), c

2
(x), . . . , c

n
(x) :
y

(x) = c
1
(x)y

1
(x) + c
2
(x)y

2
(x) + . . . + c
n
(x)y

n
(x)
+c

1
(x)y
1
(x) + c

2
(x)y
2
(x) + . . . + c

n
(x)y
n
(x)
. .
=0
y

(x) = c
1
(x)y

1
(x) + c
2
(x)y

2
(x) + . . . + c
n
(x)y

n
(x)
+c

1
(x)y

1
(x) + c

2
(x)y

2
(x) + . . . + c

n
(x)y

n
(x)
. .
=0
............ (1.4.14)
y
(n1)
(x) = c
1
(x)y
(n1)
1
(x) + c
2
(x)y
(n1)
2
(x) + . . . + c
n
(x)y
(n1)
n
(x)
+c

1
(x)y
(n2)
1
(x) + c

2
(x)y
(n2)
2
(x) + . . . + c

n
(x)y
(n2)
n
(x)
. .
=0

In continuare, se calculeaza si
y
(n)
(x) = c
1
(x)y
(n)
1
(x) + c
2
(x)y
(n)
2
(x) + . . . + c
n
(x)y
(n)
n
(x)
+c

1
(x)y
(n1)
1
(x) + c

2
(x)y
(n1)
2
(x) + . . . + c

n
(x)y
(n1)
n
(x)
care, mpreuna cu y

(x), y

(x), . . . , y
(n1)
(x), se nlocuiesc n ecuat ia neo-
mogena (1.4.5). Se obt ine,
c

1
(x)y
(n1)
1
(x) + c

2
(x)y
(n1)
2
(x) + . . . + c

n
(x)y
(n1)
n
(x) = f(x). (1.4.15)
Relat iile (1.4.14) si (1.4.15) conduc la sistemul liniar n necunoscutele
c

i
(x), i = 1, . . . , n:
_

_
c

1
(x)y
1
(x) + c

2
(x)y
2
(x) + . . . + c

n
(x)y
n
(x) = 0
c

1
(x)y

1
(x) + c

2
(x)y

2
(x) + . . . + c

n
(x)y

n
(x) = 0
..................................
c

1
(x)y
(n2)
1
(x) + c

2
(x)y
(n2)
2
(x) + . . . + c

n
(x)y
(n2)
n
(x) = 0
c

1
(x)y
(n1)
1
(x) + c

2
(x)y
(n1)
2
(x) + . . . + c

n
(x)y
(n1)
n
(x) = f(x)
(1.4.16)
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 24
care admite solut ia unica c

i
(x), i = 1, . . . , n, deoarece determinantul matricei
asociate sistemului este W(y
1
(x), y
2
(x), ..., y
n
(x)) = 0.
Pasul 4. Integr and solut ile c

i
(x), i = 1, . . . , n, obt inute mai sus, se
determina funct iile c
i
(x), i = 1, . . . , n, si anume,
c
i
(x) =
_
c

i
(x)dx + k
i
,
care nlocuite apoi n (1.4.13), conduc la determinarea completa a solut iei
generale a ecuat iei neomogene (1.4.5).
Exemplul 1.4.5. Determinam solut ia generala a ecuat iei
y

+
2
x
y

+ y =
ctgx
x
, x = 0,
stiind ca y
1
(x) =
sin x
x
si y
2
(x) =
cos x
x
sunt solut ii ale ecuat iei omogene atasate
y

+
2
x
y

+ y = 0.
Vom aplica metoda variat iei constantelor descrisa mai sus.
Pasul 1. Vericam daca solut iile y
1
(x) =
sin x
x
si y
2
(x) =
cos x
x
formeaza
un sistem fundamental de solut ii:
W(y
1
(x), y
2
(x)) =

sinx
x
cos x
x
xcos xsin x
x
2

xsinx+cos x
x
2

=
1
x
2
= 0.
Deci, solut ia generala a ecuat iei omogene este y
o
(x) = c
1
sin x
x
+ c
2
cos x
x
.
Pasul 2. Cautam solut ia generala a ecuat iei neomogene date sub forma
y(x) = c
1
(x)
sin x
x
+ c
2
(x)
cos x
x
. (1.4.17)
Pasul 3. Fiind o ecuat ie diferent iala de ordinul 2, sistemul (1.4.16) se
scrie
_
c

1
(x)
sinx
x
+ c

2
(x)
cos x
x
= 0
c

1
(x)
xcos xsinx
x
2
c

2
(x)
xsin x+cos x
x
2
=
ctgx
x
.
Rezolvand sistemul, obt inem c

1
(x) = cos x ctgx si c

2
(x) = cos x .
Pasul 4. c
1
(x) =
_
c

1
(x)dx +k
1
=
_
cos x ctgxdx +k
1
si integrand prin
part i avem
c
1
(x) =
_
(sin x)

ctgxdx + k
1
= ctgx sin x
_
(ctgx)

sin xdx + k
1
= cos x +
_
1
sin x
dx + k
1
= cos x +
1
2
_
cos
2 x
2
+sin
2 x
2
cos
x
2
sin
x
2
dx + k
1
= cos x +
1
2
_
ctg
x
2
dx +
1
2
_
tg
x
2
dx + k
1
= cos x +
1
2
ln

tg
x
2

+ k
1
.
Analog, c
2
(x) =
_
c

2
(x)dx + k
2
=
_
cos xdx + k
2
= sin x + k
2
.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 25

Inlocuind c
1
(x) si c
2
(x) n (1.4.17), obt inem solut ia generala
y(x) = k
1
sin x
x
+ k
2
cos x
x
+
sin x
x
ln

tg
x
2

. (1.4.18)

Incheim acest exemplu cu observat ia ca, din solut ia generala obt inuta partea
k
1
sinx
x
+ k
2
cos x
x
reprezinta solut ia generala a ecuat iei omogene, iar termenul
sin x
x
ln

tg
x
2

este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene.


Observat ia 1.4.2. Prin metoda variat iei constantelor nu se determina nu-
mai solut ia generala a ecuat iei neomogene (1.4.5) ci, si o solut ie particulara
a acesteia.
Exemplul 1.4.6. Aam solut ia problemei Cauchy
_
y

+
2
x
y

+ y =
ctgx
x
, x = 0
y(

2
) = y

2
) = 0
.
Solut ia generala a ecuat iei este determinata n exemplul precedent. Trebuie
doar sa impunem condit iile init iale ca sa aam valorile constantelor k
1
si k
2
.
Avem
y

(x) = k
1
(
cos x
x

sinx
x
2
)k
2
(
sin x
x
+
cos x
x
2
)+(
cos x
x

sin x
x
2
) ln

tg
x
2

+
sin x
x
1
2 cos
2
x
2
|
tg
x
2
|
.
y(

2
) =
2k
1

= 0, da k
1
= 0, iar y

2
) =
2k
2

+
2

= 0 conduce la k
2
= 1.
Deci, solut ia problemei Cauchy este y(x) =
cos x
x
+
sinx
x
ln

tg
x
2

.
1.5 Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i
constant i
Daca n forma generala (1.4.1) a unei ecuat ii diferent iale liniare de ordinul
n, coecient ii a
0
, a
1
, . . . , a
n
sunt constante, atunci ecuat ia
a
n
y
(n)
(x) + a
n1
y
(n1)
(x) + . . . + a
1
y

(x) + a
0
y(x) = f(x), (1.5.19)
se numeste ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n cu coecient i constant i.
Daca exista cel put in un x [a, b] astfel ncat f(x) = 0, (1.5.19) se numeste
ecuat ie liniara de ordinul n cu coecient i constant i neomogena, iar daca
f(x) = 0, () x [a, b], n (1.5.19), adica
a
n
y
(n)
(x) + a
n1
y
(n1)
(x) + . . . + a
1
y

(x) + a
0
y(x) = 0, (1.5.20)
aceasta se numeste ecuat ie liniara de ordinul n cu coecient i constant i omogena.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 26
Asociind ecuat iei (1.5.19) condit ii init iale, se obt ine problema Cauchy
_

_
a
n
y
(n)
(x) + a
n1
y
(n1)
(x) + . . . + a
1
y

(x) + a
0
y(x) = f(x)
y(x
0
) = y
0
y

(x
0
) = y
1
.................
y
(n1)
(x
0
) = y
n1
. (1.5.21)
unde x
0
, y
0
, y
1
, . . . , y
n1
sunt numere date. Deoarece coecient ii a
0
, a
1
, . . . ,
a
n
sunt constante reale, iar f este presupusa continu a pe intervalul [a, b],
exista si este unica solut ia problemei Cauchy (1.5.21) y = y(x) : [a, b] R,
() x
0
[a, b] si () y
0
, y
1
, . . . , y
n1
R.
1.5.1 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i, omogene
Pentru a rezolva ecuat ia omogena (1.5.20) este necesar sa determinam un
sistem fundamental de solut ii. Ment ionam ca pentru ecuat ia (1.5.20) se poate
determina ntotdeauna un sistem fundamental de solut ii. Mai mult, prin
metoda lui Euler vom vedea ca determinarea unui sistem fundamental de
solut ii se reduce la rezolvarea unei ecuat ii algebrice.
Se cauta solut ii de forma y(x) = e
rx
, unde r C va determinat. Se
calculeaza derivatele y
(k)
(x) = r
k
e
rx
, k = 0, . . . n, care, nlocuite n ecuat ia
omogena (1.5.20), dau
e
rx
(a
n
r
n
+ a
n1
r
n1
+ . . . + a
1
r + a
0
) = 0. (1.5.22)
Deoarece e
rx
= 0, () x R, ecuat ia (1.5.22) este echivalent a cu ecuat ia
algebrica
a
n
r
n
+ a
n1
r
n1
+ . . . + a
1
r + a
0
= 0. (1.5.23)
numit a ecuat ia caracteristica asociata ecuat iei omogene (1.5.20). Asadar,
y(x) = e
rx
este solut ie a ecuat iei omogene (1.5.20) daca si numai daca r este
solut ie a ecuat iei caracteristice (1.5.23).
Rezolvand ecuat ia (1.5.23) se determina cele n rad acini r
1
, r
2
, . . . , r
n
si
corespunzator acestora, se obt in n solut ii ale ecuat iei omogene (1.5.20),
y
1
(x) = e
r
1
x
, y
2
(x) = e
r
2
x
, ..., y
n
(x) = e
r
n
x
(1.5.24)
Este resc sa ne punem problema daca cele n solut ii din (1.5.24) formeaza
un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia omogena (1.5.20).

In funct ie
de natura rad acinilor ecuat iei caracteristice (1.5.23) distingem urmatoarele
cazuri:
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 27
Cazul 1. Ecuat ia (1.5.23) admite n radacini reale si distincte r
i
= r
j
,
i = j. Corespunzator acestora avem cele n solut ii din (1.5.24). Determinantul
Wronski al solut iilor (1.5.24) este un determinant de tip Vandermonde, deci
este diferit de zero.

Intr-adevar,
W(e
r
1
x
, e
r
2
x
, ..., e
r
n
x
) =

e
r
1
x
e
r
2
x
... e
r
n
x
r
1
e
r
1
x
r
2
e
r
2
x
... r
n
e
r
n
x
... ... ... ...
r
n1
1
e
r
1
x
r
n1
2
e
r
2
x
... r
n1
n
e
r
n
x

(1.5.25)
= e
(r
1
+r
2
+...+r
n
)x

1 1 ... 1
r
1
r
2
... r
n
... ... ... ...
r
n1
1
r
n1
2
... r
n1
n

= e
(r
1
+r
2
+...+r
n
)x

1i<jn
(r
i
r
j
) = 0.
Asadar, solut iile (1.5.24) formeaza un sistem fundamental de solut ii, iar
solut ia generala a ecuat iei omogene (1.5.20) este
y(x) = c
1
e
r
1
x
+ c
2
e
r
2
x
+ . . . + c
n
e
r
n
x
. (1.5.26)
Exemplul 1.5.1. Aam solut ia generala a ecuat iei liniare cu coecient i
constant i de ordinul 3
y

2y

5y

+ 6y = 0
Ecuat ia caracteristica asociata
r
3
2r
2
5r + 6 = 0.
are 3 radacini reale si distincte r
1
= 2, r
2
= 1, r
3
= 3. Deci solut ia
generala a ecuat iei date este
y(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
x
+ c
3
e
3x
.
Cazul 2. Ecuat ia (1.5.23) admite rad acini reale multiple. Presupunem ca
r
1
= r este o rad acina multipla de ordinul k, iar restul rad acinilor r
k+1
, ..., r
n
sunt reale distincte. Corespunzator radacinii multiple r, scriem funct iile
y
1
(x) = e
rx
, y
2
(x) = xe
rx
, ..., y
k
(x) = x
k
e
rx
(1.5.27)
care sunt solut ii particulare ale ecuat iei omogene (1.5.20), cu determinan-
tul Wronski nenul. Funct iile (1.5.27) mpreun a cu solut iile corespunzatoare
rad acinilor r
k+1
, ..., r
n
formeaza un sistem fundamental de solut ii. Atunci,
solut ia generala a ecuat iei omogene (1.5.20) este
y(x) = c
1
e
rx
+ c
2
xe
rx
+ . . . + c
k
x
k
e
rx
+ c
k+1
e
r
k+1
x
+ . . . + c
n
e
r
n
x
. (1.5.28)
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 28
Exemplul 1.5.2. Aam solut ia generala a ecuat iei
y

7y

+ 16y

12y = 0
Ecuat ia caracteristica
r
3
7r
2
+ 16r 12 = 0.
are radacina simpla r
1
= 3 si radacina multipla de ordinul 2, r
2
= r
3
= 2.
Deci solut ia generala a ecuat iei date este
y(x) = c
1
e
3x
+ c
2
e
2x
+ c
3
xe
2x
.
Cazul 3. Ecuat ia (1.5.23) admite rad acini complexe simple. Fie r
1
=
+ i o rad acina complexa a ecuat iei (1.5.23). Dar, coecient ii ecuat iei
(1.5.23) ind reali, admite si rad acina complexa conjugata r
2
= i.
Folosind formula lui Euler de la numere complexe,
e
i
= cos + i sin
solut iile particulare complexe ale ecuat iei omogene (1.5.20), corespunzatore
rad acinilor complex conjugate r
1,2
= i, se scriu
_
y
1
(x) = e
r
1
x
= e
(+i)x
= e
x
(cos x + i sin x)
y
2
(x) = e
r
2
x
= e
(i)x
= e
x
(cos x i sin x)
.
Folosind propozit ia 1.4.2, rezulta imediat ca si funct iile reale y

1
(x) =
y
1
+y
2
2
=
e
x
cos x si y

2
(x) =
y
1
y
2
2
= e
x
sin x sunt solut ii particulare ale ecuat iei
omogene (1.5.20). Acestea, mpreuna cu solut iile y
3
(x) = e
r
3
x
, y
4
(x) =
e
r
4
x
, ..., y
n
(x) = e
r
n
x
, corespunzatoare rad acinilor reale si distincte r
3
, r
4
, . . . ,
r
n
ale ecuat iei (1.5.23), formeaza un sistem fundamental de solut ii, adica au
determinantul Wronski nenul. Deci, n acest caz, solut ia generala a ecuat iei
omogene (1.5.20) este
y(x) = c
1
e
x
cos x + c
2
e
x
sin x + c
3
e
r
3
x
+ c
4
e
r
4
x
+ . . . + c
n
e
r
n
x
. (1.5.29)
Exemplul 1.5.3. Aam solut ia generala a ecuat iei
y

3y

+ 4y

2y = 0.
Ecuat ia caracteristica
r
3
3r
2
+ 4r 2 = 0.
are radacina simpla r
1
= 1 si radacinile complex conjugate r
2,3
= 1i. Deci,
solut ia generala a ecuat iei este
y(x) = c
1
e
x
+ c
2
e
x
cos x + c
3
e
x
sin x.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 29
Cazul 4. Ecuat ia (1.5.23) admite radacini complexe multiple. Pre-
supunem ca avem radacinile complex conjugate r
1,2
= i multiple de
ordinul k, iar restul rad acinilor sunt reale distincte r
k+1
, ..., r
n
. Un studiu
similar cu cel din cazurile 2 si 3 conduce la solut ia generala a ecuat iei omo-
gene (1.5.20)
y(x) =
k1

p=0
(a
p
x
p
e
x
cos x) +
k1

p=0
(b
p
x
p
e
x
sin x) + c
k+1
e
r
k+1
x
+ . . . + c
n
e
r
n
x
,
(1.5.30)
unde a
p
, b
p
R, p = 0, ..., k 1.
Exemplul 1.5.4. Determinam solut ia generala a ecuat iei
y
(5)
y
(4)
+ 8y

8y

+ 16y

16y = 0.
Ecuat ia caracteristica
r
5
+ r
4
+ 8r
3
8r
2
+ 16r 16 = 0.
are radacina simpla r
1
= 1 si radacinile complex conjugate, multiple de or-
dinul 2, r
2
= r
3
= 2i si r
4
= r
5
= 2i. Solut iile corespunzatoare acestora
y
1
(x) = e
x
, y
2
(x) = cos 2x, y
3
(x) = sin 2x, y
4
(x) = x cos 2x, y
5
(x) = x sin 2x
formeaza un sistem fundamental de solut ii. Deci, solut ia generala a ecuat iei
este
y(x) = c
1
e
x
+ c
2
cos 2x + c
3
sin 2x + c
4
x cos 2x + c
5
x sin 2x.
1.5.2 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i, neomo-
gene
Ne propunem sa gasim solut ia generala a ecuat iei neomogene (1.5.19). Aplicand
teorema 1.4.3 ecuat iei neomogene (1.5.19), obt inem ca solut ia generala a aces-
teia este suma dintre solut ia generala a ecuat iei omogene (1.5.20) si o solut ie
particulara oarecare a ecuat iei neomogene (1.5.19), notata y
p
(x), adica
y(x) = y
o
(x) + y
p
(x) (1.5.31)
Asa cum am vazut n sect iunea precedenta, determinarea unei solut ii par-
ticulare a ecuat iei omogene este o problema destul de dicila, dar n cazul
ecuat iilor neomogene (1.5.19), pentru anumite forme ale termenului liber
f(x), solut ia particulara se poate gasi mai usor. Deci putem sa vorbim de-
spre doua metode de rezolvare a ecuat iilor neomogene (1.5.19). Una, metoda
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 30
variat iei constantelor pe care am dezvoltat-o n sect iunea precedenta si pe
care aici, doar o s-o exemplicam, iar cea de-a doua asa numita metoda a
coecient ilor nedeterminat i prin care solut ia particulara a ecuat iei neomo-
gene este sugerata de forma termenului de neomogenitate f(x).
Exemplul 1.5.5. Determinam solut ia generala a ecuat iei cu coecient i constant i
y

+ 4y = ctg2x, x = k
prin metoda variat iei constantelor.
Pasul 1. Rezolvam mai ntai ecuat ia omogena atasata y

+ 4y = 0.
Ecuat ia caracteristica r
2
+ 4 = 0 admite radacinile complex conjugate r
1,2
=
2i, iar solut ia generala a ecuat iei omogene este y
o
(x) = c
1
cos 2x+c
2
sin 2x.
Exemplul 1.5.6. Pasul 2. Cautam solut ia generala a ecuat iei neomogene
date sub forma
y(x) = c
1
(x) cos 2x + c
2
(x) sin 2x (1.5.32)
Pasul 3. Ecuat ia diferent iala data este de ordinul 2, deci sistemul sis-
temul (1.4.16) se scrie
_
c

1
(x) cos 2x + c

2
(x) sin 2x = 0
c

1
(x) sin 2x + 2c

2
(x) cos 2x = ctg2x
.
Solut ia acestui sistem este c

1
(x) =
1
2
cos 2x si c

2
(x) =
1
2
cos 2xctg2x .
Pasul 4. c
1
(x) =
_
c

1
(x)dx + k
1
=
_

1
2
cos 2xdx + k
1
=
1
4
sin 2x + k
1
si
c
2
(x) =
_
c

2
(x)dx + k
1
=
_
1
2
cos 2xctg2xdx + k
2
.
Integrand prin part i avem
c
2
(x) =
1
4
_
(sin 2x)

ctg2xdx+k
2
=
1
4
ctg2x sin 2x
1
4
_
(ctg2x)

sin 2xdx+k
2
=
1
4
cos 2x +
1
2
_
1
sin 2x
dx + k
2
=
1
4
cos 2x +
1
4
_
cos
2
x+sin
2
x
cos xsinx
dx + k
2
=
1
4
cos 2x +
1
4
_
ctgxdx +
1
4
_
tgxdx + k
2
=
1
4
cos 2x +
1
4
ln |tgx| + k
2
.

Inlocuind c
1
(x) =
1
4
sin 2x + k
1
si c
2
(x) =
1
4
cos 2x +
1
4
ln |tgx| + k
2
n
(1.5.32), obt inem solut ia generala
y(x) = k
1
cos 2x + k
2
sin 2x +
1
4
sin 2x ln |tgx|.

In continuare prezent am metoda coecient ilor nedeterminat i. Dupa forma


termenului liber f(x), al ecuat iei neomogene (1.5.32), distingem urmatuarele
cazuri:
Cazul 1. f(x) = P
m
(x), adica este un polinom de grad m.
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 31
a) Daca a
0
= 0, atunci solut ia particulara este tot un polinom de grad m,
y
p
(x) = Q
m
(x)
cu coecient ii nedeterminat i.
b) Daca a
0
= a
1
= . . . = a
k1
= 0 si a
k
= 0 atunci solut ia particulara
este
y
p
(x) = x
k
Q
m
(x).
Exemplul 1.5.7. Aam solut ia generala a ecuat iei
y

+ y = x
2
+ x.
Deoarece f(x) = x
2
+x si a
0
= 0, o solut ie particulara a ecuat iei este de
forma
y
p
(x) = ax
2
+ bx + c
cu coecient ii a, b, c pe care i determinam din condit ia ca y
p
(x) este solut ie
a ecuat iei date.

Intr-adevar, y

p
(x) = 2ax + b si y

p
(x) = 2a pe care daca le
nlocuim n ecuat ia data obt inem
ax
2
+ bx + c + 2a = x
2
+ x
si din identicarea coecient ilor rezulta a = 1, b = 1 si c = 2. Deci,
y
p
(x) = x
2
+ x 2.
Ecuat ia caracteristica atasata ecuat iei omogene r
2
+1 = 0 admite radacinile
complex cojugate r
1,2
= i. Deci, y
o
(x) = c
1
cos x + c
2
sin x.
Putem scrie acum solut ia generala a ecuat iei date
y(x) = c
1
cos x + c
2
sin x + x
2
+ x 2.
Exemplul 1.5.8. Determinam o solut ie particulara a ecuat iei y

= x+1.
Deoarece f(x) = x + 1 , a
0
= 0 si a
1
= 0, y
p
(x) = x(ax + b). Mai departe
y

p
(x) = 2ax + b si y

p
(x) = 2a dau
2ax b + 2a = x + 1.
Identicand coecient ii, rezulta a =
1
2
si b = 2. Deci, y
p
(x) =
1
2
x
2
2x.
Cazul 2. f(x) = e
x
P
m
(x), a R.
a) Daca nu este radacin a a ecuat iei caracteristice, atunci
y
p
(x) = e
x
Q
m
(x).
b) Daca este rad acina multipl a de ordinul k a ecuat iei caracteristice,
atunci
y
p
(x) = x
k
e
x
Q
m
(x).
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 32
Exemplul 1.5.9. Rezolvam problema Cauchy
_
_
_
y

5y

+ 6y = 4xe
2x
y(0) = 0
y

(0) = 1
Aam mai ntai solut ia generala a ecuat iei y

5y

+6y = 4xe
2x
. Ecuat ia
caracteristica atasata ecuat iei omogene
r
2
5r + 6 = 0
are radacinile simple r
1
= 2 si r
1
= 3. Deci, y
o
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
.
Termenul liber f(x) = 4xe
2x
are = 2 care este radacina simpla a
ecuat iei caracteristice, deci y
p
(x) = xe
2x
(ax+b). De aici, y

p
(x) = e
2x
[2ax
2
+
2x(b + a) + b], y

p
(x) = e
2x
[4ax
2
+ 4x(b + 2a) + 2(2b + a)] si
e
2x
[2ax + 2a b] = 4xe
2x
conduc la a = 2 si b = 4. Rezulta, y
p
(x) = 2xe
2x
(x + 2), iar solut ia
generala a ecuat iei date este,
y(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
2xe
2x
(x + 2).
Impunand condit iile din problema Cauchy, obt inem sistemul y(0) = c
1
+c
2
=
0 si y

(0) = 2c
1
+ 3c
2
4 = 1 cu solut ia c
1
= 3 si c
2
= 3. Deci, solut ia
problemei Cauchy este
y(x) = 3e
2x
+ 3e
3x
2xe
2x
(x + 2).
Cazul 3. f(x) = e
ax
P
m
(x)cosx sau f(x) = e
ax
P
m
(x)sinx , , R.
a) Daca i nu sunt rad acini ale ecuat iei caracteristice, atunci
y
p
(x) = e
x
[Q
m
(x)cosx + R
m
(x) sin x],
unde R
m
(x) este tot un polinom de grad m.
b) Daca i sunt rad acini multiple de ordinul k ale ecuat iei caracter-
istice, atunci
y
p
(x) = x
k
e
x
[Q
m
(x)cosx + R
m
(x) sin x].
Exemplul 1.5.10. Aam solut ia generala a ecuat iei
y

+ 2y

3y = e
x
cos x.
Ecuat ia caracteristica atasata ecuat iei omogene
r
2
+ 2r 3 = 0
CAPITOLUL 1. Ecuat ii diferent iale 33
are radacinile simple r
1
= 1 si r
1
= 3. Deci, y
o
(x) = c
1
e
x
+ c
2
e
3x
.
Termenul liber f(x) = e
x
cos x are = 1 si = 1, iar 1 + i nu este
radacina a ecuat iei caracteristice, deci
y
p
(x) = e
x
[a cos x + b sin x].
Derivand, obt inem y

p
(x) = e
x
[(a + b) cos x + (a b) sin x] si y

p
(x) =
e
x
(2b cos x + 2a sin x), si nlocuind n ecuat ia data obt inem
e
x
(5a cos x 5b sin x) = e
x
cos x
si de aici, a =
1
5
si b = 0. Rezulta, y
p
(x) =
1
5
e
x
cos x si solut ia generala
a ecuat iei date
y(x) = c
1
e
x
+ c
2
e
3x

1
5
e
x
cos x.