P. 1
Studiu privind exploatarea gazului de şist în România - Luciana Simion, 2012

Studiu privind exploatarea gazului de şist în România - Luciana Simion, 2012

|Views: 143|Likes:
Published by Luciana Simion
Exploatarea gazului de şist reprezintă o noutate la nivel mondial, dar mai ales la nivel naţional. Tehnologia utilizată la procesul de exploatare a acestui gaz natural presupune fracturarea rocilor de şist, prin pomparea unei cantităţi enorme de apă, în amestec cu un număr mare de compuşi chimici, cu scopul de a elibera gazul pentru a putea fi captat în instalaţii. La fracturarea hidraulică, alături de pomparea a milioane de litrii de apă şi substanţe chimice, se utilizează şi detonări de mici dimensiuni. Toate acestea, sunt considerate a avea efecte nocive asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane, ceea ce face ca metoda fracturării hidraulice să fie foarte contestată.
De curând, Guvernul României a aprobat trei acorduri petroliere de concesionare în vederea explorării, dezvoltării şi exploatării gazului de şist, ceea ce face necesară analiza legislaţiei existente cu privire la exploatarea gazului de şist în România.
Având în vedere riscul ridicat de poluare, deşi legiuitorul a prevăzut o serie de acte normative care privesc exploatarea resurselor naturale, protecţia solului, a subsolului şi a apelor, înainte de a permite începerea lucrărilor de exploatare, se impune realizarea unor studii de impact, cu participarea specialiştilor în echipă multidisciplinară, consultarea societăţii civile şi abea apoi, legislaţia românească trebuie completată cu dispoziţii referitoare la exploatarea gazului de şist.
Exploatarea gazului de şist reprezintă o noutate la nivel mondial, dar mai ales la nivel naţional. Tehnologia utilizată la procesul de exploatare a acestui gaz natural presupune fracturarea rocilor de şist, prin pomparea unei cantităţi enorme de apă, în amestec cu un număr mare de compuşi chimici, cu scopul de a elibera gazul pentru a putea fi captat în instalaţii. La fracturarea hidraulică, alături de pomparea a milioane de litrii de apă şi substanţe chimice, se utilizează şi detonări de mici dimensiuni. Toate acestea, sunt considerate a avea efecte nocive asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane, ceea ce face ca metoda fracturării hidraulice să fie foarte contestată.
De curând, Guvernul României a aprobat trei acorduri petroliere de concesionare în vederea explorării, dezvoltării şi exploatării gazului de şist, ceea ce face necesară analiza legislaţiei existente cu privire la exploatarea gazului de şist în România.
Având în vedere riscul ridicat de poluare, deşi legiuitorul a prevăzut o serie de acte normative care privesc exploatarea resurselor naturale, protecţia solului, a subsolului şi a apelor, înainte de a permite începerea lucrărilor de exploatare, se impune realizarea unor studii de impact, cu participarea specialiştilor în echipă multidisciplinară, consultarea societăţii civile şi abea apoi, legislaţia românească trebuie completată cu dispoziţii referitoare la exploatarea gazului de şist.

More info:

Categories:Types, Research, Science
Published by: Luciana Simion on Jun 26, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2015

pdf

text

original

Studiu privind exploatarea gazului de şist în România

Simion Luciana

ecopyright.ro © Simion, Luciana , 2012 Drepturile de autor asupra lucrarii apartin in exclusivitate autorului. reproducerea sub orice forma fara acordul autorului.

Este interzisa

CUPRINS:

Capitolul I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA GAZULUI DE ŞIST…………………….....pag.7

Capitolul II ELEMENTE DE DREPT COMPARAT…………………………………………..........pag.12

Capitolul III REGIMUL JURIDIC APLICABIL EXPLOATĂRII GAZULUI DE ŞIST ÎN ROMÂNIA……………………………………………………………………………...….pag.14

Capitolul IV CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI………………………………………………………pag.25

BIBLIOGRAFIE ANEXE

2

Rezumat Exploatarea gazului de şist reprezintă o noutate la nivel mondial, dar mai ales la nivel naţional. Tehnologia utilizată la procesul de exploatare a acestui gaz natural presupune fracturarea rocilor de şist, prin pomparea unei cantităţi enorme de apă, în amestec cu un număr mare de compuşi chimici, cu scopul de a elibera gazul pentru a putea fi captat în instalaţii. La fracturarea hidraulică, alături de pomparea a milioane de litrii de apă şi substanţe chimice, se utilizează şi detonări de mici dimensiuni. Toate acestea, sunt considerate a avea efecte nocive asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane, ceea ce face ca metoda fracturării hidraulice să fie foarte contestată. De curând, Guvernul României a aprobat trei acorduri petroliere de concesionare în vederea explorării, dezvoltării şi exploatării gazului de şist, ceea ce face necesară analiza legislaţiei existente cu privire la exploatarea gazului de şist în România. Având în vedere riscul ridicat de poluare, deşi legiuitorul a prevăzut o serie de acte normative care privesc exploatarea resurselor naturale, protecţia solului, a subsolului şi a apelor, înainte de a permite începerea lucrărilor de exploatare, se impune realizarea unor studii de impact, cu participarea specialiştilor în echipă multidisciplinară, consultarea societăţii civile şi abea apoi, legislaţia românească trebuie completată cu dispoziţii referitoare la exploatarea gazului de şist.

Abstract Exploitation of shale gas is a new issue at global level, but especially at national level. Technology used in the exploitation of this kind of natural gas involves fracturing the shale rocks by pumping huge amounts of water mixed with a large number of chemical compounds, in order to unlock the gas, which will be captured in plants. Hydraulic fracturing process, together with pumping millions of liters of water and chemicals, also uses small detonations. All this, are considered to have harmful effects on environment and human health, which makes the hydraulic fracture method to be very challenged. Recently, the Romanian Government approved three concession agreements for exploration, development and exploitation of shale gas, making it necessary to analyze the existing legislation on the exploitation of shale gas in Romania. Given the high risk of pollution, although the legislature has provided a series of regulations concerning natural resources, protection of soil, subsoil and water, before the exploitation operations should be permitted, the government should assess the impact of the fracturing over the environment, with participation of a multidisciplinary specialists team, civil society consultation and barely then, Romanian legislation should be complemented with provisions on the exploitation of shale gas.

3

Din cele mai vechi timpuri, omul a trăit şi a evoluat în interdependenţă şi în interacţiune cu mediul înconjurător.De la resursele pentru hrană şi adăpost, până la leacuri şi unelte, pe toate omul şi le-a procurat din natură, reuşind în timp să dezvolte noi tehnologii care au sporit calitatea vieţii. La rândul său, prin activităţile pe care le-a desfăşurat, omul a modelat mediul în care a trăit şi din păcate, de cele mai multe ori, influenţa omului asupra mediului a fost şi continuă să fie una negativă. Doctrina subliniază că: “omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raţional, în condiţii de echilibru şi dezvoltare a vieţii. El a sesizat târziu că este creaţia şi creatorul mediului său înconjurător care îi asigură existenţa biologică, şi totodată cea intelectuală” 1. Dezvoltarea industrială ce caracterizeză secolul al XIX-lea a determinat o cerere tot mai mare de resurse naturale, astfel că au fost extinse despăduririle pentru a obţine masă lemnoasă şi o suprafaţă mai mare pentru agricultură, au fost dezvoltate noi tehnologii de extracţie a resurselor minerale şi naturale, precum şi de prelucrare a materiilor prime, iar automatizarea utilajelor industriale şi dezvoltarea mijloacelor transport au solicitat cantităţi din ce în ce mai mari de petrol. Curând, efectele industrializării şi modernizării au devenit vizibile, fiind de notorietate fenomene precum: alunecările de teren ca urmare a defrişărilor masive, poluarea surselor de apă potabilă ca urmare a deversării deşeurilor în apele de mică şi mare adâncime sau poluarea aerului cu hidrocarburi, ceea ce a determinat degradarea stratului de ozon şi apariţia efectului de seră. Tendinţa de încălzire a climei sau deşertificarea sunt efecte, tot atât de vizibile şi de dăunătoare, ale încercării permanente a omului de a evolua din punct de vedere tehnologic şi economic. Societatea modernă, din ce în ce mai mult, s-a îndepărtat de natură, dar uită pe zi ce trece că trăieşte în natură şi datorită naturii. Degradând şi mai mult mediul, omul nu face altceva decât să se priveze, pe sine dar şi generaţiile viitoare, de dreptul de a trăi sănătos într-un mediu echilibrat. Obligaţia de a proteja mediul revine fiecăruia în parte, indiferent de vârsta sau de profesia pe care ne-o alegem. Totuşi, această preocupare trebuie să revină în primul rând juriştilor, care au datoria să cunoască reglementările în domeniul mediului, să le respecte şi mai ales să creeze permanent noi reglementări de natură să asigure o cât mai bună protecţie. În acest sens, a luat naştere dreptul mediului sau “ansamblul normelor juridice care privesc factorii naturali şi pe cei creaţi prin activităţi umane ce determină cadrul natural, social şi economic şi care, prin interacţiunea lor, influenţează echilibrul ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om, faună şi floră” 2, ramură de drept care consacră principii şi norme ce privesc protecţia şi conservarea mediului în ansamblul său. Potrivit acestor principii, fiecare stat are obligaţia de a conserva şi proteja mediul şi de a evalua consecinţele asupra mediului a oricărei activităţi care ar putea avea implicaţii de această natură, de a supraveghea permanent starea mediului şi de a informa şi facilita participarea publicului la acţiunile de protecţie şi conservare a mediului. Alături de aceste obligaţii, dreptul
1 2

Făiniş, F., Dreptul mediului, Ed. Pinguin Book, Bucureşti, 2005, p.12 Duţu, M., Tratat de dreptul mediului, Ediţia a III-a., Editura C. H. Beck, Bucureşti, 1998, p.46

mediului a consacrat şi obligaţia poluatorului de a plăti costul social al poluării pe care o generează, precum şi răspunderea statelor pentru prejudicii ecologice şi obligaţia acestora de a colabora în sensul conservării şi protecţiei mediului.

4

Legiuitorul subliniază importanţa prevenirii degradării mediului, precum şi a precauţiei, fiind extrem de important să se prevină acţiunile de prejudiciere a naturii, deoarece repararea pagubelor, de cele mai multe ori, este imposibil de realizat. Având în vedere importanţa strategică a resurselor subsolului, dar şi împrejurarea că exploatarea iraţională a subsolului conduce nu numai la poluarea acestuia, ci şi a solului de deasupra şi a mediului în ansamblul său, fiecare stat are obligaţia de a elabora acte normative care să asigure o protecţie sporită a acestuia, precum şi exploatarea raţională celor mai “vânate” bogăţii pe care mediul le oferă umanităţii: petrol, gaze naturale, resurse minerale, metale preţioase şi chiar diamante. În acest sens, onorabilul prof.univ.dr.Mircea Duţu, afirma în Ediţia a III-a a Tratatului de dreptul mediului (2007): “În situaţia actuală în care resursele naturale se reduc, iar la unele apare chiar spectrul epuizării, procesul de gestiune al acestor materii prime, în toate etapele sale, trebuie să poarte un pronunţat caracter de protecţie şi exploatare raţională. Un rol deosebit de important revine, în acest sens, dreptului chemat ca, prin mijloace şi forme proprii, să stimuleze şi să asigure un procent cât mai ridicat de recuperare şi o protecţie cât mai deplină a rezervelor de materii prime minerale”.3 Aceste aspecte coroborate cu recentele proteste care au avut loc la noi în ţară, dar şi la nivel European, cu privire la poluarea mediului prin metoda exploatării gazului de şist, constituie punctul de plecare al prezentei lucrări. Lucrarea este stucturată pe patru capitole, pe parcursul cărora voi încerca să realizez o amplă descriere a procesului de exploatare a gazului de şist, a efectelor teghnologiei de fracturare hidraulică şi a legislaţiei naţionale în domeni. În primul capitol, pentru o mai bună înţelegere a subiectului, voi face o introducere în problematica gazului de şist, explicând provenienţa acestei resurse, metoda de exploatare şi efectele acestei metode asupra mediului şi sănătăţii umane. În al doilea capitol voi trata aspecte de drept comparat referitoare la exploatarea gazului de şist, având în vedere faptul că România este membră a Uniunii Europene (UE) încă din anul 2007. În al treilea capitol voi realiza o amplă descriere a actelor normative existente la nivel naţional, ce reglementează aspecte referitoare la: procedura de concesionare a terenurilor în scopul exploatării gazului de şist, autorităţile de reglementare în sectorul gazelor naturale, protecţia subsolului, autorizaţiile şi avizele necesare din punct de vedere al protecţiei mediului. În ultimul copitol, pe baza studiului elaborat voi încerca să formulez concluzii privind suficienţa sau insuficienţa legislaţiei actuale cu privire la protecţia mediului în procesul de exploatare a gazului de şist, cât şi recomandări în domeniu. Lucrarea de faţă îşi găseşte utilitatea practică în faptul că recent Guvernul României a adoptat Hotărârea de Guvern nr. 189/2012 privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX-19 Adamclisi, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi Chevron România Holding B.V, dar şi pentru perimetrele EX-18 Vama Veche şi EX-17 Costineşti. Totodată, Chevron România Holding B.V mai deţine şi o licenţă de explorare în zona Bârlad, acordul petrolier pentru perimetrul Bârlad fiind aprobat prin Hotărârea de Guvern
3

Duţu, M., Tratat de dreptul mediului, Ediţia a III-a., Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007, p.824

nr. 2283/2004 care a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial nr.7 din 4 ianuarie 2005. Este de notorietate faptul că încheierea acestor acorduri a stârnit revoltă din partea societăţii civile, care nu a fost consultată în procesul de aprobare a acordurilor petroliere de concesiune sau de acordare a avizelor de mediu, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. 5

Revoltaţi şi indignaţi de atitudinea sfidătoare a autorităţilor, cetăţenii români şi-au exprimat nemulţumirea în stradă. Dincolo de lipsa de informare a publicului privind procedura de aprobare a acordurilor petroliere, oamenii au protestat împotriva începerii lucrărilor de exploatare şi datorită faptului că tehnologia utilizată reprezintă o noutate la nivel mondial, precum şi în România şi nu au fost efectuate suficiente studii de impact. Astfel, nu sunt cunoscute pe deplin efectele pe care această tehnologie le poate avea asupra mediului, în general şi asupra sănătăţii umane, în particular. Mai mult, societate civilă, din ce în ce mai implicată în problemele de mediu, a solicitat anularea contractului de concesiune petrolieră datorită faptului că substanţele chimice utilizate la exploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice nu sunt cunoscute publicului, fiind declarate confidenţiale în ciuda riscului real de poluare. Reacţia vehementă a populaţiei şi a organismelor neguvernamentale a fost determinată şi de declararea clauzelor contractuale ca fiind confidenţiale, chiar la cererea guvernului român, astfel că nivelul redevenţei şi alte aspecte de interes naţional ce privesc exploatarea gazului de şist sunt acunse publicului. În ceea ce priveşte utilitatea teoretică a lucrării, tema tratată este una de actualitate, propunându-şi să îmbogăţească literatura de specialitate în domeniu, venind în continuarea lucrărilor efectuate anterior de specialiştii în dreptul mediului, precum: prof.univ.dr Mircea Duţu, Ernest Lupan, Florin Făinişi şi alţii. Elementul de inedit constă tocmai în noutatea subiectului abordat. La nivel mondial, dar mai ales la nivel naţional, foarte puţine lucrări de specialitate au tratat până în prezent problema gazului de şist, ceea ce a reprezentat o provocare pentru mine. Existenţa unui suport informaţional redus a reprezentat una dintre principalele dificultăţile pe care le-am întâmpinat în cercetarea realizată în vederea efectuării studiului. Este adevărat că numeroase lucrări de dreptul mediului tratează problema regimului juridic al subsolului şi al resurselor naturale, prof.univ.dr Mircea Duţu fiind unul dintre autorii care tratează pe larg acest subiect în lucrarea “Tratat de dreptul mediului”, dar cunoscând impactul major pe care metoda fracturării hidraulice îl poate avea asupra mediului, consider că este utilă şi chiar necesară analiza regimului juridic aplicabil explorării şi exploatării gazului de şist în mod particular. Având în vedere faptul că literatura de specialitate din România nu a abordat încă problematica gazului de şist, o altă dificultate a constat în faptul că, în scopul fundamentării studiului, a trebuit să realizez numeroase traduceri ale informaţiilor oferite pe site-urile unor instituţii sau publicaţii din străinătate, ceea ce a necesitat un timp destul de îndelungat. Cu toate acestea, consider că am reuşit să adun suficiente informaţii astfel încât studiul să fie unul pertinent şi util din punct de vedere ştiinţific, dar şi practic, fără a avea pretenţia de a fi epuizat subiectul privind regimul juridic aplicabil gazului de şist în ţara noastră.

Capitolul I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA GAZULUI DE ŞIST

6

“Problematica principală a resurselor subsolului o reprezintă astăzi acoperirea diferenţei dintre cerinţe şi oferta autohtonă”.4 Încercarea de a ieşi de sub monopolul ţărilor care deţin resurse importante de gaz natural, cât şi tendinţa de epuizare a resurselor naturale la nivel mondial, au determinat marile companii producătoare de energie să exploreze şi să exploateze resurse neconvenţionale. Una dintre acestea, relativ recent descoperită este gazul de şist. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, “şistul este o rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface uşor în foi sau în plăci subţiri cu suprafeţe paralele“. 5 Aşadar, gazul de şist este acel gaz natural cuprins în interiorul formaţiunilor de şist, în porii acestor roci dure şi care se află la o adâncime mai mare decât se găseşte gazul convenţional, la circa 3 - 5 km adâncime. Gazele de şist au fost exploatate pentru prima dată în anul 1825 în orăşelul Fredonia, New York (SUA), însă producţia la scară industrială a început târziu, în anul 1970 pe fondul scăderii potenţialului de producţie al depozitelor de gaze convenţionale. Această scădere a stimulat guvernul american să investească în cercetare, ceea ce a facilitat şi determinat fracturarea hidraulică la scală comercială6. Ca urmare a preţului din ce în ce mai mare a gazului natural, dar şi din dorinţa SUA de a deveni independentă din punct de vedere al resurselor de gaz natural, gazul de şist reprezintă în acest moment una dintre cele mai importante resurse energetice ale Statelor Unite ale Americii, analiştii susţinând că până în anul 2020 gazul de şist va reprezenta 50 % din producţia totală de gaz a Americii de Nord. Deşi exploatarea acestui tip de resursă este foarte răspândită în SUA, unde există deja peste cincizeci de mii de puţuri de forare, interesul faţă de gazul de şist pare să se extindă în întreaga lume. Astfel, ca urmare a dezvoltării tehnologiei exploatării gazului de şist, dar mai ales ca urmare a dorinţei statelor europene de a ieşi de sub monopolul preţurilor foarte mari impuse de Federeţia Rusă pentru gazul natural, la nivel european au luat amploare prospecţiunile realizate în vederea descoperirii rezervelor de gaz de şist. În ceea ce priveşte procesul de exploatare a gazului de şist, acesta este precedat de acţiuni de prospectare a potenţialului perimetrelor şi de construirea infrastructurii necesare inclusiv a siteului de puţuri de forare şi a rezervoarelor pentru tratarea apelor reziduale. Sondele de producţie pot fi forate fie pe verticală, între 3000-5000 metri adâncime, fie pe orizontală pe o distanţă cuprinsă între 1000-6000 metri distanţă faţă de puţul de forare. Metoda prin care acest tip de gaz poate fi adus la suprafaţă şi captat în înstalaţii se numeşte “fracturare hidraulica” sau “fisurare hidraulică” şi constă în efectuarea unui foraj de mare adâncime până în stratul alcătuit din roci de şist, după care se injectează cantităţi uriaşe de apă şi aditivi chimici care fărâmiţează rocile şi provoacă distanţarea acestora pe sute de metri. Îmediat ce roca a fost fracturată, se introduce un agent de susţinere, care împiedică fisurile să se
4 5

Duţu, M., Tratat de dreptul mediului, Ediţia a III-a., Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007, p.824 Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Ed.,,Univers enciclopedic”, Bucureşti, 1996, p.926 6 http://en.wikipedia.org/wiki/Shale_gas, accesat la 15.04.2012

închidă, timp în care presiunea internă a formaţiunii geologice împinge lichidele injectate, împreună cu gazul la suprafaţă. Aici, gazele de şist sunt captate în instalaţii, iar lichide revenite la suprafaţă sunt depozitate în rezervoare speciale pentru epurare şi reintroducere în circuitul agricol. Mai exact: un troliu forează o sondă captuşită cu ţeavă de oţel, partea superioară a sondei fiind etanşată cu ciment pentru a impiedica infiltrarea lichidelor sau gazelor în roca permeabilă ce 7

furnizează apa potabilă. Apoi, la o adâncime de 3.000m - 5.000m, sapa de foraj conduce şi aşează sonda în şistul care conţine gaze. Incărcături de exploziv provoacă găuri în coloana sondei, pentru a ajunge la roca din jur, iar nisipul, apa şi substanţele chimice pompate la presiune înaltă fracturează şi mai mult roca, pentru ca gazele să se scurgă prin fisurile deschise de particulele de nisip şi să urce la suprafaţă. În cifre, metoda necesită pomparea unui amestec de apă, ce conţine 5% nisip şi aditivi chimici, la presiuni foarte ridicate. Fluidele sub presiune fracturează roca din adâncime şi eliberează gazul existent, o fracturare necesitând 20.000 metri³ de apă, plus 1.800 tone de nisip şi 100 tone aditivi chimici. Totuşi, fracturarea sau fisurarea hidraulică este o metodă destul de controversată, la nivel mondial fiind interzisă în Franţa, Irlanda, Bulgaria, Africa de Sud, Canada şi suspendată în Marea Britanie, precum şi în 18 state din SUA. Metoda este criticată de specialiştii din domeniul protecţiei mediului datorită nivelului mare de poluare pe care îl poate produce asupra mediului înconjurător, dar şi a efectelor nocive pe care le poate avea asupra sănătăţii umane, în special a oamenilor care locuiesc în zonele din proximitatea exploatărilor. În cele ce urmează voi descrie efectele pe care metoda fracturării hidraulice le poate avea asupra climei, mediului înconjurător şi sănătăţii umane. Conform Consiliului preşedinţilor societăţii ştiinţifice din SUA, fracturarea hidraulică ar putea agrava încălzirea globală, cu efecte extrem de negative asupra climei. Tot în acest sens, la sfârşitul anului 2010, EPA a emis un raport privind emisiile de gaze cu efect de seră datorate industriei de petrol şi gaze şi a subliniat faptul că gazul de şist emite cantitati mai mari de metan decât o fac gazele convenţionale, metanul având un potenţial de încălzire globală (GWP) de 105 ori mai mare decât dioxidul de carbon. Preocupările oficiale pentru impactul asupra mediului şi asupra sănătăţii al fracturării hidraulice a apărut abia la începutul anului 2010, la nivelul Agenţiei pentru Protecţia Mediului din S.U.A. - EPA care, la cererea guvernului american, a decis să studieze impactul acestei tehnologii asupra apei potabile şi a sănătăţii publice. Astfel, s-au constatat mai multe „scăpări” importante de gaz în mediul înconjurător şi contaminarea pânzelor freatice superficiale cu gaze şi fluide de fracţionare, ca urmare a unui defect de cimentare a părţii superioare a forajului. În consecinţă, Congresul american a rezervat în 2010 un buget special pentru cercetarea gazului de şist şi în 2011 EPA a demarat un studiu stiinţific privind efectele posibile ale fracţionării hidraulice asupra resurselor de apă potabilă. Extracţia gazului de şist produce efecte negative semnificative şi asupra solului, apei şi aerului, ca urmare a infiltrării substaţelor chimice în apele subterane de suprafaţă şi mică adâncime, dar şi ca urmare a emanaţiilor de metan şi a vaporilor de substanţe chimice. În ceea ce priveşte poluarea solului şi a apei, deşi metoda fracturării rocilor de şist este aparent inofensivă, presupunând injectarea unei soluţii apoase alcătuită în proporţie de 95 % din apă pentru fracturarea rocilor şi eliberarea gazului, întrebarea care apare este: ce reprezintă restul de 5%?. În 2011, la presiunea ecologiţilor, autorităţile din SUA au publicat lista posibilelor substanţe folosite la fracturarea hidraulică, unele dintre acestea fiind 6: - formaldehidă, folosită în special la îmbălsămarea corpurilor umane sau animale. Ingestia a 28 de grame de lichid poate provoca moartea, iar expunerea pe o perioada lungă de timp poate provoca leziuni pulmonare şi probleme de reproducere la femei;

8

- naftalină, folosită de obicei pentru combaterea moliilor, inhalarea poate provoca iritaţii ale tractului respirator, greaţă, vărsături, dureri abdominale, febră sau chiar deces; - motorină, contactul acesteia cu pielea poate provoca mancărime, iritaţie, arsuri sau chiar cancer de piele; - acid sulfuric, se găseşte în bateriile pentru autoturisme şi este coroziv pentru toate ţesuturile corpului. Inhalarea poate provoca afecţiuni pulmonare grave, iar în contact cu ochii poate duce la pierderea totală a vederii. Doza letală este cuprinsă între 28 şi 40 de grame, fiind un puternic agent cancerigen; - acid boric, găsit în insecticide, antiseptice şi substanţe ignifuge. Este otrăvitor dacă este inhalat în cantităţi mari, iar expunerea pe termen lung poate provoca leziuni renale şi eventual insuficienţă renală; - acid formic, folosit de obicei pentru colorarea hainelor şi obiectelor din piele, dar şi cu rol de conservant pentru hrana animalelor sau pentru curăţarea vasului de toaletă. Lichidul provoacă arsuri ale pielii şi ochilor, iar inhalarea vaporilor poate fi iritantă şi dureroasă, provocând greaţă şi vărsături; - kerosen, ai cărui vapori pot povoca iritaţi ale nasului şi ochilor, ingerarea fiind fatală; - dioxid de siliciu cristalin, care se găseşte de obicei în cărămida, beton şi nisipuri pentru construcţii, praful de dioxid de siliciu fiind dăunător dacă este inhalat în mod repetat, pe o perioadă lungă de timp şi produce iritaţii ale ochilor, dificultăţi în respiraţie sau chiar cancer; - metanol, se găseşte în antigel, solvent pentru vopsea şi combustibil pentru vehicule. Vaporii pot provoca iritaţii ale ochilor, dureri de cap, oboseala şi în doze destul de mari poate fi fatal, ingerarea provocând leziuni oculare sau chiar deces; - isopropanol, întâlnit în soluţii pentru curaţarea sticlei, în antiperspirante sau în produse cosmetice precum parfumuri şi săpunuri. Inhalarea vaporilor poate provoca iritaţii ale ochilor şi ale tractului respirator superior, iar ingestia provoacă stare de ebrietate şi vărsături; - 2-butoxyetanol, substanţă ce se găseşte în special în vopsele, vaporii săi fiind extrem de iritanţi pentru ochi şi nas, iar ingerarea sau simplul contact cu pielea al acestei substanţe poate provoca dureri de cap, greaţă şi ameţeala. In lucrarea ”Evaluarea riscurilor chimice şi biologice ale extracţiei gazului natural în New York” , publicată la data de 21 ianuarie 2011 de către Ronald E. Bishop, doctorand al Facultăţii de Chimie – Biologie din cadrul Universităţii de Stat din New York, autorul adaugă acestei liste o serie de substanţe chimice utilizate la extracţia gazului de şist, dintre care7: - glutaraldehidă, un biocid utilizat pe scară largă în foraj şi fracturare hidraulică. Odată cu efectele sale antimicrobiene, acest dezinfectant afectează grav sistemul respirator, cauzând astm şi / sau dermatită de contact, substaţa fiind cunoscută ca puternic mutagen deoarece este uşor de inhalat sau absorbit prin piele. În acest sens, autorul arată că populaţiile de păstrăv, algele şi zooplanctonul au fost grav afectate în zonele unde substanţa a fost utilizată la fracturarea hidraulică, chiar dacă a fost utilizată în concentraţii foarte mici.
6 7

http://blog.valea-mare.ro/gaz-de-sist-ce-contine-solutia-apoasa-folosita-in-fracturarea-hidraulica/, accesat la
19.05.2012

http://63.134.196.109/documents/RiskAssessmentNaturalGasExtraction.pdf, accesat la 22.05.2012

- 2,2-dibrom-3-nitrilopropionamidă, care se foloseşte tot mai des la fracturarea hidraulică, este o toxină care afectează sistemul respirator şi pielea, fiind şi foarte corozivă pentru ochi. Pentru mediul este foarte poluantă, fiind toxică pentru o mare varietate de organisme acvatice şi producând serioase mutaţii. În special, aceasta este letală pentru "puricii de apă" (Daphnia magna),

9

păstrăvul curcubeu, creveţii mici şi stridii, chiar şi în concentraţii infime, cu mult sub limita de la care această substanţă chimică poate fi detectată. - di-bromo-aceto-nitril, folosit de obicei împreună cu 2,2-dibrom-3-nitrilopropionamidă formând astfel un produs metabolic (cu eliberare de cianura). Efectele sale sunt asemenea celor produse de substanţa prezentată anterior, doar că acest biocid este şi cancerigen. Folosite împreună au o toxicitate mult mai mare decât atunci când sunt folosite individual. - propargyl de alcool, un inhibitor de coroziune, este foarte frecvent utilizat în construcţia puţurilor de extracţie a gazului. Poate provoca arsuri chimice la nivelul ţesuturilor din piele, ochi, nas, gură, esofag şi stomac şi este extrem de toxic pentru ficat si rinichi. Efectele negative pot apărea şi la câteva luni sau chiar ani după contactul cu această substanţă. Este dăunător pentru o varietate de organisme acvatice, în special pentru plevuşcă, o specie de peşti mărunţi de apă dulce, care sunt ucişi de concentraţii foarte mici de propargyl de alcool. - 2-butoxyethanol, este un agent tensioactiv folosit în mai multe etape ale exploatării gazului de şist, fiind utilizat frecvent ca lubrifiant. Este uşor absorbit prin piele şi afectează celulele roşii din sânge, facându-le să se rupă, conducând în final la hemoragie. Acest produs chimic este doar moderat toxic pentru organismele acvatice, în concentraţii mai mari afectând algele şi câteva specii de peşti. - nafta grea, un amestec de produse petroliere compuse, printre care molecule aromatice de benzen, toluen, xilen, 1,2,4-trimethylbenzen şi hidrocarburi policiclice aromatice, inclusiv naftalină. Acest compus este utilizat în extracţia gazului de şist ca lubrifiant şi este dăunător pentru o serie de microorganisme, plante şi animale. Mai multe dintre componentele amestecului sunt cunoscute a provoca cancer. Atunci când se infiltrează în sol sau în apele subterane este toxică pentru organismele acvatice şi terestre, mai ales pentru amfibieni. În ceea ce priveşte apele reziduale, cele care revin la suprafaţă odată cu gazul de şist, acestea sunt depozitate în puţuri de decantare şi tratate, cu substanţe chimice, menite să neutralizeze aditivii chimici astfel încât să se obţină lichide ”curate” care să poată fi reintroduse în circuitul exploatării sau chiar în circuitul agricol. Este evident că aceste tratamente necesită costuri enorme şi de aceea, de cele mai multe ori, companiile care exploatează gazul de şist fie omit să mai trateze fluidele reziduale, fie nu respectă standardele în domeniu, astfel că pe lângă aditivii chimici, fluidele reziduale ajung să conţină în final: plumb, arsenic, bariu, crom, uraniu, radiu, radon şi benzen, împreună cu un nivel foarte ridicat de clorură de sodium. Potrivit aceluiaşi autor, s-a dovedit faptul că utilizarea la fracturarea hidraulică a lubrifianţilor împreună cu aditivii chimici, declanşază şi potenţează caracteristicile materialelor radioactive: uraniu, radiu şi radon, un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului, Acest lucru a fost identificat ca fiind una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă industria gazului natural, radonul prezentând un interes deosebit, deoarece este un gaz extrem de mobil şi intens radioactiv. Expunerea la radon este considerată a fi a doua cauza de cancer pulmonar, după tutun şi a fost detectat la niveluri mari într-o majoritate de probe de ape subterane colectate în statul New York, stat în care s-a exploatat pentru prima dată în lume gazul de şist. De asemenea, în apele reziduale s-a întâlnit frecvent 4-nitroquinolin -1-oxid (4-NQO), unul dintre cele puternice cancerigene cunoscute, în special pentru că determină apariţia cancerului bucal. Cu toate acestea, concentraţiile în care a fost găsit sunt mult mai mici decât cele care pot afecta sănătatea umană.

10

Având în vedere faptul că în procesul de expoatare a gazului de şist sunt folosiţi aproximativ 600 de compuşi chimici, este inutil să continuăm lista. Consider că exemplele folosite sunt edificatoare şi formează cititorului o imagine clară asupra efectelor secundare ale exploatării gazului de şist. Tot cu privire la poluarea apei, în special a apei potabile, un studiu publicat în luna mai 2011 de către EPA arată că fracturarea hidraulică ”poate” fi cauza contaminării apelor subterane de mică adâncime din nord-estul Pennsylvaniei cu metan inflamabil, iar în Wyoming, Montana, Alabama, Virginia, Colorado, New Mexico, Texas, Dakota de Nord şi Louisiana au fost înregistrate peste 500 de plângeri privind poluarea apei datorate fracturării hidraulice 8. În consecintă, pentru a răspunde sesizărilor primite din partea cetăţenilor, EPA a emis un raport de constatare care arată că există indicii cum că poluarea apelor subterane din zonele respective se datorează fracturării hidraulice, dar dovezile nu sunt suficient de concludente. Totuşi, în Franţa există deja o interdicţie de folosire a acestui procedeu controversat, deoarece oamenii care locuiesc aproape de zonele de exploatare s-au confruntat, la fel ca şi cetăţenii din New York şi Pennsylvania, cu un fenomen pe cât de bizar, pe atât de periculos şi anume apa de la robinet, contaminată cu gaz metan, lua pur şi simplu foc. În ceea ce priveşte aspectul cantitativ, resursele de apă potabilă, menajeră, dar şi de apă utilizată în agricultură pot fi afectate de metoda folosită la extracţia gazului de şist, mai ales în zonele aride, datorită volumului imens de apă utilizat la fiecare foraj. Dacă este să ne referim la poluarea aerului, specialiştii susţin că metoda folosită pentru extracţia gazului de şist eliberează în atmosferă gaze periculoase, care cauzează apariţia durerilor de cap şi a dificultăţilor de respiraţie. Acest lucru este evident şi dacă ne gândim la faptul că aditivii chimici descrişi anterior sunt utilizaţi împreună cu lichide, iar prin evaporare parte din aceştia ajung în aer. Oamenii de ştiinţă de la Colorado School of Public Health, susţin această idee într-un studiu publicat în revista Science of the Total Environment 9, care subliniază că ar trebui acordată mai multă atenţie potenţialului pe care îl are fracturarea hidraulică de a polua aerul, deoarece aceasta eliberează în atmosferă substanţe chimice potenţial toxice, ce se răspândesc pe o rază de 800 de metri în jurul puţurilor de fracţionare. Printre substanţele emanate se numară benzenul, care sporeşte şansele de a dezvolta cancer, dar şi alte substanţe chimice care cauzează iritarea ochilor, dureri de cap, dureri în gât şi dificultăţi de respiraţie. Cercetătorii care au condus acest studiu spun că nu au avut la dispoziţie date despre toate substanţele chimice emise în timpul procesului de forare, aşa că sunt mari şanse ca riscurile fracţionării hidraulice la adresa poluării aerului să fie mult mai mari . Un alt factor de risc privind poluarea aerului prin extragerea gazului de şist rezidă în faptul că, acele gaze care vin la suprafaţă odată cu lichidul pompat sunt incolore şi inodore, existând posibilitatea ca în orice moment să fie purtate de vânt către gospodăriile oamenilor care locuiesc în aproprierea zonelor de exploatare. De exemplu, în Anglia, o rafală de vânt a purtat o gazul emanat de la o sondă de exploatare din apropierea unui hipodrom, provocând moartea pe loc a unui jokeu şi a calului acestuia 10. 8 http://www.epa.gov/ogwdw/uic/pdfs/cbmstudy_attach_uic_ch07_conclusions.pdf, accesat la 17.04.2012 9, 10 http://www.ziare.com/stiri/gaze/extractia-gazelor-de-sist-un-pericol-la-adresa-sanatatii-1157181, accesat la
20.04.2012

În lucrarea mai sus citată, ”Evaluarea riscurilor chimice şi biologice ale extracţiei gazului natural în New York”, autorul ridică problema faptului că toate aceste substanţe toxice: compuşi organici volatili, hidrocarburi aromatice policiclice, emisii de metan se combina cu oxizii de azot şi formează aşa numitul ”ozon de la nivelul solului” sau ozonul troposferic, un poluant care 11

îngreunează mult respiraţia, provoacă îmbătrânirea prematură a plămânilor, astm şi boli pulmonare cronice obstructive. Acest ozon troposferic, nu doar că provoacă daune ireversibile asupra sănătăţii umane, dar este la fel de dăunător pentru animale sau plante precum: conifere, furaje, lucernă şi alte plante, cultivate de obicei în apropierea zonelor de exploatare a gazului. De-a lungul timpului s-a constat faptul că exploatarea gazului de şist influenţează şi activitatea seismică. De exemplu, în Anglia au fost suspendate activităţile de acest tip, după ce au apărut cutremure de cinci grade pe scala Richter într-o zonă ce nu avusese niciodată activitate seismică. Ulterior, studiile efectuate în zonă au demonstrat că tocmai exploatarea fusese cauza seismelor, deoarece energia degajată în interiorul scoarţei prin presurizări de fluide s-a acumulat în reţeaua cristalină a mineralelor şi a rocilor, iar la un moment dat, această reţea s-a încărcat atât de puternic încât a determinat un cutremur care în condiţii normale nu s-ar fi produs. Tot în Marea Britanie, potrivit prestigioasei publicaţii The Guardian, extracţia gazelor naturale din plăcile de şist din zona Lancashire a fost oprită, după ce un raport guvernamental a stabilit că în regiunea în care se desfăşura controversata operaţiune au avut loc două cutremure de mici dimensiuni în două luni, ca urmare a procesului de extragere a gazului de şist. Specialiştii britanici au ajuns la această concluzie, deoarece seismul cu magnitudine de 1,5 pe scala Richter a avut loc în acelaşi timp în care compania energetică Cuadrilla Resources injecta lichid sub presiune în sol, pentru a fisura rocile de şist 11. Concomitent cu poluarea solui, apei şi aerului, scăderea nivelului hidrodinamic al apelor de adâncime medie şi declanşarea activităţii seismice, fracturarea hidraulică afectează şi peisajul. Pentru a exploata la scară comercială gazul de şist este necesar un număr foarte mare de sonde, iar pentru amplasarea acestora este necesară defrişarea pădurilor sau despăşunirea terenurilor, vegetaţia şi fauna fiind înlocuite cu sonde înalte, metalice. De asemenea, ca urmare a exploatării gazului de şist, tot ceea ce înseamnă ecosistem are de suferit. În acest sens, mare parte din speciile ce alcătuiesc flora şi fauna zonei Dobrogea (una din zonele pentru care s-a obţinut acord petrolier de concesiune pentru exporare-exploatare-dezvoltare) sunt incluse în proiectul “Strategia privind conservarea biodiversităţii costiere a Dobrogei”, finanţat de Uniunea Europeană prin fonduri Phare, proiectul fiind realizat în parteneriat românobulgar şi implementat de Universitatea Ovidius din Constanţa şi Gertica Pontica Association Kavarna. Numeroase specii de păsări (rândunele, prepeliţe, fazani, pescăruşi, şoimi, dropii, prepeliţe, turturele, grauri, coţofane sau vulture codalbi), animale (mistreţi, veveriţe, arici, nevăstuici, dihori, iepuri, popândăi), reptile (şerpi, vipere cu corn, broaşte ţestoase de uscat, guşter vărgat), insecte (carcaiac, tăun, termite), peşti (bibani, caraşi, crapi, sturioni, hamsii), plante (stejar pufos, arţar tătăresc, carpen, frasin, alun) din zona Dobrogei vor fi afectate de începerea lucrărilor de exploatare a gazului de şist. În plus, în zonele vizate pentru exploatare există specii de plante pe cale de dispariţie, precum Cystoseira, o algă brună de dimensiuni mari, care reprezintă refugiu pentru numeroase specii de animale acvatice, cât şi o barieră împotriva eroziunii ţărmului sau orhideea sălbatică, din ce în ce mai rară în zona Adamclisi. Dispariţia acestora nu va putea fi compensată cu nicio
11

http://www.guardian.co.uk/environment/2012/apr/17/whats-the-truth-about-fracking , accesat la 20.04.2012

sumă de bani. Nu doar poluarea degradează ecosistemul, ci şi traficul intens. În zonele de exploatare, sute de vehicule de mare tonaj vor efectua transportul gazului de şist şi a apelor reziduale către staţiile

12

de prelucrare, ceea ce va determina diferite specii de animale să îşi părăsească adăposturile, în căutarea unei zone sigure. Totodată, peisajul, fauna, flora, dar şi culturile agricole vor fi distruse ca urmare a dezvoltării infrastructurii necesare exploatării gazului de şist, ce implică construirea unor zone de tampon, drumuri de acces, conducte şi puţuri de decantare. Ronald E. Bishop, în lucrarea ”Evaluarea riscurilor chimice şi biologice ale extracţiei gazului natural în New York”, afirmă faptul că exploatarea gazului natural prezintă şi un serios risc biologic deoarece straturile de roci de sub suprafaţa pământului sunt populate de organisme microscopice, iar forarea cu aer lubrifiat implică riscul de contaminare a apelor de suprafaţă cu bacteriile şi microbii care populează straturile de adâncime. De interes special sunt bacteriile sulfat-reducătoare, care se găsesc la adâncimi de peste 4.000 de m adâncime. Aceste bacterii sunt deosebit de agresive şi predominante în regiunile producătoare de petrol şi gaz, care reprezintă mediul lor propice, unde produc hidrogenul sulfurat (H2S), caracterizat prin mirosul de ”ou stricat”. Expunerea la hidrogen sulfurat, în combinaţie cu metanul ridică importante probleme de sănătate pentru om, provocând afecţiuni neurologice, iar la animale creşte riscul mutaţiilor congenitale. Mai mult, în concentraţii mari, sulfatul de hidrogen este letal. Numeroase culturi agricole sunt distruse pentru a face loc puţurilor de forare, densitatea medie fiind de 6 puţuri de foraj/km2 la care se adaugă reţeaua de conducte pentru transport, iar culturile adiacente exploatărilor au de suferit deoarece importante cantităţi de apă sunt dirijate către fracturarea hidraulică şi nu spre irigaţii, doar la un singur foraj utilizându-se peste 20.000 m3 de apă. Este de notorietate că în zona Dobrogei fenomenul deşertificării se accentuează de la an la an şi, cu siguranţă, utilizarea puţinelor resurse de apă existente în zonă pentru exploatarea gazului de şist şi nu pentru irigaţii sau consum, va conduce la depopularea zonei, iar efectele economice dezastruoase ale unei eventuale depopulări nu ar putea fi compensate prin redevenţa, şi aşa infimă, pe care o va primi statul român. Ca un rezumat al celor enunţate în acest capitol, Ronald E. Bishop sublinia în lucrarea sa, ”Evaluarea riscurilor chimice şi biologice ale extracţiei gazului natural în New York” 12, faptul că: - de-a lungul ultimului secol, marii operatori din sectorul gazului natural au dezvoltat tehnologii ultra sofisticate de exploatare, dar în ciuda avansului tehnologic, aceste activităţi implică un mare risc chimic şi biologic atât pentru sănătatea umană, cât şi pentru stabilitatea ecosistemelor, - raportat la istoricul accidentelor ecologice înregistrate în domeiul expoatării gazului de şist, se estimează că între 2 şi 4% dintre proiectele de exploatare a gazului de şist dezvoltate în zona New York vor polua apele de suprafaţă pe termen scurt, iar cote de poluare vor creşte cu 12 % peste limitele admise de lege, - solul şi subsolul din zonele învecinate exploatărilor vor fi afectate de scurgerile de la cel puţin unul din şase puţuri de exploatare - fiecare platformă de exploatare a gazului de şist, împreună cu căile de acces şi zonele de
12

http://63.134.196.109/documents/RiskAssessmentNaturalGasExtraction.pdf, accesat la 22.05.2012

conducte vor genera reziduri de aproximativ 8 tone/an care vor afecta resursele de apă din zonă, dar şi organismele acvatice şi specii aflate pe cale de dispariţie, - construcţia căilor de acces şi a conductelor va fragmenta şi reduce pădurile, ameninţând existenţa plantelor şi animalelor, unele dintre acestea fiind deja pe cale de dispariţie, - utilizarea unor substanţe chimice, necesare în procesul de fracturare hidraulică şi care se regăsesc şi în apele reziduale, reprezintă o ameninţare pentru sănătatea umană chiar şi atunci când 13

se utilizează în concentraţii mici, iar expunerea la aceste substanţe determină intoxicare, afecţiuni endocrine şi declanşază apariţia mai multor tipuri de cancer, - expunerea angajaţilor de pe platformele de exploatare şi a oamenilor care locuiesc în apropierea acestora la substanţele chimice este cu atât mai gravă cu cât, în industria gazului de şist se folosesc frecvent practici precum: forajul cu aer lubrifiat şi păstrarea apelor reziduale în bazine de decantare. Aceste practici împreună cu folosirea intensivă a combustibililor diesel degradează aerul şi afectează grav sănătatea oamenilor, a faunei şi a florei, - autorităţile newyorkeze sunt depăşite de situaţia din industria gazului şi a petrolului, dovadă fiind miile de puţuri de extracţie dechise fără o documentare prealabilă şi abandonate, cât şi numeroasele accidente ecologice care au condus la contaminarea solului şi a apei, dar şi la creşterea mortalităţii, ca urmare a îmbolnăvirii de cancer.

Capitolul II

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

14

Regimul de exploatare a gazelor de şist diferă în Europa şi SUA, în special datorită suprafeţelor mari de teren nepopulat de care beneficiază SUA. Fracturarea rocilor de şist solicită milioane de litrii de apă, adusă de flotile de cisterne gălăgioase, iar în apropierea unor sonde de exploatare tipic europene, locuiesc mult mai mulţi oameni decât în SUA. De aceea, şi opoziţia faţă de obţinerea licenţei de exploatare este mai puternică în Europa. O diferenţă esenţială a regimului juridic aplicabil gazului de şist este aceea că, dacă în SUA drepturile pentru mineralele din subsol aparţin proprietarului terenului, în Europa ele aparţin, de obicei, statului. În plus, licenţele de exploatare americane obligă companiile explotatoare să continue să extragă gaze indiferent de condiţiile de piaţă, aşa încât gazele continuă să curgă, fie că preţurile urcă sau coboară, iar proprietarii de terenuri continuă să încaseze redevenţe, fie că sondele fac profit sau nu, pe când în contractele europene nu există, de obicei, asemenea prevederi 13. Constatând tot mai des efectele nocive ale fracturării hidraulice, numeroase ţări au început să ridice problema regimului juridic şi sancţionator aplicabil exploatării gazului se şist. De exemplu, în Quebec, Canada, o comisie de specialişti în explorarea şi exploatarea gazelor de şist, numită de către ministrul mediului, a recomandat neautorizarea procedurii de fracturare hidraulică, nici măcar în scopuri de cercetare. Mai mult, comisia a comandat studii de impact suplimentare, rezultatele definitive urmând a fi prezentate în primăvara anului 2013. Reglementarile de mediu şi controlul substanţelor chimice sunt deja mult mai dure în Europa decât în SUA ori alte state care exploatează gazul de şist. Franţa a adoptat la 13 iulie 2011 Legea nr.835 care interzice explorarea şi exploatarea hidrocarburilor lichide şi a gazelor de şist şi a anulat licenţele exclusive care includ proiecte ce folosesc această tehnică: „ În conformitate cu Carta de Mediu din 2004 şi cu principiul acţiunii preventive şi de corecţie prevăzut la articolul L.110-1 din Codul mediului, explorarea şi exploatarea de petrol şi gaze naturale prin foraj urmat de fracturare hidraulică a rocilor sunt interzise pe teritoriul naţional ” 14. De asemenea, în urma unor proteste ample, guvernul bulgar a revocat un acord de explorare pentru gaze de şist acordat companiei americane Chevron, invocând dovezi insuficiente privind siguranţa pentru mediu a fracturării hidraulice. Ba mai mult, Bulgaria a interzis prin lege fracturarea hidraulică, legea fiind adoptată de Parlament cu 166 voturi pentru şi 6 voturi contra pe data de 18.01.2012 şi prevede sancţiuni în cuantum de 50.000 de euro. Totuşi, această lege ar putea fi revizuită deoarece se pare că blocheză toate proiectele de exploatare de petrol şi gaze naturale. În Germania, în landul Westafalia, Renania de Nord, Parlamentul local a adoptat un moratoriu care interzice utilizarea tehnologiei de fracturare hidraulică. În Marea Britanie esistă numeroase acte normative care reglementează activitatea de
13 14

http://mobil.money.ro/article/1185766, accesat la 21.04.2012 http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000024361355&categorieLien=id, accesat la 20.04.2012

exloatare a gazului de şist, dar nu a fost adoptată o lege specială pentru acest domeniu deoarece legislaţia actuală este considerată a fi suficientă pentru a proteja mediul şi interesele naţionale. Cu toate acestea, unele grupuri ridică problema completării legislaţiei existente cu dispoziţii privitoare la exploatarea gazului de şist, mai ales după ce exploatarea gazului de şist a fost temporar suspendată în anumite zone datorită riscului seismic provocat de această activitate. În ceea ce priveşte Polonia, o societate comercială interesată de prospectarea şi explorarea hidrocarburilor trebuie să obţină o autorizaţie de la Ministerul Mediului, însă pentru aceasta trebuie 15

să întrunească cerinţele de mediu impuse în principal de Legea geologică şi minieră şi de Legea privind libertatea activităţii economice. Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, societatea comercială trebuie să fie înregistrată în Polonia, iar potrivit art. 17, punctul 1 din Legea minelor, autorizaţia de mediu poate fi acordată cu condiţia ca solicitantul să facă proba că deţine suficiente fonduri pentru activităţile pentru care solicită aurorizaţia, inclusiv pentru măsurile de protecţie a mediului, fiind vorba de un interes deosebit de important al statului. Cu toate acestea, potrivit unui studiu publicat de Comisia Europeană, efectuat doar în patru ţări: Polonia, Franţa, Germania şi Suedia, se pare că nu este necesară înăsprirea legislaţiei de mediu în cazul explorării gazelor de şist, cel puţin până când această activitate nu ajunge la scară comercială, deoarece, în prezent, activităţile legate de explorarea gazului şist sunt deja supuse legislaţiei Uniunii Europene (UE) şi legislaţiilor naţionale. De exemplu, problema privind protecţia apei, indicată ca fiind grav poluată prin activitatea de exploatare a gazului de şist, este deja reglementată de legislaţia UE în conformitate cu Directiva Cadru privind apa nr. 2000/60/EC, adoptată de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene la 23 octombrie 2000, Directiva nr. 80/68/EEC privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cu anumite substanţe periculoase şi Directiva cadru nr. 2006/21/CE privind managementul deşeurilor miniere. Utilizarea de substanţe chimice este reglementată de Regulamentul nr.1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului European din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH). Potrivit purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene în domeniul energiei, fracturarea hidraulică "este o tehnologie nouă şi nu avem o legislaţie specifică privind gazul de şist, tocmai pentru că este atât de nouă", iar studiul efectuat relevă faptul că nici la nivel european, nici la nivel naţional nu au fost constatate lacune semnificative în cadrul legislativ actual, atunci când vine vorba de reglementarea activităţilor de exploatare a gazelor de şist 15. Cu toate acestea, evaluarea se referă numai la nivelul actual al activităţilor de exploatare a gazului de şist în Europa, însă nu şi la situaţia în care şisturile vor fi exploatate la scară comercială, motiv pentru care membrii Comisiei pentru mediu au cerut monitorizarea atentă a oricărei activităţi de explorare privind gazele de şist şi au insistat asupra necesităţii introducerii unor legi adecvate în domeniu.

15

http://www.guardian.co.uk/environment/2012/jan/30/fracking-regulation-ec-report, accesat la 21.04.2012

Capitolul III

REGIMUL APLICABIL EXPLOATĂRII GAZULUI DE ŞIST ÎN ROMÂNIA

16

Potrivit prof. univ. dr. Mircea Duţu, “resursele naturale ale subsolului constituie unul dintre factorii deosebit de importanţi ai creşterii economice şi ai dezvoltării generale” 16. Având în vedere şi faptul că acest gen de resurse sunt din ce în ce mai puţine, ca urmare a exploatării masive bazată pe nevoile tot mai mari ale oamenilor, procesul de gestiune trebuie să pună un accent deosebit pe protecţie şi exploatare raţională. În plus, deoarece exploatarea subsolului angajează grave pericole pentru mediu, o serie de acţiuni privind lucrările de extracţie, foraj sau stocaje subterane putând degrada grav şi iremediabil mediul şi sănătatea oamenilor, un rol foarte important revine reglementărilor legale. Aşa cum am arătat în capitolul anterior, efectele exploatării gazului de şist prin tehnologia fracturării hidraulice şi însăşi metoda de exploatare, reprezintă o noutate atât la nivel comunitar, precum şi la nivelul ţării noastre, motiv pentru care nu a fost elaborată o legislaţie specială care să reglementeze activitatea descrisă. În acest sens, Janez Potočnik, comisarul european pentru mediu, a afirmat: “gazele de şist nu sunt bune sau rele. Deocamdată, sunt un lucru destul de nou, iar oamenii încă evaluează efectele asupra mediului, avantajele şi aşa mai departe. Pentru moment, exploatarea rămâne doar la latitudinea statelor membre. La fel ca în cazul altor resurse, trebuie să se respecte legile de mediu, care sunt aceleaşi. Pentru moment, suntem mulţumiţi că aceste legi se respectă" 17. Dar, având în vedere controversa care există în jurul extracţiei gazului de şist, consider că este deosebit de importantă o bună cunoaştere a regimului juridic aplicabil exploatării acestui tip de resursă neconvenţională. În acest sens, mai întâi voi face o scurtă descriere a nivelului la care se află explorarea şi exploatarea gazului de şist în România, urmând ca apoi să tratez aspecte privind regimul juridic aplicabil acestei activităţi la momentul actual în ţara noastră. În ceea ce priveşte explorarea şi exploatarea gazului de şist în România, aceste activităţi încă nu se desfăşoară la nivel comercial. Deocamdată, Guvernul României a adoptat Hotărârea de Guvern nr. 189 din 20 martie 2012 privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 19 Adamclisi, încheiat la data de 03.03.2011 între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), în calitate de concedent şi Chevron România Holding B.V., în calitate de concesionar, pentru o suprafaţă de 909,2 km 2. La aceeaşi dată, Guvernul României a mai aprobat două acorduri petroliere 18 de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, pe o perioadă de 30 de ani, incluzând perioada de explorare, cu posibilitatea de prelungire de pană la 15 ani, pentru perimetrele:
16 17

Duţu, M., Tratat de dreptul mediului, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007, p.824 http://www.gandul.info/international/reactia-comisarului-european-pentru-mediu-pentru-gandul-gazele-de-sist-nusunt-bune-sau-rele-deocamdata-sunt-un-lucru-destul-de-nou-9477292, accesat la 22.04.2012 18 http://economica.rtv.net/contractele-cu-chevron-s-au-desecretizat—vezi-aici-documentele_22899.html , accesat la 21.05.2012

EX –18 Vama Veche, pentru o suprafaţă de 889,54 km2 şi EX -17 Costineşti pentru 901,75 km 2, ambele perimetre situate tot în zona Dobrogea Acordurile şi anexele acestora conţin informaţii clasificate şi, în ciuda faptului că ANRM a anunţat că a desecretizat aceste contracte şi că le-a pus la dispoziţia publicului pe site-ul său web, ele nu pot fi accesate. Chevron, a doua mare companie petrolieră americană, după ExxonMobil, a câştigat aceste concesiuni în cadrul unei licitaţii internaţionale organizată de ANRM în vara anului 2010,

17

iar de atunci acordurile petroliere au fost negociate, semnate de companie şi ANRM şi aprobate de Guvern, după ce a fost primit avizul ministerelor implicate: Ministerul economiei, comerţului şi mediului de afaceri, Ministerul finanţelor publice, Ministerul mediului şi pădurilor şi Ministerul transporturilor şi infrastructurii (acesta din urmă pentru ca perimetrele să nu se afle pe traseul viitoarelor autostrăzi). Chevron România Holding B.V mai deţine şi o licenţă de explorare în zona Bârlad, acordul petrolier pentru perimetrul de 600.000 de ha de la Bârlad de fiind aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 2283/2004 care a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial nr. 7 din 4 ianuarie 2005. Deşi compania a efectuat deja prospecţiuni pentru gaze de şist în zonă, până în prezent autorităţite de reglementare nu au primit vreo solicitare pentru emiterea acordului de mediu necesar exploatării gazelor de şist. Alte zone programate pentru exploatarea gazelor de şist în România sunt: - un perimetru la sud de Craiova, pentru care firma Midia Resources are un acord în vigoare, declarând şi ea intenţia de a investiga potenţialul de gaze de şist. - două perimetre în Voievozi şi Adea, din Campia de Vest, cu acorduri petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare a petrolului (ţiţei şi gaze naturale situate în orice tip de colector inclusiv gaze de şist), semnate cu firma MOL Hungarian Oil and Gaz Public Limited Company împreuna cu S.C. Expert Petroleum S.R.L., aflate în curs de aprobare prin Hotărâre de Guvern. - şi zonele Bihor (Băile Felix), Timiş (Periam, Biled, Păuliş, Buzia, Crai) şi Constanţa (Cupidava şi Eforie) obţinute de compania Avere Energy. În ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil explorării şi exploatării gazului de şist în România, datorită faptului că această tehnologie este una foarte nouă, încă nu a fost elaborată o lege care să reglementeze în mod particular acest domeniu. Ba mai mult, urmând modelul francez, potrivit site-ului Camerei Deputaţilor, un grup de 10 deputaţi şi senatori au iniţiat o “Propunere legislativă privind interzicerea explorărilor şi exploatărilor perimetrelor cu zăcăminte de hidrocarburi lichide sau gazoase prin fracturarea/ fisurarea hidraulică şi anularea licenţelor exclusive de explorare a tuturor proiectelor care recurg la această tehnică ” 19. În motivarea propunerii legislative iniţiate, având numărul de înregistrare BP25/21.02.2012 la Camera Deputaţilor, se atrage atenţia asupra faptului că specialiştii critică metoda fracturării hidraulice datorită riscului ridicat de poluare, ca urmare a: - utilizării unui fluid compus din apă, nisip, circa 596 substanţe chimice (unele necunoscute, iar altele cunoscute astăzi ca fiind cancerigene) aflate în aditivi şi alte substanţe cu efecte necunoscute ; - creşterii rapide a gradului de poluare a apelor freatice (pânze acvifere cuprinse între 0 şi 50 m);
19

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.lista?cam=2&anb=2012 , accesat la 19.04.2012

- poluării progresive şi iremediabile a acviferelor de medie şi mare adâncime (între 50 şi 250 m); - utilizării a milioane de metrii cubi de apă pentru fiecare foraj, ceea ce va conduce la scăderea nivelului hidrostatic al tuturor forajelor aflate în exploatare, urmată de secarea acestora; - scoaterii din circuitul agricol a unor terenuri (densitatea medie fiind de 6 puţuri de foraj 2 pe km la care se adaugă reţeaua de conducte pentru transport); - riscului extrem pe ridicat de contaminare a terenurilor agricole;

18

-poluarii sonore în arealul în care se vor face exploatările datorită datorită echipamentelor de foraj şi pompelor de putere foarte mare care vor injecta şi extrage fluidul în şi din sondă; - poluarii sonore şi a aerului pe traseul dintre exploatări şi punctele logistice de preluare a materialelor şi descărcare a gazelor; - traficului extrem de dificil, ţinând cont de gabaritul şi numărul extrem de mare al utilajelor cu care se va lucra; - creşterii rapide a gradului de deteriorare a infrastructurii traversate; - mobilizării, alături de gazul extras, a unor substanţe radioactive şi a altor substanţe cu efect de seră care, oricât de sigure ar fi echipamentele de transport şi stocare a fluidului extras, vor fi eliberate în atmosferă; - disconfortului seismic ridicat în zonele de exploatare datorat sutelor de seisme provocate; - riscului seismic asociat prin creşterea numărului de cutremure, dar şi apariţia unor cutremure locale; - incidenţei crescute a cazurilor de îmbolnăviri atât pentru oameni, cât şi pentru animale în condiţiile deteriorării calităţii apei, aerului şi a suprafeţei solului ; - depopulării rapide a zonelor din vecinătatea exploatărilor ; Cu toate acestea, alături de directivele europene precum: - Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC), - Directiva privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase (SEVESO), - Directiva privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului, - Directiva Cadru privind apa nr.2000/60/EC, - Directiva nr.80/68/EEC privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cu anumite substanţe periculoase - Directiva cadru nr.2006/21/CE privind managementul deşeurilor miniere -Regulamentul nr.1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), pe care ţara noastră le-a tranformat în legi interne ca urmare a aderării la UE în anul 2007, la nivel naţional există o serie de acte normative care reglementează activitatea de explorare-dezvoltarea-exploatare a gazului de şist. Acestea sunt considerate a fi suficiente, cât timp sunt respectate şi sunt: - Constituţia României - Legea gazului nr.351 din 14 iunie 2004 - Regulamentul ANRGN din 22 octombrie 2004 pentru autorizarea şi verificarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în sectorul gazelor naturale - Legea petrolului nr.238 din 7 iunie 2004 - Ordonanţa de Urgenţă nr.195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului - Legea minelor nr.85 din 18 martie 2003 - Hotărârea de Guvern nr.351 din 21 aprilie 2005 privind aprobarea Programului de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice - Legea apelor nr.107 din 25 septembrie 1996 - Ordonanţa de Urgenţă nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.

19

Nerespectarea prescripţiilor legale în dreptul mediului sunt sancţionate, de regulă, contravenţional. Răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice angajată in mod frecvent pentru prevenirea sau combaterea degradării mediului. În acest sens, doctrina statuează că: „preponderenţa ilicitului contravenţional, în comparaţie cu celelalte forme tradiţionale, civil şi penal, este justificată, pe de o parte, de numărul mare de contravenţii stabilite şi sancţionate în domeniul protecţiei mediului, prin lege, ordonanţă sau hotărâre a Guvernului ori prin acte normative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Procedura contavenţională prezintă o serie de avantaje, în raport de procedura aferentă celorlalte forme de răspundere juridică, dat fiind specificul domeniului supus protecţiei. Un prim avantaj, ce răspunde exigenţelor de reparare cu prioritate a vătămărilor aduse mediului, îl constituie celeritatea, parcurgerea etapelor de substanţă ale acesteia, respectiv constatarea faptei contravenţionale şi aplicarea sancţiunii, necesitând un timp redus. Spre comparaţie, angajarea răspunderii civile care presupune obţinerea unui titlu executoriu, implică judecata în primă instanţă şi în căile de atac, iar procesul penal însumează, de regulă, cele două faze, de urmărire penală şi judecată” 20. Cea mai importantă lege care trebuie respectată în sectorul gazului de şist este chiar legea fundamentală a ţării, Constituţia României. Constituţia din 1991 revizuită în anul 2003, dispune în art.134, alin.(2) că statul trebuie să asigure: protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, fînanciară şi valutară, exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurator, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Art. 135 alin. (4) prevede: „bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice“. Cu toate acestea, art. 135 alin. (5) dispune că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, în condiţiile legii, ele putând fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice ori pot fi concesionate, închiriate sau date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. Următoarea lege foarte importantă ce trebuie respectată în vederea exploatării-dezvoltăriiexploatării gazului de şist în România este Legea gazului nr. 351 din 14 iunie 2004, ce reprezintă cadrul legal necesar pentru desfăşurarea activităţilor specifice sectorului gazelor naturale, în condiţii de competitivitate şi transparenţă. Legea gazului stabileşte că gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensate, iar art. 2 stabileşte obiectivele şi principiile care stau la baza reglementării din domeniul gazului, cele mai importante urmărind dezvoltarea durabilă, protecţia mediului şi dezvoltarea sectorului gazelor naturale în concordanţă
Manu, G., Sancţiunile contravenţionale principale în dreptul mediului, Revista de Dreptul mediului, Nr. 1/2011, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p.26
20

cu cerinţele de protecţie a mediului, armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară în domeniu, siguranţa şi continuitatea în alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor, precum şi eficienţa economică şi energetică. În plus, legea stabileşte autoritatea de reglementare competentă în domeniul gazelor naturale, Agenţia Naţională de Reglementare a Gazului 20

Natural (ANRGN), instituţie independentă din punct de vedere decizional şi care elaborează, aplică şi monitorizează respectarea reglementărilor obligatorii la nivel naţional, necesare pentru funcţionarea sectorului şi pieţei gazelor naturale în condiţii de eficienţă, siguranţă, concurenţă, transparenţă, concurenţă loială şi de protecţie a consumatorilor şi mediului. Potrivit Legii nr.351/2004 printre cele mai importante atribuţii şi responsabilităţi ale ANRGN sunt: - elaborează şi propune spre aprobare Guvernului, Regulamentul privind acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale; - stabileşte condiţiile de valabilitate pentru autorizaţiile şi licenţele acordate; - elaborează şi aprobă Regulamentele pentru autorizarea şi verificarea personalului şi a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în domeniul gazelor naturale şi stabileşte condiţiile de valabilitate pentru autorizaţiile acordate; - elaborează şi aprobă reglementări şi norme tehnice la nivel naţional care stabilesc criteriile de siguranţă tehnică, cerinţele tehnice minime de proiectare, execuţie şi exploatare, necesare pentru funcţionarea în condiţii de eficienţă şi siguranţă a obiectivelor din domeniul gazelor naturale Aceeaşi lege, în Capitolul V - Autorizaţii şi licenţe, stipulează în art. 43 faptul că în vederea înfiinţării, funcţionării şi/sau modificării unor capacităţi de producţie, transport, înmagazinare/stocare, tranzit şi distribuţie a gazelor naturale persoanele juridice române sau străine au obligaţia deţinerii de autorizaţii şi/sau licenţe emise de ANRGN în baza unui regulament specific. În acest sens, autorizaţia este definită ca fiind ”actul administrativ individual emis de ANRGN, acordat unei persoane”, avizul tehnic ”documentul necesar obţinerii unei autorizaţii emise de către operatorul de sistem în urma analizei unei documentaţii de proiectare care atestă respectarea condiţiilor impuse de prescripţiile tehnice şi de legislaţia în vigoare” şi licenţa: ”actul administrativ individual emis de ANRGN, care conferă titularului, persoană juridică, dreptul de a desfăşura activităţi comerciale şi/sau de prestări servicii în legătură cu una sau mai multe dintre activităţile de furnizare, înmagazinare, transport, tranzit, dispecerizare şi distribuţie a gazelor naturale”. Regulamentul ANRGN din 22 octombrie 2004 pentru autorizarea şi verificarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în sectorul gazelor naturale stabileşte condiţiile de acordare, verificare, suspendare şi retragere a autorizaţiei pentru acest tip de operatori. Articolul 2, alin. (2) al prezentului regulament prevede că: ”proiectarea, execuţia şi exploatarea obiectivelor aferente instalaţiilor tehnologice de suprafaţă pentru producţia şi/sau înmagazinarea subterană a gazelor naturale, precum şi a obiectivelor aferente transportului, distribuţiei şi/sau instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale se realizează de către agenţii economici români sau străini în limita competenţelor conferite prin autorizaţie” şi numai după obţinerea tuturor avizelor şi acordurilor necesare. Totodată, regulamentul stabileşte condiţiile de acordare a autorizaţiei, documentaţia necesară pentru diferite tipuri de activităţi, procedura de acordare, dar şi posibilitatea ANRGN de a refuza acordarea autorizaţiei pentru lucrările de proiectare, execuţie şi exploatare a gazelor naturale. Aceasta se eliberează pentru o durată de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii atunci când sunt respectate condiţiile impuse. În caz contrar, Capitolul V - Răspundere şi sancţiuni, art. 27

21

statuează că ”încălcarea prevederilor prezentului regulament atrage răspunderea contravenţională şi civilă, după caz”, stabilirea, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor făcându-se conform prevederilor Legii gazului şi a Regulamentului de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor natural, aprobat prin Decizia nr. 939/2002 a preşedintelui ANRGN. Ținând cont că Guvernul României a aprobat acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare pentru cele 3 perimetre amintite anterior, o altă lege aplicabilă în domeniu este Legea petrolului nr. 238 din 7 iunie 2004, în care legiuitorul statuează încă din primul articol faptul că resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Mării Negre fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului roman, iar gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat. Această lege stabileşte înţelesul unor termeni, precum: - ”concesiune petrolieră” sau ”operaţiunea juridică prin care statul român, reprezentat de autoritatea competentă, în calitate de concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane juridice române sau străine, în calitate de concesionar, dreptul şi obligaţia de a efectua, pe risc şi cheltuială proprii, operaţiuni petroliere ce cad sub incidenţa prezentei legi şi dreptul de a utiliza bunurile aflate în proprietate publică, necesare realizării operaţiunilor petroliere, în schimbul unei redevenţe”, - ”explorare” sau ”ansamblul de studii şi operaţiuni care se realizează pentru cunoaşterea condiţiilor geologice de acumulare a petrolului şi cuprinde identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă şi calitativă a acestora, precum şi determinarea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare”, - ”exploatare” sau ”ansamblul de lucrări efectuate la şi de la suprafaţă pentru extragerea petrolului, colectarea, tratarea, transportul, precum şi tranzitul acestuia prin conductele magistrale, în vederea realizării unor scopuri economice prin folosirea şi punerea în valoare a acestuia”, - ”perimetru petrolier” sau ”aria corespunzătoare proiecţiei la suprafaţă a conturului părţii din scoarţa terestră în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de explorare, dezvoltare, exploatare sau înmagazinare, precum şi suprafeţele necesare desfăşurării activităţilor de explorare, dezvoltare, exploatare, înmagazinare şi transport al petrolului, situate în afara acestei arii”, - ”redevenţa petrolieră” care reprezintă ”suma datorată de către titularii acordurilor petroliere bugetului de stat, în condiţiile legii, pentru exploatarea unui zăcământ petrolier şi a bunurilor aflate în domeniul public, în scopul transportului şi tranzitului petrolului pe conducte magistrale, precum şi operării terminalelor petroliere„ . Capitolul II din Legea petrolului stabileşte modul de dobândire a folosinţei şi accesul la terenurile pe care se efectuează operaţiuni petroliere. În acest sens, dreptul de folosinţă a terenurilor necesare efectuării operaţiunilor petroliere se dobândeşte prin una dintre următoarele modalităţi: vânzarea-cumpărarea terenurilor şi, după caz, a construcţiilor situate pe acesta; schimbul de terenuri; închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părţi; exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii sau concesionarea terenurilor sau asocierea dintre proprietarul terenului şi titularul de acord, cât şi prin alte proceduri prevăzute de lege. Tot cu privire la modul de dobândire a dreptului de folosinţă a terenurilor bogate în gaze de şist este aplicabilă şi Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2006 privind regimul contractelor de

22

concesiune de bunuri proprietate publică, care prevede pentru contractul de concesiune a bunurilor aparţinând statului o durată care nu va putea depăşi 49 de ani, începând de la data semnării lui, durata fiind stabilită de către concedent pe baza studiului de oportunitate, cu posibilitatea de prelungire pentru o perioadă egală cu cel mult jumatate din durata sa iniţială, prin simplul acord de voinţă al părţilor. Acest tip de contract se încheie în urma unei licitaţii publice sau ca urmare a negocierii directe. Totuşi, Legea petrolului nr.238/2004 rămâne una dintre cele mai importante prevederi legale în domeniul gazelor naturale, reglementând regimul concesiunilor petroliere. Potrivit acesteia, concesionarea operaţiunilor petroliere se realizează prin acord petrolier, încheiat de autoritatea competentă cu persoane juridice române sau străine, câştigătoare ale unui apel public de ofertă, organizat de autoritatea competentă în condiţiile prezentei legi. În vederea participării la apelul public de ofertă, persoanele juridice depun ofertele într-un termen de maxim 270 de zile calendaristice, acestea conţinând programul de explorare, de dezvoltare-exploatare sau de exploatare, după caz, actele doveditoare privind capacitatea tehnică şi financiară a ofertantului, precum şi alte documente stabilite de autoritatea competentă. Programul de explorare propus trebuie să cuprindă descrierea operaţiunilor petroliere şi cheltuielile aferente acestora, cât şi rezervele estimate, perioada de valorificare economică a rezervelor şi lucrările de dezvoltare propuse. Potrivit art. 31, acordul petrolier se încheie în formă scrisă, intră în vigoare după aprobarea lui de către Guvern şi rămâne valabil pe toată durata acestuia, cu excepţia adoptării unor dispoziţii legale favorabile titularului acordului petrolier. În cazul Chevron România Holding B.V., aceasta a fost singura companie care a întrunit condiţile impuse de Guvernul României la licitaţia internaţională organizată de ANRM în vara anului 2010. Prin urmare, Guvernul a aprobat Acordul petrolier de concesiune pentru exploraredezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 19 Adamclisi, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), în calitate de concedent şi Chevron România Holding B.V., în calitate de concesionar. Totodată, Guvernul a mai aprobat acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare pentru perimetrele EX - 18 Vama Veche şi EX - 17 Costineşti. Cât priveşte începerea operaţiunilor petroliere, acestea se autorizează în scris de către autoritatea competentă în baza autorizaţiilor şi avizelor impuse de legislaţia în vigoare. Persoanele juridice străine care au obţinut dreptul de a efectua operaţiuni petroliere sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acordului petrolier, să înfiinţeze şi să menţină, pe toată durata concesiunii şi în condiţiile acordului petrolier, o filială sau sucursală cu sediul în România, iar titularul unui acord petrolier poate transfera altei persoane juridice drepturile dobândite şi obligaţiile asumate, numai cu aprobarea prealabilă scrisă a autorităţii competente. O condiţie foarte importantă impusă de art. 41 a aceleiaşi legi este aceea că autoritatea competentă poate suspenda concesiunea când titularul acordului petrolier, în pofida sancţionării contravenţionale şi/sau a notificării ce i-a fost făcută, dacă şi după 60 de zile de la primirea acesteia periclitează, prin modul de executare a operaţiunilor petroliere, posibilitatea exploatării viitoare a zăcământului, încalcă normele privind protecţia şi exploatarea în siguranţă a zăcămintelor. O altă măsură de protecţie care vizează lucrările în domeniul gazului de şist, se referă la posibilitatea autorităţii competente de a rezilia concesiunea, pe lângă alte situaţii, şi atunci când constată că titularul acordului petrolier nu respectă prevederile studiilor tehnico-ştiinţifice de

23

exploatare sau execută operaţiuni petroliere fără autorizaţiile prevăzute de lege sau dacă i s-a retras acordul şi/sau autorizaţia privind protecţia mediului şi/sau cea de protecţie a muncii. În lumina Capitolului V al Legii petrolului, Chevron România Holding B.V., precum şi alte companii care în viitor vor încheia un Acord petrolier de concesiune pentru exploraredezvoltare-exploatare cu ANRGN, au o serie de drepturi şi obligaţii, dintre care dreptul de: a) folosinţă şi acces, în condiţiile legii, la terenurile necesare desfăşurării operaţiunilor petroliere, în limitele perimetrului prevăzut în acordul petrolier; b) să execute, în limitele perimetrului acordat, toate operaţiunile petroliere prevăzute în acordul petrolier; c) să folosească, cu respectarea prevederilor legale din domeniul gospodăririi apelor şi al protecţiei mediului, sursele de apă de suprafaţă sau subterane, necesare desfăşurării operaţiunilor petroliere; d) să solicite, în regim de prioritate, concesionarea exploatării unor substanţe minerale utile, altele decât petrolul, descoperite prin operaţiunile sale petroliere, în cazul în care acestea pot face obiectul exploatării şi al valorificării, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare; e) să solicite autorităţii competente extinderea perimetrului, în cazul în care se dovedeşte continuitatea dezvoltării zăcământului în afara limitelor perimetrului acordat iniţial, în cazul în care suprafeţele respective nu fac obiectul unui alt acord petrolier, dar şi obligaţia să: a) să respecte normele şi instrucţiunile emise în aplicarea prezentei legi şi prevederile acordului petrolier; b) să elaboreze, pe baza acordului petrolier, documentaţii tehnice şi economice pentru realizarea operaţiunilor petroliere şi să le supună aprobării autorităţii competente; c) să obţină, să întocmească, să ţină la zi şi să transmită la termenele fixate toate datele, informaţiile şi documentaţiile stabilite de către autoritatea competentă referitoare la operaţiunile petroliere executate şi la rezultatele obţinute; d) să informeze autoritatea competentă cu privire la actele de control efectuate de către autorităţile locale de protecţia mediului şi de protecţia muncii; e) să păstreze confidenţialitatea asupra datelor prevăzute în acordul petrolier şi asupra altor informaţii obţinute în condiţiile legii de la autoritatea competentă şi ministerul de resort, precum şi din activitatea proprie şi să le difuzeze numai în condiţiile prevăzute în acord; f) să procedeze la predarea către autoritatea competentă a perimetrului acordat, în termen de 60 de zile de la încetarea concesionării şi g) să achite redevenţa petrolieră la termenele stabilite prin prezenta lege. Orice companie care intenţionează să desfăşoare activităţi de exploatare a gazelor naturale, implicit şi a gazelor de şist, trebuie să obţină toate avizele prevăzute de lege astfel încât sănătatea umană sau mediul înconjurător să nu aibă de suferit. Din aceste considerente, din regimul juridic aplicabil exploatării gazului de şist face parte şi Ordonanţa de urgenţă nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului, pe baza căreia se eliberează acordul de mediu sau actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului. Acesta reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului şi conferă titularului de proiect dreptul să îl realizeze din punct de vedere al protecţiei mediului. Potrivit art. 9 al acestei ordonanţe, solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului, iar aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program. De asemenea, desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, iar acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autorităţile competente, potrivit legii.

24

Un capitol al ordonanţei reglementează în mod special protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului. Astfel, orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren este obligată să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic şi să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu, să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să acţioneze pentru refacerea acestuia. Se impune o protecţie specială a resurselor de apă, astfel că O.U.G nr. 195/2005 privind protecţia mediului rezervă un capitol special protecţiei apelor şi a ecosistemelor acvatice, atestând faptul că protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale. In acest sens, persoanelor fizice şi juridice le revine obligaţia să: execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, să asigure migrarea faunei acvatice şi ameliorarea calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, să monitorizeze zona de impact şi să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime: ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere ori substanţe prioritare/prioritar periculoase. În acord cu O.U.G nr.195/2005 privind protecţia mediului, Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP) a emis un aviz pentru acordurile petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltareexploatare anterior enunţate, ce cuprinde obligaţii care vizează protecţia mediului, precum: condiţiile pentru respectarea legislaţiei privind protecţia mediului şi gospodăririi apelor pe care Chevron România Holding B.V. trebuie să le respecte, măsuri de reducere a impactului asupra mediului, de remediere a daunelor în cazul producerii acestora, precum şi obligaţii pentru refacerea mediului după finalizarea exploatării. Tot cu referire la acordurile petroliere încheiate între ANRM şi Chevron România, Ministerul Mediului şi Pădurilor menţionează într-un comunicat de presă, că acestea prevăd o fază iniţială de explorare, fază care cuprinde o etapă obligatorie în care trebuie efectuate prospecţiuni seismice şi analize geochimice, pentru efectuarea de prospecţiuni nefiind necesară obţinerea unui acord de mediu. Apoi, în funcţie de rezultatul prospecţiunilor, se poate face explorarea pentru a vedea dacă există resurse exploatabile economic, pentru realizarea explorării fiind necesar acordul din partea autorităţilor de mediu. Coroborată cu O.U.G nr. 195/2005, Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996 dispune încă din primul articol faptul că ”apele reprezintă o sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, apele făcând parte integrantă din patrimoniul public, iar protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apa sunt acţiuni de interes general”, iar potrivit art. 15, “poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă”. De remarcat este faptul că, utilizarea tehnologiei de fracturare hidraulică în vederea exploatării gazului de şist contravine cu prevederile art. 10 al Legii apelor, care dispune: ”satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei are prioritate faţă de folosirea apei în alte scopuri. De asemenea, au prioritate faţă de alte folosinţe, alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii, precum şi debitele necesare menţinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic”, ceea ce ar fi imposibil de realizat ca urmare a implementării tehnologiei de

25

exploatare a gazului de şist, care presupune pomparea a milioane de litrii de apă doar pentru un singur foraj. Mai mult decât atât, art. 17 al aceleeaşi legi precizează că, în scopul folosirii raţionale şi protejării calităţii resurselor de apă, utilizatorii de apă au obligaţia să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare sau folosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apă, să reducă poluanţii evacuaţi odată cu apele uzate şi să recupereze substanţele utile conţinute în apele uzate şi în nămoluri. Este evident că respectarea acestei prevederi este absolut imposibil de realizat, având în vedere cantitatea enormă de apă uilizată pentru fisurarea şi fracturarea rosilor de şist, la care se adaugă un număr de aproximativ 600 de compuşi chimici, dintre care unii foarte periculoşi pentru sol, faună, dar şi pentru sănătatea umană. Hotărârea de Guvern nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice stabileşte în alin.(1) al primului articol, necesitatea prevenirii poluării resurselor de ape interioare de suprafaţă, ape maritime teritoriale, ape litorale şi ape subterane cu familiile şi grupele de substanţe periculoase şi cu substanţe prioritare/prioritar periculoase. Din lista de substanţe periculoase prevăzută de H.G. nr. 351/2005 fac parte şi o serie de substanţe cunoscute a fi folosite la metoda fracturării hidraulice şi care au fost enumerate în primul capitol al lucrării. Prin urmare, potrivit art. 4 alin.(1) al acestui act normativ, orice evacuare directă sau indirectă în apele prevăzute la art. 1 alin.(1), care ar putea conţine una sau mai multe substanţe periculoase sau substanţe prioritare/prioritar periculoase, trebuie să fie autorizată şi se stabileşte prin autorizaţia de gospodărirea apelor, emisă potrivit dispoziţiilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Orice lucrare sau activitate de eliminare a substanţelor periculoase sau de depozitare a acestora în vederea eliminării, care poate conduce la o evacuare indirectă în apele subterane este supusă procedurii de avizare, respectiv autorizare, din punct de vedere al gospodăririi apelor. Exploatarea gazului de şist, presupune colectarea fluidelor care revin la suprafaţă şi depozitarea lor în rezervoare pentru tratare, în scopul redării circuitului agricol. Însă, este bine cunoscut faptul că tratarea acestor ape reziduale este extrem de costisitoare şi, de cele mai multe ori, tratamentul nu se mai face, apa fiind reintrodusă în circuit împreună cu compuşii chimici care au ajutat la fracturarea rocilor de şist. Totodată, de-a lungul timpului au fost înregistrate numeroase situaţii în care, datorită fisurilor la nivelul sondelor sau a defectelor de cimentare, apa împreună cu aditivii chimici s-a infiltrat în pânza freatică. De aceea, potrivit acestei H.G, orice unitate economică care desfăşoară activităţi de depozitare, manevrare şi/sau transport prin conducte a substanţelor periculoase sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de substanţe periculoase în apele subterane, este supusă procedurii de avizare, respectiv autorizare din punct de vedere al gospodăririi apelor, iar autorităţile abilitate în gospodărirea apelor pot elibera avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor numai după ce au fost luate toate măsurile tehnice-constructive pentru prevenirea evacuării indirecte a acestora în apele subterane, în caz contrar interzicând execuţia/funcţionarea sau desfăşurarea lucrării sau activităţii respective. Datorită importanţei strategice a subsolului, dar şi faptului că poluarea acestuia înseamnă, în acelaşi timp, poluarea solului şi a mediului în ansamblu, se impune o protecţie deosebită, prin toate mijloacele, inclusiv cele juridice.

26

Capitolul VI din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cuprinde dispoziţii ce reglementează regimul juridic al subsolului, iar art. 79 statuează că protecţia şi ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare şi poluare provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităţi economice şi sociale, lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea solului stabilindu-se pe bază de studii şi proiecte, întocmite la cerere de organele de cercetare şi proiectare de specialitate, în corelaţie cu cele de amenajare şi organizare a teritoriului şi se execută de către deţinătorii terenurilor sau prin grija acestora, de către unităţi specializate în execuţia unor asemenea lucrări.

Capitolul IV

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

27

Având în vedere că mediul este într-o continuă degradare, iar majoritatea oamenilor adoptă o atitudine pasivă, de indiferenţă faţă de acest proces, consider că este extrem de important ca orice jurist, alături ceilalţi specialiştii, să fie deschis şi receptiv la problemele de mediu. Nu trebuie să uităm că, atunci când vorbim despre protecţia mediului, în subsidiar avem în vedere creşterea calităţii vieţii şi asigurarea unei dezvoltări durabile, care să nu afecteze posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. Ca urmare a exploatării excesive a resurselor naturale, gazele naturale se găsesc din ce în ce mai puţin, iar ţările care deţin rezerve bogate de gaze naturale impun preţuri tot mai mari. Pentru a ieşi de sub dominaţia economică a ţărilor exportatoare de gaze naturale, oamenii de ştiinţă au dezvoltat tehnologii avansate care să permită explorarea la adâncimi mult mai mari decât cele la care se găsesc gazele naturale în mod obişnuit. Statele Unite ale Americii, bucurânduse de un avans tehnologic impresionant, au explorat aceste zone de mare adâncime şi au descoperit existenţa gazului de şist, a cărui exploatare a tranformat America din stat dependent de gazele importate, în stat exportator. Ulterior şi alte state au desfăşurat prospecţiuni în vederea cercetării existenţei resurselor de gaze de şist pe teritoriul lor, numeroase ţări, printre care şi România, descoperind rererve impresionante de gaze de şist. Dar cum orice intervenţie asupra mediului lasă urme, uneori chiar ireparabile, şi metoda prin care se extrage gazul de şist produce o serie de efecte negative, considerate de specialişti mult mai costisitoare decât avantajele economice pe care le oferă comercializarea gazului de şist. Multe dintre ţările explotatoare au suspendat sau chiar interzis exploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice şi se pune întrebarea dacă ţara noastră este pregătită din punct de vedere legislativ să permită începerea lucrărilor de exploatare. De aceea, în cuprinsul prezentei lucrări am încercat să răspund unor întrebări esenţiale precum: ” Ce este gazul de şist?”, ” Ce reprezintă metoda fracturării hidraulice?”, ” Este această metodă invazivă pentru mediu, climă şi sănătatea omului?”, ” Există o legislaţie care să privească în mod particular sectorul gazelor de şist la nivel comunitar sau la nivelul ţării noastre?” , ”Care sunt reglementările în România ce trebuiesc respectate în cazul exploatării gazului de şist?”. În urma realizării prezentului studiu, o primă concluzie care se conturează este aceea că, în domeniul exploatării gazului de şist nu au fost elaborate suficiente studii care să stabilească cu certitudine care sunt efectele pe care le produce şi de aceea deocamdată, acestea rămân o necunoscută. În aceste condiţii, neştiind cu exactitate care poate fi impactul asupra mediului sau a sănătăţii umane, nu putem afirma dacă legislaţia actuală este sau nu suficientă pentru a asigura o bună protecţie. Respectând prevederile constituţionale (potrivit cărora statul trebuie să vegheze la exploatarea raţională a resurselor naturale, interesul naţional şi protecţia mediului fiind mai presus de orice)consider că, mai înainte de a aduce modificări legislaţiei actuale, autorităţile române abilitate în domeniu ar trebui să desfăşoare ample studii de impact. Dar, realizarea unor studii complexe care să vizeze mediul în ansamblul său, poate dura mulţi ani, motiv pentru care consider absolut necesară suspendarea începerii lucrărilor de exploatare a gazului până la momentul în care vor fi cunoscute în detaliu toate efectele secundare pe care le poate produce fracturarea hidraulică.

28

Pe baza informaţiilor obţinute în urma realizării prezentei lucrări, voi încerca să formulez o opinie personală cu privire la regimul juridic aplicabil exploatării gazului de şist în România. Aşadar, în acest capitol, voi încerca să răspund unei întrebări foarte importante şi anume: “Este legislaţia actuală suficientă în scopul protejării interesului naţional, a mediului şi a sănătăţii umane?”. În ceea ce priveşte legislaţia comunitară, în prezent, UE nu dispune de o legislaţie care să reglementeze utilizarea metodei fracturării hidraulice pentru exploatarea gazelor de şist la scară comercială, considerându-se că pentru moment, legislaţia actuală este suficientă, atâta timp cât este respectată. Totuşi, experţii propun Parlamentului European adoptarea de urgenţă a unei directive pentru activitatea de minerit şi reviziuirea altor directive cu referire la apă, depozitarea deşeurilor din minerit, zgomot, utilizarea substanţelor periculoase, declararea riscului de accidente şi bilanţul de mediu, care au o aplicabilitate directă în acest domeniu. Cât ţine de legislaţia naţională, apreciez faptul că nerespectarea prescripţiilor legale în dreptul mediului sunt sancţionate contravenţional, accentul punându-se pe constatarea contravenţiilor şi aplicarea în cel mai scurt timp a sancţiunilor, ceea ce permite intevenţia rapidă a forţei coercitive a statului în scopul înlăturării sursei de poluare. Dar, având în vedere faptul că degradarea mediului afectează întreaga populaţie, cu efecte uneori ireversibile, sancţiunile prevăzute de actuala legislaţie îmi par prea blânde în raport cu efectele pe care le poate avea săvârşirea uneia sau mai multor contravenţii de mediu. De exemplu, la momentul actual legiuitorul, potrivit O.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului a stabilit o amendă de cuprinsă între 25.000 lei (RON) la 30.000 lei (RON) pentru persoanele juridice care nu identifică şi nu previn riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi nu anunţă iminenţa producerii unor descărcări neprevăzute sau accidentale autorităţii competente pentru protecţia mediului şi de apărare civilă. Consider că în această situaţie se află toate companiile care intenţionează să exploateze gaz de şist în ţara noastră, deoarece acestea (la fel ca şi în alte ţări care au interzis exploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice) nu fac publice substanţele chimice pe care le folosesc în fluidul utilizat la fracturarea rocilor de şist, motivând că publicarea reţetei că este anticoncurenţială. Folosirea unor substanţe şi preparate periculoase fără a cunoaşe impactul acestora asupra mediului şi a sănătăţi umane şi fără a lua în calcul rezultatele posibile în caz de accident, poate provoca prejudicii mult mai mari, care nu pot fi reparate sau compesate doar cu echivalentul a 7.000 de euro. În plus, dacă e să ne referim la industria exploatării gazului de şist, vorbim de persoane juridice care au un buget foarte mare, iar echivalentul amenzii stabilit de lege pentru contravenţia exemplificată mai sus este insignifiantă, deci nu îşi poate atinge scopul preventiv. Ba din contră, pentru companiile de talia Chevron, ar fi mult mai ieftin să plătescă o amendă contravenţională decât să ia toate măsurile necesare pentru a preveni producerea accidentelor ecologice Mai mult, în caz de accident sau dacă are loc un incendiu autorităţile nu vor şti cum să reacţioneze tocmai pentru că nu ştiu cu ce substanţe au de-a face şi implicit, cu ce le pot neutraliza. Se pune întrebarea dacă măcar autorităţile de reglementare cunosc aceste substanţe şi impactul pe care îl pot avea asupra mediului, astfel încât să fie capabile să ia cele mai bune decizii cu privire la protecţia mediului şi să adopte cele mai eficiente reglementări în domeniul sănătăţii umane. Iar dacă autorităţile române cunosc natura substanţelor utilizate la exploatarea gazului de şist, se pune întrebarea: de ce aceste substanţe nu sunt făcute publice, de ce statul român doreşte cu

29

orice preţ începerea lucrărilor de exploatare fără a realiza studii de impact şi fără a consulta societatea civilă? Oare nu tocmai datorită proprietăţilor poluante ale acestor compuşi chimici? Consider că legea fundamentală a ţării este suficient de explicită atunci când prevede că toate bogăţiile de interes public ale subsolului sunt obiect exclusiv al proprietăţii publice, stabilind în sarcina statului obligaţia de a asigura exploatarea raţională a resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional. Constituţia României obligă expres autorităţile statului să se asigure că resursele subsolului (inclusiv gazele de şist şi apele subterane de mică şi mare adâncime implicate în procesul de exploatare a gazului de şist) sunt exploatate raţional, astfel încât interesul naţional să primeze. Faptul că legislaţia permite concesionarea resurselor subsolului, de interes naţional, unor persoane juridice, române dar şi străine, ridică un semn de întrebare privind procedura de acordare a dreptului de exploatare a acestora. A devenit de notorietate faptul că autorităţile statului obişnuiesc să concesioneze resursele naturale ale ţării în schimbul unor redevenţe foarte mici şi că, de cele mai multe ori, interesul naţional este dat uitării. Unul dintre motivele protestelor spontane care au avut loc cu privire la exploatarea gazului de şist în România a fost tocmai metoda prin care statul român, prin intermediul Guvernului, a aprobat acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare a perimetrelor de la Adamclisi, Vama Veche şi Costineşti, autorităţile statului fiind cele care au solicitat companiei Chevron păstrarea confidenţialităţii anexelor acordului, în condiţiile în care acestea cuprind aspecte care se referă la nivelul redevenţei şi alte clauze de interes naţional. În acest sens, consider că legiuitorul ar trebui să prevadă, alături de obligaţia de a respecta interesul naţional, sancţiuni penale deosebit de grave pentru reprezentanţii statului care, în exercitarea funcţiei nu respectă prevederile constituţionale privind interesul naţional, siguranţa naţională, exploatarea raţională a resurselor naturale şi protecţia mediului. Încălcarea acestor prevederi constituţionale trebuie interpretate ca un afront la adresa stabilităţii şi siguranţei economice a statului şi de aceea, cei care permit sau chiar facilitează nerespectarea interesului naţional, în virtutea funcţiilor pe care le deţin, ar trebui să răspundă personal, iar răspunderea pentru asemenea fapte ar trebui să nu fie afectată de vreun termen de prescripţie. Alături de resursele subsolului, una dintre resursele naturale care poate fi poluată, cu urmări imediate asupra mediului şi sănătăţii oamenilor este apa. Deşi legiuitorul român a instituit un regim special de protecţie a acesteia, tehnologia utilizată la exploatarea gazului de şist contravine total cu politica generală a statului român în domeniul protecţiei apei. Reglementările privind protecţia apei statuează că satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei are prioritate faţă de folosirea apei în alte scopuri, dar această dispoziţie este imposibil de respectat în cazul fracturării hidraulice care utilizează milioane de litri de apă numai la un singur foraj. La aceasta se adaugă şi caracteristicile geografice ale perimetrelor pentru care s-a obţinut acordul de concesiune petrolieră, fiind cunoscut că zona Dobrogea este o zonă săracă în apă. Mai mult decât atât, art. 17 al legii apelor precizează că în scopul folosirii raţionale şi protejării calităţii resurselor de apă, utilizatorii de apă au obligaţia să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economiseasca apa prin recirculare sau folosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apa, să reducă poluanţii evacuaţi o dată cu apele uzate şi să recupereze substanţele utile conţinute în apele uzate şi în nămoluri.

30

Este evident că respectarea acestei prevederi este absolut imposibil de realizat, având în vedere cantitatea enormă de apă uilizată pentru fisurarea şi fracturarea rosilor de şist, peste 20.000 m3 de apă la un singur foraj, la care se adaugă un număr de aproximativ 600 de compuşi chimici, dintre care unii foarte periculoşi pentru sol, faună, dar şi pentru sănătatea umană. Fracturarea hidraulică este o metodă de extracţie a gazului de şist cunoscută pentru faptul că determină seisme de mici dimensiuni şi în condiţiile în care, după spusele seismologilor, suntem oricum în perioada de maximă probabilitate a producerii unui cutremur puternic, începerea exploatării gazului la scară comercială ar putea avea efecte catastrofale. Plus că perimetrele vizate pentru exploatare sunt în imediata apropriere a zonei Vrancea, iar microseismele şi procedurile de extragere prin fracturare a rocilor de şist, extrem de dure, ar putea determina detonarea acumulării energetice din zonă. La aceasta se adaugă şi faptul că zona Bârlad este cunoscută a avea mari probleme cu eroziunea solului şi alunecările de teren, fiind şi o zonă săracă în apă. Poate cel mai grav aspect legat de exploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidrauluice este acela că atât perimetrele din judeţul Constanţa, cât şi cele din judeţul Bârlad pentru care compania Chevron a anunţat intenţia începerii lucrărilor de exploatare se află la o distanţă foarte mică de Centrala Nucleară de la Cernavodă. Aşa cum s-a constatat, fracturarea hidraulică produce activitate seismică datorită pompării unei cantităţi enorme de apă la presiuni foarte mari care să spargă şi să distanţeze rocile de şist dar şi datorită utilizării unor detonări de mici dimensiuni, iar provocarea în mod constant a unor seisme în aproprierea centralei nucleare de la Cernavodă reprezintă un real pericol pentru activitatea acesteia. În plus, la mai puţin de 300 de km de centrala nucleară de la Cernavodă se află zona seismică Vrancea. Triunghiul se închide cu zona Bârladului, unde solul este extrem de erodat şi unde alunecările de teren au devenit o normalitate. Dacă acum, zona Vrancea stă ca pe un butoi de pulbere, seismologii afirmând că se aşteaptă la un cutremur de mari proporţii în orice moment, la Bârlad solul este extrem de instabil, iar tehnologia utilizată de centrala nucleară de la Cernavodă este destul de învechită, nu este greu de imaginat ce efecte ar putea avea începerea lucrărilor de exploatare a gazului de şist. Aşadar, înainte de a permite începerea lucrărilor de exploatare a gazelor de şist, consider absolut obligatorie realizarea unor studii de impact, la care să ia parte cei mai buni specialişti în domeniu, care să trateze problema cu cea mai mare responsabilitate. Găsesc necesară informarea, precum şi consultarea publicului deoarece o asemenea decizie, care poate afecta întreaga populaţie, nu trebuie luată de un grup restrâns de oameni. Cetăţenii trebuie să fie în cunostiinţă de cauză privind riscurile ecologice, economice şi de sănătate şi de aceea, recomand derularea unor studii de impact pertinente şi abia apoi derularea unor ample campanii de informare. De asemenea, având în vedere faptul că România este una dintre cele mai poluate ţări din Europa, cred că autorităţile ar trebui să respecte principiul prevenţiei şi să manifeste o precauţie sporită în privinţa exploatării gazului de şist. Afirm aceasta, luând în considerare nivelul foarte scăzut al cooperării interinstituţionale, cât şi faptul că ţara noastră nu desfăşoară o politică integrată de mediu. Fiecare instituţie îşi desfăşoară activitatea fără a colabora cu celelalte instituţii, iar în cazul producerii unei poluări de proporţii, când ar fi nevoie de intervenţia complementară, unitară a tuturor autorităţilor aceasta ar fi imposibilă.

31

Consider oportună completarea legislaţiei de mediu cu măsuri de evitare a riscurilor de poluare rezultate din explorări sau exploatări de hidrocarburi lichide sau gazoase prin metoda fracturării hidraulice, dar este evident că oricât de mult s-ar înăspri legislaţia în domeniu, nici măcar introducerea în legislaţia penală de sancţiuni privind degradarea mediului nu ar putea împiedica daunele ecologice, tocmai datorită specificului tehnologiei utilizată la exploatarea gazului de şist. Mai mult decât atât, personal recomand ca România, luând exemplul unor ţări precum Franţa, a cărei legislaţie a influenţat dintotdeauna sistemul legislativ românesc, să adopte o lege care să interzică exploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice, cel puţin până la cunoaşterea profundă a efectelor pe care această metodă le poate produce asupra mediului şi sănătăţii umane. Având în vedere faptul că posibilitatea începerii activităţilor de exploatare a generat intense dezbateri în media, atât în presa scrisă, audiovizuală, cât şi pe reţelele de socializare, dar şi ample proteste din partea societăţii civile care se opune exploatării gazului de şist în România, consider că Guvernul României ar trebui să facă publice prevederile contractului cu Chevron privind exploatarea gazelor de şist, dar şi justificarea clasificării acestui contract. Mai înainte de interesele financiare statul român trebuie să aibă în vedere protecţia mediului, deoarece un mediu sănătos înseamnă o populaţie sănătoasă! Nu de puţine ori, autorităţile române au ignorat aspectele privind protecţia mediului în favoarea intereselor financiare personale şi au permis depozitarea pe teritoriul României a unor deşeuri provenite din ţări puternic industrializate. Aceste practici, împreună cu lipsa unor politici concrete de protecţie a mediului au condus la clasarea ţării noastre pe primul loc în clasamentul celor mai poluate ţări din Europa. Capitala României este cea mai poluată capitală de pe continent, cetăţenii consumă cea mai poluată apă şi respiră cel mai poluar aer. Din această cauză, România are cei mai mulţi bolnavi de cancer, cei mai mulţi bolnavi de tuberculoză şi anual înregistrează cele mai multe cazuri de cancer din Europa. În aceste condiţii, opinia mea, pe care mi-am format-o în urma realizării acestui studiu este că exploatarea gazului de şist în România ar trebui interzisă prin lege, deoarece câştigurile financiare sunt incomensurabil mai mici comparativ cu riscurile pe care metoda fracturării hidraulice le presupune cu referire la calitatea mediului şi a sănătăţii umane. In plus, statul roman ar trebui să aibă capacitatea de a învăţa din experienţa altor ţări care sau confruntat deja cu efectele negative ale exploatării gazului de şist sau care în ciuda deschiderii faţă de tehnologia fracturării hidraulice, au realizat în final că nu dispun de asemenea resurse. Desigur, recomand o cât mai bună informare privind tema propusă şi formarea unei opinii proprii.

. BIBLIOGRAFIE:

Duşcă, A., I., - Dreptul mediului, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009 Duţu, M., - Tratat de dreptul mediului, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007

32

Duţu, M., Duţu, M., Făiniş, F., Lupan, E., Manu, G., Tarcă, Ş.,

- Dreptul mediului. Tratat. Vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 1998 - Politici publice de mediu, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012 - Dreptul mediului, Ed. Pinguin Book, Bucureşti, 2005 - Tratat de dreptul protecţiei mediului, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2009 - Sancţiunile contravenţionale principale în dreptul mediului, Revista de Dreptul Mediului nr. 1/2011, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011 - Tratat de dreptul mediului. Curs universitar , Ed. Lumina Lex. Bucureşti, 2010 Juridic, Bucureşti, 2009

Teodoru, S.M., - Dreptul mediului şi dezvoltării durabile. Curs universitar, Ed. Universul Marinescu, D., - Drept, Ecologie, Ştiinţă şi Tehnologie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007 Marinescu, D., - Tratat de dreptul mediului, Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010 Constituţia României, Ed. Moroşan, Bucureşti, 2003

http://www.guardian.co.uk/environment/2012/jan/30/fracking-regulation-ec-report http://www.parliament.uk/documents/post/postpn374-unconventional-gas.pdf http://www.cbc.ca/news/canada/new-brunswick/story/2011/12/07/nb-northrup-windsor-energy1207.html http://www.epa.gov/ogwdw/uic/pdfs/cbmstudy_attach_uic_ch07_conclusions.pdf www.dailymail.co.uk/.../Earthquakes-Lancashire-coast-WERE-caused-drilling-gas-experts-warnenergy-operation-threatened-closure.html www.guardian.co.uk/environment/.../whats-the-truth-about-fracking http://www.lexcellence.ca/en/our-business-law-blog/14-shale-gas-the-next-frontier-in-quebeccanada.html http://www.focus-energetic.ro/bulgarii-nu-mai-vor-gaze-de-sist-6454.html http://www.felj.org/docs/elj321/18_145_shale_gas_in_poland.pdf http://www.earthworksaction.org/issues/detail/hydraulic_fracturing_101

33

http://www.parliament.uk/documents/post/postpn374-unconventional-gas.pdf http://www.epa.gov/hydraulicfracture/ http://water.epa.gov/type/groundwater/uic/class2/hydraulicfracturing/wells_hydrowhat.cfm http://www.aquademica.ro/uploads/files/legislatie/Hotarare%20nr_%20351%20din %2021_04_2005.pdf http://www.cdep.ro/pls/dic/act_show?ida=1&idl=1&tit=4#t4c0s0a135 http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 http://www.gandul.info/financiar/intelegerea-cu-americanii-secreta-guvernul-a-aprobat-acorduripetroliere-cu-chevron-valabile-imediat-anexele-sunt-clasificate-9447869 http://www.customs.ro/UserFiles/CustomFiles/OUG_195_2005.pdf http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-11874637-ministerul-mediului-acordat-aviz-pentruacordurile-petroliere-incheiate-chevron.htm ww.capital.ro/detalii-articole/stiri/acordurile-de-concesiune-cu-chevron-cuprind-obligatiile-demediu-163879.html http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-11874637-ministerul-mediului-acordat-aviz-pentruacordurile-petroliere-incheiate-chevron.htm http://epochtimes-romania.com/news/2012/04/asociatia-platforma-civica-cere-guvernului-sa-facapublice-prevederile-contractului-cu-compania-chevron---148303 http://www.econtext.ro/industrie/mediu/frana-pentru-chevron-in-exploatarea-gazelor-de-sist-ii-valua-cel-putin-doi-ani-ca-sa-obtina-avizele-de-mediu.html http://romaniatrezita.net/2012/03/exploatarile-gazelor-din-sist-adevarate-bombe-chimice-maipericuloase-decat-cianurile-de-la-rosia-montana-exploatarea-de-la-barlad-poate-declansacutremurul-asteptat-din-vrancea/ http://en.wikipedia.org/wiki/Shale_gas http://www.scritube.com/geografie/ecologie/PROBLEME-FUNDAMENTALE-PRIVIND45593.php http://economica.rtv.net/contractele-cu-chevron-s-au-desecretizat—vezi-aicidocumentele_22899.html

34

http://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/ziuanews-va-dezvaluie-lista-chimicalelor-utilizate-infracturarea-hidraulica-metoda-de-exploatare-a-gazelor-de-ist-care-va-fi-practicata-de-chevron-inromania-cocktail-ul-chevron-14128 http://blog.valea-mare.ro/gaz-de-sist-ce-contine-solutia-apoasa-folosita-in-fracturarea-hidraulica/ http://63.134.196.109/documents/RiskAssessmentNaturalGasExtraction.pdf,

35

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->